Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIANr. 99
Ședința publică de la 07 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
La ordine a venit în pronunțare recursul promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și în numeleACTIVITĂȚII DE CONTROL FISCAL, împotriva sentinței civile nr. 29/02.02.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1918/2006 (nr. nou -).
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 29/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 1918/2006 (nr. în format nou -) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta L B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Control Fiscal B, fost modificată decizia nr. 70/22 februarie 2006 B, decizia de impunere nr. 9374/05 decembrie 2005 și raportul de inspecție fiscală nr. 9365/05 decembrie 2005 Activității de Control Fiscal B, pe care le-a menținut cu privire la. doar în limita sumei de 14.791 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente.
Au fost obligate pârâtele să accepte deducerea de către reclamantă a în sumă de 220.970 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.9365/05.12.2005 s-a stabilit că reclamanta înregistrat în contabilitate suma de 1.139.695,5 lei A deductibil, în condițiile în care, pentru perioada septembrie 2004 - august 2005, numai suma de 912.073,11 lei era deductibilă, iar diferența de 227.624,39 lei nu era A deductibil.
În baza constatărilor acestui raport de inspecție fiscală, pârâtele au stabilit că reclamanta are de plată suma de 8137 RON TVA cu dobânzi si penalități de întârziere aferente de 2051 RON și a anulat dreptul de deducere A pentru reclamanta referitor la suma de 226.498 RON - A aferent bunurilor și serviciilor achiziționate de reclamantă, necesare realizării obiectului de activitate.
Aceste sume au fost reluate, ca debite, și în decizia de impunere nr.9374/05.12.2005 a PB.
Împotriva deciziei de impunere fiscală și a raportului de inspecție fiscală a formulat contestație reclamanta la data de 04.01.2006.
de situația de fapt reținută, instanța a constatat întemeiată, în parte, contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză și în special din expertiza de specialitate efectuată, a rezultat că reclamanta, deși a dedus A pentru achiziționarea unei motociclete, pentru montarea unei instalații pe un mijloc de transport al societății și a beneficiat de servicii de traducere, documentații tehnice pentru tehnologii, care se aplică în procesul de fabricații încălțăminte, cât și de servicii de vămuire, produse livrate de C " " L, operațiuni ce nu au fost fictive, totuși, fie documentele prezentate organului de control nu puteau constitui documente justificative, fie operațiunile nu au fost efectuate în folosul societății reclamante, astfel că sumele de 2.908,22 lei, 835,62 lei și 475 lei reprezentând A, nu pot fi deduse de reclamantă, pentru aceste operațiuni.
La fel, suma de 1.790,80 lei reprezentând A dedusă de reclamantă de pe facturi pentru avans achitat SC " CORP" LIp entru întocmirea documentației de creditare a proiectului de "iții "COMPLEX COMERCIAL ", nu a fost aprobată la deducere de organul fiscal, întrucât factura nu este însoțită de documente justificative privind asistența de specialitate și documente de analizare.
În ceea ce privește celelalte sume, instanța a reținut că reclamanta
dedus în mod corect A aferent operațiunilor efectuate și că organul de
control a respins nejustificat deducerea acestor sume.
Astfel, suma de 75125,83 lei, reprezentând A, dedusă pentru operațiuni taxabile cu bunuri imobile achiziționate de reclamantă de la "DR." L și "" L, organul fiscal a reținut că reclamanta a încheiat acte de dare în plată cu aceste societăți, pentru stingerea debitelor furnizorilor, însă din verificările efectuate a rezultat că nu s-au efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilelor achiziționate, că nu s-au efectuat activități specifice acestora și nu s-au înregistrat venituri, astfel că utilizarea imobilelor nu s-a făcut în folosul operațiunilor taxabile, astfel că nu a aprobat deducerea sumei, considerând ca au fost încălcate dispozițiile art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003.
În realitate, aceste bunuri imobile, constând în hale industriale teren, centrală termică și post de transformare energie electrică, au fost achiziționate în perioada septembrie - noiembrie 2004, deci cu mai puțin de un an înainte de data controlului, iar legea nu specifică care este durata de timp în care bunurile achiziționate trebuie sa producă venituri în folosul operațiunilor taxabile, astfel ca textul invocat de pârâte nu justifică măsura neaprobării deducerii acestei sume.
Referitor la suma de 145.844,53 RON, reprezentând A dedusă de societate pentru prestările de servicii, constând în lucrări de demolare, dezafectare clădiri, prestări efectuate de C " CONSTRUCTOR" A, C " " L, C "" L și ""L, organul de control a reținut că reclamanta nu deține titlu de proprietate pentru aceste clădiri, deși i-au fost prezentate facturile fiscale nr.-/08.02.2005 și nr.-/17.02.2005 emise de C "" L și autorizațiile de demolare nr.5/10.02.2005 și nr. 7/16.02.2005 obținute de foștii proprietari, care și-au menținut valabilitatea în favoarea cumpărătoarei reclamante.
Motivarea pentru respingerea acestei sume de către pârâtă a fost că titlul de proprietate nu a fost înscris în Cartea Funciară și ca atare, nu se poate dovedi dreptul de proprietate al reclamantei.
În mod greșit pârâta PBa respins argumentele reclamantei prin nota explicativă dată de reprezentantul legal al acesteia și din contestația formulată, deoarece, conform art.1295 al. 1 Cod civil, dreptul de proprietate asupra acestor construcții, a fost dobândit de reclamantă la data realizării acordului de voință între părți, acord dovedit cu facturile fiscale emise în luna februarie 2005, chiar dacă operațiunea a fost dare în plată.
Atâta timp cât nu s-a invocat neregularitatea acestor facturi și nu s-a contestat caracterul lor de documente justificative, organul de control nu poate susține că reclamanta nu este proprietară întrucât nu a înscris titlul de proprietate în cartea funciara, întrucât această formalitate de publicitate este fără efect în relațiile dintre părți, cu privire la transferul dreptului de proprietate.
Un alt argument în favoarea acestei soluții îl constituie faptul că reclamanta a plătit impozit pe aceste clădiri, în calitate de proprietar, iar pentru plata acestui impozit, operațiunea a fost considerată valabilă.
Totodată, conform art.128 al. 1 si 2 din Legea 571/2005, prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor corporale, mobile sau imobile, prin natura sau destinația lor.
Legea nu impune obligativitatea intabulării dreptului de proprietate, astfel că refuzul pârâtei PBa pare ca nejustificat.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul art.18 din Legea 554/2004, a admis in parte acțiunea reclamantei si a modificat actele fiscale contestate emise de pârâte, în sensul ca le-a menținut doar pentru suma de 14.791 lei, cu dobânzile si penalitățile aferente, constatând că suma de 220.970 RON a fost în mod greșit respinsă de la deducere.
Ca atare, a obligat pârâtele să accepte deducerea acestei sume reprezentând.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice B, în nume propriu și al Activității de Control Fiscal B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că referitor la suma de 75.125,83 lei, reprezentând, a fost respins dreptul de deducere întrucât, în cadrul verificării fiscale nu s-a făcut dovada utilizării imobilelor în folosul operațiunilor impozabile, potrivit dispozițiilor art. 145 al. 3 din Legea 571/2003, de la data achiziționării - 24.09.2004, respectiv 19, 28 noiembrie 2004 până la data controlului neefectuându-se lucrări de îmbunătățire a imobilelor, nedesfășurându-se activități specifice și neînregistrându-se venituri.
Pe de altă parte s-a susținut că pe rolul Judecătoriei Bacău există dosarul 271/2006 având ca obiect anularea actelor de transfer a imobilelor ce fac obiectul tranzacției în baza căreia s-a solicitat deducerea, acțiunea fiind formulată de lichidatorul judiciar al "DR. "
În ceea ce privește suma de 145.844,53 lei, reprezentând dedusă pentru prestările de servicii constând în lucrări de demolare, dezafectare clădiri s-a susținut că reclamanta nu a făcut dovada proprietății imobilelor, în condițiile în care nu a fost înscris transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor în Cartea Funciară, condiție obligatorie potrivit dispozițiilor art. 10 al. 3 din Legea 7/1996. Astfel, ulterior înstrăinării către și eliberării autorizațiilor de desființare a clădirilor Laî nscris în Cartea Funciară nr. 31045/N imobilele înstrăinate. În consecință, facturarea transferului acestor imobile în scopul demolării s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 128 al. l din Legea 571/2003, art. 59 al. 3 și ale art. 145 al. l ale aceluiași act normativ.
Pentru susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Legal citată, intimata - reclamantă a fost reprezentată în fața instanței formulând concluzii de respingere a recursului.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, ținând seama de înscrisurile depuse cu ocazia judecării recursului, instanța apreciază recursul ca fiind întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Intimata - reclamantă a achiziționat de la DR. " L imobilul compus din suprafața totală de 58982teren curți - construcții împreună cu construcțiile situate pe aceasta, respectiv o fabrică de pâine, 3 magazii, 1 bar, potrivit actului de dare în plată autentificat sub nr. 2984/24.09.2004 de și facturi fiscale - - -/24.09.2004 în valoare totală de 3.600.000.000 lei ROL, din care 574.789.916 lei ROL. De asemenea, a achiziționat de la B centrală termică și post transformare, potrivit facturii fiscale - - nr. -/26.11.2004 în valoare de 212.293.708 lei ROL din care 33.895.634 lei ROL, respectiv suprafața de 13.270,882cu nr. cadastral 81, 1492, 1491, în valoare de 892.912.000 lei ROL, din care TVA 142.565.783 ROL; potrivit facturii fiscale seria - - nr. -/19.11.2004.
Refuzul de a accepta deducerea în sumă totală de 75.125,13 lei RON, aferentă tranzacțiilor menționate fost justificată de încălcarea condițiilor prevăzute de art. 145 al. 3 din legea 571/2003 în sensul că bunurile achiziționate nu sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
În condițiile în care prin raportul de expertiză contabilă întocmit cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei s- constatat că în locul fabricii de pâine funcționează o fabrică de încălțăminte cu peste 80 de salariați, iar cu ocazia judecății recursului au fost depuse înscrisuri care confirmă existența acestei situații, instanța apreciază că refuzul de a accepta deducerea aferente achiziționării acestui imobil este nejustificat.
Astfel, în baza autorizației nr. 21/07 iulie 2006 eliberată de Primarul comunei intimata - reclamantă își desfășoară activitatea la fabricare a încălțămintei în comuna, sat. Intervalul de timp scurs între momentul achiziționării și cel al desfășurării noii activități este justificat prin necesitatea lucrărilor de transformare a construcției în scopul noii activități propuse, ținând seama de împrejurarea că dispozițiile art. 145 Cod fiscal nu stabilesc un interval de timp minim.
Nu aceeași este situația în ceea ce privește bunurile achiziționate de la L B, în cauză nefiind dovedite împrejurări de natură a conduce la concluzia că acestea au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 145 al. 3 Cod fiscal intimata are dreptul de deducere a aferente achiziționării imobilelor menționate de la DR. L, în cuantum de 57.479 lei RON; nu și pentru suma de 17.677 lei RON reprezentând aferentă bunurilor achiziționate de la L
Cât privește suma de 145.844,53 lei, reprezentând aferentă lucrărilor de demolare, dezafectarea clădirii efectuate în favoarea intimatei - reclamante, instanța apreciază că respingerea dreptului de deducere de către organele fiscale nu este conform dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, dovada transmiterii proprietății asupra imobilelor o reprezintă facturile fiscale - nr. -/08 februarie 2005, respectiv - -/17 februarie 2005 și actul de dare în plată prin care L transmitea către L B, atelier mecanic, depozit sare, magazie vopsele, atelier 2, atelier mecanic, centrală termică, hală tăbăcărie mineral și anexe, hală tăbăcărie vegetal, clădire sindicat și stație recuperare crom.
Înscrierea transferului de proprietate în cartea funciară nu produce efectul translativ al dreptului de proprietate, ci doar pe cel al opozabilității față de terți a operațiunilor juridice menționate, potrivit dispozițiilor art. 25 al. l din legea 7/1996 republicată, fără a afecta validitatea dreptului dobândit. Cum în cauză nu au fost dovedite alte situații care să susțină cauze de desființare dreptului, împrejurarea neînscrierii în cartea funciară nu echivalează cu inexistența dreptului de proprietate asupra imobilelor în patrimoniul societății reclamante, ținând seama de dispozițiile art. 1295 al. 1 cod civil care consfințesc principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate din momentul încheierii convenției între părți.
În acest context, dispozițiile art. 128 al. l, art. 59 al. 3 din legea 571/2003 nu stabilesc condiții suplimentare pentru transmiterea dreptului de proprietate, referința la îndeplinirea formalităților necesare pentru transferul dreptului de proprietate având în vedere dispozițiile generale în materia transmiterii acestui drept, astfel cum sunt prevăzute raportat la diferite categorii de bunuri.
Succesiunea cronologică a intabulării drepturilor societăților care le-au transmis către intimata - reclamantă produce efecte doar sub aspectul opozabilității față de terții care ar pretinde vreun drept asupra imobilelor, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 23 din Legea 7/1996 republicată reglementează situația transmiterii succesive a unui drept real fără efectuarea înscrierilor în cartea funciară, recunoscând validitatea tranzacțiilor, în absența înscrisului, prin recunoașterea dreptului ultimului dobânditor de cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său sub condiția dovezii prin acte originale a întregului șir al actelor juridice pe care se întemeiază înscrisurile.
În consecință, nefiind invocate și dovedite alte motive care să determine respingerea dreptului de deducere a aferentă lucrărilor de demolare, dezafectare a clădirilor, în temeiul dispozițiilor art. 145 Cod fiscal, intimata - reclamantă are dreptul la deducerea în cuantum de 145.844,53 lei.
În ceea ce privește existența litigiilor având ca obiect anularea actelor de transfer a imobilelor de către DR L, la cererea lichidatorului judiciar al acesteia, instanța, față de împrejurarea că acestea nu au fost soluționate irevocabil, apreciază că nu poate reține ca având valoare probatorie, sub aspectul validității actelor juridice de transfer al proprietății, cererile de chemare în judecată formulate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. l, 3 coroborate cu art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul menținerii deciziei nr. 70/22 februarie 2006 a B, a deciziei de impunere nr. 9374/05 decembrie 2005 și a raportului de inspecție fiscală nr. 9365/05 decembrie 2005 Activității de Control Fiscal B cu privire la.A în limita sumei de 32.438 lei, în loc de 14.791 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente.
Totodată vor fi obligate pârâtele să accepte deducerea de către reclamantă în sumă de 203.323 lei în loc de 220.970 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și în numeleDE CONTROL FISCAL, împotriva sentinței civile nr. 29 din 02.02.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1918/2006 (nr. în format nou -) în contradictoriu cu intimata - reclamantăLcu sediul în B, str. - cel M nr. 28, județul
Modifică în parte sentința civilă nr.29 din 02.02.2007 a Tribunalului Bacău.
Menține decizia nr.70/22.02.2006 a B, decizia de impunere nr.9374/05.12.2005 și raportul de inspecție fiscală nr.9365/05.12.2005 a Activității de Control Financiar B cu privire la.A, în limita sumei de 32.438 lei în loc de 14.791 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente.
Obligă pârâtele să accepte deducerea de către reclamantă a A în sumă de 203.323 lei în loc de 220.970 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex. 20/21 febr. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
