Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 563/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 563/2009

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, având ca obiect anulare act administrativ - decizie emisă de directorul general al A.

În data de 05.11.2009 pârâta a depus la dosarul cauzei note scrise ( 161 -164) iar în data de 06.11.2009, reclamantul a trimis la dosar prin fax note de ședință ( 165 -171).

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.11.2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 26 iunie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr.601 din 24.04.2009, emisă de directorul general al pârâtei vizând desființarea postului de director executiv al Centrului Județean M al și încetarea raporturilor de serviciu ale petentului, prin eliberarea acestuia din funcția publică de conducere.

In subsidiar, s-a solicitat anularea aceleiași decizii, reclamantul cerând instanței a dispune și anularea adresei nr.12303 din 4.06.2009, emisă de pârâtă, în soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

In motivare s-a relevat că prin actul emis de pârâtă, în baza prev.art.III alin.1 din OUG nr.37/2009, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean M din cadrul, reclamantului încetându-i raportul de serviciu, prin eliberarea din această funcție publică de conducere.

In principal, se solicită constatarea nulității absolute a deciziei nr.601/2009, în condițiile în care aceasta nu a fost semnată de către conducătorul instituției emitente, fiind astfel încălcate prev.art.948 alin.1 civ.

În subsidiar, se arată că actul este anulabil în condițiile în care centrele județene ale nu sunt și nu pot fi considerate drept servicii publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, în acest sens fiind invocate prev.art.1 alin.1 și alin.3 din Legea nr.1/2004, conform cărora aceste centre sunt structuri fără buget propriu, subordonate direct și integral Agenției.

De asemenea, au fost invocate și disp. art. 4 al. 2 din Legea nr.340/2004, Centrul M al nefigurând pe lista serviciilor publice deconcentrate, astfel încât funcția ocupată de reclamant nu face obiectul prevederilor OUG nr.37/2009.

În continuare, sunt redate prev.art. 3 alin.4 și 6 din OUG nr.37/2009, relevându-se că acestea vin în contradicție vădită cu cele ale art.4 și 4/1 din Legea nr.1/2004, ajungându-se la situația în care directorul coordonator, care urmează să ocupe funcția contractuală de conducere a centrelor județene ale, să fie numit printr-un ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltări rurale, creându-se astfel un raport de subordonare directă, care este în contradicție cu structura organizatorică și funcționarea, reglementată prin Legea nr.1/2004.

În final, se arată că decizia contestată încalcă prev.art.100 din Legea nr.188/1999, fiind înființat nu un post similar, ci unul identic, din perspectiva atribuțiilor specifice funcției și a condițiilor de ocupare, fiind astfel încălcat și principiul stabilității funcției publice.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul a solicitat ca instanța să ia act și de împrejurarea că Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a OUG nr.37/2009, împrejurare care vine să confirme susținerile referitoare la nelegalitatea actului contestat.

Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, relevând că nu este incident motivul de nulitate absolută invocat, în condițiile în care a fost depus la dosar un exemplar al deciziei nr.601/2009, semnat de către directorul general al autorității, viciul sesizat de către reclamant fiind astfel acoperit.

De asemenea, s-a relevat că în cauză au fost respectate întru totul prevederile OUG nr.37/2009, actul emis respectând toate condițiile de legalitate impuse prin ordonanță.

Analizând cererea formulată, Curtea constată că ea este parțial întemeiată, urmând a fi admisă în consecință, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.601 din 24.04.2009 emisă de către Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul Legii nr.188/1999, a OUG nr.37/2009 și a deciziei nr.1227/9.06.2008 a directorului general al, privind numirea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la Centrul Județean M, s-au statuat următoarele: desființarea funcției de director executiv la Centrul Județean M, în baza prev.art.III al.1 din OUG nr.37/2009, și încetarea raportului de serviciu al petentului, prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, de 30 de zile calendaristice.

Încetarea raportului de serviciu al reclamantului, a avut a temei legal prevederile art.97 lit.c și art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999.

Petentul a formulat plângere prealabilă, adresându-se ulterior instanței atât pentru a obține suspendarea executării deciziei, cât și pentru a se dispune anularea ei.

În susținerea cererii de anulare s-a relevat, în primul rând, faptul că, în condițiile în care decizia 601/2009 nu este semnată de către directorul executiv al, ea este lovită de nulitate absolută, iar în subsidiar, s-a considerat că este incidentă nulitatea relativă a actului, relativ la încălcarea prevederilor Legii nr.1/2004 și ale Legii nr.188/1999.

In privința distincției nulității actelor administrative în nulitate absolută și anulabilitate, în doctrină s-a relevat că, în lipsa unor dispoziții cu caracter de principiu, respectiv a unui Cod de procedură administrativă, o astfel de delimitare nu se poate realiza decât în acele materii în care există precizări exprese ale legii, similare celor cuprinse în textul art.17 din OG nr.2/2001.

Numai într-o asemenea ipoteză, în care legea spune expres că nerespectarea uneia numite condiții atrage nulitatea de drept, care se poate constata și din oficiu, se poate susține relevanța practică a unei astfel de distincții, în caz contrar autorul achiesând la teoria unicității nulității ( Tratat de Drept vol.II ediția IV, editura. B, 2005, pag.77-78).

În susținerea acestei opinii, s-a relevat că actele administrative, în general, se bucură de prezumția de legalitate, în plenitudinea ei, iar subiectele de drept la care se referă sunt ținute de obligația executării, ceea ce nu exclude însă posibilitatea constatării nulității lor, nulitate care apare, în egală măsură, a fi relativă și absolută.

Curtea achiesează la această opinie, ea fiind susținută, de altfel, de terminologia adoptată de către legiuitor prin intermediul art.1 al.1, art.8 alin.1, și art.18 din Legea nr.554/2004, astfel încât va analiza cererea formulată ca atare, apreciind că toate motivele invocate în susținerea cererii reprezintă motive care vor fi analizate din perspectiva posibilității conferite instanței de contencios administrativ de a dispune anularea actului contestat.

Așa fiind, se ia act de faptul că este întemeiat primul motiv de nulitate, referitor la nesemnarea deciziei nr.601/2009, de către directorul general al.

Aceste aspecte nu au fost contestate, de altfel, de către pârâtă, care a relevat doar că nulitatea ar fi fost acoperită prin semnarea ulterioară a deciziei de către persoana cu atribuții în acest sens.

Curtea apreciază că o astfel de poziție nu poate fi validată, în condițiile în care aprecierea condițiilor de legalitate ale unui act administrativ se face la data emiterii lui, respectiv la data de 24.04.2009, moment la care decizia nu a fost semnată de către directorul general.

De asemenea, acest viciu nu a fost acoperit nici până la data la care actul a fost comunicat reclamantului, respectiv data de la care actul unilateral produce efecte, ci abia ulterior momentului formulării plângerii prealabile, aspect ce reiese din probațiunea administrată în cadrul dosarului nr- al Curții de APEL CLUJ, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr.601/2009.

Așa fiind, semnarea ulterioară a deciziei nu poate produce nici un efect, în ceea ce privește acest motiv de nelegalitate, iar lipsa semnăturii echivalează cu nulitatea actului.

Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare împrejurarea că, capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice reprezintă aptitudinea acestui subiect de drept de a dobândi și exercita drepturi subiective și de a-și asuma și îndeplini obligații, prin încheierea de acte juridice, de către organele sale de conducere.

Cu alte cuvinte, voința persoanelor juridice, care reprezintă ficțiuni juridice, se manifestă exclusiv prin intermediul organelor sale de conducere, respectiv a persoanelor care sunt mandatate cu astfel de puteri, în conformitate cu prevederile legale sau statutare care le reglementează activitatea.

In cazul pârâtei, legiuitorul a conferit directorului general calitatea de aor eprezenta și de aoa ngaja juridic prin emiterea de acte de orice natură, inclusiv administrativă, relevante în acest sens fiind prevederile cuprinse în textul art.4 din Legea nr.1/2004.

Or, în condițiile în care decizia contestată nu este semnată de către directorul general, persoana juridică nu a fost angajată în mod valabil, fiind incidente în cauză și prev.art.35 din Decretul nr.31/1954, impunându-se anularea ei.

În egală măsură, Curtea apreciază că sunt incidente și motivele de nelegalitate privind necorelarea prevederilor cuprinse în anexa la OUG nr.37 /2009, cu cele ale Legii nr.1/2004, act normativ cu putere superioară și care nu a fost modificat în sensul în care să se plieze pe disp.art.III alin.1, 4 și 6 din ordonanță.

Astfel, desființarea funcției publice de director executiv și crearea funcției contractuale de director coordonator, care urmează a fi numit de către ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, vin în contradicție cu disp.art.4 și 4¹din Legea nr.1/2004 și care nu impun un raport de subordonare directă între ministru, ordonator principal de credite și directorul coordonator, ordonator terțiar.

În egală măsură, este discutabilă, din perspectiva prevederilor Legii nr.340/2004, includerea centrelor județene ale în categoria serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau ale unui organ al administrației publice centrale, în condițiile în care acestea acționează ca organe de execuție ale centrului (), neavând buget propriu și subordonându-se direct și integral acestuia.

Totodată, Curtea achiesează și la motivele de nulitate ce derivă din încălcarea prev.art.100 al.4 și 5 din Legea nr.188/1999, cu luarea în considerare a faptului că acestea reprezintă garanții ale respectării principiului stabilității funcției publice.

Astfel, din cuprinsul deciziei atacate, rezultă că s-a desființat funcția publică de director executiv, în baza prev.art.99 al.1 lit.b din Legea nr.188/1999, respectiv în urma reducerii postului ocupat de funcționarul public.

Or, într-o astfel de situație devin incidente prevederile invocate în susținerea cererii, neputând fi fixate posturi similare, pentru o perioadă de 1 an de la data reorganizării.

De asemenea, în concepția legiuitorului, reducerea unui cost este justificată numai dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

Or, din analiza prev.art.III din OUG nr.37/2009, rezultă că nici una dintre aceste condiționări nu a fost respectată, întrucât postul de director coordonator poate fi ocupat în aceleași condiții de studii ca cel de director executiv, atribuțiile celor doi fiind identice.

Aceste împrejurări rezultă din probațiunea administrată în cauză la solicitarea reclamantului, respectiv din răspunsul la interogatoriu al pârâtei, din contractul de management al directorului coordonator și din fișa postului acestuia (117-139).

În plus, Curtea constată că, până la data pronunțării prezentei hotărâri, a fost publicată în Monitorul Oficial decizia nr.1257/7.10.2009 a, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OUG nr.37/2009.

Instanța apreciază că această hotărâre este incidentă în speță, chiar dacă prezenta cauză este soluționată în perioada de 45 zile de la publicarea ei.

Pentru a dispune astfel, s-au luat în considerare prev.art.31 al.1 și 3 din Legea nr.47/1992 și cele ale art.147 al.1 și 4 din Constituția României, conform cărora deciziile sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, actul normativ a cărui neconstituționalitate a fost constatată fiind suspendat de drept pe o perioadă de 45 zile de la data publicării în a deciziei, suspendare care echivalează cu o abrogare sui generis.

În consecință, la data pronunțării prezentei hotărâri, Legea de aprobare a OUG nr.37/2009 era suspendată, fiind lipsită de efecte juridice.

Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei, Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență, constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.

Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că, prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se, în plus, că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.

De asemenea, Curtea Constituțională observat că, "prin dispozițiile sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice".

Din cele ce preced, rezultă că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deopotrivă și asupra neconstituționalității OUG nr. 37/2009, chiar dacă din dispozitiv nu rezultă în mod explicit acest lucru, iar aceasta a fost declarată neconstituțională în întregime.

Pentru a aprecia astfel, instanța a luat în considerare și împrejurarea că jurisdicția constituțională este, în regulă generală, o instanță de precedent și, ca orice astfel de instanță, și considerentele unei hotărâri judecătorești ale unei asemenea jurisdicții au aceeași valoare ca și soluția dată chestiunii analizate.

Din această perspectivă, Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.

Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 106 din Legea nr. 188/1999, corelat cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte acțiunea formulată și se va dispune anularea deciziei nr.601 din 24.04.2009 emise de către directorul general al.

Va fi respins petitul având ca obiect anularea adresei nr.12303 din 4.06.2009 emisă de pârâtă, prin directorul general, întrucât acest act a fost dat în soluționarea plângerii prealabile formulate de către reclamant, iar în condițiile în care aceasta este o condiție pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, iar actul vătămător este decizia nr.601/2009, reclamantul nu a justificat această pretenție.

Pentru a dispune astfel, a fost luat în considerare și obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este el conturat prin prev.art.1 al.1, art.8 al.1 și art.18 al.1 din Legea nr.554/2004, al.2 a ultimului dintre aceste texte legale, prevăzând doar posibilitatea analizării legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar nu și a celor ulterioare, cum ar fi adresa de răspuns la plângerea prealabilă.

De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, drepturile și interesele legitime ale reclamantului au fost vătămate prin decizia de eliberare din funcție, iar nu prin adresa ce face obiectul petitului 2.

In baza prev.art.274 al.1 pr.civ. fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform înscrisului justificativ depus la fila 171 din dosar.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în partea acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și, în consecință:

Dispune anularea deciziei nr. 601 din 24.04.2009 emisă de directorul general al pârâtei AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ,privind eliberarea reclamantului din funcția de director executiv al Centrului Județean M al AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.

Respinge restul pretențiilor formulate.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

RED.MB/MB

25.11.09/4 EX.

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: