Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 272/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 272/2008
Ședința publică din data de 03 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C -, având ca obiect anulare C nr. 133/2005 și Hotărârea nr. 193/2006 a Guvernului României.
În data de 27.02.2007 și 03.03.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei o serie de înscrisuri din partea reclamantului ( 104 -128).
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.02.2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 13 decembrie 2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- solicitând anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C-N nr. 133 din 14 martie 2005; Hotărârea Guvernului nr. 193/2006 privind atestarea domeniului public al Municipiului C-N, în tot sau în parte, astfel încât terenul revendicat de pe- să nu mai facă parte din domeniul public al Municipiului C-
Prin încheierea civilă nr. 2322/2007 Tribunalul Cluja admis excepția de necompetență materială cu privire la soluționarea petitului referitor la HG nr. 193/2006 și a declinat competența soluționării acestui petit în favoarea Curții de Apel Cluj reținând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a precizat cererea introductivă de instanță arătând că solicită constatarea nelegalității HG nr. 193/2006 în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a motivat cererea formulată arătând că în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 hotărârea atacată apare ca fiind nelegală întrucât la data emiterii acesteia se desfășurau procedurile judiciare generate de Legea nr. 10/2001.
Motivându-și cererea reclamantul a învederat că subsecvent primirii dispoziției nr. 1871/22 iulie 2005 atacat actul emis în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cauza aflându-se în rejudecare pe rolul instanței sub nr- cu termen la 4 martie 2008.
Reclamantul a arătat că primăria a refuzat restituirea terenurilor expropriate deși acestea nu au mai primit afectațiunea pentru care au fost supuse exproprierii.
Prin hotărârea nr. 193 din 9 februarie 2006 pentru modificarea și completarea HG nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului C precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul C, cu excepția municipiului C-N prin articolul unic s-a hotărât că se atestă apartenența la domeniul public al județului C precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Cab unurilor cuprinse în anexele 1-80 care fac parte integrantă din hotărâre iar anexa 11cu titlul " bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C-N" va fi introdus în cuprinsul acesteia.
Decretul prezidențial privind exproprierea unor terenuri și construcții, demolarea unor construcții precum și realizarea și desființarea unor artere de circulație în județele C și T emis sub nr. 78/5 mai 1986 dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului și în administrarea directă a comitetului executiv al Consiliului Popular al municipiului C-N a terenurilor în suprafață de 13.643 mp construcțiile în suprafață de 5.239,45 mp precum și împrejmuirile în lungime de 1595 identificate potrivit planului de situație nr. 1 anexat proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă.
Primăria Municipiului C-N-Direcția fondului imobiliar de stat a comunicat reclamantului că terenul revendicat se află în zonă sistematizată și este utilizat potrivit scopului pentru care s-a efectuat exproprierea.
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin Legea nr 262/2007.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actele a căror legalitate este contestată de reclamant în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ, respectiv a Hotărârii Guvernului României nr. 969/2002 nu se circumscriu, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual, raportat la persoanele cărora le sunt destinate.
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracterindividual sau normativemis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia.
Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține unității teritoriale, respectiv de atestare a apartenenței la domeniul public al municipiului a bunurilor din anexă.
Reclamantul a mai susținut că se impune analizarea nelegalității hotărârii atacate și din perspectiva dispozițiilor art 21 alin 5 din Legea nr 10 /2001, însă nici din această perspectivă motivele de nelegalitate invocate nu pot fi apreciate ca fondate.
Sub sancțiunea nulității absolute, pana la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor legii, în baza disp art 21alin 5 din Legea nr 10/2001.
Analizarea textului legal invocat pentru a justifica nelegalitatea actului administrativ atacat relevă că nici una de situațiile prohibitive enumerate nu sunt prezente, transferul dreptului fiind realizat la un moment anterior iar atestarea dreptului nu poate fi circumscrisă prevederilor art 21 alin 5 astfel că nici din acestă perspectivă nu poate fi reținută nelegalitatea actului.
Considerentele enunțate au relevat că nu există motive de nelegalitate a actului admnistrativ atacat astfel că nu poate fi reținută incidența dis part 4 din Legea contenciosului administrativ, iar în baza art 18 din același act normativ cererea urmeză a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate a 193/2006 invocată de reclamantul domiciliat în C-N str. - nr. 18 - I I. 4 jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G - - - - -
ed./
5 ex./28.03.2008
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
