Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 993
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă NPN împotriva sentinței civile nr. 44/CF din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă NPN, consilier juridic -, iar pentru intimatele - pârâte N și pentru Contribuabili Mijlocii N, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței consilier juridic arată că potrivit Ordinului nr.269/2007 lit.n de la Anexa 1 poate să reprezinte pe ambele pârâte N și pentru Contribuabili Mijlocii
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic - pentru recurenta-reclamantă NPN, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în pronunțare solicită a se avea în vedere decizia nr.2041/2007 pronunțată de. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimatele - pârâte, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 44/CF/5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea NPN în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii N, având ca obiect anularea parțială a următoarelor acte administrativ-fiscale: decizia nr. 16/15.01.2008, decizia de impunere nr. 211/8.11.2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 2328/8.11.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Apărarea contestatoarei fondată de necompetenta a organelor fiscale nu a fost acceptată; astfel art. 2 din G 32/2001 stabilește că sumele prevăzute la art. 53 din G 102/1999 se fac venit la bugetul de stat iar normele din Legea 448/2006 vizează monitorizarea și controlul respectării art. 78 de către Inspecția, or, contribuția angajatorilor intră în compunere contribuțiilor de asigurări, calcularea și impunerea acestora revenind organului fiscal. Prin decizia de impunere 2328/2007 s- stabilit ca obligație suplimentară față de bugetul statului suma de 161 648 lei reprezentând vărsăminte la bugetul statutului din partea persoanelor juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate. S-a reținut faptul că societatea nu a făcut dovada solicitării trimestriale la agențiile județene de ocupare a forței de muncă a repartizării de persoane cu handicap calificate în meseriile respective în perioada 01.01 - 2004/31.12.2006 respectiv 01.01.2007/31.08.2007.
S- reținut că potrivit G 102/1999 în vigoare până la data de 21.12.2006: (1) Agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții - obligație a cărei nerespectare conducea la obligația stipulată în articolul următor:
(1) Agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptați de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În speță, MNa comunicat faptul că în perioada mai sus menționată societatea nu a solicitat repartizarea de persoane cu handicap - adresa nr. 5553/2007. Concluziile expertului nu pot fi reținute acestea constând într-o interpretare a normelor legale în favoarea societății; textul legal cuprinde 2 condiții cumulative, existența doar a unei singure cerințe - lipsa persoanelor cu handicap pentru activitatea de construcții, nefiind de natură a exonera societatea de plata contribuției stabilite de lege în contextul unei pasivității totale din partea acesteia. 2) Reține de asemenea că societatea datorează vărsăminte pentru persoane cu handicap neîncadrate calculate și pentru perioada 1-01-2007/31-08-2007 perioadă ce intră sub incidența Legea 448/2006 potrivit căreia:
"Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit. a).
Societatea contestatoare nu a probat opțiunea permisă de către legiuitor, argumentele aduse în justificarea acestei pasivități constând în interpretări de o manieră personală a normelor legale care nu sunt de natură de aoe xonera de executarea obligațiilor menționate. activității desfășurate nu justifică neîndeplinirea obligațiilor impuse de actele normative menționate, societatea nefiind enumerată printre excepțiile stipulate de art. 78 alin. 4 din Legea 448/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta NPN, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de timbru de 2 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a făcut dovada faptului că pentru perioada 1.01.2004 - 31.12.2006 Nar ăspuns prin adresa nr. 6041/5.12.2007 că în această perioadă nu au fost înregistrate persoane cu handicap calificate în meseriile specifice profilului de activitate al societății, neavând relevanță în cauză neîndeplinirea cerinței formale a solicitărilor trimestriale.
Legal citată, intimata Naf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, având în vedere nerespectarea dispozițiilor legale incidente.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap (în vigoare până la data de 21.12.2006 când a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006), prin art. 42 alin. (1), prevedea obligația persoanelor juridice care au un număr de cel puțin 100 de angajați de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați. Nerespectarea acestei obligații atrăgea o altă obligație, reglementată de art. 43 alin. (1), respectiv aceea de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap; excepție de laplata obligatorieprevăzută la alin. (1) făceau doar persoanele juridice care făceau dovada că au solicitat trimestrial la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă repartizarea de persoane cu handicap.
Începând cu data de 18.07.2004, aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 343/2004. Astfel, textul art. 42 alin. (1) avea următorul cuprins: agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții, iar art. 43 alin. (1) dispunea că agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap; potrivit alin. (2) exceptați de laplata obligatorieprevăzută la alin. (1) erau agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Se impune, totodată, a fi avute în vedere dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile nr- emise de Agenția națională pentru Ocuparea Forței de muncă privind aplicarea art. 43 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002. La art. 2 este reglementată modalitatea în care trebuie realizată solicitarea trimestrială privind repartizarea de persoane cu handicap, iar art. 5 prevede că solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă se dovedește prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă alin. (1).
Potrivit art. 83 alin. (4) teza I din Codul d e procedură fiscală, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, iar potrivit art. 67 alin. (1), dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
Este adevărat că, prin adresa nr. 6041/5.12.2007 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N răspuns reclamantei că în baza sa de date, în perioada 2004 - 2006, nu a avut înregistrate persoane cu handicap calificate în meseriile specifice profilului de activitate al reclamantei, dar rezolvarea fondului litigiului pune problema raportului dintre situația de fapt relevată de răspunsul agenției și modul de interpretare a dispozițiilor art. 42 și art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999.
Din analiza art. 42 și art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 rezultă ca obligație principală a agenților economici o obligație de a face, respectiv aceea de a angaja, într-un anumit procent, persoane cu handicap. Neîndeplinirea acestei obligații principale determină plata obligatorie (caracterul obligatoriu al plății fiind prevăzut expres de textul citat) sumei calculate potrivit art. 43 alin. (1), singura excepție de la această plată fiind aceea reglementată de art. 43 alin. (2) pentru persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă repartizarea de persoane cu handicap - până în iulie 2004 (când textul a fost modificat prin Legea nr. 343/2004) - respectiv pentru persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării - după 18 iulie 2005. Se constată că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 343/2004 se cere atât dovada că persoanele juridice au solicitat agenției repartizarea de persoane cu handicap, dar și dovada că agenția nu a repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Interpretarea teleologică a acestor dispoziții relevă faptul legiuitorul a urmărit, în principal, protejarea dreptului la muncă a persoanelor cu handicap și sancționarea pecuniară a persoanelor care, deși exista posibilitatea de a angaja astfel de persoane, nu le-au angajat. În condițiile în care posibilitatea de a angaja persoane cu handicap nu exista - astfel cum este situația în cauză, confirmată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N - obligarea la plata sumelor prevăzute de art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 apare ca fiind rezultatul aplicării literei legii, cu ignorarea scopului pentru care norma legală a fost edictată. Din moment de agenția nu putea să-i repartizeze reclamantei persoane cu handicap calificate în meseriile specifice obiectului de activitate al acesteia obligațiile de plată contestate în cauză se impun a fi considerate nelegale.
Instanța are în vedere și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, sub aspectul argumentelor de fapt și de drept expuse anterior, fără a se putea considera că este încălcat astfel principiul general al dreptului românesc potrivit căruia practica nu creează drept. Pe de altă parte, nici nu poate fi ignorată practica acestei instanțe având în vedere rolul acesteia de unificator al practicii instanțelor, de regulator al conflictelor de jurisprudență, după cum a reținut în cauza Beian contra România, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste din urmă motive de fond, în temeiul art. 312 alin.1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9, art. 304 Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și anulării în parte a actelor administrativ-fiscale contestate cu privire la suma de 151.472 lei, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate și majorările de întârziere aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă NPN, cu sediul în P N,-, județul N împotriva sentinței civile nr. 44/CF din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII N, ambele cu sediul în P N,- bis. județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează în parte decizia nr.16/15.01.2008 a N, decizia de impunere nr.211/08.11.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.2328/8.11.2007 emise de CM N cu privire la suma de 151.472 lei, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate și majorări de întârziere aferente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
5 ex. 30 nov. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan
