Anulare decizie uniunea naționala a barourilor din românia. Sentința 209/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.209
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Arad și Consiliul Național al Uniunii Barourilor B, având ca obiect anulare decizie.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, (ca urmare a Deciziei Civile nr.330/04.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel T), reclamantul a chemat în judecată pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Arad și Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Național al Uniunii Barourilor B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr. 99/26.-10.2007 Consiliului Baroului A și Decizia nr. 290/15.12.2007 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și să se dispună primirea sa în avocată ca avocat definitiv, cu scutire de examen.
În motivarea acțiunii, se arată că solicitarea de primire în avocatură și-a întemeiat-o având în vedere art. 16 aliniatul 2 litera a și art. 19 pct. 2 din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 16 aliniatul 2 din Statutul profesiei de avocat, invocând titlul de doctor în drept, și că nu a refuzat în mod expres intrarea în avocatură fără examen ca stagiar, așa cum au motivat pârâții.
Arată că îndeplinește condițiile prevăzute de lege deoarece art. 16 aliniatul 2 litera a din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 19 punctul 2 din Legea nr. 51/1995, prevede că dobândește calitatea de avocat definitiv cel care a fost înscris în profesie în condițiile art. 16 aliniatul 2, dacă a fost definitivat în funcția juridică pe care a exercitat-o înainte de primire în avocatură.
Precizează că a fost definitivat în funcția juridică pe care a deținut-o astfel cum este prevăzută în art. 281 aliniatul 1 din Statutul profesiei de avocat, prin funcția juridică în sensul art.19 din lege înțelegându-se "funcția îndeplinită efectiv după absolvirea facultății și după susținerea examenului de licență".
Solicită să se aibă în vedere faptul că prin Ordonanța Guvernului nr. 159/2008 s-a modificat art.16 aliniatul 1 din Legea nr. 51/2005, în sensul că singura posibilitate de a fi primit în avocatură este prin examen, ce se organizează la nivel național de către Uniunea Națională a Barourilor din România.
Măsura refuzului primirii în profesie, ca avocat definitiv cu scutirea de examen, nu poate fi discreționară, întrucât cererea sa îndeplinește condițiile legale devenind un drept ce trebuie recunoscut de lege, astfel încât pârâtele, în calitate de instituții de interes public, nu pot să-și manifeste opțiunea pe baza unor criterii specifice dreptului privat.
Solicită să se aibă în vedere că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului legată de art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a statuat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul art.14 al convenției atunci când se induc distincții între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare, rezonabilă și obiectivă.
Intimații au formulat întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, intimații au arătat că reclamantul poate fi primit în profesie cu scutire de examen ca avocat stagiar, iar nu ca avocat definitiv; că din interpretarea dispozițiilor art.19, coroborat cu dispozițiile art.16 (2) litera și b, rezultă că titlul de doctor în drept este suficient pentru primirea în profesie fără scutire de examen, nu însă și pentru dobândirea calității de avocat definitiv; și că pentru aceasta este necesar a îndeplini și condiția vechimii de 10 ani în funcțiile de judecător, procuror, nota public, consilier juridic, sau jurisconsult.
Au mai susținut intimații că reclamantul nu poate să se prevaleze de dispozițiile nr.HG 498/2004 deoarece acest act normativ echivalează în mod expres cu funcția de consilier juridic doar funcția de execuție de ofițer, funcțiile de conducere fiind excluse de la această echivalare, că adeverința eliberată de MIRA sub nr. 64263/24.10.2007 (fila 19 din dosarul Tribunalului Arad ) nu atestă definitivarea în funcție a reclamantului, de vreme ce acesta a fost încadrat definitiv; că toate funcțiile indicate de art.16 (2) litera b din Legea nr. 51/1995 sunt supuse unei proceduri de definitivare în general sub forma unui examen și că, în schimb, în funcțiile asimilate nu există, în general, examene de definitivat și nici o altă procedură de definitivare, fiind evident că reclamantul dorește să profite de o ambiguitate terminologică creată prin modul în care a fost redactată adresa MIRA.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La data formulării cererii de primire în avocatură, dispozițiile art.16 aliniatul 2 litera a din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, prevedea posibilitatea primirii în profesie, cu scutire de examen, a titularilor diplomelor de doctor în drept.
De asemenea, în forma anterioară, Legea nr. 51/1995 prevedea la art.19 aliniatul 2 și 3 și condiția de a fi "definitivat" în funcție (aliniatul 2 ) ori de a fi promovat examenul de definitivare în funcția juridică exercitată anterior (aliniatul 3 ).
Reclamantul a făcut dovada titlului de doctor în drept prin depunerea diplomei eliberate de Ministerul Educației și Cercetării sub nr. 150/11.05.2006 (fila 23 din dosar nr- al Tribunalului Arad ), precum și dovada definitivării în funcție, prin depunerea adeverinței nr. 64.263/24.10.2007 eliberată de MIRA - -IJP A, adeverință prin care se atestă că reclamantul a desfășurat activități de poliție judiciară între 23.08.1985 - 30.06.2007, fiind încadrat definitiv la data de 23.08.1985, la absolvirea instituției de învățământ (fila 19 din dos. nr- al Tribunalului Arad ).
Adeverința menționată corespunde cerințelor avute în vedere de dispozițiile art.3 din nr.HG498/2004 privind echivalarea stagiului efectuat în funcții specifice poliției cu stagiul în funcții civile, din documentul menționat rezultând desfășurarea de activități de poliție judiciară, astfel încât devin incidente dispozițiile de echivalare cu funcția de consilier juridic, potrivit punctului 2.1 din Anexa nr. 4 la HG nr. 498/2004.
Prin urmare. Curtea apreciază că reclamantul a făcut dovada condițiilor prevăzute de dispozițiile art.16 aliniatul 2 litera a și art.19 aliniatul 2 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel cum erau reglementate la data depunerii cererii de primire în profesia de avocat.
Nu pot fi reținute însă apărările pârâților cu privire la pretinsa neîndeplinire a condiției vechimii într-o funcție juridică și a condiției definitivării în funcția juridică.
Cu privire la vechimea în funcție, Curtea reține că aceasta este cerută de Legea nr. 51/1995, în redactarea sa inițială, doar pentru cererile întemeiate pe dispozițiile art.16 aliniatul 2 litera b), iar nu pentru litera a). a aceluiași articol. Astfel, din redactarea art.16 rezultă fără echivoc necesitatea vechimii de 10 ani doar pentru solicitanții care nu dețin titlul de doctor în drept. Concluzia de impune întrucât, dacă legiuitorul ar fi dorit ca și titularii diplomei de doctor în drept să îndeplinească această condiție a vechimii, ar fi prevăzut-o în mod expres și la litera a) nu doar la litera b) a art.16 din legea menționată.
Prin urmare, această condiție a vechimii nu poate fi extinsă și în privința titularilor diplomelor de doctor în drept, de vreme ce legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct cele două categorii de beneficiari ai scutirii de examen.
Cât privește condiția definitivării, Curtea înlătură de asemenea apărările pârâților, articolul 19 din Legea nr.51/1995 reglementând două situații, respectiv cea a "definitivării în funcție" (alineatul 2) și cea a "promovării examenului de definitivare" (alineatul 3), ceea ce înseamnă că nu este necesară o procedură expresă de definitivare sau un examen de definitivat, fiind suficient că reclamantul a fost definitivat ca urmare a absolvirii instituției de învățământ, la data de 23.08.1985.
Tot astfel, Curtea apreciază neîntemeiată susținerea pârâților potrivit căreia nr.HG498/2004 echivalează în mod expres cu funcția de consilier juridic doar funcția de execuție de ofițer, funcțiile de conducere fiind, în opinia pârâților, excluse de la această echivalare, întrucât actul normativ nu prevede o atare excludere. Mai mult decât atât, chiar și în perioada în care reclamantul a ocupat o funcție de conducere în cadrul poliției, a desfășurat, în calitatea sa de ofițer, activități de poliție judiciară, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar (filele 19-21 din dos. nr- al Tribunalului Arad ).
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantului prin Decizia nr.99/26.10.2007 a Consiliului Baroului A și pe cale de consecință, în mod greșit a fost respinsă contestația acestuia prin Decizia nr.290/15.12.2007 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, astfel că, fiind găsită întemeiată acțiunea reclamantului, Curtea urmează aoa dmite, cu consecința anulării celor două decizii menționate și obligării pârâtelor la primirea reclamantului în Barou ca avocat definitiv, cu scutire de examen.
Totodată, Curtea va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în L,-, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Arad și Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Anulează Decizia nr.99/26.10.2007, emisă de Consiliul Baroului A și Decizia nr.290/15.12.2007 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Obligă - Consiliul Baroului A la emiterea Deciziei de primire în Baroul Arada reclamantului, ca avocat definitiv, cu scutire de examen.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în Ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red./17.07.2009
Tehnodact / 5 ex./17.07.2009
Se comunică:
- reclamant - loc. L-, jud.
- pârât Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Arad - B-dul - nr. 2, jud.
- pârât Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Națională al Uniunii Barourilor B - B, nr. 5 sector 4.
Com. 3 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia
