Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Încheierea 43/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 43
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA, având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 309 din 13 octombrie 2009 emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 decembrie 2009 și, ulterior, pentru data de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 13.11.2009 sub nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Inspecția Bas olicitat instanței anularea deciziei nr. 309/2009 și repunerea în situația anterioară emiterii deciziei; cu obligarea entității pârâte la plata diferențelor salariale rezultate ce i s-ar fi cuvenit pentru funcția deținută anterior, drepturi indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării nelegale din funcție până la reîncadrarea în funcție.
Totodată prin același demers reclamanta a solicitat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea celor solicitate reclamanta arată că prin decizia atacată s-a dispus începând cu 14.109.2009 încetarea contractului de management nr. 84/25.05.2009. Dispoziția menționată este nelegală din perspectiva că a fost emisă cu încălcarea interdicției instituite de art. 60 Codul muncii fără a exista un motiv care să justifice încetarea și fără o evaluare cu privire la activitatea desfășurată.
Nelegalitatea deciziei mai arată reclamanta derivă și din faptul că nu respecta, prevederile art. VIII din OUG nr. 105/1999 ce stipulează expres că "persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și IV alin. 3 își păstrează statutul și drepturile prevăzute de lege iar contractele de management educațional respectiv contractele încheiate de acestea la data intrării în vigoare a ordonanței își produce efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau după caz până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia precum și din nerespectarea cerințelor cerute unui atare act de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și b, art. 62 alin. 2 din Codul muncii respectiv nu există și nu se identifică motivul încetării, durata preavizului și termenul în care decizia poate fi atacată.
Cu privire la cererea de suspendare prin reprezentant reclamanta a susținut că în cauză sunt întrunite cerințele cerute de art. 15 respectiv caz bine justificat decizia fiind nelegală din perspectiva neaplicării normelor legale și paguba iminentă din perspectiva daunelor materiale.
Răspunzând celor susținute prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă dat fiind lipsa plângerii prealabile iar pe fond neîntemeiată întrucât decizia a fost dată în raport cu dispozițiile OUG nr. 105/2009 ce prevăd expres desființarea posturilor; interpretarea dată de reclamantă este greșită normele de dreptul muncii se referă la concediere și respectiv încetarea contractului individual din voința legiuitorului ori încetarea în cauză s-a datorat voinței legiuitorului valabil exprimată prin act normativ cu putere de lege.
Referitor la cererea de suspendare arată pârâta că aceasta ar putea fi dispusă raportat la producerea unei pagube iminente condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 însă în speță nu există drept susceptibil de a fi păgubit prin întârziere partea reclamantă nejustificând în nici un fel această pretenție.
Analizând cererea de suspendare Curtea reține că nu este întemeiată.
Astfel, este cunoscut că suspendarea executării actelor administrative intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta. În acest sens legea contenciosului administrativ pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță prin art. 15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anulare".
Tot astfel, prin art. 14 se prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral."
Același act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 lit. sod efinește ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art. 2 lit. t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
Din prevederile enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantei.
Cu alte cuvinte suspendarea se poate dispune în situația în care sunt întrunite cumulativ cerința îndoielii asupra legalității actului, o aparență care atestă un "caz bine justificat" și un prejudiciu material viitor, previzibil ce relevă o "pagubă iminentă".
În speță chiar dacă s-ar accepta că există o îndoială dat fiind că actul atacat a fost emis în perioada concediului medical și astfel există o aparență de nelegalitate ce relevă "cazul bine justificat" cerința referitoare la paguba iminentă nu este realizată. Din conținutul actului atacat nu rezultă că ar fi sistată plata salariului ci cel mult se poate deduce în lipsa unor precizări detaliate la susținerea generică "se creează daune materiale" din partea reclamantei că nu se poate beneficia de sporul de conducere. Ori suma reprezentând spor este relativ mică și nu este o pagubă cu caracter ireversibil care să necesite prevenirea prin suspendarea actului administrativ deoarece în cauză reclamanta poate cere restituirea sumei în baza hotărârii în ipoteza unei soluții de admitere a acțiunii.
Ca atare nefiind întrunite cerința pagubei iminente și respectiv neîntrunite cumulativ cerințele cerute de normele enunțate susținerile reclamantei cu privire la suspendare sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 309/2009 formulată de reclamanta cu domiciliul în localitatea, nr. 26, jud. S în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA B cu sediul în B-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
4 ex./10.12.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
