Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.97
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, împotriva sentinței civile nr.363/7.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pronunțarea a fost amânată pentru azi 22.01.2009, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.12170/CA/19.12.2005, reclamanta T, a chemat în judecată în calitate de pârât Primarul Municipiului T, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- anularea în parte a Procesului verbal de control Seria E nr. 12005-- din data de 11.10.2005 al Primăriei Municipiului T cu exonerarea reclamantei de la plata " Impozitului clădiri - din diferența cota 2005" și Impozitului clădiri din imobilizări corporale aferente clădiri - cont - 231" precum și tuturor dobânzilor și penalităților decurgând din neplata celor două impozite;
- anularea ca netemeinică și nelegală a Dispoziției nr. 2563/16.11.2005 a Primarului Municipiului T privind soluționarea Contestației formulate împotriva procesului verbal de control nr. - -/11.10.2005;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii societatea reclamantă a arătat că în urma unui control al funcționarilor din cadrul Serviciului Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului T, finalizat la data de 11.10.2005, prin întocmirea Procesului verbal de control nr.E 12005--/11.10.2005, s-a reținut în mod neîntemeiat existența unei culpe a societății prin nedepunerea declarației în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, la valoarea reală a clădirii situată în T,- pentru anii 2004-2005 în urma nerecepționării în termen a construcțiilor și nedeclararea în termen a diferențelor rezultate din reevaluarea clădirii.
La dosar au fost depuse: Dispoziția nr. 2563/16.11.2005, Procesul verbal nr. E 12005--/ din data de 11.10.2005, declarații de impunere, Contestația împotriva procesului verbal nr.E 12005--/11.10.2005, Autorizație de construcție nr. 3157/14.12.2001, Autorizație de funcționare, Proces verbal de recepție a lucrării nr. 421/14.11.2003, CF nr. 6956 și CF -.
Reclamantul a fost citat cu mențiunea depunerii taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar față de nedepunerea lor Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 53/CA/24.01.2006 a dispus anularea ca netimbrată a cererii formulată de reclamanta
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta recurentă, arătând că soluționarea cauzei s-a făcut în condițiile unei citări nelegale, cu încălcarea disp. art. 92 (1) pr.civ. prin afișare, modalitate prohibită în cazul persoanelor juridice, din fișele de pontaj putându-se observa că reclamanta se afla în activitate când a fost afișată citația, deci în măsură de aop rimi, iar Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 263/CA/R/30.03.2006, a dispus admiterea recursului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Timiș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 6998/CA/2006, iar reclamanta și-a precizat contestația în sensul că a solicitat și anularea în parte a Titlului Executoriu nr. 430/22.11.2005 emis de Primăria Municipiului T în ce privește impozitul pe clădiri, precum și suspendarea executării titlului executoriu nr. 430/21.11.2005 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
Primarul Municipiului T a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant, ca fiind netemeinică nelegală și nefondată și menținerea procesului verbal de control nr. --/11.10.2005 și a Dispoziției nr. 2563/16.11.2005, prin care s-a respins contestația formulată.
La termenul din 18.09.2006 instanța a stabilit cauțiunea în cuantum de 6.500 RON, urmând ca după ce reclamanta va face dovada achitării să se pronunțe asupra suspendării Dispoziției nr. 2563/16.11.2005 a Primarului Municipiului
Prin sentința civilă nr.363/7.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta -, așa cu a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI T și-n consecință:
A dispus anularea în parte a Procesului verbal de control nr. E 12005 - - din 11.10.2005 și exonerarea societății de la plata "Impozitului clădiri-din diferența cota 2005" și "Impozitului clădiri din imobilizări corporale aferente clădiri - cont 231" a dobânzilor și penalităților decurgând din neplata celor două impozite.
A dispus anularea Dispoziției nr. 2563/16.11.2005 emisă de Primăria Municipiului T și anularea în parte a titlului Executoriu nr. 430/22.11.2005 emis de Primăria Municipiului T în ce privește impozitul pe clădiri.
A dispus darea în debit a reclamantei - - T cu suma de 1895 lei Ron, ce vor fi virați în contul D-nei expert - CONT= -U 5859 2758 2511, Banca: BANK
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul din 16.10.2006, față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada plății cauțiunii, instanța, prin Încheiere, a dispus respingerea cererii de suspendare a Dispoziției nr.2563/16.11.2005, dar a încuviințat cererea privind efectuarea unei expertize contabile.
Reclamanta - - Taf ormulat obiective de expertize, dar în același timp a depus la dosar o expertiză extrajudiciară, comunicată pârâtului și expertului, punându-se în vedere Primăriei ca în cazul în care contestă valoarea să facă dovada unei alte evaluări.
Raportul de expertiză încuviințat și dispus de către instanță a fost întocmit de către expert contabil judiciar, ec..
Față de raportul de expertiză depus la dosar, pârâta Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T au formulat obiecțiuni, la care a răspuns experta Ec..
Experta a apreciat că obiecțiunile sunt întemeiate, fiind real faptul că societatea în mod eronat a înregistrat valoarea întregului imobil, compus din casa și teren la postul contabil 212 "Clădiri" dar această eroare trebuia corectată de către organul de control în exercitarea funcției sale de a stabili în mod corect impozitele și taxele, sau de către serviciul de soluționare a contestațiilor, acolo unde agentul economic a înțeles să depună în termen contestație despre modul defectuos în care au fost calculate impozitele și taxele pe clădiri și pe teren, în seama sa, de către organele de control.
Valoarea clădirilor, baza de calcul pentru impozitul pe clădiri, determinată prin raportul de expertiză contabilă, funcție de documentele existente la dosarul cauzei și în arhiva societății, este cea corect calculată pentru determinarea valorii de impozitare a celor două clădiri pentru perioada 2000 - septembrie 2005, iar impozitul datorat este de 6.132,26 lei, așa cum este calculat în anexa " situația calculului impozitului pe clădiri 01.09.2000 - 30.09.2005", sumă din care societatea a achitat suma de 6.124 lei. Societatea a virat în plus majorări față de cele datorate în sumă de 166 lei și penalități în plus virate de 46 lei și mai datorează suma de 9 lei în contul impozitului pe clădiri.
În concluziile sale, experta arată faptul că, clădirile au fost edificate conform Autorizației de Construcție nr. 3157/14.12.2001, care la lucrări autorizate prevede "sediu firmă - amenajare pod în mansardă la casa existentă și extindere parter și P+ 1 E "în valoare de 150.559 RON. Lucrările autorizate se vor executa în termen de 36 luni și a fost adusă la cunoștința solicitantului în 08.02.2002.
În urma acestei autorizații au fost edificate două imobile înscrise în CF în mod distinct. Nu sunt lucrări de modernizare. Valoarea lor de patrimoniu este ceea prezentată în Anexa la Raportul de expertiză și pentru clădirea I/, valoarea ei de 183.100 lei este determinată conform PV de recepție din 14.11.2003, iar pentru clădirea II/p+m valoarea este de 193.587 lei.
Începând cu luna februarie 2005 valoarea acesteia este de 161.448 lei la 01.02.2005 iar eșalonat valoarea acesteia se majorează astfel în 29 martie 2005 cu 22.803 lei, în 25 aprilie 2005 cu 1.385 lei iar în 30 iunie 2055 cu valoarea de 4.053 lei, ajungând la valoarea prevăzută în autorizația de construire la care se adaugă valorile înregistrate în cont 231" investiții în ", lucrări efectuate după data expirării autorizației februarie 2005.
Cota de impozitare pentru toate aceste valori este stipulată în Normele la Codul Fiscal la art. 53, respectiv cuprinse între 0,5 % și 1%.
Tribunalul a apreciat că experta a răspuns la toate obiectivele și obiecțiunile formulate, lămurind împrejurările de fapt deduse judecății, iar față de concluziile raportului de expertiză, văzând și disp. art.18 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că acțiunea formulată de către reclamanta - - T este întemeiată și a dispus admiterea ei așa cu a fost precizată, a dispus anularea în parte a Procesului verbal de control nr. E 12005 - - din 11.10.2005 și exonerarea societății de la plata "Impozitului clădiri-din diferența cota 2005" și "Impozitului clădiri din imobilizări corporale aferente clădiri - cont 231" a dobânzilor și penalităților decurgând din neplata celor două impozite,anularea Dispoziției nr. 2563/16.11.2005, anularea în parte a titlului Executoriu nr.430/22.11.2005 emis de Primăria Municipiului T în ce privește impozitul pe clădiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă, în esență, următoarele:
În raport de prevederile pct.62 alin.1 lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modif. aprobate prin nr.HG44/2004, societatea reclamantă era obligată ca în cursul lunii februarie 2005 să întocmească procesele-verbale de recepție a lucrărilor de construcții executate în baza autorizației de construire nr. 3157/14.12.2000, obligație nerespectată, societatea reclamantă încheind procesul - verbal de recepție abia în septembrie 2005 sub nr. 383 motiv pentru care apreciază că sentința civilă nr. 363/07.04.2008 este netemeinică și nelegală și a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.
Ca urmare, se observă că modernizările efectuate în baza autorizației de construire nr. 3157/14.12.2.001 au fost incluse în valoarea clădirii începând cu februarie 2005, aceasta fiind data de la care s-a determinat și calculat impozitul datorat bugetului local pentru valoarea clădirii majorată cu valoarea modernizării în discuție.
Pe de alta parte se poate constata ca abia în cursul lunii ianuarie 2005 societatea depune declarația de impunere la organul fiscal, însă la calculul impozitului, aplica eronat cota de 1% prevăzuta de pct.53 din HG44/2004 modificată, încălcând astfel prevederile pct.55 lit.d din HG44/2004 modificată.
La 01.01.2005 imobilul în discuție era înregistrat în contabilitatea firmei cu valoarea de inventar 233.098,71 RON în contul 212 "clădiri", în această valoare de inventar fiind cuprinsă și valoarea modernizărilor recepționate în cursul anului 2002 prin procesele-verbale nr. 245/28.05.2002 și respectiv 288/28.06.2002, nefiind îndeplinite în acest caz condițiile pentru aplicarea procentului de 1% la calculul impozitului întrucât până la acea dată nu a fost efectuată reevaluarea clădirii.
Ca urmare, inspectorii de specialitate din cadrul instituției pârâte au recalculat impozitul datorat de către reclamantă prin aplicarea unui procent de 10% până la data de 31.07.2005 aceasta fiind data reală a înregistrării în contabilitate a raportului de reevaluare nr. 294/25.07.2005 conform notei contabile nr.9/31.07.2005, și începând cu această dată au aplicat procentul de 1% la calculul impozitului.
În ceea ce privește cheltuielile înregistrate în contabilitatea firmei în contul 2311 "imobilizări în curs - amenajare sediu", precizează faptul că includerea acestora în valoarea clădirii s-a făcut în urma adresei nr. 15656/sept.2005 comunicate Direcției Economice de către Direcția Urbanism conform căreia aceste materiale reprezintă "materiale de construcții și manopera care intră în devizul general al unei lucrări de construire", motiv pentru care solicită să se constate că aceste cheltuieli nu pot fi considerate ca reprezentând o reevaluare prin modalitatea de înregistrare în contabilitate, întrucât în realitate reprezintă modernizări care se includ în valoarea de impozitare a clădirii prin efectul legii. Valoarea impozabilă a clădirii este constituită din valoarea inițială a clădirii la care se adaugă valoarea modernizărilor și valoarea cheltuielilor evidențiate în contul 2311, ceea ce înseamnă că pentru a se aplica cota de impozitare de 1% este necesar ca reevaluarea să se facă asupra tuturor acestor valori aferente clădirii și anume: valoarea inițială, modernizările și cea evidențiată în contul 2311.
Totodată, referitor la susținerea reclamantei cu privire la faptul că din conținutul autorizației de construire nr. 3157/14.12.2001 - "amenajare pod în mansarda la casa existentă și extindere ", ar rezulta existenta unei clădiri noi care nu face obiectul obligativității reevaluării conform Codului fiscal, precizează că în conformitate cu reglementările legale în vigoare ceea ce s-a construit în baza acestei autorizații de construire a fost înregistrat în contabilitatea firmei la singura poziție "imobil", așa cum rezultă din situația amortizărilor lunare, valoarea acestor construcții fiind inclusă în valoarea construcției existente, iar pe de altă parte din conținutul autorizației de construire nr. 3157 nu ar rezulta faptul că este vorba de un imobil separat, ci dimpotrivă, înregistrarea în contabilitate este corectă în concordanță cu autorizația de construire.
Mai mult, chiar reevaluarea înregistrată în contabilitate conform raportului de reevaluare nr. 294/25.07.2005 s-a făcut asupra întregii construcții considerată chiar și de către reclamantă un imobil unic, înregistrat ca atare în contabilitatea firmei, valoarea rezultată în urma reevaluării reprezentând valoarea întregii construcții.
Raportat la cele de mai sus apreciază ca instituția pârâtă a făcut o aplicare corectă a prevederilor pct. 18 alin.4 lit.b - Titlu 9 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificate, aprobate prin nr.HG 44/2004 modificată, ce stipulează "Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin. 1 - 3 după cum urmează: "clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme constructive și arhitectonice diferite - fațade și materiale de construcție pentru pereții exteriori, intrări separate din stradă, curte sau gradină și nu au legături interioare".
Totodată consideră că instanța de fond a ignorat obiecțiunile formulate de către persoanele abilitate din cadrul instituției pârâte și a pronunțat sentința doar pe baza constatărilor expertului, care nu sunt pertinente și la obiect pentru următoarele considerente:
În raportul de expertiză se precizează cu privire la clădirea care face obiectul procesului-verbal întocmit de organul de control nr.E 12005--/11.10.2005, că aceasta a fost parțial achiziționată, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3741/10.08.2000, iar restul a fost edificată. În contractul de vânzare-cumpărare menționat nu ar fi specificată distinct valoarea clădirii și valoarea terenului, invocându-se raportul de evaluare al expertului evaluator, încheiat în martie 2007, prin care se stabilesc valorile de piață la data contractului aferent celor două imobile care constituie bază de impozitare diferită.
Față de cele susținute în raportul de expertiză arată că din analiza procesului verbal de control rezultă faptul că, în evidența contabilă a societății, la data de 01.10.2003, în grupa "clădiri" figura o clădire în valoare totală de 959.100.828 ROL, situată în T,-. Valoarea înscrisă în contabilitate a rezultat din valoarea de achiziție a clădirii rezultată din contractul de vânzare-cumpărare nr.3741/10.08.2000 (500.000.000 ROL) și valoarea modernizărilor efectuate de societate și recepționate prin procesele-verbale de recepție nr.245/28.05.2002 (310.696.383 ROL), respectiv prin procesul-verbal de recepție nr.288/28.06.2002 (148.404.445 ROL).
De asemenea, în luna noiembrie 2003, societatea a înregistrat în contabilitatea firmei procesul-verbal nr.421/14.11.2003, încheiat în baza autorizației de construire nr.3157/14.12.2001 privind recepția lucrărilor de amenajare și modernizare a clădirii situată pe-, în valoare de 1.371.886.281 ROL. Potrivit "Situației amortizărilor lunare" prezentată în timpul controlului, valoarea acestei modernizări a fost inclusă în valoarea construcției și înregistrată în contabilitate la o singură poziție "imobil". Mai mult, societatea a depus în termenul legal la organul fiscal declarația de impunere nr.2722/04.12.2003, prin care a declarat impozitul pe clădiri aferent trim.IV 2003.
În anul 2004, societatea depune declarația anuală prin care declară suma de 2.330.987.109 ROL reprezentând valoarea contabilă a construcției înregistrată în contul 212 "Clădiri", care în fapt reprezintă de asemenea valoarea inițială a clădirii din contractul de vânzare-cumpărare (500.000.000 ROL) + valoarea modernizărilor recepționate prin procesul-verbal de recepție nr.245/28.05.2002 (310.696.383 ROL) + valoarea modernizărilor recepționate prin procesul-verbal de recepție nr.288/28.06.2002 (148.404.445 ROL) + valoarea modernizărilor recepționate prin procesul-verbal de recepție nr.421/14.11.2003 (1.371.886.281), acte invocate mai sus. Societatea declară această valoare pentru imobilul aflat în proprietatea sa și prin declarația de impunere aferentă anului 2005.
Astfel societatea include modernizările ulterioare efectuate la clădirea în cauză în valoarea contabilă a acesteia, fapt reflectat atât în structura contului 212 "Clădiri" din contabilitatea societății în perioada supusă controlului, cât și în declarațiile anuale de impunere ale acesteia, aferente anilor 2004 și 2005. În conformitate cu prevederile art.253 alin.(l) și (3), organul fiscal a stabilit impozitul prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea societății.
Ca urmare, la stabilirea impozitului, organul fiscal a ținut seama de modul de înregistrare în contabilitate a valorii de inventar a clădirii supuse impozitării, de declarațiile de impunere depuse de societate, precum și de documentele justificative prezentate de societate în timpul controlului fiscal (contracte de vânzare-cumpărare, procese-verbale de recepție, autorizație de construire). Raportul de evaluare întocmit de expertul tehnic judiciar în martie 2007, invocat în raportul de expertiză a fost ulterior perioadei în care s-a efectuat controlul fiscal, ca de altfel și dezmembrarea clădirilor. Atâta vreme cât situația reflectată în contabilitatea societății și în declarațiile de impunere ale acesteia fac referire la un singur imobil și atestă o anumită valoare de inventar a acestuia, la data efectuării controlului nu se putea lua în considerare intenția ulterioară a societății de dezmembrare a imobilelor. Pe de altă parte, autorizația de construire nr.3157/14.12.2001 precizează expres că lucrările autorizate a fi efectuate sunt "amenajare pod în mansardă la casa existentă și extindere parter și P + 1 E (parter plus 1 etaj)", și ca urmare, la acea dată aceste lucrări nici nu puteau fi înregistrate altfel în contabilitate.
În ceea ce privește distincția dintre valoarea clădirii și valoarea terenului ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3741 din 10.08.2000, pârâta recurentă arată faptul că societatea și-a înregistrat în contabilitate în contul 212 "Clădiri" întreaga valoare precizată în contract, abia în martie 2007 solicitând întocmirea unui raport de evaluare. La stabilirea impozitului organul fiscal a luat în considerare valoarea de inventar a imobilului așa cum aceasta a fost înregistrată în contabilitatea societății, procedând în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Referitor la Litera "B" - Determinarea cotelor de impozit pe clădire pentru baza impozabilă mai sus stabilită,arată că deși în raportul de expertiză se face referire la două imobile, după cum reiese din procesul-verbal de control, atât în înregistrările contabile ale societății din perioada supusă controlului fiscal, cât și din declarațiile de impunere depuse de societate la organul fiscal pentru anii 2004 și 2005 se face referire la un singur imobil.
În mod greșit se susține în raportul de expertiză că nu sunt incidente prevederile art.253 alin.(6) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, întrucât clădirea a fost achiziționată după anul 1998, ca urmare cota aferentă ar fi cea prevăzută la pct.53 din HG nr.44/2004. Arată că la data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OG nr.83/19.08.2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, care a modificat alin.(6) al art.253 din Codul fiscal, astfel:
" În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)."
Ca urmare, în mod corect s-a stabilit prin procesul-verbal de control că în declarația de impunere aferentă anului 2005, impozitul a fost calculat în mod greșit prin aplicarea cotei de 1%, întrucât în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință (2005 la data controlului), clădirea nu fusese supusă reevaluării, deși fuseseră efectuate modernizări. Codul fiscal face în mod expres distincția dintre reevaluare și modernizări, în normele metodologice de aplicare, pct.55 litera "d", conform căruia "în cazul clădirilor la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct.53 numai pentru cele care au fost reevaluate potrivit reglementărilor legale în vigoare".
După ce societatea a depus în timpul controlului raportul de reevaluare nr.294/25.07.2005 și a înregistrat valoarea în contabilitate, impozitul a fost recalculat pentru perioada următoare.
În ceea ce privește obiectivele expertizei judiciare, și anume, dacă imobilele din T,-, înscrise în CF 6959 (cf nr.-/T) T reprezintă clădiri distincte în sensul dispozițiilor art.18 alin.(4) litera "b" din Titlul X al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 învederează instanței că în conformitate cu prevederile pct.18 alin.(4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, în forma în care era în vigoare la data de 01.01.2005:"Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin.(l) - (3), după cum urmează: - b) clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme constructive și arhitectonice diferite - fațade și materiale de construcție pentru pereții exteriori, intrări separate din stradă, curte sau grădină și nu au legături interioare ".
Deși în raportul de expertiză se invocă aceste prevederi în susținerea punctului de vedere conform căruia în cauză ar fi vorba de clădiri distincte, recurenta consideră că este vorba de o interpretare trunchiată a legii, întrucât cele două imobile nu au elemente proprii de identificare a adresei, au fost modernizate în baza aceleiași autorizații de construire înregistrate cu nr. 3157/14.12.2001, au fost înregistrate în contabilitate la o singură poziție -"imobil". Mai mult, chiar reevaluarea înregistrată în contabilitate prin Raportul de reevaluare nr. 294/25.07.2005, s-a făcut asupra întregii construcții considerată un unic imobil, înregistrat ca atare în contabilitatea firmei, valoarea rezultată în urma reevaluării reprezentând valoarea întregii construcții.
Consideră că, față de prevederile legale invocate mai sus, adresa Primăriei Municipiului T, care are un obiect diferit, tratând imobilele din punct de vedere al construcției și nu fiscal, și este oricum ulterioară controlului, nu are relevanță în cauză.
Față de analizarea sub aspectul "dacă reclamanta Aar espectat prin declarațiile de evaluare (declarațiile de impunere) făcute, stadiul fizic al lucrărilor Ia imobilele arătate învederează că la expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire nr.3157/14.12.2001 (amenajare pod în mansardă la casa existentă și extindere P + 1 E), pentru care nu s-a solicitat prelungirea termenului, societatea nu și-a îndeplinit obligația de întocmire a procesului-verbal de recepție a lucrărilor de construcții executate în baza acestei autorizații până la acea dată, organul fiscal nu avea competența de a stabili valoarea lucrărilor parțial efectuate la expirarea termenului din autorizația de construire. Ca urmare, pentru stabilirea bazei de impozitare s-a luat în considerare valoarea înscrisă în autorizația de construire. Consideră că întrucât societatea este cea care nu și-a îndeplinit obligația de întocmire a procesului-verbal de recepție la expirarea termenului din autorizația de construire, aceasta nu poate invoca în favoarea sa propria culpă, cu atât mai mult cu cât organul fiscal nu avea competența de a stabili nici stadiul în care se aflau lucrările și nici valoarea acestora la un moment anume.
Față de analiza expertului cu privire la situația dacă anterior dezmembrării era posibilă evidențierea a două imobile în declarațiile efectuate la Primăria Municipiului T arătă că, nu considerăm din cuprinsul Autorizației de funcționare nr. - 3687/27.07.2003 eliberată de Direcția Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului T, că ar fi vorba de două imobile, întrucât "construcțiile" la care se face referire sunt 1 - "transformare pod în mansardă aferent casei existente" și 2 -"extindere la casa existentă în regim de înălțime P și P + 1 E ".
Dar chiar și în această situație, posibilitatea de dezmembrare ulterioară a imobilelor nu are relevanță întrucât situația reflectată în procesul-verbal de control contestat este cea existentă în evidența contabilă a societății la data controlului și declarată de aceasta în declarațiile de impunere aferente anilor 2004 și 2005.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că în urma verificărilor întreprinse, organele de control ale pârâtei au reținut faptul că reclamanta - -, în conformitate cu prevederile art.62 alin.1 lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, avea obligația ca la data expirării termenului prevăzut în autorizația de construcție, respectiv februarie 2005, să întocmească proces verbal de recepție a lucrărilor de modernizare și amenajare efectuate la imobilul situat în T,-, achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3741/10.08.2000.
Considerându-se că această obligație a fost realizată abia în cursul lunii ianuarie 2005, ținând seama de modul de înregistrare în contabilitate a valorii de inventar a clădirii supuse impozitării, de declarațiile de impunere depuse de societate, precum și de documentele justificative prezentate de societatea reclamantă în timpul controlului fiscal, pârâta a procedat la calculul unor debite restante cu dobânzile și penalitățile aferente pe seama reclamantei.
În mod corect prima instanță la pronunțarea sentinței atacate, s-a raportat la probatoriul administrat, la raportul de expertiză contabilă ordonat în cauză, din conținutul căruia rezultă fără echivoc faptul că la imobilul din litigiu nu au fost efectuate modernizări, ci au fost executate lucrări de amenajare, constând în ridicarea unui nou corp de clădire, respectiv sediu firmă - amenajare pod în mansarda la casa existentă și extindere parter și P + 1E, sens în care a și fost eliberată autorizația nr.3157/14.XII.2001.
Pe de altă parte, impozitele și taxele calculate de către pârâtă, s-au fundamentat pe o greșeală a reclamantei, care din eroare a înregistrat în contabilitate valoarea cumulată a clădirii și a terenului, deși se impunea o înregistrare distinctă, dat fiind că impozitarea celor două valori este diferită, împrejurare pe care se impunea să o evidențieze însuși organul de control, în scopul stabilirii unei cote de impozitare reale.
De menționat și faptul că la efectuarea raportului de expertiză s-a ținut seama de procesele verbale de recepție încheiate, iar după expirarea termenului de valabilitate a autorizației de construire au fost avute în vedere valorile înregistrate în contul 231 "investiții în curs".
Drept urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art.253 alin.1, 2 și 3 Cod fiscal și pct.53 din Normele metodologice de aplicarea acestuia, privind calculul impozitului pe clădiri, astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiză contabilă și anume între 0,5% și 1%.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, împotriva sentinței civile nr.363/7.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.02.2009
Tehnored./24.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
