Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 339/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 339
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII ROMTELECOM SA - B, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII O, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru reclamanta, lipsind pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII ROMTELECOM SA - B, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII O, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI și reclamanții,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se concluziile scrise depuse de reclamantă la care se află atașat un set de înscrisuri.
Curtea pune în discuție excepția lipsei plângerii prealabile potrivit disp.art.7 alin.1 din lg.554/2004.
Avocat pentru reclamanta arată că nu există plângere prealabilă formulată astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 din 554/2004.
Se pune în discuție excepția tardivității acțiunii.
Avocat pentru reclamanta arată că acțiunea este formulată tardiv cu nerespectarea prevederilor art.11 din 554/2004
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătorie S la nr. 6112/311/15.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Societatea Națională de unicații Romtelecom A B, Direcția de unicații O și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și a solicitat ca, prin hotărârea care va fi pronunțată:
- să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu seria - și nr. 0065, emis la data de 16.09.1998, pentru suprafața de 458 mp teren intravilan;
- să fie obligată pârâta Direcția de unicații O să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 458 mp teren intravilan, situată în orașul C, cu vecinătățile N -, E - proprietatea statului, S- Poșta Română, V - str. 1 -.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că soții și, care au fost părinții ei, au dobândit în anul 1945 dreptul de proprietate asupra unui plaț de teren intravilan, situată în orașul
Ca urmare a despărțirii părinții reclamantei, în anul 1952, și a partajării averii lor, suprafața de 278 mp i-a revenit autorului, restul de teren rămânând în proprietatea numitei.
În anul 1972, mai pretins reclamanta, mama sa i-a înstrăinat terenul intravilan care i-a revenit ca urmare a partajului prin contractul autentificat la nr.2941/19.12.1972.
A mai pretins că în anul 1959, tatăl său a fost condamnat politic, iar averea pe care o deținea, inclusiv suprafața de 278 mp teren intravilan, a fost confiscată, trecând în proprietate statului și, ulterior, în administrarea și folosința Societății Naționale de unicații Romtelecom
În anul 1997, ca urmare a solicitării reclamantei, tatăl său a fost achitat, fiind înlăturată și pedeapsa complementară a confiscării averii, toate bunurile confiscate anterior, reintrând în patrimoniul autorului.
Reclamanta a mai susținut că în anul 1977, statul i-a ocupat în mod abuziv și o suprafață de 180 mp din terenul cumpărat de la mama sa, iar toate demersurile pe care le-a făcut ulterior, pentru a intra în proprietatea acestor suprafețe de teren au rămas fără nici un rezultat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 109 și urm. pr.civ, art. 1020-1021 civ, art. 1 și 5 din G nr. 834/1991 și Legea nr. 10/2001.
Au fost anexate la cererea de chemare în judecată, copii de pe înscrisurile de care reclamanta a înțeles să se folosească în susținerea acțiunii.
Pârâta Societatea Națională de unicații Romtelecom Aad epus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Slatina, cu motivarea că certificatul de atestarea a dreptului de proprietate la care se referă reclamanta a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv fostul Minister al Comunicațiilor, iar terenul se află într-o localitate situată în raza de competență a Judecătoriei Corabia.
Aceeași pârâtă a invocat și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a pârâtei Direcția de unicații O, cu motivarea că această pârâtă nu are personalitate juridică, și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, procedura aplicabilă în cauză, fiind cea stabilită prin Legea nr.10/2001.
Cu privire la această ultimă excepție pârâta a susținut că, între timp, reclamanta, i-a comunicat o comunicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, care se află în curs de soluționare.
Cât privește fondul cauzei, pârâta Societatea Națională de unicații Romtelecom Aas usținut că ocupă în mod legal terenul la care se referă reclamanta, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu seria - și nr.0065 /17.09.1998,emis de către fostul Minister al Comunicațiilor.
A mai pretins că, între timp, și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la acest teren și că deține documentele prevăzute de lege pentru construcțiile edificate pe teren.
Au fost anexate la întâmpinare, dovezi privind motivele invocate de pârâtă în apărare.
A mai fost depusă la dosar dispoziția cu nr. 689/13.03.2008 prin care numita - a fost desemnată, în calitate de curator, pentru reclamanta, însă, între timp, la data de 01.09.2008, reclamanta a decedat, Din certificatul de calitate de moștenitor cu nr. 346/18.09.2008, rezultând că succesorii în drepturi și obligații ai defunctei sunt numitele -, și, în calitate de descendente de gradul
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 6883/24.11.2008 a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 09.01.2009 cu același număr, respectiv -, în calitate de reclamantă fiind conceptată numita -.
Pârâta Societatea Națională de unicații Romtelecom Aaf ormulat o completare la întâmpinarea depusă anterior prin care a susținut că la dosar nu există dovada că succesorii în drepturi și obligații ai defunctei, formulată de aceasta și a reiterat excepțiile privind lipsa competenței materiale a Judecătoriei Corabia, lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a pârâtei Direcția de unicații O și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Totodată, au fost reiterate și apărările de fond invocate anterior și au fost depuse la dosar mai multe decizii de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 05.02.2009 au fost introduse în cauză, în calitate de reclamante, și celelalte succesoare în drepturi și obligații ale defunctei, respectiv și, pentru ca hotărârea care va fi pronunțată să le fie opozabilă.
La același termen de judecată, din aceleași considerente, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, la rândul său, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia, netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei plângerii prealabile și prematurității acțiunii și tardivității acțiunii.
Pe fond, același pârât a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile invocate pârâtul a susținut că, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate la care se referă acțiunea a fost emis de o autoritate publică centrală, competența privind constatare nulității acesteia revine curții de apel și nu judecătoriei.
A mai pretins că acțiunea nu este timbrată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997, că au fost încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și că acțiunea reclamantei este tardivă, deoarece a fost înregistrată cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei a susținut că terenul la care se referă reclamanta în acțiune a fost dobândit de Societate Națională de unicații Romtelecom A, cu respectarea prevederilor legale în vigoare și a fost constatat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
A mai fost depusă la dosar copia deciziei nr.33/09.07.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii, iar la termenul de judecată din data de 05.03.2009, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia.
Din analiza actelor de la dosar, precum și a dispozițiilor Codului d e procedură civilă și a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Judecătoria Corabiaa reținut că potrivit art. 137 al. 1 pr.civ, instanța se va pronunțata mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În cauză, s-a arătat că pârâții Societatea Națională de unicații Romtelecom A și Ministerul Comunicației și Societății Informaționale au invocat, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia, cu motivarea că în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu seria - și nr. 0065/17.09.1998 a fost emis de fostul Minister al Comunicațiilor, deci de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a capătului de cerere privind constatare nulității absolute a acestui certificat aparține curții de apel și nu judecătoriei.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 pr.civ. potrivit cărora: "Curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și administrației centrale" și ale art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
În condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului la care se referă acțiunea, a fost emis de o autoritate publică centrală, s-a reținut că, în speță, competențe e soluționare a cererii revine Curții de APEL CRAIOVA, avându-se în vedere la determinarea competenței teritoriale și dispozițiile art. 13 al.1 pr.civ.
Referitor petitul al doilea din cererea de chemare în judecată, ținând seama și de decizia nr. 33/09.06.2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, și la celelalte excepții invocate de pârâți, în situația în care rezolvarea acestei cereri și a excepțiilor, sunt condiționate de modul în care va fi soluționată cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, instanța a apreciat că nu se mai justifică punerea lor în discuție, în actualul ciclu procesual.
Ca urmare, prin sentința civilă nr. 381 din 05.03.2009 pronunțată în dosarul nr. - s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia, invocată de pârâții Societatea Națională de unicații Romtelecom A și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și, în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulată de reclamanta - decedată la data de 01.09.2008, și continuată de succesorii în drepturi și obligații ai acesteia, respectiv de reclamantele -, și, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de unicații Romtelecom A - B, Direcția de unicații - O și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației având ca obiect "constatare nulitatea absolută parțială act și revendicare imobiliară", în favoarea Curții de APEL CRAIOVA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Primind cauza spre soluționare Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat-o la nr- dispunând citarea părților.
La data de 08.05.2009 pârâta ROMTELECOM, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
În sensul inadmisibilității acțiunii s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu, a pârâtei Direcția de unicații O, în susținerea acestei excepții, arătându-se că pentru dobândirea calității de parte în procesul civil este necesar a fi îndeplinită condiția capacității procesuale, respectiv de folosință și de exercițiu.
Conform Certificatului de radiere a sucursalei Romtelecom Direcția de unicații O emis în data de 06.02.2006 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și a extrasului din Certificatul constatator emis în data de 12 iunie 2006 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, la adresa din-, localitatea S, județul O, există numai un sediu secundar (punct de lucru) al societății pârâte.
S-a argumentat că sediile secundare ale unei societăți comerciale nu au personalitate juridică, nu au capacitate procesuală de folosință și nici de exercițiu, nu au organe proprii de conducere. Aceste sedii secundare nu au posibilitatea de a-și valorifica singure dreptul injustiție, nu pot să-și exercite personal drepturile procesuale și nu pot îndeplini obligațiile procesuale. Cu alte cuvinte sediile secundare din structura unei societăți comerciale nu au capacitatea de a angaja și a conduce personal procesul, nu au capacitatea de a sta în judecată. Pentru actele de procedură săvârșite de o persoană fără capacitate de folosință, legiuitorul a reglementat ca sancțiune nulitatea absolută a acestora.
Pentru argumentele mai sus arătate și potrivit art. 43 alin. 1 din Codul d e procedură civilă s-a solicitat să se constatate că acțiunea este intentată împotriva unui sediu secundar (punct de lucru), care nu are nici folosința și exercițiul drepturilor subiective civile, deci care nu poate sta în judecată și, ca urmare, să se constatate lipsa calității procesuale pasive a sediului secundar din S,-, județul
S-a invocat și excepția lipsei plângerii prealabile, raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, arătându-se că aceste prevederi legale dispun cu privire la caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, iar în lipsa dovezii parcurgerii acestei proceduri, s-a solicitat admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
O altă excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare este aceea a tardivității acțiunii raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că în cazul actului administrativ individual, termenul pentru introducerea acțiunii în anulare a unui act administrativ este de 6 luni (termen de prescripție) nu mai târziu însă de 1 an (termen de decădere) de la data la care, partea interesată, a luat cunoștință de actul care consideră ca i-a produs vătămarea.
Raportat la această excepție s-a arătat că, în speța dedusă judecății, actul a cărui anulare se cere - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 0065, a fost emis de către Ministerul Comunicațiilor în favoarea Romtelecom la data de 17.09.1998.
Reclamantele, prin autoarea lor, au cunoscut despre existența acestui act administrativ cu ocazia introducerii cererii de chemare în judecată a Romtelecom, care a avut obiect pretenții, cerere anulată de către Judecătoria Corabia prin sentința civilă nr. 1543/14.10.1998. La acel dosar, în apărare, a fost depusă de Romtelecom o copie a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 0065 a cărui anulare secere acum.
În concluzie, s-a susținut că față de data de 14 octombrie 1998 când s-a luat cunoștință de existența actului administrativ și promovarea acțiunii în instanță în vederea anulării Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cererea este tardivă.
Într-o altă teză, raportat la tardivitatea acțiunii s-a argumentat că, întrucât dreptul de proprietate conferit prin Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 0065/17.09.1998 a fost intabulat în Cartea funciară nr. 335 a orașului C prin încheierea nr. 865/01.11.2000 a Biroului de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Corabia, această dată poate fi reținută ca moment de la care a început să curgă termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2001.
În acest sens s-a susținut că prin întabularea dreptului de proprietate se urmărește atât ocrotirea drepturilor și intereselor persoanelor care nu au participat la încheierea actului, cât și posibilitatea părților, față de care se produc efectele acestuia, de a se prevala de drepturile izvorâte din acel act față de terți. Scopul întabulării dreptului de proprietate asupra terenurilor și a celorlate drepturi ce sunt supuse acestei condiții este acela de a aduce la cunoștința terțelor persoane despre apartenența bunurilor la patrimoniul unei persoane, pentru ca acestea, în funcție de realitatea cunoscută să poată contesta, în termenul de prescripție ori de decădere stabilit prin lege, realitatea stabilită prin întabularea dreptului în cartea funciară.
S-au invocat și dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare care statuează că: "înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor"
O altă excepție invocată în cauză este aceea a lipsei competenței materiale a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal privind cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea Romtelecom la lăsarea în favoarea reclamantelor, a deplinei proprietăți și liniștită posesie a suprafeței de teren revendicate.
S-a susținut că acest capăt de cerere este de natură civilă și are caracterul unei acțiuni în revendicare, astfel, competența soluționării acestuia aparține Judecătoriei Corabia, instanța în circumscripția căreia se află imobilul revendicat.
Pe fond, cu referire la cererea de constatare a nulității absolute parțiale a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Seria - nr. 0065 din data de 17.09.1998 emis de către Ministerul Comunicațiilor s-a arătat că, terenul în suprafață de 730 mp constatat a fi în administrarea - - Tc. O prin sentința civilă nr. 1637 din 23 octombrie 1996 a Judecătoriei Corabia, a intrat în proprietatea pârâtei în baza art. 3 alin. 4 din HG 673/1997.
Legalitatea și temeinica Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 0065/17.09.1998 emis în temeiul Legii nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991 este susținută și de faptul că regimul juridic al terenului a fost stabilit anterior printr-o hotărâre judecătorească.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 7/1996.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei, în copie, sentința civilă nr. 1543/14.10.1998 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 1532/1998 și Decizia nr. 56/26.09.2006 a Directorului General al ROMTELECOM, prin care Șeful Departamentului Juridic - Zona de Sud-Vest este împuternicit să semneze prezenta întâmpinare.
Prin încheierea din data de 12 iunie s-a dispus disjungerea capătului de cerere în revendicare imobiliară din prezenta cauză.
Analizându-se cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile se reține că art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Potrivit art. 109 alin. 2 cod procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
În materia certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor dispozițiile legale incidente nu creează nici o derogare de la regula obligativității exercitării recursului administrativ prealabil.
În speță, în raport de cele mai sus arătate se reține că reclamantele, așa cum s-a arătat și de către apărătorul acestora cu ocazia dezbaterilor, nu au urmat procedura prealabilă obligatorie ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii formulate în contencios administrativ.
Dat fiind că excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată este inutil a se mai analiza susținerile și apărările formulate de părți cu privire la fondul cauzei, precum și cele privind tardivitatea acțiunii potrivit art. 11 din legea 554/2004, deoarece, excepția mai sus analizată are prioritate în cercetare și conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII ROMTELECOM SA - B, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII O, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
8 ex./30 oct. 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
