Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 916/
Ședința publică din 09 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de împotriva sentinței civile nr. 1408 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de 7 octombrie 2009 și apoi pentru ziua de astăzi, 09 octombrie 2009.
CURTEA
Prin sentința nr.1408 din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanta -" "SA în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză reclamanta a formulat contestație cu privire la obligațiile fiscale stabilite în sarcina acesteia, contestație soluționată prin decizia nr.57/2008 a DGFP H prin care s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr.8507/01.11.2005, urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la o nouă verificare.
S-a apreciat că organul fiscal a dispus o reverificare care să vizeze aceiași perioadă și aceleași obligații verificate inițial, urmând să se țină cont de noile acte și anume, de un raport de expertiză și de rezoluția procurorului dată în cauza penală.
În ce privește prescripția invocată de reclamantă instanța a reținut că potrivit art.231 din OG nr.92/2003, respectiv art.21 din OG nr.70/1997, a fost respectat termenul de 5 ani în interiorul căruia organele de control au dreptul de a stabili obligațiile fiscale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a confundat instituția reverificării prevăzută de art.105 alin.3 pr.fiscală cu cea prevăzută de art.210 respectiv 216.pr.fiscală.
S-a criticat faptul că decizia de reverificare prin care s-a ajuns la prima decizie de impunere nu ar fi fost semnată de conducătorul inspecției fiscale competent.
S-a menționat că pentru a se dispune reverificarea era necesar să fi apărut între timp date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali în momentul efectuării verificărilor sau să fi apărut erori de calcul.
S-a menționat că pentru perioada 01.01.1999 - 30.04.2001 s-au mai efectuat verificări și că nu se putea dispune reverificarea.
S-a menționat că inspecția fiscală a început la data de 19.09.2005 și potrivit art.98 alin.3 pr.fiscală, inspecția fiscală se putea efectua numai asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali.
S-a apreciat că inspecția nu putea să privească creanțele născute înainte de 1 ianuarie 2002 și că pentru anii 2002 și 2003 intervenit prescripția.
DGFP Had epus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a menționat că în urma inspecției fiscale efectuată de către organele de control ale DGFP H pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 30 aprilie 2003 s-au stabilit obligații fiscale în sarcina societății reclamante, fiind emise deciziile de impunere sub nr.8507/01.11.2005.
În urma verificărilor penale s-a dispus scoaterea de sub urmărire a administratorului -" "SA.
Având în vedere acest aspect precum și prevederile art.216 alin.3 pr.fiscală s-a dispus efectuarea unei noi verificări.
S-a menționat că art.101 și 102.pr.fiscală invocate de recurentă nu se aplică situației de față, iar în ce privește decizia nr.57/2008 aceasta în mod corect a fost semnată de către directorul executiv al instituției potrivit art.215 alin.5 pr.fiscală iar decizia de reverificare nr.6896/2005 a fost semnată de directorul executiv adjunct control fiscal potrivit art.105 alin.3 pr.fiscală.
În ce privește prescripția s-a arătat că termenul este de 5 ani și nu de 3 ani cum susține reclamanta și că acest termen a fost întrerupt prin întocmirea raportului de inspecție fiscală nr.8484/2005.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În anul 2005 s-a efectuat o inspecție fiscală, perioada verificată fiind 1 ianuarie 1999 - 30 aprilie 2003. Au fost emise deciziile de impubere nr.8507/2005 de către DGFP H, iar -" "SA a formulat contestație soluționată prin decizia nr.57/2008.
Ceea ce se critică este lipsa semnăturii persoanei competente ce a dispus reverificarea la 19.09.2005 și faptul că perioada 01.01.1999-30.04.2001 a mai fost verificată anterior.
În ce privește semnătura persoanei care a dispus efectuarea controlului prin decizia nr.6896/19.09.2005, după cum se menționează în întâmpinarea depusă în recurs, aceasta aparține directorului executiv adjunct control fiscal și nu există niciun viciu conform principiului "cine poate mai mult poate și mai puțin".
În ce privește critica cu privire la faptul că perioada în discuție ar mai fi fost verificată anterior, menționăm că se face confuzie de către reclamantă cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță.
Aceasta invocă dispozițiile art.105 alin.3 pr.fiscală și faptul că reverificarea se poate face doar dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, însă în decizia nr.57/2008 a DGFP H se invocă dispozițiile art.216 alin.3 pr.fiscală care prevăd că "Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare".
Astfel, în cauză nu este vorba de o reverificare a aceleiași perioade ci de o nouă verificare în care să se țină cont de noile documente și informații aflate în posesia organului de control.
Orice act anterior prin care -sau stabilit obligații fiscale nu mai există, neputându-se vorbi astfel de o reverificare, în condițiile art.105 alin.3 pr.fiscală care prevăd că"Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
O altă chestiune invocată de recurentă ar fi aceea că potrivit art.98 alin.3 pr.fiscală inspecția fiscală se poate efectua numai asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Această interpretare este limitativă însă și nu ține cont de celelalte dispoziții ale art.98 pr.fiscală care prevăd următoarele: "Perioada supusă inspecției fiscale
(1) Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat".
Termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale este cel de la art.91 alin.1 pr.fiscală, dacă legea nu prevede un alt termen.
Societatea reclamantă se încadrează la art.98 alin.3 pr.fiscală care într-adevăr face referire la un termen de 3 ani pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale, însă reclamanta nu a ținut cont de faptul că în continuare legiuitorul majorează acest termen la perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale (perioadă care potrivit art.91 alin.1 pr.fiscală este de 5 ani) situație în care există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor etc.
Din cele reținute de către organele de control în raportul de inspecție fiscală este evident că există aceste indicii, astfel că termenul nu este de 3 ani ci de 5 ani, iar perioada supusă verificării se încadrează în acest termen.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de -" "SA, cu sediul în M C,-/A, județul H, împotriva sentinței nr.1408 din 26 iunie 2009, a Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 9 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp./15.10.2009
jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
