Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 225/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 225/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Irinel Axente Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților ȘEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE având ca obiect anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr. 41 din 03.09.2008, modificată prin Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 2113 din 29.09.2008.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, pentru când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2009 și apoi pentru data de astăzi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții ȘEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, a solicitat instanței admiterea acțiunii în contencios-administrativ formulată și în consecință, anularea dispoziției Sefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr. 41/03.09.2008, așa cum aceasta a fost modificată prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2.113/29.09.2008 emisă ca urmare a contestației formulate de către reclamant și a admiterii acesteia în condițiile art. 66 alin. 3 lit. b din Ordinul nr. 400/2004.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că deține funcția de inspector principal de poliție, șef birou la Biroul Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului C-N și împotriva sa a fost inițiată cercetarea disciplinară, cercetare finalizată cu aplicarea de sancțiuni.
Astfel, prin dispoziția nr. 41 din 03.09.2008 emisă de către șeful Caf ost dispusă sancționarea reclamantului cu "trecerea în funcția inferioară de ofițer specialist II", ca urmare a reținerii în sarcina sa a comiterii de abateri disciplinare, constând în "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici", această sancționare fiind dispusă în baza raportului de cercetare prealabilă nr. S/-/10.07.2008 și încheierea Consiliului de Disciplină nr. S/-/03.09.2008.
Impotriva Dispoziției nr. 41 din 03.09.2008 reclamantul a formulat contestație, în acord cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 360/2002 și art. 65 din Ordinului nr. 400/2004, solicitând admiterea contestației și anularea dispoziției de sancționare.
Prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2.113/29.09.2008 a fost admisă contestația, însă s-a dispus în acord cu dispozițiile art. 66 alin. 3 lit. b din Ordinul nr. 400/2004, în ceea ce privește sancțiunea aplicată prin dispoziție, o sancțiune mai ușoară, respectiv "mustrare scrisă".
Reclamantul fiind nemulțumit de soluționarea contestației de către Inspectoratul General al Poliției Române, respectiv de dispoziția nr. 2.113/2008, s-a adresat instanței de contencios administrativ spre a fi anulată integral dispoziția de sancționare.
A precizat reclamantul că, emitentul încheierii nr. S/-/03.09.2008 este Consiliul de Disciplină care a fost constituit avându-se în vedere dispoziția nr. 1.925/27.08.2008 a Inspectoratului General al Poliției Române.
Astfel, arată reclamantul, anterior deciziei contestate prin prezenta, pentru aceleași fapte imputate în sarcina sa, a fost emisă dispozița șefului C nr. 37 din 07.08.2008, prin care a fost dispusă luarea măsurii disciplinare împotriva reclamantului de trecere într-o funcție inferioară până la C mult nivelul de bază al gradului profesional obținut. Această dispoziție anterioară a fost emisă în baza încheierii Consiliului de disciplină nr. S/- din data de 21.07.2008.
Împotriva dispoziției șefului C nr. -, reclamantul a formulat contestație care a fost soluționată prin dispoziția nr. 1.925/27.08.2008, dispunându-se "Reanalizarea cazului de către un nou consiliu de disciplină, a cărui propunere să fie motivată și prin prisma evaluării concluzii lor raportului de cercetare prealabilă".
Având în vedere întreaga stare de fapt, reclamantul apreciază că sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală, că aceasta s-a bazat pe propunerile formulate de către noul Consiliu de Disciplină care nu a realizat o analiză temeinică și nici în conformitate cu dispoziția, fără a lua în considerare probele administrate în cadrul cercetării, raportul întocmit și fără o analiză unitară și coroborată a dispozițiilor legale.
De asemenea, reclamantul a apreciat că nici modalitatea de soluționare a contestației formulate împotriva dispoziției nr. 41 din 03.09.2008 emisă de către șeful C nu este pe deplin temeinică, nefiind corect apreciate, decât în parte, motivele contestației formulate și apărările reclamantului, acesta considerând că o soluționare temeinică a contestației ar fi impus, nu doar admiterea contestației și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare decât cea inițial dispusă, soluție prevăzută de către art. 66 alin. 3 lit. b din Ordinul nr. 400/2004, ci admiterea contestației în modalitatea prev. de art. 66 alin. 3 lit. d din ordinul menționat și anume admiterea contestației și anularea dispoziției de sancționare.
Reclamantul apreciază că se impune anularea dispoziției de sancționare pentru următoarele principale motive:
Stabilirea și aplicarea sancțiunilor se realizează, potrivit art. 59 din Legea nr. 360/2002 numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, iar fectuarea cercetării prealabile în condiții de nelegalitate atrage nelegalitatea actului de sancționare.
Astfel, arată reclamantul, cercetarea prealabilă se realizează în cadrul unei proceduri reglementată legal, iar stabilirea sancțiunii necesită, în anumite condiții legale, inclusiv o etapă consultativă și emiterea de propuneri a consiliilor de disciplină, în acord cu prevederile art. 59 alin. 6 din Legea nr. 360/2002, care reitereze un drept fundamental al oricărei persoane și anume dreptul la apărare care trebuie respectat inclusiv în cazul procedurilor menite a stabili vinovăția și a fi urmate de eventuale sancțiuni.
Față de aceste dispoziții legale, reclamantul consideră că i-a fost grav încălcat dreptul la apărare, fiindu-i refuzat în mod explicit dreptul de a fi asistat de către un avocat în cadrul procedurilor prealabile care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, cest motiv de nelegalitate fiind invocat și cu prilejul contestației formulate, însă nu a fost primit de către pârâți, cu motivarea că actele normative în vigoare nu prevăd ca drept al politistului faptul de a fi asistat de un avocat, efuzul fiindu-i comunicat reclamantului și în scris prin adresa nr. -/.09.2008
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 alin. 1 din Constituția României și art. 3 din Legea nr. 51/1995, prin care se recunoaște ca drept fundamental, dreptul de a fi asistat de către un avocat, aceasta fiind și dreptul polițiștilor, chiar și atunci când este vorba de o cercetare disciplinară, pentru simplul motiv că limitarea drepturilor unei persoane nu se poate realiza decât în virtutea unei dispoziții legale exprese sau a unei hotărâri judecătorești, în anumite cazuri ca și sancțiune.
Totodată, precizează reclamantul, potrivit secțiunii a 3-a din Legea nr. 360/2002, legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt restrângerile exercițiului unor drepturi sau liberalități impuse ca efect al statutului de polițist. Printre aceste restrângeri nu se regăsește restrângerea dreptului la apărare sau a dreptului la asistență de specialitate acordată de către avocat, astfel încât în lipsa unei dispoziții exprese, interzicerea asistării polițistului de către un avocat apare ca fiind o încălcare nelegală a unui drept fundamental al oricărei persoane, inclusiv polițist.
O altă critică formulată de reclamant se referă la faptul că în cursul cercetării prealabile și a audierilor i-a ipsit fișa postului, ceastă lipsă a fost reținută ca un motiv temeinic cu prilejul soluționării contestației de către, apreciindu-se că în lipsa fișei postului nu se poate cuantifica o abatere a reclamantului față de obligațiile care ar fi trebuit a fi evidențiate în aceasta, aplicându-se sancțiunea de "mustrare scrisă".
Reclamantul apreciază că din moment ce nu pot fi cuantificate presupusele carențe în activitate, în aceeași măsură nu poate fi cuantificată o vinovăție a sa și deci nu poate fi reținută nici existența unei vinovății, aceasta fiind un element esențial al antrenării răspunderii disciplinare a reclamantului.
Astfel, arată reclamantul, atâta vreme cât i-au fost imputate lipsuri în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, trebuie analizate atât atribuțiile de serviciu cât și activitatea relevantă pentru a stabili dacă acesta din urmă este în acord cu atribuțiile de serviciu, iar pentru a vorbi de existența unei îndatoriri de serviciu, este esențial a se observa fișa postului acelei persoane, obligatoriu a exista, a fi analizată și însușită.
Concluziile și raționamentul Consiliului de Disciplină care au stat la baza propunerii formulate de către acesta și la baza emiterii actului atacat nu sunt temeinice și sunt contra logicii. Astfel:
- pe de o parte se arată că lipsa fișei postului nu are relevanță pentru că atribuțiile specifice funcției i-au fost cunoscute, cunoașterea lor fiind dovedită prin activitatea depusă de către reclamant și anume: "coordonarea activitătii functionale a biroului, rezolutionarea și repartizarea lucrărilor, formularea de propuneri privind subordonatii, întocmirea fișelor posturilor subordonatilor vizând inclusiv stabilirea de atributii, sarcini și îndatoriri referitoare la coordonarea liniilor de muncă constituite la nivelul biroului";
- pe de altă parte se reproșează modalitatea de îndeplinire tocmai a atribuțiilor și îndatoririlor care, în accepțiunea Consiliului, prin exercitare conduc la însușirea și cunoașterea lor, devenind obligatorii pentru subsemnatul.
Reclamantul apreciază că o astfel de argumentare nu poate fi primită pentru că, fie pe de o parte, conduce la concluzia că și-a însușit și cunoscut atribuțiile specifice prin modul de punere în operă a acestora, prin corespondenta dintre activitatea sa și plenitudinea îndatoririlor, lucru care se poate afirma doar în ipoteza îndeplinirii corecte și complete a activitătilor, caz n care nu se poate justifica o calificare a aceleiași activităti ca fiind abatere disciplinară, fie activitatea depusă are lipsuri și carente și ca atare contrazice concluzia la care s-a ajuns că aceeași activitate dovedește însușirea și cunoașterea atribuțiilor în mod complet.
În continuarea motivării acțiunii, reclamantul relevă netemeinicia propunerilor Consiliului de Disciplină, propuneri ce au stat la baza emiterii actului atacat.
Astfel, reclamantul apreciază că din starea de fapt conturată în speță și rezultată din probele dosarului nu se pot desprinde fapte care să fie calificate ca abateri disciplinare. Pe de altă parte, cu atât mai puțin, faptele imputate reclamantului, analizate în contextul general în care ele s-au produs și prin raportarea la activitatea sa în întregul ei precum și a biroului în ansamblu, pe perioada în care reclamantul a realizat conducerea acestuia, nu pot conduce la calificarea faptelor imputate ca abatere disciplinară.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că sancțiunea aplicată este netemeinică, ea având la bază propunerile noii Comisii de disciplină, propuneri ce nu au avut în vedere dispozitia de îndrumare a, nu au fost rodul unei activităti axate pe principiile instituite la art. 39 din Ordinul nr. 400/2004 care ar fi conturat în mod corect starea de fapt, cu posibilitatea de a se da o valoare corectă împrejurărilor și care, în final, ar fi condus la concluzia că cele imputate nu se pot constitui în abatere disciplinară.
De asemenea, motivele pe care s-a sprijinit contestația depusă au fost înlăturate în parte, însă nu în mod temeinic, nefiind cercetată activitatea Consiliului de Disciplină și invocată lipsă de fundamentare a propunerilor acestui consiliu, încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantului, cu prilejul cercetării disciplinare, fiind avută în vedere o stare de fapt incompletă, iar semnificațiile tuturor împrejurărilor nefiind corect individualizate, concluziile raportului de cercetare prealabilă nefiind avute în vedere de către Consiliul de Disciplină.
A mai pretins reclamantul că, concluziile raportului de cercetare prealabilă ce vizează evidențierea de calități manageriale ale reclamantului nu au fost avute în vedere de către Consiliul de disciplină.
Acest aspect, consideră reclamantul, o relevanță deosebită în contextul în care prin dispoziția nr. 1.925/27.08.2008 s-a dispus reanalizarea cazului de către un nou Consiliu de Disciplină, cu solicitarea expresă ca analiza să aibă în vedere concluziile raportului de cercetare prealabilă.
In loc ca noul Consiliu de Disciplină să dea curs și să aibă în vedere întreg raportul de cercetare și dispoziția, acesta s-a preocupat doar să înlăture apărările reclamantului, preluând chiar concluziile vechiului Consiliu de Disciplină cu înlăturarea viciilor procedurale.
A mai arătat reclamantul că s-a ignorat activitatea biroului în perioada în care a asigurat conducerea acestuia, astfel, situația operativă la nivelul a scăzut comparativ cu nivelul anului 2005 cu cca 70% aspect confirmat de registrele de evidentă ținute de către birou, Consiliului de Disciplină limitându-se a tranșa această situație cu superficialitate, apreciind că un management mai performant al resurselor umane, respectiv o planificare mai bună a muncii și o pregătire profesională corespunzătoare conform dispozițiilor în vigoare primite, ar fi condus la rezultate mai bune decât cele existente.
Față de aceste concluzii ale Consiliului, reclamantul apreciază că acesta a perceput în mod simplist și nu a înțeles ce presupune activitatea de conducere și managerială pe care a îndeplinit-o în calitate de șef.
In fapt, a mai relevat reclamantul, abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, în concret, se referă la două aspecte și anume:
1. Reclamantului i-a fost imputată împrejurarea că nu am interzis în mod categoric părăsirea localității de către DI.. de poliție Terec la data de 04.04.2008 în condițiile în care întregul C se afla în situație de gradul II, în conformitate cu Ordinul Ministerului și Internelor nr. 0830/1999 privind creșterea capacității de luptă a unităților din cadrul în situații deosebite.
În acest context, reclamantul relevă că a permis d-lui Terec părăsirea localității C-N și nu a verificat situația exactă a subalternului, ceea ce se constituie în neglijența în exercitarea actului de comandă, iar datorită acestor abateri, dI. Terec a fost reținut de către oficialitățile austriece pentru săvârșirea mai multor furturi pe raza Austriei. Ca urmare a acestor împrejurări, se arată de către Consiliul de disciplină, imaginea Poliției Române a fost grav prejudiciată ca urmare a impactului mediatic al acestui caz.
Față de aceste împrejurări, reclamantul arată că între cele imputate reclamantului și reținerea d-lui subinspector -Terec de către autoritățile austriece nu poate fi reținută absolut nicio legătură directă de cauzalitate. Nici măcar părăsirea teritoriului țării de către persoana amintită nu poate fi pusă în legătură cu reclamantul pentru că în nici un moment nu a dat această încuviințare, ci dimpotrivă a fost indus în eroare de către -Terec, tocmai pentru că în cazul în care ar fi cunoscut intenția acestuia de a părăsi țara ar fi interzis acest lucru.
Astfel, relevă reclamantul, chiar dacă s-ar avea în vedere cele reținute de către Consiliul de Disciplină și anume că învoirea a fost acordată fără respectarea normelor nu putem primi considerentele referitoare la faptul că această împrejurare "a facilitat părăsirea țării de către ofițer, acesta bazându-se tocmai pe lipsa de control a șefului ierarhic și a șefului nemijlocit". In realitate părăsirea țării de către subinspector nu a prejudiciat imaginea Poliției și nici nu avea cum să o prejudicieze, ceea ce intră în discuție fiind faptele acestuia. Ca atare nu vedem cum poate fi reținută o legătură între fapta reclamantului de a încuviința o învoire de 2 ore a acestuia și faptele proprii ale persoanei învoite căruia i se impută un caracter penal. De asemenea, nu se poate reține în sarcina reclamantului a unei culpe pentru faptele altor persoane, fapte de natură penală, fie chiar un subordonat.
Consideră reclamantul că prin aceasta s-a încercat găsirea unui " ispășitor", de a transfera responsabilitatea în sarcina altei persoane, respectiv a reclamantului.
Cele reținute nu iau în considerare situatia de fapt existentă n cadrul C la momentul plecării din țară a d- Terec, fiind ingnorate susținerile reclamantului, în pofida caracterului lor probat. De asemenea, s-a efectuat o aplicare și interpretare greșită a Ordinului ministerului Administrației și Internelor nr. 0830/1999.
În continuarea motivării acțiunii, reclamantul prezintă starea de fapt și condițiile legate de permisiunea dată d-lui Terec.
Mai relevă reclamantul că nu există o încălcare a prevederilor nr. 0830/1999 din partea subsemnatului atâta vreme cât nu a permis d- Terec părăsirea garnizoanei, astfel cum acest termen este regăsit în actul normativ precizat. Cu atât mai mult, reclamantul consideră că s-a achitat în întregime de obligatiile ce îi reveneau, în contextul în care a asigurat disponibilitatea a 1/3 din personalul C din cadrul C, personal care avea obligatia de a asigura această permanență la domiciliu, toti lucrătorii, implicit dI. Terec cunoscând aceste obligatii, precum si situatia de gradul 2 in care se afla C, la momentul respectiv.
Din acest punct de vedere, abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului nu întrunește elementele constitutive prevăzute de dispozitiile legale, lipsind orice intentie din partea reclamantului de a contraveni prin conduita adoptată prevederilor legale. În același timp, fiind în prezența unei erori cu caracter exonerator de răspundere, dl. Terec inducându-i și menținându-i în eroare cu privire la intențiile sale reale.
Nu în ultimul rând, referitor la această abatere disciplinară reținută în sarcina sa, reclamantul apreciază că este discutabilă inclusiv aplicabilitatea prevederilor Ordinului Ministerului d e Interne nr. 0830/1999, în condițiile în care acesta conține reglementări incompatibile cu prevederile Legii nr. 360/2002 modif. dată fiind împrejurarea că obligațiile și îndatoririle prevăzute în acest ordin au avut aplicabilitate în condițiile în care structura poliției avea un regim militarizat ceea ce atrăgea un regim special al cadrelor de poliție. În prezent, cadrele de poliție nu sunt considerate a fi cadre militare, ci funcționari publici cu regim special și, ca atare, orice act normativ aplicabil cadrelor militare ori persoanelor cu funcții asimilate acestora și-a încetat activitatea la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002, act normativ care în cuprinsul art. 82 alin. 2 prevede că orice dispozitii contrare prezentei legi se abrogă la data intrării în vigoare a legii.
Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantului este, îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu, fiindu-i reproșat, în esență un management defectuos atât în ceea ce privește dosarele aflate în lucru, cât și în ceea ce privește relația de supraveghere pe care era îndatorat aoe xercita cu privire la cazurile repartizate spre soluționare persoanelor care își desfășoară activitatea în subordinea sa.
În concret, relevă reclamantul, Consiliul de disciplină emite încheierea nr. 8/-, aceasta având un caracter secret astfel încât la acest moment nu poate evoca conținutul acesteia și apărările sale.
Faptul că împrejurările amintite mai sus au fost considerate ca fiind întemeiate și probate de către Consiliul de disciplină și, ulterior de către Șeful C, demonstrează faptul că aplicarea sancțiunilor disciplinare pentru acestea s-a făcut cu ignorarea rezultatelor din cadrul C si a situatiei de fapt reale.
În final, reclamantul arată că rezultatele Biroului sunt de natură a certifica că a luat deciziile corecte de organizare a activităților pe priorități, fapt pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 360/2002, Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004, Ordinului Ministrului Internelor nr. 0838/1998, Ordinului nr. 01410/2006 și Acordului privind raporturile de serviciu.
Totodată, reclamantul a formulat și concluzii scrise prin care reiterează aceleași critici formulate și în motivarea acțiunii ( 83 - 89).
Pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios-administrativ formulată de reclamantul -.
În întâmpinarea formulată de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, ( 35 - 39) se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Sefului C și a Inspectorului General al Poliției Române, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant.
În susținerea excepției a invocat prev. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că, inspectorul principal de poliție, în calitate de șef al subinspectorului Terec, nu i-a interzis acestuia în mod categoric părăsirea localității, în condițiile în care Inspectoratul Județean de Poliție C se afla în situație de Gradul II conform Ordinului nr. 0838/1999 privind creșterea capacității de luptă a unităților din cadrul în situații deosebite, în perioada 03-05.04.2008.
De asemenea, pârâtul arată că reclamantul a manifestat neglijență și în ceea ce privește îndeplinirea actului de conducere a Biroului de Investigații Criminale, neverificând situația exactă a subalternului său, care nu s-a prezentat deloc la serviciu în data de 04.04.2008, deși aceasta fusese învoit să întârzie doar pentru câteva ore. Terec figurează în evidențele Biroului Investigații Criminale ca fiind prezent la serviciu în data de 04.04.2008, cu toate că la acea dată acesta era reținut de către oficialitățile austriece, fiind suspectat pentru comiterea de furturi pe teritoriul Austriei.
De asemenea, în urma controlului tematic efectuat, în baza Dispoziției Șefului J C nr. -/2008, în perioada 09-11.04.2008 la Biroul Investigații Criminale din cadrul Poliției mun. ClujN, au reieșit unele aspecte negative concretizate în următoarele deficiențe în activitatea inspectorului principal:
- agenda sa plan de muncă completată cu sarcini zilnice, aprobate de către adjunctul șefului Poliției mun. C-N, a fost înregistrată doar la data de 07.04.2008;
- deși sunt trecute în agenda plan de muncă activități de analiză și control a lucrărilor și lucrărilor înregistrate, acestea nu au fost materializate în scris. De asemenea, deși sunt menționate mai multe întâlniri cu cei doi informatori de legătură, în registrul de evidență nu sunt consemnate rapoarte informative întocmite cu această ocazie;
- activitatea de organizare și planificare a activității biroului s-a realizat prin întocmirea unor note de sarcini trimestriale, aprobate de conducerea Poliției mun. C-N, sarcini pe termen mediu și, pentru care nu au fost menționate activitățile ce urmează să fie executate în perioada respectivă, iar activitățile de pregătire generală sunt identice pentru trimestrul I al anului 2008 cu cele ale trim. IV ale anului 2007;
- la nivelul biroului au fost întocmite două analize de către șeful biroului, privind activitățile desfășurate de către compartimentul furturi din locuințe în cursul anului 2007, respectiv în trim. I al anului 2008, însă măsurile stabilite ca urmare a acestor analize au fost date fără stabilirea de termene sau nominalizarea lucrătorilor care trebuie să execute aceste sarcini;
- în ceea ce privește activitatea de îndrumare și control privind agentura, cât și lucrările și cauzele penale cu autori necunoscuți, aceasta nu este evidențiată prin rezoluționarea rapoartelor informative ale lucrătorilor sau prin aprobarea unor planuri de măsuri informativ-operative;
- până la data efectuării controlului tematic, la nivelul biroului nu fusese întocmit planul de pregătire profesională a lucrătorilor, conform dispoziției Șefului Inspectoratului;
Cercetarea prealabilă care a condus la constatarea existenței stării de fapt descrise anterior și la sancționarea disciplinară a reclamantului a fost inițiată pe baza materialului de sesizare, raportul inspectorului principal - din data de 07.04.2008, prin care se sesiza faptul că în data de 04.04.2008, în jurul orelor 17.00, a fost sunat de către subinspectorul Terec, lucrător din cadrul Biroului de Investigații Criminale al mun. C-N, care i-a comunicat faptul că intenționează să plece câteva ore în afara localității, întrucât a intervenit o urgență. Cu acea ocazie i-a atras atenția subalternului său cu privire la conduita în trafic, solicitându-i să facă mențiunile necesare în registrul părăsirii de garnizoană aflat la ofițerul de serviciu al unității.
În cursul serii de 06.04.2008, reclamantul a fost sunat de către agentul șef adjunct din cadrul Secției VI Poliție cu care Terec este în relații de rudenie, care i-a adus la cunoștință că acesta nu s-a întors acasă și că are telefonul închis atât el cât și soția sa. Tot de la acesta a aflat că sinsp. a hotărât să plece în Austria la cumpărături, aspect de care a luat la cunoștință abia în acel moment. În data de 07.04.2008, în cadrul ședinței operative la nivelul biroului a observat lipsa sinsp. Terec, fapt pe care l-a adus de îndată la cunoștința comenzii Poliției municipiului.
A vând în vedere acest material de sesizare, s-a emis dispozitia Sefului Inspectoratului de Politie C nr. 426.705/07.04.20085 de desemnare a ofițerului însărcinat cu cercetarea prealabilă a faptelor săvârșite de către inspectorul principal de poliție. În continuare s-a procedat la citarea persoanei cercetate, căreia i s-au adus la cunoștință prevederile dispoziției arătate și i s-a solicitat întocmirea unui raport explicativ, aflat la fila 40 din dosarul de cercetare prealabilă, raport care a fost completat prin alte două rapoarte, la data de 08.04.2008, rapoarte aflate la filele 96 și 97 din același dosar.
După efectuarea de verificări complexe atât asupra evidențelor biroului pe care reclamantul îl conduce și în urma analizării materialelor și rapoartelor formulate incluse în dosarul de cercetare prealabilă a reclamantului, precum și în urma analizării concluziilor controlului tematic dispus de către Șeful C la Biroul Investigații Criminale din cadrul Poliției municipiului C-N, a fost finalizat raportul de cercetare prealabilă privind abaterile disciplinare comise de către inspectorul principal de politie, înregistrat sub nr. S/179.284/10.07.2008. prin care s-a concluzionat că faptele săvârșite de către reclamant întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 12 lit. b teza 1 și 2 din Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului, respectiv art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, dispoziții care prevăd abaterea disciplinară constând în "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primate de la șefii ierarhici".
Rezultatul raportului de cercetare prealabilă a fost adus la cunoștința reclamantului, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 400/2004, în data de 11.07.2008.
Ulterior, prin dispozitia Sefului C nr. S/-/14.07.2008 s-a dispus constituirea Consiliului de disciplină al C pentru analizarea abaterilor disciplinare comise de către reclamant.
Reclamantul s-a prezentat în fața Consiliului în data de 21.07.2008, asistat de apărătorul său ales. Lucrările Consiliului s-au finalizat, după ascultarea reclamantului și analizarea probelor propuse de acesta în apărarea sa, cu redactarea încheierii nr. S/- din 21.07.2008, prin care s-au formulat propuneri în sensul aplicării reclamantului a sancțiunii disciplinare constând în trecerea într-o funcție inferioară până la C mult nivelul de bază al gradului profesional deținut.
Cu privire la propunerea de aplicare a acestei sancțiuni disciplinare, în conformitate cu art. 4 din Ordinul nr. 400/2004 s-a solicitat avizul consultativ al Corpului Național al Polițistilor - Consiliul Teritorial Cluj, care și-a exprimat poziția prin adresa nr. 137/31.07.2008 în sensul acordării unui aviz negativ.
În baza raportului de cercetare prealabilă nr. S/-/10.07.2008 și a încheierii Consiliului de Disciplină nr. S/-/21.07.2008 s-a emis dispozitia Șefului C nr. 37/07.08.2008 prin care s-a dispus sancționarea inspectorului principal de poliție - cu trecerea într-o funcție inferioară până la C mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, sancțiune care i-a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. -/07.08.2008 în data de 07.08.2008.
Împotriva dispoziției nr. 37/07.08.2008 a Șefului Caf ormulat plângere reclamantul, plângere soluționată prin dispozitia Inspectorului General al Politiei Române nr. 1.925/27.08.2008 în sensul dispunerii reanalizării cazului de către un nou Consiliu de disciplină.
Față de această concluzie, a fost emisă Dispozitia Sefului C nr. S/-/01.09.2008 pentru constituirea unui nou Consiliu de disciplină, consiliu care a reanalizat cazul, concluziile fiind expuse în încheierea nr. -/02.09.2008.
Lucrările Consiliului s-au desfășurat în prezenta reclamantului care a fost citat conform prevederilor legale, fiind întrebat cu privire la apărător, iar reclamantul a arătat că în raportul prezentat în data de 01.09.2008 a solicitat să fie reprezentat de către dl. avocat, raport la care i s-a răspuns prin adresa nr. -/01.09.2008 în sensul că poate să fie asistat doar de către un politist ales de către sine sau de către organizatia sindicală ori Corpul National al Politiștilor, situatie fată de care a înteles să se apere singur în fata Consiliului de disciplină.
În aceste condiții, pârâtul a arătat că reclamantul a declarat că nu mai are alte cereri în probațiune și nici obiecții cu privire la componența Consiliului, astfel încât s-a procedat la cercetarea faptelor reținute în sarcina sa.
Una dintre apărările de care reclamantul a înțeles să se folosească este cea privind lipsa fișei postului său.
In urma deliberării, membrii Consiliului au ajuns la concluzia că ofițerul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa, stabilind aplicarea față de acesta a sancțiunii disciplinare constând în trecerea în funcția inferioară de ofițer specialist.
Si de această dată, s-a solicitat avizul consultativ al Corpului Național al Polițistilor, Consiliul Teritorial Cluj. acesta a fost tot unul negativ.
In continuare a fost emisă dispozitia Sefului C nr. 41/03.09.2008 prin care s-a dispus sancționarea reclamantului, aceasta fiind comunicată ofițerului cercetat în data de 05.09.2008 prin adresa nr. -/04.09.2008.
Această dispoziție de sancționare a fost contestată, contestația fiind soluționată prin dispozitia Inspectorului General al Politiei Române nr. 2113/29.09.2008 în sensul reindividualizării sancțiunii disciplinare aplicate contestatorului prin dispoziția Șefului J C nr. 41/03.09.2008, respectiv în sensul sancționării acestuia cu mustrare scrisă.
Având în vedere acțiunea introductivă de instanță formulată de către petent, pe cale de excepție pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Seful Inspectoratului de Poliție Județean C și Inspectorul general al Poliției Române.
In susținerea acestei excepții pârâtul a invocat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, din interpretarea cărora reiese faptul că acțiunile în contencios administrativ pot fi formulate împotriva funcționarului public care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului doar în situația în care se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.
Or, față de petitele acțiunii introductive de instanță, pârâtul apreciază că pârâții de rândul 1 și 3 nu pot avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, față de starea de fapt expusă, pârâtul a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de către reclamant.
Astfel, primul motiv pentru care se solicită anularea dispoziției Șefului J C nr. 41/03.09.2008, astfel cum a fost modificată prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2.113/29.09.2008 - nerespectarea dreptului său la apărare, prin refuzul explicit de a fi asistat de către un avocat în cadrul procedurilor prealabile care au stat la baza emiterii dispoziției contestate este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Refuzul ca reclamantul să fie asistat pe parcursul desfășurării lucrărilor Consiliului de disciplină de către un avocat, comunicat acestuia în scris prin adresa nr. -/01.09.2008 este legal și temeinic, având în vedere prevederile art. 52 din Ordinul nr. 400/2004, iar ață de această prevedere legală expresă, care nu poate fi extrapolată și față de dispozițiile art. 48 alin. 1 din Ordinul nr. 400/2004, nu avea cum să i se permită reclamantului să fie asistat de către un avocat, în condițiile în care abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia au presupus analizarea unor aspecte de natura informațiilor clasificate, în legătură cu activități speciale desfășurate de către lucrătorii de poliție, la care pot avea acces doar persoanele care dețin autorizație de acces la informații clasificate C puțin la nivelul de secretizare al documentelor din dosar.
Mai mult decât atât, arată pârâtul, în faza cercetării reclamantului în fața primului Consiliu de disciplină constituit, acesta a solicitat să fie asistat de către un polițist, drept care i-a fost asigurat, iar, în ceea ce privește cercetarea sa în fața noului Consiliu de disciplină, reclamantul a ales să se apere singur.
Ca atare, față de prevederile legale aplicabile în cauză, pârâtul apreciază că reclamantului i-a fost respectat dreptul la apărare, acesta nefiind prejudiciat sub nicio formă prin desfășurarea lucrărilor Consiliului de disciplină, care s-au desfășurat în strictă concordanță cu prevederile legale.
Al doilea motiv invocat de către reclamant în susținerea acțiunii formulate se referă la lipsa fișei postului, lipsă care ar fi determinat imposibilitatea de a cunoaște cu exactitate atribuțiile sale profesionale și de a confrunta activitățile pe care le-a desfășurat sau nu cu atribuțiile prevăzute într-o atare fișă a postului.
Față de această critică, pârâtul relevă că în procesul-verbal din data de 02.09.2008 încheiat cu ocazia ședinței Consiliului de disciplină constituit în baza Dispoziției Șefului C nr. S/-/0 1.09.2008, reclamantul a recunoscut faptul că i-a fost întocmită fișa postului, a luat la cunoștință despre atribuțiile care îi reveneau potrivit acesteia, dar a refuzat semnarea acestui înscris.
Cu toate că fișa postului nu și-a însușit-o prin semnătură, reclamantul a îndeplinit în fapt atribuțiile prevăzute în acest înscris, atribuții extrase de altfel din prevederile legale care sunt aplicabile polițiștilor. Astfel, încă de la numirea sa în funcție reclamantul a coordonat activitatea funcțională a Biroului de Investigații Criminale din cadrul Poliției mun. C-N, rezoluționarea și repartizarea lucrărilor, formularea de propuneri privind subordonații (promovare, premiere, salarii de merit, repartizare/planificare în misiuni etc.), întocmirea fișelor posturilor subordonaților, participarea la ședințele de conducere la nivelul Poliției mun. C-
Chiar dacă se reține inclusiv prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2.113/29.09.2008 faptul că în lipsa fișei postului polițistului sancționat, sau, mai exact în lipsa semnării acesteia de către reclamant, nu pot fi cuantificate carențele evidențiate în organizarea activităților biroului, acest aspect nu duce la concluzia că aceste carente nu ar exista. Acestea există, însă, în lipsa fișei postului pe baza căreia să poată fi stabilit exact în ce măsură reclamantul și-a îndeplinit sau nu atribuțiile care îi reveneau, acestea nereguli se vor putea raporta doar la prevederile legale pe care acesta nu le-a respectat și la atribuțiile pe care și le-a însușit implicit prin activitățile pe care le-a desfășurat de la numirea în funcția de al din cadrul Poliției mun. C-N, atribuții care, de altfel se și regăsesc în fișa postului nesemnată.
Ca atare, nesemnarea fișei postului de către reclamant a fost interpretată în favoarea acestuia, în sensul recunoașterii existenței unui dubiu care îi profită, dar nu poate fi nicidecum interpretată în sensul exonerării reclamantului de orice răspundere disciplinară.
În continuare, precizează pârâtul, reclamantul invocă netemeinicia actului atacat, apreciind în primul rând faptul că deși concluziile raportului de cercetare prealabilă evidențiază calitățile sale manageriale, acestea nu au fost avute în vedere de către Consiliul de disciplină, dar, așa cum se arată în încheierea Consiliului de disciplină, aceste aspecte pozitive au fost avute în vedere în momentul în care, anterior cercetării sale, ofițerul a fost recompensat prin acordarea unor stimulente în bani.
În ciuda existenței acestor activități pozitiv,e efectuarea controlului tematic amănunțit a evidențiat și unele nereguli care nu puteau fi trecute cu vederea și care au condus, la aplicarea sancțiunii mustrării scrise în sarcina reclamantului, sancțiune care este cea mai ușoară dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de Legea nr. 36/2002 privind Statutul polițistului. Mai mult decât atât, sancțiunea disciplinară nu a fost aplicată doar pentru deficiențele constatate în activitatea biroului pe care reclamantul îl conduce ci și pentru neglijența în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu manifestată de către acesta în ceea ce privește lipsa de la serviciu a subalternului său Terec.
Față de cele expuse mai sus, pârâtul consideră sancțiunea disciplinară a "mustrării scrise " ca fiind pe deplin justificată față de faptele săvârșite de către reclamant.
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE prin întâmpinarea formulată ( 53 - 55) a adus aceleași critici acțiunii reclamantului ca și pârâtul C susținând legalitatea și temeinicia deciziilor emise.
Astfel, arătat că la data de 03.09.2008, reclamantul a fost sancționat pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, abatere prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, și art. 12(1) lit. b) din Ordinul nr. 400/29.10.2004 privind regimul disciplinar al personalului din, ambele cu modificările și completările ulterioare, relevate în concret în raportul de cercetare prealabilă nr. S/- din 10.07.2008 și încheierea Consiliului de disciplină nr. 5/- din 02.09.2008.
În cuprinsul întâmpinării acest pârât prezintă starea de fapt relevată și de pârâtul C care au condus la sancționarea reclamantului, aspectele reținute în sarcina acestuia constituind încălcări ale prevederilor Ordinului nr. 0838/1999, Ordinului nr. 8/1/811/04.04.2008, Ordinului nr. 0342/2003, Ordinului nr. 81102/1990, Dispoziției șefului C nr. -/01.04.2008 și Dispoziției șefului C nr. -/01.02.2008.
În concluzie, față de cele învederate, pârâtul solicită a se constata că dispozitia nr. 2.113 din 29.09.2008 este temeinică și legală, iar pe cale de consecință,respingerea acțiunii fată de ambii pârâti ca nefondată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptiile invocate pe parcursul derularii litigiului, avand ca obiect lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor de rand 1 si 3, Seful C si Inspectorul General al Politiei Romane, instanta apreciaza aceste exceptii ca fiind intemeiate. Astfel, instanta retine faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificarile si completarile ulterioare, persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea sau incheierea actului sau se face vinovata de refuzul rezolvarii cererii are calitate procesual pasiva daca se solicita plata unor despagubiri:, Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă,
In cazul concret dedus judecatii, reclamantul nu a solicitat si acordarea unor despagubiri, subsecvent anularii actului atacat, situatie in care paratii de rand 1 si 3, Seful C si Inspectorul General al Politiei Romane nu au calitate procesual pasiva. Prin petitele formulate se solicita exclusiv anularea celor doua dispozitii. In consecinta, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive va fi admisa si cererea de chemare in judecata va fi respinsa fata de cei doi parati anterior enuntati.
Administrarea probatoriului util, pertinent si necesar solutionarii cauzei a ridicat diverse aspecte de ordin procedural, avand in vedere imprejurarea ca dosarul de cercetare disciplinara a reclamantului a fost clasificat ca secret de serviciu in conformitate cu dispozitiile Legii 182/2002. In aceste conditii, reprezentanta paratilor Inspectoratul de Politie Judeteana C si Inspectoratul General al Politiei Romane s-a opus categoric consultarii de catre avocatul reclamantului a acestor inscrisuri.
Analizand cererea formulata de catre reprezentantul reclamantului prin prisma dispozitiilor incidente din Legea 182/2002, a normelor de procedura civila care guverneaza administrarea probelor in cauza dedusa judecatii precum si a dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului care garanteaza dreptul oricarui justitiabil la un proces echitabil, instanta a retinut urmatoarele:
Actele administrative atacate prin prezenta cerere de chemare in judecata (Dispozitia sefului Inspectoratului de Politie Judetean C nr. 41/3.09.2008, modificata prin Dispozitia Inspectoratului General al Politiei Romane nr. 2113/29.09.2008) au fost adoptate in baza unei cercetari prealabile ale carei argumente, consemnari, declaratii se regasesc in documentatia comunicata de catre Inspectoratul de Politie Judetean
Aceasta documentatie, clasificata ca fiind,secret de serviciu, reprezinta un probatoriu esential solutionarii cauzei, aspect relevat chiar prin dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea 554/2004 (1):,La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunicede urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei, Documentatia relevanta in acceptiunea textului invocat este reprezentata chiar de dosarul de cercetare prealabila al reclamantului.
Solutionarea cererii de chemare in judecata in conditiile unui proces echitabil garantat de dispozitiile art. 6 din CEDO impune intr-o maniera imperativa accesul partilor la toate actele si lucrarile dosarului, mai ales la acele documente care au fundamentat emiterea actelor administrative atacate. Este necesar deopotriva accesul partilor si al avocatilor acestora, in caz contrar dreptul la aparare care este de esenta unui proces echitabil ar ramane la un stadiu iluzoriu. Mai mult, reclamantul nu poate fi obligat sa-si aleaga un anumit avocat, dintre cei care detin autorizatie de acces la informatii clasificate, dreptul la aparare incluzand deplina libertate in alegerea aparatorului dintre membrii baroului. Paratul nu a indicat modul in care poate fi aflata identitatea acestor avocati, iar conditionarea accesului la probele dosarului de obtinerea prealabila a acestei autorizatii de acces reprezinta in opinia instantei o conditionare inadmisibila prin prisma garantarii dreptului la un proces echitabil.
Trebuie enuntat in acest context faptul ca este contrar oricarui principiu procedural elementar ca una dintre parti sa impuna instantei maniera de administrare a probelor, sa conditioneze sau sa restrictioneze accesul partii adverse la inscrisurile depuse, acces necesar exclusiv in scopul pregatirii apararii. Orice dispozitie din dreptul intern care are o astfel de finalitate incalca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Nu in ultimul rand instanta enunta continutul dispozitiilor art. 33 din Legea 182/2002, conform carora,este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sauobstructionarea justiției,.
Pentru toate aceste considerente, instanta a permis consultarea de catre avocatul ales al reclamantului a dosarului de cercetare prealabila, in camera de consiliu, in conditii care sa garanteze caracterul confidential al datelor. Nu se va permite copierea partiala sau totala a dosarului, deasemenea, actele de cercetare prealabila nu vor fi atasate dosarului cauzei, ci vor fi pastrate in deplina siguranta pana la solutionarea dosarului.
Cu privire la fondul actiunii in contencios administrativ, instanta apreciaza demersul dedus judecatii ca neintemeiat, deoarece actele administrative atacate sunt pe deplin legale si temeinice, iar sanctiunea aplicata este corect individualizata.
Primul argument invocat de catre reclamant se refera la incalcarea dreptului la aparare, in conditiile in care in cursul cercetarii prealabile a solicitat in mod expres sa-i fie recunoscuta posibilitatea de a fi asistat de catre un avocat ales (148 din dosarul de cercetare prealabila). In opinia reclamantului, prin refuzul expres de a fi asistat de catre un avocat ales i-au fost incalcate intr-o maniera esentiala drepturile, iar consecintele incalcarii pot fi inlaturate doar prin anularea tuturor actelor adoptate in aceste conditii.
Refuzul de a permite asistarea reclamantului de catre un avocat ales a fost argumentat pe dispozitiile art. 59 alin. 7 din Legea 360/2002 privind Statutul Politistului, conform carora,In fata consiliilor de disciplina polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp, In opinia instantei, desi cercetarea disciplinara a fost realizata in lipsa unui avocat ales, dreptul la aparare al reclamantului sanctionat este realizat pe deplin prin chiar formularea prezentei actiuni in contencios administrativ, prin analizarea si posibilitatea de a cenzura in conditii de deplina contradictorialitate si echitate actele savarsite de catre organele administrative care au aplicat sanctiunea. In vederea realizarii acestui scop, instanta a interpretat dispozitiile legale invocate intr-o maniera care sa permita aparatorului ales accesul la toate actele si lucrarile dosarului de cercetare disciplinara, pentru ca acesta sa invoce orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie a acestora. In consecinta, anularea tuturor actelor si lucrarilor dosarului de cercetare prealabila nu poate fi dispusa pentru motivul lipsei de aparare, in conditiile in care paratele s-au prevalat de un text legal care nu este abrogat si nici declarat neconstitutional. In ceea ce priveste art. 6 din CEDO, dreptul la aparare este garantat prin calea procedurala aleasa chiar de catre reclamant, in cadrul unui proces echitabil care are drept scop analizarea legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare cu toata rigoarea impusa de catre textul conventional enuntat si jurispridenta dezvoltata in baza sa.
Principala cauza a sanctionarii reclamantului consta in faptul ca, in calitate de inspector si superior al subinspectorului Terec, nu i-a interzis acestuia in mod categoric parasirea localitatii in conditiile in care Inspectoratul Judetean de Politie C se afla in situatie de gradul II conform ordinului MI avand ca obiect cresterea capacitatii de lupta a unitatilor din cadrul MIRA in situatii deosebite in perioada 3-5 aprilie 2008.
Reclamantul i-a permis subinspectorului sa paraseasca localitatea C-N, si-a exprimat acordul in acest sens iar ulterior a manifestat neglijenta deoarece nu a verificat situatia exacta a subalternului sau care nu s-a prezentat la locul de munca in data de 4.04.2008, desi fusese invoit sa lipseasca doar cateva ore. Desi subinspectorul Terec figureaza in evidentele Biroului Investigatii Criminale ca fiindprezent la serviciu in data de 4.04.2008, acesta nu se afla nici macar pe teritoriul Romaniei. Mai mult, subinspectorul figureaza prezent si in data de 7.04.2008, data la care deasemenea nu a fost prezent la locul de munca. In data de 7.04.2008 acest subinspector a figurat prezent in conditiile in care in data de 6.04.2008 reclamantul fusese informat de catre agentul sef despre faptul ca Terec si sotia acestuia au plecat la cumparaturi in Austria.
Nici prin cererea de chemare in judecata si nici prin concluziile scrise, reclamantul nu ofera vreo explicatie pertinenta legata de aceasta inadvertenta: cum a fost posibil ca un politist din subordine sa figureze prezent la locul de munca in conditiile in care nu se afla pe teritoriul tarii.
In baza acestei stari de fapt retinute, rezulta in mod lipsit de echivoc in opinia instantei faptul ca raspunderea disciplinara a reclamantului a fost angajata pentru propria neglijenta si in nici un caz pentru vreo fapta a altei persoane,asa cum in mod eronat sustine prin cererea de chemare in judecata si prin concluziile scrise.
Cu privire la fisa postului, aspect pe care reclamantul l-a invocat in mod constant, instanta retine urmatoarele:
Conform procesului verbal din 2.09.2008 intocmit la sediul Inspectoratului de Politie Judetean C cu ocazia sedintei Consiliului de disciplina constituit cu privire la fisa postului s-a consemnat faptul ca (142 din dosarul de cercetare disciplinara) reclamantul a solicitat superiorilor fisa postului, insa succesiv acestia au fost trecuti in rezerva sau au fost pensionati fara ca fisa postului sa fie intocmita. Ulterior, reclamantul,a uitat, realizand efectiv ca nu are fisa postului intocmita doar cand i-a fost solicitata de catre subcomisar din cadrul compartimentului Inspectie Interna. Acest argument nu poate fi admis prin prisma principiului conform caruia nimeni nu-si poate invoca propria culpa. Prin pozitia exprimata reclamantul doreste sa sugereze faptul ca indiferent de omisiunile sau actiunile sale, nu poate fi sanctionat deoarece in lipsa fisei postului nu sunt cunoscute atributiile pe care trebuie sa le exercite.
Mai mult, conform aceluiasi proces verbal, rezulta ca in final reclamantului i-a fost intocmita fisa postului, fiindu-i prezentata in cursul lunii iulie de catre comisarul sef care a solicitat reclamantului sa o confirme prin semnare, lucru pe care l-a refuzat, intrucat i s-a solicitat sa nu dateze semnatura, cu toate ca a observat ca a fost inregistrata la Politia Municipiului C-N in luna iulie 2008. Nesemnarea fisei postului a fost interpretata in favoarea reclamantului, fiind un dubiu care-i profita, dar nu poate fi interpretata nicidecum in sensul exonerarii reclamantului de orice raspundere disciplinara. In lipsa fisei postului, eventualele carente in activitatea reclamantului vor putea fi evidentiate doar prin raportare la prevederile legale pe care reclamantul nu le-a respectat si la atributiile pe care acesta si le-a insusit efectiv prin activitatile pe care le-a desfasurat de la numirea in functia de sef al din cadrul Politiei mun. C-N, atributii care dealtfel se si regasesc in fisa postului nesemnata.
Cu privire la activitatea manageriala evidentiata in repetate randuri de catre superiori, instanta retine faptul ca pe de o parte, rezultatele pozitive obtinute au fost avute in vedere si recompensate corespunzator prin acordarea unor stimulente banesti, iar pe de alta parte aceste rezultate au fost avute in vedere si la individualizarea sanctiunii aplicate, in conditiile in care reclamantului i s-a aplicat in final mustrare scrisa, cea mai usoara sanctiune dintre sanctiunile disciplinare prevazute de Legea 36/2002 privind Statutul Politistului.
Pentru toate aspectele anterior enuntate, actiunea in contencios administrativ a reclamantului va fi respinsa ca neintemeiata conform dispozitivului prezentei sentinte, cu mentinerea dispozitiei Inspectoratului de Politie Judetean C numarul 41/3.09.2008 asa cum acesta a fost modificata prin dispozitia Inspectoratului General al Politiei Romane nr. 2.113/29.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și INSPECTORUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE si in consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul -, cu domiciliul în C-N,-,. 30, jud. C, împotriva pârâților SEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, cu sediul in C-N,-, jud. C și INSPECTORUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE B, cu sediul în B, sector 2 șos. - C M, nr. 13-15 ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul - împotriva pârâtelor INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, cu sediul in C-N,-, jud. și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE B, cu sediul in sector 2 șos. - C M, nr. 13-15, având ca obiect anularea dispoziției nr. 41/3.09.2008, așa cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 2.113/29.09.2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./6 ex./25.06.2009.
Președinte:Irinel Axente AndreiJudecători:Irinel Axente Andrei
