Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 87/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 87/2010
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - Ordinul nr. 2292/09.10.2009 emis de pârât.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 19.02.2010 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2010 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 2.292 din data de 09.10.2009 emis de pârât, reintegrarea în funcția deținută anterior, aceea de director coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, precum și obligarea ministerului la plata drepturilor salariale aferente funcției, indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării nelegale din funcție și până la efectiva reîncadrare, cu luarea în considerare a disp. art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 1.466/28.05.2009 a pârâtului MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, semnând în acest sens și contractul de management nr. 137/28.05.2009 pe o durată de un an, cu posibilitatea de prelungire pe o perioadă de 4 ani conform art. 1 alin. 2 din ordin.
În continuarea motivelor acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2.292/09.10.2009 al Ministerului Agriculturii, i-a fost acordat un preaviz de 15 zile începând cu data de 12.10.2009, la sfârșitul cărora s-a hotărât încetarea ordinului nr. 1.466/2009 și a contractului de management nr. 137/2009.
În aceste condiții, considerând nelegal ordinul de încetare, a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea lui, precum și cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin adresa nr. 213.132/20.11.2009 ministerul i-a comunicat căp ostul său a fost desființat prin nr.OUG 105/2009 și nu din inițiativa angajatorului, cu toate că ordinul a invocat și art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Pe de altă parte, a mai menționat reclamantul, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CLUJi -a admis cererea și a suspendat Ordinul nr. 2.292/09.10.2009.
Având în vedere aceste aspecte, reclamantul a preciat că ordinul de încetare a activității și a contractului de management a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale și contractuale.
Sub acest aspect, reclamantul a menționat că nr.OUG 37/2009 asimilează contractul de management cu contractul individual de muncă, astfel că un act de încetare a lui trebuia să cuprindă toate cerințele prev. de art. 62 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, starea de fapt si de drept legate de emiterea acestui act fiind de natură să creeze o îndoiala serioasă în privinta legalității actului administrativ.
Un alt aspect ce privește nelegalitatea ordinului atacat este faptul că acesta nu a fost motivat în fapt și în drept, respectiv nu este indicat termenul în care se poate contesta și nici instanța la care se poate adresa, măsura de eliberare din funcție fiind justificată cu dispozițiile art. IV și XIV din nr.OUG 105/2009, art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și cu dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. h din contractul de management, dar invocarea acestor temeiuri nu este suficientă pentru acoperirea cerințelor necesare unui astfel de act administrativ.
Pe de altă parte, a mai subliniat reclamantul, funcția pe care a ocupat-o nu a fost desființată astfel cum impune art. IV din nr.OUG 105/2009, ci prin ordin ulterior a fost ocupată de altă persoană, concediere sa fiind făcută pe criterii politice, ceea ce aduce atingere și dispozițiilor art. 59 din Codul muncii.
În finalul motivării acțiunii sale, reclamantul a susținut că măsurile dispuse prin Ordinul nr. 2.292/2009 sunt contrare și unor dispoziții prev. de nr.OUG 105/2009, respectiv art. IV alin. 3 și art. VIII alin. 4, iar dispozițiile art. VIII reglementând și excepțiile referitoare la persoanele care își desfășoară activitatea pe bază de contract de management, aflate în derulare la data intrării în vigoare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 5543/2004, ale Legii nr. 53/2003 și ale nr.OUG 105/2009 precum și dispozițiile contractului de management.
Pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca fiind lipsită de obiect și pe fond, ca neîntemeiată.(22)
În privința excepția lipsei de obiect față de anularea Ordinului nr. 2.292/2009, pârâtul a învederat că reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, situație în care acțiunea sa este lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii arătând că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonat în baza nr.OUG 37/2009, iar această ordonanță a fost abrogată de nr.OUG 105/2009 și totodată a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, situație în care, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai impun.
În sprijinul poziției sale, pârâtul a invoca și prev. art. 9 lit. h din contractul de management al reclamantului nr. 137/2009 referitoare la cauzele de încetare ale contractului și anume "în situațiile prevăzute expres de lege", iar în concret, în speță, cazul prevăzut de lege a fost dat de dispozițiile art. IV alin. 1 și 4 și art. V din nr.OUG 105/2009.
Analizând acțiunea formulată din prisma motivelor invocate, Curtea l-a reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 1.466/28.05.2009, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, fiind încheiat contractul de management depus la dosar ( 8).
Ulterior, prin Ordinul nr. 2.292/09.10.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 12 octombrie 2009 și s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare reclamantului având calitatea de director în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, iar la expirarea perioadei de preaviz s-a dispus și încetarea și aplicabilitatea Ordinului nr. 1.466/2009 și a contractul de management nr. 127/18.05.2009.
Încetarea raportului de serviciu al reclamantului s-a realizat în baza nr.OUG 105/2009.
Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. IV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
Cu privire la constitutionalitatea nr.OUG 105/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 668 din 6 octombrie 2009.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că constată că dispozițiile <LLNK 12009 105180 302 1 21>art. I pct. 1-5 și 26, <LLNK 12009 105180 302 3 8>art. III, <LLNK 12009 105180 302 4 7>art. IV, <LLNK 12009 105180 302 5 6>art. V, <LLNK 12009 105180 302 8 9>art. VIII și <LLNK 12009 105180 304 1 62>anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local sunt neconstituționale.
In conditiile neconstitutionalitatii flagrante a dispozitiilor OUG105/2009, in opinia instantei actele administrative emise in vederea aplicarii acestui act normativ sunt lovite de nulitate, fiind bazate pe un temei legal neconstitutional.
Așa fiind, în temeiul art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantei și ca o consecință se va dispune anularea actului administrativ atacat, ordinul 2292/09.10.2009 prin care s-a dispus desfiintarea functiei de conducere de director al Directiei pentru Tineret a Judetului M si deasemenea s-a dispus incetarea raportului de munca al reclamantei la data expirarii termenului de preaviz, respectiv la data de 23.05.2009.
Referitor la aspectul privind epuizarea efectelor actului administrativ curtea constată că prin sent. civ. nr. 633/03.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel s-a dmis cererea și s-a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat. Față de această stare de fapt apărarea formulată nu poate fii primită.
În privința apărărilor vizând fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Apărările formulate pe fond de către pârât pun în discuție efectele unei decizii de declarare a neconstituționalității unui act normativ neconstituțional.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale este definitivă și obligatorie, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Este greșit a considera că efectele deciziei Curții Constituționale se produc, în privința actului normativ sau a unor dispoziții ale acestuia, numai de la pronunțarea Curții Constituționale.
Actul normativ, criticat în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, în final admisă, este în dezacord cu Constituția încă de la momentul intrării sale în vigoare, de când începe să-și producă efectele.
Este firesc ca decizia de neconstituționalitate să afecteze legalitatea unui act emis înainte de emiterea deciziei de neconstituționalitate.
În speță, neconstituționalitatea a fost constatată la data de 3 dec.2009 când s-a pronunța decizia menționată.
A constatat Curtea Constituțională că actul normativ a fost neconstituțional încă de la momentul adoptării sale, datorită conținutului său concret.
Emiterea ordinului contestat înainte de constatarea neconstituționalității actului normativ în baza căruia a fost emis, nu asanează viciile fundamentale, de neconstituționalitate ale ordinului.
Dacă decizia nr. a Curții Constituționale nu s-ar aplica și în prezenta speță, litigiul pe rol în fața instanței judecătorești, după pronunțarea neconstituționalității, acea decizie a Curții Constituționale ar fi lipsită, în mod nejustificat, de efectele sale firești.
Instanța analizează legalitatea actului administrativ atacat atât în raport de conținutul actului normativ de la data emiterii actului administrativ, dar, în același timp, nu poate ignora evenimentele ulterioare intervenite, respectiv declararea neconstituționalității.
Este greșit a considera că actul administrativ este legal doar pentru că efectele sale s-au epuizat, iar la acea dată actul normativ nu fusese încă declarat neconstituțional.
Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere exprimat de pârât ar trebui să se considere că funcționarul public, al cărui raport de serviciu a încetat, nu ar mai putea contesta niciodată acea măsură în instanță, întrucât de la data emiterii ordinului sau eventual de la data împlinirii termenului de preaviz, actul ce a dispus încetarea raportului de serviciu și-a încetat efectele și nu mai poate fi atacat în instanță de cel nemulțumit.
Art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 permite însă funcționarului public nemulțumit de încetarea raportului său de serviciu să ceară anularea actului prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Funcționarul public are la dispoziție o cale legală de atac care, prin chiar voința legiuitorului, nu ar putea fi paralizată de eventuala constatare a faptului că actul administrativ atacat și-ar fi produs efectele.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea și se va ispune anularea Ordinului nr. 2292/9.10.2009 emis de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
În temeiul art. 106 al. 2 din Legea nr. 188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
În temeiul art. 106 al. 1 din Legea nr. 188/1999 se va dispune obligarea pârâtului să achite reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și recalculate pentru intervalul dintre încetarea raportului de serviciu și reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul, cu domiciliul în sat, nr. 266, comuna, jud. M, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul.
Dispune anularea Ordinului nr. 2292/9.10.2009 emis de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
Obligă pârâtul să-i achite reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și recalculate pentru intervalul dintre încetarea raportului de serviciu și reintegrarea efectivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./5 ex./15.03.2010.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
