Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 91/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 91
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant -. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamant -. personal și prin avocat și consilier pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru reclamant, depune la dosar o serie de înscrisuri în susținerea acțiunii.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat pentru reclamant arată că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea deciziilor nr.1/16.11.2007 și 4/6.03.2008 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Arată că Tribunalul Bacăua dispus la data de 14.09.2006 printr-o hotărâre, deschiderea procedurii falimentului, pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B nemaiavând dreptul să emită decizia nr.1/16.11.2007 conform prevederilor legii speciale, legea insolvenței care arată că nu se pot lua măsuri după deschiderea procedurii împotriva celor vinovați de intrarea în insolvență.
Precizează că nu s-a constatat insolvabilitatea debitorului pentru a se emite o decizie în temeiul indicat în această decizie, reclamanta deținând o serie de bunuri care dacă ar fi fost vândute ar fi acoperit debitul. Deci societatea nu era în insolvență.
Mai arată că reclamantul nu poate fi învinuit de rea-credință în ce privește prejudicierea societății prin măsurile dispuse de el, acesta având o atitudine corectă față de societate. Precizează că reclamantul se află în actuala situație datorită unei greșeli a pârâtei.
Solicită admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 1/16.11.2006.
Cu cheltuieli de judecată.
consilier juridic pentru pârâtă referitor la nelegalitatea deciziei de atragerea răspunderii și invocarea art.36 din legea insolvenței, solicită respingerea acestei excepții.
Precizează că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea insolvenței, acest articol vizând cu totul alte acțiuni. Emiterea acestei decizii nu este nelegală, în condițiile în care răspunderea administratorului urma să fie atrasă.
Mai arată că în cazul procedurii falimentului, administratorii devin debitori ai societății debitoare.
În cazul răspunderii solidare, administratorii devin codebitori cu debitoarea.
Menționează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.27 din legea insolvenței, privind răspunderea administratorului acționând în solidar. Reaua-credință a administratorului rezultă din modalitatea prin care au fost împărțite bunurile societății.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul -. a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. 1/16.11.2007, prin care a fost obligat în solidar cu alte persoane fizice și juridice, la plata sumei de 21.087.798 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1/16.11.2007, pârâta i-a stabilit răspunderea pentru suma de 21.087.798 lei, în solidar cu alte persoane fizice și juridice, în temeiul nr.OG 92/2003, suma reprezentând obligații fiscale ale debitoarei, B, unde a avut calitatea de membru în consiliul de administrație.
Pârâta, a arătat reclamantul, nu avea dreptul să emită decizie, pentru atragerea răspunderii sale, din moment ce societatea-debitoare intrase în procedura insolvenței, prevăzută de Legea nr. 85/2006.
La data de 14.09.2006, în dosarul nr. 2441/2006, Tribunalul Bacăua hotărât deschiderea procedurii falimentului, astfel că pârâta, în calitate de creditoare, avea la dispoziție mijloacele prevăzute de Legea nr. 85/2006, pentru realizarea creanței sale, atât a patrimoniului debitoarei, cât și a altor persoane, care au contribuit la ajungerea în insolvență a debitoarei.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 36 care prevăd că la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra debitorului și că lichidatorul judiciar sau comitetul creditorilor, pot introduce acțiunile corespunzătoare pentru anularea actelor frauduloase și constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale făcute în dauna creditorilor.
Pârâta, a arătat reclamantul, nu a stabilit dacă prin activitatea pe care a desfășurat-o în legătură cu divizarea B, a înstrăinat sau ascuns cu rea-credință bunuri, provocând astfel "insolvabilitatea" acesteia.
De asemenea, a afirmat că existau bunuri de valoarea creanței sale, astfel că activele debitoarei se ridicau la valoarea pasivului, neexistând astfel temei pentru emiterea deciziei contestate, din moment ce societatea nu era în insolvență.
Decizia este netemeinică și nelegală, întrucât nu a înstrăinat și nu a ascuns cu rea-credință nici-un bun proprietatea B, comportându-se absolut legal în relația de serviciu pe care a avut-
În plus, hotărârea de divizare nu a determinat-o, aceasta fiind luată de către acționarii societății.
Dacă pârâta avea suspiciuni cu privire la operațiunile de evaluare a patrimoniului ori asupra modului cum s-au împărțit activele și pasivele între participanții la divizare, trebuia să cerceteze faptele celor care au hotărât și au semnat actele de divizare, el nefiind implicat în aceste operațiuni.
Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1/16.11.2007.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, (fila 22) a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău, motivat de faptul că suma de 21.087.796 lei, reprezentând obligații fiscale de plată, sumă pentru care s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantului, depășește limita de 500.000 lei, instituită de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 130/22.01.2009, tribunalul, a admis excepția și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
La această instanță dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Pârâta prin întâmpinarea formulată, pe fondul cauzei, (fila 140), a arătat că susținerile reclamantului nu sunt fondate.
Faptul că societatea debitoare este supusă procedurii insolvenței, nu anulează dreptul organului fiscal de a angaja răspunderea persoanelor vinovate, această din urmă răspundere fiind diferită, deoarece în temeiul Codului d e procedură fiscală, poate fi angajată și răspunderea persoanelor juridice, nu numai a celor răspunzătoare, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar motivele și cauzele pentru care poate fi angajată răspunderea în temeiul Codului d e procedură fiscală sunt diferite de cele prevăzute limitativ de Legea nr. 85/2006.
În cazul emiterii deciziilor conform Codului d e procedură fiscală și executarea silită în baza acestor titluri, nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste acte nu sunt îndreptate împotriva debitoarei aflate în procedura de insolvență.
În ce privește culpa reclamantului și a relei credințe a acestuia, pârâta a susținut că reclamantul a avut la data divizării societății calitatea de administrator, în speță fiind îndeplinite condițiile răspunderii solidare, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din nr.OG 92/2003, întrucât divizarea astfel cum a fost realizată, a făcut ca bunurile societății să fie înstrăinate cu rea-credință.
Scopul real al divizării a fost acela de deposedare de bunuri a societății mamă și aducerea în stare de faliment, activitatea acesteia fiind într-o continuă descreștere.
Anterior divizării, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad at doar un acord de principiu, organul fiscal intrând pentru prima dată în posesia "reevaluării activelor corporale" ale B, care a stat la baza împărțirii activelor și a datoriilor la bugetul consolidat al statului, abia la data de 2.12.2008, urmare a comunicării acestuia de către Curtea de Apel București.
Această reevaluare nu a fost făcută de persoane autorizare și imparțiale, fiind efectuată de salariații societății, la bunurile mobile și imobile preluate de societățile nou formate, dându-li-se un grad de uzură foarte ridicat, chiar de 99%, iar pentru cele rămase la societatea-mamă, s-au acordat grade de uzură mici, chiar de 7%, ceea ce a determinat valori foarte mari pentru clădirile rămase și deci o valoare foarte Mad atoriilor preluate.
Întrucât reclamantul în calitate de administrator avea posibilitatea de a se opune divizării și a sesiza organele în drept cu privire la eventualele nereguli, legal a fost obligat în solidar cu debitoarea la plata sumei de 21.087.798 lei, reprezentând obligațiile fiscale ale acesteia.
Curtea de apel, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1 din 16.11.2007, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a decis ca pentru obligațiile fiscale în cuantum de 21.087.798 lei, ale debitoarei, B, să răspundă în solidar această societate, MOBILA B, -., -. -, și -.
Pentru a hotărî astfel, pârâta a reținut în esență că persoanele fizice asupra cărora a fost atrasă răspunderea, au avut calitatea de administratori la data divizării societății, au semnat în această calitate toate documentele necesare divizării și au pus în aplicare Hotărârea Adunării Generale care ulterior a fost prezentată judecătorului delegat, pentru a fi publicat proiectul de divizare în Monitorul Oficial al României, provocând astfel starea de insolvabilitate a debitoarei, prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă a bunurilor, proprietatea acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. b și alin. 2, coroborate cu art. 28 din nr.OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicat.
Potrivit acestui text, administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinare sau ascundere cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, răspund solidar pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil.
Reclamantul a avut calitatea de administrator al societății-debitoare, până la data de 14.01.2004, când prin Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale a Acționarilor, a fost eliberat din această funcție.
Operațiunea prin care organul fiscal consideră că a avut loc o înstrăinare a bunurilor societății debitoare și că reclamantul ar fi acționat cu rea-credință, o constituie divizarea societății, care a avut loc la data de 31.03.2004, proiectul fiind adoptat la data de 14.11.2003 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a la data de 2.12.2003.
Pentru a putea fi angajată răspunderea reclamantului în condițiile art. 27 alin. 1 lit. b din nr.OG 92/2003, pârâta trebuia să dovedească că insolvabilitatea B, a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, a bunurilor proprietatea acesteia.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă însă că divizarea societății a avut loc cu respectarea dispozițiilor art. 238-251 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar potrivit art. 243, orice creditor al societății, având o creanță anterioară publicării proiectului de divizare,poate face opozițieîn condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990.
Pârâta nu a formulat opoziție la divizarea societății, mai mult, a și avizat în principiu proiectul de divizare, toate bunurile societății-mamă, fiind sechestrate ori ipotecate de organele fiscale.
În această situație, invocarea faptului că reevaluarea bunurilor nu a fost corectă, urmează a fi înlăturată, organul fiscal trebuind să depună diligențe în acest sens.
În concluzie, divizarea B, a fost realizată ca urmare a voinței societății, exprimată în condițiile art. 240 din Legea nr. 31/1990, de Adunarea Generală a Acționarilor, în ședința extraordinară din 14.11.2003, prin Hotărârea nr. 2, de aprobare a proiectului de divizare și nu reprezintă voința doar a reclamantului, persoană fizică, în calitate de administrator, alături de ceilalți administratori, prin aceasta neprovocând starea de insolvabilitate a societății.
Scopul divizării a fost prevăzut în Proiectul de divizare, art. 1 (fila 131), printre altele avându-se în vedere șieliminarea unor costuri suplimentare.
De asemenea, pârâta nu a dovedit că reclamantul ar fi înstrăinat sau ascuns cu rea-credință, sub orice formă, bunurile societății debitoare, așa cum reține prin decizia contestată.
Pentru aceste considerente, curtea de apel urmează a admite acțiunea, în temeiul art. 218 din Codul d e procedură fiscală și a dispune anularea în parte a Deciziei nr. 1/16.11.2007, emisă de pârâtă, în ceea ce privește angajarea răspunderii solidare a reclamantului.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă pârâta urmează a-i plăti reclamantului, cheltuielile de judecată efectuate, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul -., cu domiciliul în municipiul B, str. - cel M,. 9,. B,. 4, județul B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B, cu sediul în municipiul B,--3, județul
Dispune anularea în parte a Deciziei nr. 1/16.11.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, în ceea ce privește angajarea răspunderii solidare cu debitoarea, B, a reclamantului -..
Obligă pârâta la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - |
pentru GREFIER, - - - aflată în - semnează grefie șef secție |
Red. - 22.07.2009
Tehnored. - ex. 4
23/23.07.2009
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc
