Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 928/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.928
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent G împotriva sentinței civile nr. 43/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția generală a Finanțelor Publice A, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.43/20.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul -. împotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru anularea somației de plată nr. 27.822/18 octombrie 2007, procesului verbal nr.1657 din 24 ianuarie 2003 și a procesului verbal nr. 1484 din 22 ianuarie 2004, pentru stabilirea dobânzilor și penalităților de întârziere, emise de Biroul Vamal de Control de la Interior A și Direcția Regională Vamală A, precum și a deciziei 1211/10 decembrie 2007, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului
În motivare s-a reținut că reclamantul a efectuat importuri de mijloace pentru care a achitat drepturile de import la data efectuării operațiunii. Pentru importul autoutilitarei Mercedes, efectuat la 27 iunie 2001, reclamantul a achitat taxe de import în cuantum de 42.928.450 lei. Prin actul constatator nr.4204 din 14 decembrie 2002, Biroul Vamal Aas tabilit drepturi de import suplimentare în cuantum de 46.507.909 lei și 26.197.905 lei majorări de întârziere.
În urma contestării acestor obligații, instanța a pronunțat sentința civilă nr.1308 din 13 mai 2003, în dosarul nr.2041/2003, prin care s-a menționat obligația reclamantului de plată a drepturilor vamale de import în cuantum de 46.507.909 lei și s-a anulat obligația de plată a majorărilor de întârziere.
Reclamantul a importat o altă autoutilitară Mercedes, la data de 8 august 2002, pentru care a achitat drepturi vamale de import în cuantum de 35.360.461 lei. Prin actul constatator 4256 din 16 decembrie 2002, al Biroului Vamal A, s-au stabilit drepturi de import suplimentare în cuantum de 47.268.984 lei și majorări de întârziere de 8.943.293 lei.
Prin sentința civilă nr.1309/13 mai 2003 pronunțată în dosar nr.2042/2003, Tribunalul Arada menținut obligația reclamantului cu privire la suma de 47.268.989 lei și au fost anulate majorările de întârziere.
Pentru primul import, diferența drepturilor vamale a fost achitată integral la 9 decembrie 2003.
Legislația vamală stabilește că prin drepturi de import se înțeleg taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.
Art.61 alin.5 din Legea nr.141/1997, în vigoare la data efectuării importurilor de către reclamant, prevede că pentru diferențele stabilite în plus ca fiind datorate statului, calculul se face potrivit normelor care reglementează drepturile respective.
Pentru taxa pe valoarea adăugată, calculată pentru importul din 27 iunie 2001, s-au calculat majorări de întârziere de la data depunerii declarației vamale de import până la data de 9 decembrie 2003, data achitării integrale a taxei calculate prin actul de control 4204/2002.
Astfel, apărările reclamantului că majorările de întârziere au fost calculate până la data de 31 decembrie 2003, sunt eronate, procesul verbal nr.1484/22.01.2004 fiind edificator în acest sens.
Și cuantumul sumelor înscrise în cele două procese verbale contestate sunt corecte. Procesul verbal nr.1657 din 24 ianuarie 2003, cuprinde suma de46.507.909 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată stabilită prin actul constatator 4204 din 14 decembrie 2002. Procesul verbal nr.1484 din 22 ianuarie 2004 cuprinde suma de 93.776.898 lei, compusă din taxa pe valoarea adăugată mai sus menționată, precum și din suma de 47.268.989 lei, stabilită prin actul constatator 4.256 din 16 decembrie 2002.
Cu privire la ambele obligații de plată a TVA, operează puterea lucrului judecat, cele două sentințe menționate mai sus, fiind irevocabile, iar reclamantul achitând debitele respective.
Cu referire la dispozițiile legale de calcul al sumelor suplimentare stabilite în sarcina reclamantului, sunt de reținut dispozițiile art. 141 din fostul cod vamal, care prevăd că pentru importurile pentru care se datorează statului drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale. Acesta fiind un termen stabilit de lege, nu poate fi modificat nici de autoritatea vamală, nici de instanță, iar responsabilitatea stabilirii corecte a datoriei vamale, incumbă reclamantului care a efectuat importul și a depus declarația vamală în scopul stabilirii obligațiilor sale.
La data efectuării controlului vamal asupra celor două importuri era în vigoare nr.OG 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare care stabilea în art. 12 că pentru neachitarea la scadență a obligațiilor bugetare, debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii datoriei principale. De asemenea, potrivit art. 14 din ordonanță, penalitățile de întârziere de 0,5 % se calculează pentru fiecare lună de întârziere, de la data scadenței obligației bugetare, până la data stingerii acesteia și nu înlătură plata dobânzilor.
Susținerea reclamantului că datoriile vamale de import stabilite în sarcina sa, trebuie să fie în acord cu Legea nr.141/1997, nu au justificare, întrucât fostul cod vamal nu prevede modalitatea de calcul a majorărilor și penalităților de întârziere, iar la data controlului efectuat de autoritatea vamală, în temeiul art. 61 din codul vamal, erau în vigoare și deci obligatorii, prevederile nr.OG 61 cu privire la colectarea creanțelor bugetare.
În consecință, reclamantul datorează sumele reprezentând penalități de întârziere și dobânzi, calculate prin procesele verbale nr.1657/2003 și 1484/2004, pentru neachitarea la scadență a drepturilor de import stabilite ulterior prin actele de control vamal, astfel că acțiunea în contencios administrativ este neîntemeiată și se va respinge.
În cauză a declarat recurs reclamantul -. solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare, recurentul critică prima instanță pentru că eronat a reținut că procesul verbal nr.1484/22.01.2004 s-a întocmit în baza actului constatator cu nr.4.256/16.12.2002. Din conținutul celor două procese verbale contestate, rezultă că ambele au fost întocmite în baza actului constatator cu nr.4204/14.12.2002, prin urmare dobânzile și penalitățile calculate în cele două procese verbale nu au nicio legătură cu actul constatator cu nr.4.256/16.12.2002. Acest fapt rezultă și din Decizia nr.1211/10.12.207 prin care Aas oluționat contestația. La pct.II din această decizie s-a precizat că "organele vamale arată că la data de 27.06.2001 petentul a achitat drepturile vamale aferente importului unei autoutilitare marca Mercedes cu chitanța 1772 M/27.06.2001. La controlul ulterior efectuat în baza art.61 din legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României au constatat că valoarea în vamă a fost eronat stabilită, motiv pentru care s-a procedat la încheierea actului constatator cu nr.4204/14.12.2002 în sumă de 26.197.905 Rol. Debitul principal reținut în sarcina debitorului G, conform Actului constatator cu nr.4204/14.12.2002 a fost achitat integral la data de 9.12.2003 cu chitanța nr.39AF/2003. Autoritatea vamală a emis procesul verbal privind calculul dobânzilor și a penalităților de întârziere nr.1657/24.01.2003 și procesul verbal privind calculul dobânzilor și al penalităților de întârziere cu nr.1484/22.01.2004.
Cu privire la procesul verbal nr.1484/22.01.2004 instanța a omis faptul că acesta a fost întocmit pentru debitele restante datorate de reclamant pe perioada 25.01.2003-31.12.2003, precum și faptul că diferența de taxe vamale datorate de recurent este în cuantum de 107.632.283 Rol, valoarea fiind mai mare decât diferența stabilită inițial în Actul constatator cu nr.4202/14.12.2002 în cuantum de 60.363.294 rol, iar calculul majorărilor de întârziere s-a stabilit în funcție de suma de 107.632.283 Rol.
Diferența de taxe vamale stabilită în sarcina recurentului în cuantum de 60.363.294 Rol în actul constatator nr.4204/14.12.2002 nu poate fi modificată în procesul verbal cu nr.1484/22.01.2004, deoarece actul constatator are calitatea de titlu executoriu, iar în baza de impunere stabilită în acesta nu mai poate fi modificată din oficiu de către organul emitent, valoarea stabilită în acesta trebuie să se regăsească în procesul verbal privind calculul dobânzilor de întârziere și a penalităților de întârziere, or titlul executoriu nr.1484/22.01.2004 diferența datoriei vamale este mai mare decât baza de impunere stabilită inițial. Pe de altă parte, având în vedere că ambele procese verbale se referă la actul constatator cu nr.4204/14.12.2002, organele vamale obligă recurentul să plătească de două ori dobânzi și penalități calculate pentru aceeași perioadă. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul în procesul verbal cu nr.1657/24.01.2003 s-au calculat dobânzi și penalități pe perioada 27.06.2001-24.01.2003 pentru creanța stabilită în actul contestator cu 4204/14.12.2002. or, prin sentința civilă cu nr.1308 din data de 13.05.2003 pronunțată de Tribunalul Arad, instanța a exonerat recurentul de la plata dobânzilor și penalităților calculate pe perioada 27.06.2001-12.01.2003.
Potrivit dispozițiilor derogatori ale art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 " neplata diferenței datorate de titularul operațiunii comerciale în termenul de 7 zile atrage suportarea de majorări de întârziere aferente acestei diferențe, în cuantumul stabilit prin lege, precum și interzicerea efectuării altor operațiunii de vămuire, până la achitarea datoriei vamale", conchide recurentul.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, astfel că se admite împotriva sentinței civile nr.43/20.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, se modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului -. împotriva pârâtelor Direcția Regională Vamală A, A și Autoritatea Națională a Vămilor. Anulează procesul verbal nr.1484/22.2004 emis de pârâta I, și decizia nr.1211/10.XII.2007 emisă de pârâta II privitor la soluția dată aceluiași proces-verbal și se menține în rest sentința, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamantul a importat două autoturisme și pentru că autoritatea vamală a constatat nereguli, urmare unui control posterior efectuat conform art.61 Cod vamal, în vigoare pe perioada verificată, a emis actul constataornr.4204/14.XII.2002, și apoi cel cu nr.4256/16.XII.2002, stabilind pe seama reclamantului dreptul de import suplimentare și majorări aferente.
Reclamantul a atacat în contencios administrativ cele două acte constatatoare și prin sentința civilă nr.1308/2003 pronunțată în dosar nr.2041/2003 Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în sensul că a anulat obligația de plată a majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale calculate prin actul constatator nr.4204/2002, menținând obligația de plată pentru drepturile de import în cuantum de 46.507.909 lei.
Prin sentința civilă nr.1309/13.2003, pronunțată în dosarul nr.2042/2003, Tribunalul Arada admis, de asemenea, în parte acțiunea reclamantului împotriva actului constatator nr.4256/2002, anulând majorările de întârziere aferente taxelor vamale și a menținut obligația de plată pentru drepturile vamale de import în cuantum de 47.268.989 lei.
Ulterior, autoritatea vamală a emis procesul verbal nr.1657/24.2003 prin care a impus pe reclamant la plata de dobânzi și penalități de întârziere aferente actului constatator nr.4204/2002, și de asemenea s-a emis și procesul verbal nr.1484/22.2004 privind accesorii aferente aceluiași act constatator nr.4204/2004 după cum se menționează în conținutul acestei din urmă proces-verbal.
Privitor la debitele înscrise în două procese-verbale s-au făcut precizări de către pârâte, la solicitarea instanței de fond, astfel că prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 24.IV.2008, pârâta Aam enționat că suma de 46.507.909 lei (rol) înscrisă în procesul verbal nr.1657/2003, reprezintă TVA stabilită prin actul constatator nr.4204/2002, iar suma de 93.776.898 lei cuprinsă în procesul verbal nr.1484/2004 este compusă din suma de 46.507.909 lei reprezentând TVA stabilită prin actul constatator nr.4204/2002, plus suma de 47.268.989, stabilită prin actul constatator nr.4256/2002.
Deci, procesul-verbal nr.1484/22.2004, care constituie un titlu de creanță, așa cum se menționează în cuprinsul său, a fost emis de autoritatea vamală în baza actului constatator nr.4204/2002, cu toate că în realitate acesta cumulează două debite, astfel că și accesoriile constituie un cumul generat de actele constatatoare nr.4204/2002 și nr.4256/2002.
Raportat la această constatare, impunerea calculată prin procesul verbal nr.1484/2004, care este un act administrativ fiscal, cu caracter vamal, încalcă dispozițiile art.43 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală privind obiectul unui asemenea act, întrucât se indică eronat un alt temei de impunere, respectiv un alt debit principal, decât cel real, care generează accesoriile, motiv pentru care instanța de recurs stabilește că această impunere încalcă un drept recunoscut de lege în favoarea reclamantului, în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, urmare la încălcarea principiului realității impunerii fiscale, motiv pentru care sub acest recursul este fondat și se admite așa cum s-a menționat anterior.
Criticile din recurs sunt neîntemeiate, privitor la procesul verbal nr.1657/2003, întrucât raportat la data importului autoturismului, ce a făcut obiectul actului constatator nr.4204/2002, datoria vamală costând în TVA a luat naștere la data de 27.VI.2001, data înregistrării declarației vamale de import, conform art.141 Cod vamal coroborat cu art.14 din nr.OG61/2002 privind creanțele bugetare, și până la data de 9.XII.2003, dată la care reclamantul a achitat debitul principal în sumă de 60.363.294 lei ( rol), acesta datorează accesoriu.
Cum, nu intră în categoria noțiunii de taxă vamală, dispozițiile art.61 alin.3 din Codul vamal, invocat prin motivele de recurs, nu sunt incidente în cauză, prin raportate la soluția dată în dosarul nr.2041/2003 al Tribunalului Arad, pentru că TVA se include în categoria drepturilor de import, care cuprinde și alte obligații bugetare, reglementate în privința scadenței, prin alte dispoziții legale, în speță fiind vorba de prevederile OG61/2002, în vigoare pe perioada în litigiu.
În concluzie, recursul se constată nefondat în privința criticilor legate de procesul-verbal nr.1657/2003, și drept urmare se menține soluția primei instanțe privitor la acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul -. împotriva sentinței civile nr.43/20.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului -. împotriva pârâtelor Direcția Regională Vamală A, A și Autoritatea Națională a Vămilor. Anulează procesul verbal nr.1484/22.2004 emis de pârâta I, și decizia nr.1211/10.XII.2007 emisă de pârâta II privitor la soluția dată aceluiași proces-verbal.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 1.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.-7.10.2008
tehored. /10.10.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Barbă Ionel, Pătru Răzvan
