Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 44/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA nr.44/2010
Ședința publică de la 02 februarie 2010
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S- prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a formulat în scris precizarea de acțiune în sensul celor declarate oral la termenul precedent, aceasta fiind comunicată și pârâților.
Declară că nu are de formulat cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra cererii de suspendare.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată în sensul suspendării executării Ordinului Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nr. 1014/13.10.20089, până la pronunțarea instanței de fond. Susține oral motivele enunțate în cuprinsul precizării de acțiune (filele 67-71), apreciind că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. A fost îndeplinită și condiția demersului în dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile.
CURTEA:
Prin plângerea formulată la data de 12 noiembrie 2009 sub nr-, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, cu luarea în considerare a nr.OUG 105/6.10.2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, ale nr.HG 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management ale Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea efectelor Ordinului nr. 1.014/13.10.2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, prin care s-a decis ca începând cu data de 14.10.2009, încetarea ontractului său de management, potrivit prevederilor nr.OUG 105/2009, contract încheiat în baza Ordinul nr. 1.247/25.05.2009, prin care a fost numit în functia de director coordonator al CASA JUDEȚEANE DE PENSII
Totodată, reclamantul a solicitat repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 1.014/2009, respectiv reîncadrarea în funcția deținută anterior, cu plata diferențelor rezultate din drepturile salariale și pestațiile de asigurări sociale cuvenite acestei funcției deținute, drepturi indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării și până la efectiva reîncadrare, cu luarea în considerare a dispozitiilor art. 78 alin. 1 Codul Muncii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea demersului său judiciar, ntemeiat pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că numirea sa în functia de director coordonator la Casa Județeană de Pensii S s-a realizat prin respectarea întocmai a prevederilor art. III al. (4) coroborat cu art. IV din nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administratiei publice, iar regimul juridic ce îi era aplicabil este reglementat de art. III alin. (7) din nr.OUG 37/2009, contractul de management încheiat fiind asimilat de lege contractului individual de munca.
In aceste conditii, reclamantul a apreciat că beneficiază de toate drepturile consacrate de legislatia muncii, în mod deosebit de prev. Codului Muncii si de cele ale Contractului Colectiv de munca Unic la nivel national pe anii 2007-2010 pentru salariați, ca parte integrantă în contractele individuale de muncă, astfel că în ceea ce priveste încetarea contractului de management, este aplicabil regimul de protectie instituit de Codul Muncii în situatia îincetării contractului din initiativa angajatorului, respectiv procedurile prealabile încetării contractului instituite prin norme imperative, termenele de preaviz și conditiile de formă stabilite sub sanctiunea nulității absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului, prin care acesta dispune încetarea contractului din initiativa sa.
De asemenea, a mai menționat reclamantul, la data de 13.10.2009 i s-a comunicat Ordinul nr. 1.014/13.10.2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B prin care s-a dispus, începând cu data de 14.10.2009, încetarea contractului de management, potrivit prevederilor nr.OUG105/2009.
de continutul ordinului mentionat, reclamantul relevă că acesta este nelegal si netemeinic, întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea Contractului de management, cu atât mai mult cu cât în continutul actului contestat nu se indică aplicarea vreunei cauze de încetare a acestuia, dintre cele enumerate la art. 9 alin. 1 din contractul de management ori dintre cele reglementate de Codul Muncii.
Totodată, ordinul atacat este nelegal și pentru faptul că nu a avut loc nici o evaluare a activității reclamantului, întreaga sa activitate desfasurată bazându-se pe îndeplinirea întocmai a obligatiilor ce îi reveneau în functia detinută, iar în toată perioada în care a condus instituia, S fiind clasificată pe locul 8 din totalul celor 41 de judete ale României.
Nelegalitatea ordinului atacat, a mai precizat reclamantul, rezultă si din faptul că nu respecta prevederile art. VIII din nr.OUG 105/2009 care stipulează în mod expres că persoanele care ocupă functiile prev. la art. III si IV alin. (3) îsi păstrează statutul si celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educational, respectiv contractele de management incheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonante îsi produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate, sau după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia.
Reclamantul a apreciat că Ordinului nr. 1.014/13.10.2009 este lovit de nulitate absolută și din perspectiva dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și b din Codul Muncii, deoarece acesta a fost emis cu nerespectare dispozitiilor legale imperative referitoare la forma ordinului prin care s-a dispus încetarea Contractului de management încheiat în baza Ordinului nr. 1.247/25.05.2009, respectiv nu a indicat concret motivele care au determinat încetarea contractului de management, neexistând nici o mentiune care să identifice si să reprezinte motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestuia, angajatorul rezumându-se numai la invocarea faptului că încetarea contractului de management se dispune potrivit prevederilor nr.OUG 105/2009, fără a face trimitere concretă la articolul din actul normativ care reglementează acest lucru.
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că angajatorul a nesocotit dispozitiile legale imperative ale art. 74 alin.( 1) lit. b din Codul Muncii, în sensul că nu a indicat durata preavizului de care beneficiază la încetarea contractului de management.
In baza acestor reglementării aplicabile contractului de management, reclamantul menționează că pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B îi incumba obligatia legală de a consemna durata termenului de preaviz, în scris, în cuprinsul Ordinului de încetare nr. 1.014/13.10.2009, astfel că lipsa mentiunii duratei preavizului reprezintă o cauză de nulitate absolută a acestuia.
Un alt motiv de nulitate absolută a ordinului atacat derivă și din perspectiva disp. art. 723.pr.civ. deoarece Ordinul de numire nr. 1.247/25.05.2009 a fost emis de către Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, iar ordinul de demitere nr. 1.014 din 13.10.2009 a fost emis de Casa Natională de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale, fără a avea calitate de angajator.
Și din perspectiva disp. art. 62 alin. 2 din Codul Muncii, reclamantul apreciază că ordinul atacat este nelegal și lovit de nulitate absolută, având în vedere absenta mentiunii cu privire la termenul concret si legal în care acesta poate fi contestat si instanta judecătorească la care acesta se poate contesta.
Luând în considerare scopul prevederilor mentionate mai sus, respectiv dreptul de a fi instiintat cu privire la conditiile unei căi de atac, împotriva măsurii dispuse în mod unilateral de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, in calitate de angajator, reclamantul consideră că prin neîndeplinirea obligatiei legale de către aceasta, a fost împiedicat să-și exercite dreptul de a contesta Ordinul nr. 1.014/13.10.2009.
În final, reclamantul a menționat că deoarece la data de 06.10.2009 prin nr.OUG 105/2009, a fost abrogată nr.OUG 37/2009 și instanța va aprecia că în prezenta speță nu ar fi aplicabile prevederile nr.OUG 37/2009, să se ia act de faptul că nr.HG 527/2009 este încă în vigoare si să fie aplicate corespunzător în speță prev. nr.OUG 105/2009, în special prevederile art. IV alin. (7), art. IV alin. (11) și art. VIII.
In drept, reclamantul și-a întemeiat plângerea pe dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe prevederile Codului Muncii Legea nr. 53/2003, pe dispozițiile nr.HG 527/2009 privind aprobarea modelului cadru ai contractului de management si ale Contractului Colectiv de Munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă, iar pe fond respingerea ca netemeinică și nelegală.
Referitor la excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că reclamantul a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ la data de 12.11.2009, fără să aștepte răspunsul său la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 3.352/DDP/03.11.2009 și la care a răspuns sub nr. 3.352/18.11.2009, nefiind astfel respectat termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea unei plângeri prealabile, legea impunând existența unui moment anume pentru a acționa, mai exact, pentru a exercita dreptul de a introduce o acțiune, astfel că cererea de chemare în judecată este prematură, fiind inadmisibilă tocmai pentru faptul că dreptul de a acționa al reclamantului nu s-a născut încă.
Pe de altă parte, a arătat pârâta, în cuprinsul ordinului contestat se specifica în mod clar și faptul că acesta poate fi contestat în condițiile și termenele prevazute de Legea nr. 554/2004.
Totodată, pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. imperativ de art. 7 alin. 1 coroborat cu alin. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.
În susținerea acestei excepții, pârâta a invocat și dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 11 alin. 1 și art. 12 din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a respectate aceste prevederi legale, respectiv că deși s-a adresat cu o plângere instituției pârâte, nu a făcut în nici un fel dovada că nu ar fi primit răspuns la cererea sa, nedepunând la dosar înscrisuri din care să rezulte clar și fără putință de tăgadă că autoritatea publică nu ar fi respectat termenul de soluționare al cererii sale.
În ce privește netemeinicia pe fond a anulării Ordinului nr. 1.014/13.10.2009, emis de către, prin care reclamantul i se aduce la cunoștința că începând cu data de 14.10.21009 îi încetează contractul de management conform prev. nr.OUG 105/2009, pârâta a arătat că efectele legale ale ordinului de eliberare din funcția de conducere de director coordonator al S nu pot conduce automat la concluzia că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Sub acest aspect, pârâta învederează că reclamantul era obligat să facă dovada faptului că prin executarea actului administrativ atacat ar fi supus unei vătămări iminente și ireparabile, că eliberarea din funcție ar constitui un prejudiciu.
În aceste condiții, pârâta apreciază că emiterea ordinului atacat este legală și temeinică, fiind emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv nr.OUG 105/6.10.2009, respectându-se totodată și principiul simetriei actelor juridice, respectiv nr.HG 13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
A mai precizat pârâta că nr.OUG 105/2009 nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern, în virtutea delegării legislative, reglementate de art. 115 alin. 4-8 din Constituția României republicată, astfel încât nu este susceptibil de anulare a executării, deoarece controlul de legalitate al ordonanțelor Guvernului se realizează pe calea controlului de constituționalitate.
Față de aceste prevederi legale, pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca fiind prematur introdusă, inadmisibilă, iar pe fond netemeinică și nelegală, Ordinul nr. 1.014/13.10.2009 al Președintelui fiind emis cu respectarea dispozițiilor în vigoare, neexistând nici un motiv real și legal de anulare a acestuia.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 - 118.pr.civ. ale Legii nr. 554/2004 și pe cele ale Legii nr. 188/1999.
La data de 18.01.2010, reclamantul prin aparator ales si- precizat cererea de chemare in judecata solicitand sa dispuna suspendarea ordinului atacat in baza dispozitiilor art. 14 din Legea 554/2004 ( 67-71). Reclamantul a considerat ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de textul enuntat, asa cum au fost dezvoltate in doctrina si practica judiciara si care au stat si la baza motivarii cererii initiale de chemare in judecata, intemeiata in drept pe dispozitiile art. 15 din Legea 554/2004.
Astfel, reclamantul a considerat ca ne aflam in prezenta unui caz bine justificat, deoarece actul administrativ nu are un fundament legal, este emis de catre un organ vadit necompetent si nu exista o cauza reala de incetare a contractului de management, precum si nerespectarea conditiilor de incetare a raportului de munca. Suspendarea efectelor actului administrativ se impune si in vederea prevenirii producerii unei pagube iminente, adica a unui prejudiciu material previzibil. De asemenea, este indeplinita si conditia indeplinirii procedurii prealabile.
Precizarea de actiune a fost comunicata paratilor ( 72, 73, 74), insa raportat la aceasta precizare de actiune paratii nu au formulat o noua intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Cu privire la prematuritatea introducerii cererii de suspendare a actului administrativ, instanta apreciaza afirmatiile autoritatii publice emitente a actului administrativ ca fiind total neintemeiate. Astfel, reclamantul s-a adresat cu o plangere prealabila autoritatii emitente la data de 5.11.2009 ( 7-8) si fara a astepta raspunsul autoritatii, reclamantul s-a adresat instantei solicitand in baza art. 14 din Legea 554/2004 suspendarea actului administrativ. Este esential de precizat in acest context faptul ca, contrar celor sustinute de catre parata, introducerea unei cereri intemeiata pe dispozitiile art. 14 nu depinde de comunicarea unui raspuns de catre parata, deoarece textul impune ca si conditie de admisibilitate doar demararea procedurii administrative prealabile, nu si finalizarea acestei proceduri prin comunicarea unui raspuns sau prin nesolutionarea cererii in termenul legal. Chiar parata Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale () a recunoscut prin intampinarea depusa faptul ca plangerea prealabila a fost introdusa si a primit un raspuns. Faptul ca raspunsul a fost comunicat dupa introducerea cererii de chemare in judecata nu transforma demersul dedus judecatii intr-unul prematur sau inadmisibil.
Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. . Din textul enuntat, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentru dispunerea suspendarii unui act administrativ, subsecvent declansarii procedurii prealabile: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.
Astfel, actul administrativ a carui suspendare se cer (10) a fost emis in baza dispozitiilor OUG 105/2009, act normativ declarat neconstitutional prin decizia Curtii Constituitionale numarul 1629/2009. Este astfel pusa in discutie cu real temei legalitatea tuturor actelor administrative emise in baza acestui act normativ declarat neconstitutional. Instanta se rezuma a cita un singur paragraf relevant din decizia anterior enuntata:, Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat si declarat neconstitutional - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 - sa produca in continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 - care, asa cum s-a aratat, a preluat in integralitate, cu unele modificari nesemnificative, dispozitiile initiale in materia respectiva. Asa cum s-a mentionat si in Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, o astfel de situatie "pune in discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului de Parlament si, nu in cele din urma, de Curtea Constitutionala,
Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legala prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,
Așa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, prin ordinul atacat a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului, aparent din motive neimputabile și în temeiul legii, respectiv a nr.OUG 105/2009.
Încetarea intempestivă a raportului de serviciu, cu atât mai mult pentru motive aparent neimputabile reclamantului, numit anterior într-o funcția de conducere pentru un anumit interval de timp determinat încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparență de nelegalitate în privința actului prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Această împrejurare creează în mod cert o pagubă iminentă reclamantului, atât de natură patrimonială, respectiv diminuarea indemnizației ca urmare a schimbării unilaterale a poziției ierarhice și anume pierderea funcției de conducere, cât și nepatrimoniala, prin starea de incertitudine si instabilitate legata de locul de munca si de sursa de venit aferenta.
Pentru toate aceste considerente, cererea de chemare in judecata va fi admisa, iar actul administrativ analizat va fi suspendat in mod provizoriu in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, in scopul prevenirii producerii unui prejudiciu material iminent, pana la solutionarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de chemare în judecată precizată introdusă de către reclamantul, cu domiciliul în Z,-, -. 11, scara A, etaj 3,.10, jud S, împotriva pârâților MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. -.-, nr. 2 - 4, sector 1 și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-, sector 2 și în consecință:
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1.014/13.10.2009 al Casei Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
--- - - -
Red.
Dact./6 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
