Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 51/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 51/2010
Ședința publică de la 5 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și cu intervenientul în numele altei persoane MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 29.01.2010 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 21 mai 2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, a solicitat instanței anularea nr.OUG 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice publicata în Monitorul Oficial al României din 22.04.2009 și anularea actului administrativ, respectiv a Ordinului nr. 442/23.04.2009, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu și demiterea reclamantului din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al C, întemeiat pe dispozitiile art. 1, 9 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, reclamantul a solicitat ca prin încheiere separată să se suspende executarea nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și a actul administrativ emis în baza acestei ordonanțe, respectiv Ordinul nr. 442/23.04.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, având în vedere că efectele actelor atacate se vor produce la data de 25 mai 2009, prin eliberarea sa din funcția publică de conducere.
În motivarea demersului său judiciar, întemeiat pe dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004, reclamantul a apreciat că actul administrativ atacat a fost emis cu exces de putere, fiind astfel lezat într-un interes legitim, raportat și la dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 precum și la cele referitoare la modificarea, suspendarea ori încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, respectiv art. 87-92 (modificare) art. 94-96 (suspendare) si art. 97 -102 (încetare) din actul normativ menționat, relevând că legiuitorul a instituit prin norme clare măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor, autorităților si instituțiilor publice.
Față de aceste dispoziții legale, reclamantul a apreciat Ordonanța de Urgenta nr. 37/22.04.2009 ca având un caracter vădit nelegal, neconstituțional și abuziv, nefiind motivată din punct de vedere al urgentei si necuprinzând justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare, în considerarea și a dispozițiile art. 115 alin. 4 din Constituție.
De asemenea, a apreciat reclamantul, nr.OUG 37/2009 a fost emisă cu încălcarea prev. art. 115 alin. (6) din Constituția României, potrivit cărora, ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile si îndatoririle prevăzute de Constituție.
În continuarea motivării acțiunii sale, reclamantul a evidențiat motivele pentru care nr.OUG 37/2009, are un caracter nelegal și abuziv. Astfel, ordonanța are prevederi care permit emitentului ca, prin interpretarea sistematică a Statutului funcționarilor publici și fără a recurge la reglementări subsecvente, să poată transforma din nou funcțiile contractuale de director coordonator în funcții publice, potrivit intereselor din acel moment,astfel; nu vine să stabilească alte atribuții si responsabilități pentru funcția nouă de director coordonator, prin urmare va fi vorba tot de o funcție prin care se realizează prerogativele de putere publică; activitățile pe care le vor desfășura directorii coordonatori, vor fi tot cele care implică, în sensul art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de putere publică; condițiile prevăzute de nr.OUG 37/2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator sunt identice cu cele prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcții publice.
În opinia sa, actul normativ menționat este neconstituțional în integralitatea lui, încălcând atât dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cât și pe cele ale art. 2 alin. 1 și 3 din nr.OUG 137/2000 prin faptul că are prevederi discriminatorii care aduc atingere libertăților consacrate, dar și tratatelor și pactelor la care România este parte, respectiv Directiva 2000/78/CE.
De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate.
Întrucât OU. nr. 37/2009 nu satisface exigențele constituționale ale art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (6), reclamantul apreciază că aceasta este viciată de neconstituționalitate. Nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". În aceste condiții, motivele de ordin financiar invocate de emitent că ar fi stat la baza emiterii ordonanței nu pot justifica încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.
Având în vedere cele menționate, reclamantul a solicitat instanței a constata că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicată și să dispună sesizarea Curții Constituționale, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată (49), pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca fiind nefondată.
Totodată a solicitat admiterea excepției lipsei procedurii prealabile prev. imperativ de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, astfel că acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a disp. art. III din nr.OUG 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii, în temeiul disp. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate in fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor ordonanțe care are legătură cu soluționarea cauzei.
A mai precizat pârâtul că nr.OUG 37/2009 nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern, în virtutea delegării legislative, reglementate de art. 115 alin. 4-8 din Constituția României si supus aprobării Parlamentului, în sensul celor de mai, pronunțându-se și Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 938/07.03.2008, astfel că în raport și de acestea, acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
În ce privește netemeinicia pe fond a cererii reclamantului privind anularea nr.OUG 37/2009, pârâtul a arătat că potrivit art. III alin. 2 din această ordonanță, funcțiile publice specifice și posturile încarate în regim, contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, iar celor vizați li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările ulterioare, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu aplicarea disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd că ordonanța de urgență intră în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o altă dată.
Pârâtul a relevat și faptul că prin ordinul contestat de reclamant în concordanță și cu prev. art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, d-lui - - inspector șef adjunct - inspector de muncă cl.I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la. C, îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25.05.2009, iar în aceste condiții, reclamantului i-au fost aplicate în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prev. de Legea nr. 188/1999, în temeiul art. 99 alin. 3 din același act normativ, fiindu-i acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Față de cele menționate, pârâtul a arătat că prin Ordinul nr. 442/2009 au fost executate prevederile prevăzute imperativ în nr.OUG 37/2009, situație în care raportul de muncă al reclamantul a fost modificat, fiind mutat definitiv pe funcția publică de execuție de inspector, cls. 1, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în baza Ordinul Ministrului nr. 784/22.05.2009.
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, întemeiat pe dispozițiile art. 49 alin. 3.pr.civ, a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României (119), motivat de faptul că a avut calitatea de inițiator al nr.OUG 37/2003 a cărei suspendare a solicitat-o reclamantul.
În motivarea cererii sale, intervenientul a solicitat admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că actele emise de Guvern nu reprezintă acte administrative, astfel încât controlul de legalitate nu se face prin intermediul acțiunii în contencios administrativ, ci pe calea controlului de constituționalitate.
Astfel, a arătat intervenientul, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, În regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării În concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice -."
Excepția de la principiul enunțat mai este instituită de art. 115 din Constituția României, cu modificările și completări le ulterioare, prin care se permite delegarea funcției e calea controlului face prin intermediul acțiunii în contencios administrativ, constituționalitate. Așa cum reiese din conținutul cererii de chemare în judecată, precum și din argumentele invocate în susținerea acesteia, obiectul principal al acțiunii formulate de reclamant îl constituie anularea nr.OUG 37/2009.
A mai arătat intervenientul că prin Decizia nr. 660/2007, Curtea Constituțională a statuat că legile și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acțiune introdusă în acest scop la instanța de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Având în vedere cele menționate mai, atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție - care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății.
Totodată, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, prevede că obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ nu îl poate constitui anularea unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță, ci anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În considerarea aspectelor menționate mai și raportat la motivele invocate de către reclamant în conținutul cererii de chemare în judecată, al cărei obiect principal îl reprezintă anularea nr.OUG 37/2009, intervenientul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În data de 24 iunie 2009, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată ( 175), solicitând, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, și reintegrarea în funcția deținută anterior datei de 25 mai 2009 sau în funcția corespunzătoare acesteia, obligarea pârâților la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 euro, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante, obligarea pârâților la plata sumelor constând în cheltuielile medicale efectuate în țară sau în străinătate care vor fi generate de eventualele consecințe pe care ar putea să le suporte reclamantului ca urmare a stresului provocat și obligarea acelorași pârâți la plata despăgubirilor către familia reclamantului în situația decesului acestuia ca urmare a stresului și a traumei induse de măsura abuzivă adoptată de către pârâți.
Ulterior, pentru termenul din 13 noiembrie 2009, reclamantul a mai depus o precizare de acțiune ( 204) arătând că în cea ce privește solicitarea din petitul al doilea referitoare la anularea nr.OUG 37/2009, față de prev. art. XIV din nr.OUG 105/209, solicită a se constata că petitul privind anularea nr.OUG 37/2009 a rămas fără obiect ca urmare a abrogării în data de 6 octombrie 2009 acelui act normativ.
Arată reclamantul că își menține solicitarea de a se dispune anulare Ordinului nr. 1.407/29.06.2009 cât și a Ordinului nr. 1.408/29.06.209 emise de către pârâtul de rândul 2 în baza nr.OUG 37/2009.
Reclamantul a formulat și o extindere de acțiune prin care a solicitat anulare Ordinului nr. 1.408/29.06.2009 emis de către pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale ca fiind nelegal ( 205).
Pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității completării cererii de chemare în judecată, susținând că în raport de disp. art. 132 alin. 1.pr.civ. precizarea de acțiune a fost formulată după prima zi de înfățișare, fiind astfel tardivă.(225)
În același timp, a fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, raportat la faptul că nu este emitentul actelor a căror anulare se cere, respectiv a Ordinelor nr. 1.407 și nr. 1.408/2009.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare (. 129) invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat în principal de faptul că nu este emitentul actului administrativ atacat.
Prin aceiași întâmpinare pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității cererii de anulare a nr.OUG 37/2009, arătând că acel act este unul normativ și nu administrativ, și nu este astfel posibilă cenzurarea legalității lui în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 442 din 23 aprilie 2009 ( 23) în considerarea dispozițiilor art. III alin. 1 din nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial d e Muncă C deținută de către reclamant a fost desființată.
Potrivit art. 2 din ordinul menționat, raportul de serviciu al reclamantului și-a încetat efectele prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, inițial, anularea nr.OUG 37/2009, act normativ emis de către pârâtul Guvernul României ( 1).
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, Curtea reține următoarele:
Principiul disponibilității permite reclamantului să formuleze petitele cererii sale de chemare în judecată, doar cu prilejul soluționării acestora se va realiza analiza legalității și a temeiniciei cererii sale.
Reclamantul a înțeles să formuleze, în acțiunea introductivă, o cerere având ca obiect anularea dispozițiilor nr.OUG 37/2009.
acestui act a cărui anulare se cere este Guvernul României.
Raportul de drept procesual se poate lega valabil doar între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În condițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, raportul juridic de drept procesual se legală între persoana fizică sau juridică ce solicită anularea actului și emitentul acelui act.
Ridicând obiecții de nelegalitate a unui act emis de Guvernul României, în mod firesc, această instituție publică dobândește calitatea procesuală pasivă în cauză.
Trebuie subliniat și faptul că reclamantul a formulat mai multe capete de cerere.
În virtutea aceluiași principiu de drept și în considerarea dispozițiilor aceluiași art. 13 din Legea nr. 554/2004, legalitatea formării raportului juridic de drept procesual trebuie verificată punctual, în raport de toate capetele de cerere formulate.
Nu ar fi fost firesc ca reclamantul să fi formulat o acțiune distinctă de anulare a nr.OUG 37/2009, în care ar fi existat un singur pârât, Guvernul României, ci o alta pentru anularea actelor emise de în executarea disp. nr.OUG 37/2009.
Între pârâții din prezenta cauză nu există o solidaritate procesuală pasivă. Calitatea procesuală pasivă a fiecăruia se verifică în raport de petitele distincte formulate de către reclamant.
Pârâtul Guvernul României a invocat și excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea nr.OUG 37/2009.
Fără îndoială, față de modul de formulare a petitelor și susținerile reclamantului cuprinse în acțiunea introductivă, raportat și la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, această excepție, de inadmisibilitate, este admisibilă.
Curtea nu a mai găsit necesar a se pronunța pe fond asupra excepției, față de precizarea de acțiune realizată de reclamant ( 204), cererea de anulare nemaifiind susținută.
Această împrejurare nu schimbă situația în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.
Verificarea calității procesuale pasive se face după sesizarea instanței, înainte de începerea dezbaterilor,în principal, sau în cadrul dezbaterilor asupra dreptului, dacă este cazul.(art. 137 pr.civ.)
În speță, pe parcursul cauzei, existând acea solicitare de anulare a nr.OUG 37/2009, Guvernul României, autorul actului atacat a avut calitate procesuală.
Doar în contradictoriu cu pârâtul ar fi putut instanța să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate, dacă ar mai fi fost cazul.
În privința cererii de reintegrare în funcția avută anterior, Curtea constată că această cerere este admisibilă din următoarele considerente:
Anularea actului administrativ ce a generat încetarea raportului de serviciu are ca rezultat firesc repunerea reclamantului în situația anterioară, respectiv în funcția publică avută înainte de emiterea ordinului.
Numai prin această modalitate se poate asigura efectul deplin al anulării actului administrativ ilegal.
Mai mult, decât atât, în condițiile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "a solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută."
Practica judiciară a relevat și situațiile în care reintegrarea nu mai este posibilă, din motive neimputabile părților litigante.
S-a depus la dosar Ordinul nr. 1.408/29.06.2009 ( 208) din care rezultă că postul deținut de reclamant a fost desființat.
, desființarea postului ar putea împiedica reintegrarea efectivă.
Mai mult decât atât, instanța va respinge ca tardivă precizarea de acțiune referitoare la anularea Ordinului nr. 1.408/2009, iar concluzia ce s-ar putea trage din această situație ar fi că Ordinul nr. 1.408/2009 este legal, postul a fost desființat, iar reintegrarea efectivă nu mai este posibilă.
Cele arătate nu pot fi însă reținute cu temei în prezenta cauză.
Au fost expuse anterior motivele ce au determinat anularea Ordinului nr. 442/2009, respectiv declararea ca neconstituțională a OUG nr. 37/2009.
Față de această stare de fapt, se poate constata că orice act adoptat în baza nr.OUG 37/2009 este lipsit de efecte juridice.
Desființarea postului s-a realizat în baza nr.OUG 37/2009, act declarat neconstituțional.
Întreaga procedură realizată în baza nr.OUG 37/2009, în urma declarării neconstituționalității actului, este lipsită de un suport juridic
Pentru a stabili în această privință, Curtea are în vedere dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, referitoare la consecințele declarării neconstituționalității unui act normativ.
Altfel spus, Curtea constată că desființarea postului s-a realizat în baza actului normativ declarat neconstriuțional, deci defiintarea postului are un vădit caracter neconstituțional.
În urma declarării neconstituționalității OUG nr. 37/2009, efectele acesteia se răsfrâng asupra tuturor situațiilor de drept pe care le-a generat actul normativ.(. nr. 1257/2009- 211)
Fiind neconstituțională, OUG nr. 37/2009 nu a putut produce efecte juridice valabile, astfel încât, pentru restabilirea ordinii de drept încălcată de efectele actului normativ neconstituțional se impune repunerea în situația anterioară.
Referitor la excepțiile lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că au fost respectate de către reclamant dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, la dosar fiind depuse dovezile de transmitere a procedurii prealabile către pârâții Ministerul Munci, Familiei și Protecției Sociale și Guvernul României.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a nr.OUG 37/2009 a fost respinsă de către C, ca rămasă fără obiect, din următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat anterior, nr.OUG 378/2009 a fost abrogată pe parcursul litigiului de nr.OUG 105/2009.
În această situație, în mod evident, pentru a se determina admisibilitatea unei cereri de anulare a unui act normativ emis de către Guvern, este absolut necesar ca acel act normativ să fie în vigoare și deci să își producă efectele juridice. În speță însă, în urma abrogării, efectele nr.OUG 37/2009 au încetat, astfel încât nu mai este necesară a se analiza în ce măsură este posibilă anularea unui act normativ emis de către Guvern ce îmbracă forma unei ordonanțe de urgență.
În condițiile art. 132 alin. 1.pr.civ. cererea de precizare a acțiuni introductive a fost respinsă ca tardiv formulată din următoarele considerente:
În condițiile textului legal menționat anterior, cererea de chemare în judecată poate fi precizată până la prima zi de înfățișare.
Prin Ordinul nr. 1.407 din 29 iunie 2009 ( 209) s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 442/23 aprilie 2009 privind acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice și eliberarea din funcția publică a reclamantului, în considerarea dispozițiilor sentinței civile nr. 14 din 5 iunie 2009 prin care se dispune suspendarea efectelor ordinului nr. 442/2009.
Prin Ordinul nr. 1.408 din data de 29 iunie 2009 ( 208) s-a constatat că începând cu data de 23 mai 2009 funcția publică de conducere de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă al Inspectoratului Teritorial d e muncă Caf ost desființată și începând cu data de 25 mai 2009, raportul de serviciu al reclamantului a încetat.
În același timp, s-a constatat că prin Ordinul nr. 784 din 22 mai 2009 reclamantul a fost mutat pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, la Compartimentul control și relații de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Precizarea de acțiune prin care s-a solicitat anularea ordinelor menționate anterior s-a depus pentru termenul din 13 noiembrie 2009, în condițiile în care, anterior acestui termen și în același timp ulterior emiterii actelor, au mai existat alte două termen e judecată, la data de 10 septembrie 2009 și 1 octombrie 2009, termen la care reclamantul ar fi avut posibilitatea de a depune precizarea de acțiune.
Mai multe decât atât, la termenul din 1 octombrie 2009, cauza a rămas în pronunțare ( 195), ulterior cauza fiind repusă pe rol, iar dezbaterile redeschise ca urmare a declarării neconstituționale a dispozițiilor legii de adoptare a nr.OUG 37/2009 prin decizia nr. 1.257/7 octombrie 2009 Curții Constituționale.
Față de împrejurare că precizarea de acțiune a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în privința cererilor de anulare a Ordinelor nr. 1.407 și nr. 1.408/2009 a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Curtea a constatat că nu se impune analiza calității procesuale, atât timp cât nu s-a trecut la analiza pe fond a actelor administrative atacate.
Reclamantul a formulat cereri de acordare a unor daune morale, ca urmare a prejudiciului nepatrimonial suferit personal în urma încetării raportului de serviciu, cât și pentru prejudiciul moral suferit de membri familiei sale și, în același timp, a formulat cereri de acordare a unor daune materiale referitoare la cheltuielile pe care le-ar face atât el cât și familia sa pentru îngrijirea sănătății ca urmare a stresului provocat de încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Reclamantul nu a precizat cuantumul pretențiilor sale în privința cheltuielilor materiale și nici nu a arătat probele pe care își întemeiază pretențiile.
De asemenea, reclamantul nu are calitate procesuală să solicite plata unor drepturi materiale în favoarea altor persoane, chiar dacă sunt membrii familiei sale, aceștia având propria lor calitate și capacitate procesuală de a solicita repararea unui prejudiciu material.
În același timp, petitele sunt formulate vag și imprecis.
Curtea apreciază că nu se impune acordarea unor daune morale constatând că nu se poate reține producerea unui prejudiciu moral.
Pârâții, emitenți actelor administrative atacate, au acționat în considerarea dispozițiilor unui act cu putere de lege și nu cu scopul de al șicana pe reclamant. Actul normativ în baza căruia s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului a fost un act normativ cu caracter general și s-a aplicat tuturor persoanelor fizice care au ocupat funcții de conducere în cadrul serviciilor publice deconcentrate.
Cererea de intervenție formulată de către Ministerul Administrației și Internelor urmează a fi respinsă din aceleași considerente pentru care au fost înlăturate apărărilor formulate de către emitentul actelor atacate.
A solicitat reclamantul sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. nr.OUG 37/2009.
Ca urmare a declarării neconstituționalității legii de aprobare a nr.OUG 37/2009, respectiv decizia nr. 1.257/ 7 octombrie 2009 Curții Constituționale nu se mai impune analizarea de principiu a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. nr.OUG 37/2009.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1, sector 1. Respinge excepțiile lipsei procedurii prealabile, excepții formulate de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. -. -, nr. 2-4, sector 1 și de GUVERNUL ROMÂNIEI.
Admite în parte acțiunea extinsă și precizată formulată de către reclamantul,. în loc. de, comuna,- A, jud.
Dispune anularea Ordinului nr. 442/23.04.2009.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior.
Obligă pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE să achite reclamantului drepturile salariale pe intervalul dintre data încetării raportului de serviciu și reintegrarea efectivă în funcție.
Respinge, ca rămasă fără obiect, excepția inadmisibilității cererii de anulare a nr.OUG 37/2009.
Respinge precizarea de acțiune ca fiind tardiv formulată.
Respinge, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a GUVERNULUI ROMÂNIEI în privința cererilor de anulare a Ordinelor nr. 1.407/2009 și nr. 1.408/2009 emise de pârâtul
Respinge cererile de acordare a daunelor morale și a celor materiale.
Respinge cererea de intervenție formulată de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. nr.OUG 37/2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex./01.03.2010
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
