Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
1ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 98/ Dosar Nr-
Sedința publică din 02 februarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 956/CA/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurentei pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice B și recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursurile sunt declarate în termen legal și scutite de la plata taxei judiciară de timbru și timbru judiciar. De asemenea se constată că s-a solicitat judecarea recursurilor și în lipsa părților în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, solicită respingerea recursurilor cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 956/CA/3.11.2009 Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma 9.779,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă legală aferentă, începând cu data de 14.08.2009 și până la data plății efective, precum și suma de 1.229,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun., în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 9.779,00 lei și dobândă legală aferentă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța a apreciat că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar sus-indicat.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se va face cu dobânda legală, și nu cu rata inflației, așa cum solicită reclamantul, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală). Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă (și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost admisă și a fost obligată Administrația Fondului pentru mediu să plătească pârâtei suma la care va fi obligată, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemată în garanței, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 din Cod procedură civilă coroborate cu prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție aplicând greșit legea, criticând în speță incidența art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene. Se invocă dispozițiile OUG nr. 50/2008, arătându-se că organele fiscale au pus în mod legal în practică dispozițiile actului normativ, care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa această taxă, întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare și funcționare a acestora. Taxa de poluare este aplicată în 16 state ale UE și nu contravine Tratatului Comunității Europene.
Recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a invocat în motivele de recurs că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Consideră că mijlocul legal de contestare este excepția de nelegalitate a actului administrativ. Acesta nu a solicitat anularea niciunui act administrativ. Întrucât interesul de a acționa în justiție pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare se cere de către cel ce consideră păgubit, și având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, recurenta consideră că în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de către ea.
Recurenta chemată în garanție apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Legea instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul la prima înmatriculare în România, singura distincție fiind în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindree. A invocat jurisprudența - hotărârea Brezezinski contra Poloniei - arătând că legea națională nu este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second - hand dacă acesta se percepe doar o singură dată, la prima înmatriculare în România. Pentru cele fabricate pe teritoriul național este încorporat în valoarea de piață a acestora, iar aceasta se restituie în cazul scoaterii autoturismului din parcul național, conform art. 8 din OUG nr 50/2008.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, un autoturism marca Mercedes - Benz, înmatriculat pentru prima dată în 17.01.2001; în 14.08.2009 reclamantul a plătit suma de 9779 lei reprezentând taxă pe poluare auto, conform chitanței nr nr -.
Organele fiscale au procedat conform legii naționale atunci când au stabilit și încasat taxa de poluare. Ele nu fac interpretări cu privire la aplicarea sau nu a dreptului comunitar și, în realitate, este imputabil legiuitorului faptul că nu pune de acord legislația internă cu dreptul comunitar.
Instanța este sesizată să observe dacă în speță se încalcă dreptul comunitar și constată se pune în discuție însăși norma de drept național aplicată de organele fiscale fiind învestită cu examinarea conformității ei cu dreptul comunitar.
Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chemata în garanție, este nefondată, având în vedere că în temeiul acestor dispoziții legale contestate s-au produs acte juridice cu consecințe în patrimoniul reclamantului și al pârâtei. Dreptul comunitar se aplică direct și nu depinde de îndeplinirea unor proceduri interne prevăzute de legea națională.
Pe fondul cauzei se constată că principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului - Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar" ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța a analizat condițiile efectivității și echivalenței și a decis că norma de drept națională în cazul taxei de poluare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Conform art.4 lit. a din OUG nr. 50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înmatriculării a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara ei sau pentru autoturismele noi și cele second hand. Taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație.
Scopul legii astfel cum este prezentat și în expunerea de motive ce o însoțește este de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Pentru autoturisme produse în România sau în alte state membre UE nu se percepe taxă de poluare la prima înmatriculare sau la o nouă înmatriculare dacă anterior a fost înmatriculată tot în România.
Art. 8 al OUG nr 50/2008 prevede că "tunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România". Recurenta chemată în garanție a apreciat că acest temei de drept dovedește că taxa de poluare este în conformitate cu dreptul comunitar. Aprecierea nu este fondată. După cum se observă această normă se aplică autovehiculelor pentru care s-a plătit taxa în România, acestea fiind cele arătate la art. 4.
S-a invocat Hotărârea adoptată în cauza Brezezinski contra Poloniei, care stabilește că nu este contrar prevederilor art. 90 paragraf 1 din Tratat impozitul aplicat pentru prima dată, la prima înmatriculare a unui stat membru, aplicat nediscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată, fie că sunt noi, fie că sunt second - hand, fabricate pe teritoriul național ori dintr-un alt stat membru.
Se constată însă că în speța de față legea națională conține o discriminare care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea directă a dreptului comunitar.
Față de criticile aduse în recurs, curtea constată că tribunalul nu și-a depășit atribuțiile date prin lege, ci, dimpotrivă, a aplicat conform legea, incidente în cauză fiind dispozițiile art.148 din Constituția României, și art.90 paragraf 1 și 2 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, care stabilește că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Aceste dispoziții se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. De asemenea, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importat; trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În concluzie, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare
Faptul că se protejează producția internă reiese explicit și din OUG nr.208/2008, nr.218/2008 și nr 7/2009, care modifică OUG nr 50/2008.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Pentru acest motiv, dispozițiile nr.OUG 50/2008 sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul CE, astfel încât încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsită de temei legal (deoarece o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei).
În expunerea de motive a OUG nr. 50/2008 rezultă că scopul legii este asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic potrivit principiului " poluatorul plătește".
Principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară.
Deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 1.07.2008 plătesc o taxă considerată de legiuitor drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 1.07.2008, care poluează și nu plătesc taxă de poluareșideținătorii de autoturisme înmatriculate după data de 1.07.2008, care poluează în egală măsură și plătesc taxă de poluare.
Curtea Europeană de Justiție a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
S-a susținut faptul că prevederile OUG nr 50/2008 nu au fost declarate contrare conform normelor comunitare.
Instanța constată că însă că instituirea acestei taxe trebuie să se conformeze dreptului comunitar, iar în cazul în care aceasta încalcă dispozițiile comunitare este înlăturată de drept.
Restituirea taxei încasate nelegal nu se realizează ca urmare a aplicării art.117 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală ci ca urmare a încasării unei sume de bani fără a exista temei juridic în acest sens, față de considerentele expuse.
Recursurile se constată a fi nefondate și urmează a fi respinse potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a făcut dovada că a achitat avocatului ales un onorariu de 595 lei și a solicitat să se facă aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs constată că potrivit art. 274 alin 3 Cod procedură civilă "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Se constată în recurs că onorariul avocatului include atât sume care se dovedesc a fi necesare și utile exercitării apărării părții, echivalent al muncii avocatului în speță, precum și sume care reprezintă cheltuieli voluptorii făcute de partea care a angajat avocatul și care nu pot fi suportate de partea care a căzut în drepturi.
Se apreciază, pe baza dovezilor cauzei, că suma de 100 lei reprezintă cheltuielile necesare făcute de parte, iar suma de 495 lei reprezintă cheltuielile voluptorii.
Ca urmare, recurenta intimată va fi obligată să plătească intimatului contestator suma de 100 lei cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 956/CA/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurentele în solidar să plătească intimatului reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./25.02.2010
Dact./26.02.2010/4 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
