Autoritati publice locale - anulare acte. Încheierea 1/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 1
Ședința camerei de consiliu din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER: -
S-a luat spre examinare cererea formulată de către pârâta recurentă SC ROMÂNIA SA, de suspendare a Sentinței civile nr. 3377 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în ceea ce privește suspendarea executării Autorizației de Construire nr. 65 din 23 aprilie 2008 emisă de Primăria municipiului T, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, - și cu pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale - Autorizația de construire nr. 65/2008 emisă de Primăria municipiului T, până la soluționarea recursului declarat împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, -, și e, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuterniciri avocațiale la filele 38-45 din dosar și reprezentanta pârâților intimați Primăria municipiului T și Primarul municipiului T, consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de suspendare se află la primul termen de judecată, nu este timbrată lipsind 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că nu s-a depus cauțiunea în cuantum de 500 lei.
Se constată că la data de 19 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea reclamanților intimați, -, și e, prin intermediul căreia solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării hotărârii instanței de fond.
Reprezentanta în instanță a pârâților intimați Primăria municipiului T și Primarul municipiului T depune la dosar o întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamanților intimați, -, și
Față de împrejurarea că cererea de suspendare nu este timbrată, iar cauțiunea nu este depusă Curtea, din oficiu, ridică excepția de anulare ca netimbrată a cererii de suspendare, sub rezerva ca dacă până la închiderea dezbaterilor se va face dovada îndeplinirii acestei obligații de plată cererea să rămână în pronunțare pe fond.
Reprezentanta reclamanților intimați, -, și e solicită admiterea excepției de anulare a cererii ca netimbrată, iar pe fond solicită respingerea cererii de suspendare deoarece instanța de fond a pronunțat deja suspendarea executării, iar acțiunea este admisă conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, această lege în speță având caracter de normă specială, cu aplicabilitate, fără cheltuieli de judecată în această etapă.
Reprezentanta pârâților intimați Primăria municipiului T și Primarul municipiului T solicită admiterea excepției de anulare a cererii ca netimbrată, iar pe fond solicită respingerea cererii de suspendare arătând că este adevărat că art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ dă posibilitatea de a face cerere de suspendare, însă recurenta nu a cerut suspendarea conform art. 14 din această lege. În ceea ce privește art. 300.pr.civ. arată că în speță are aplicabilitate Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3377 pronunțată la data de 20.11.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Primăria Municipiului T, Primarul Municipiului T ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate; respinsă cererea formulată de reclamanții, e impotriva paratei Primaria Mun. T ca fiind formulata fata de o persoana fara capacitate procesuala.
Totodată a fost admisă actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii, e fata de paratii Primarul Mun. T, SC Romania SA; anulată autorizatia de construire nr. 65/23.04.2008 emisa de paratul Primarul Mun. CNp entru autorizarea lucrarilor de construire:statie fixa emisie receptie pentru telefonie mobila,beneficiar fiind paratul SC Romania SA; suspendată executarea autorizatiei sus mentionate pana la solutionarea irevocabila a prezentului dosar; obligați paratii sa plateasca reclamantilor in solidar suma de 814 lei cu titlu de cheltuieli de judecata respectiv cite 101,75 lei pentru fiecare.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților nu este întemeiată întrucât dreptul de ocrotirea sănătății invocat de reclamanți și faptul că locuințele lor sunt amplasate chiar lângă construcția ce se va realiza justifică calitatea procesuală.
În privința excepției inadmisibilității a fost admisă de instanță în privința reclamantului în considerarea că este incident art.7 din Legea nr.554/2004 iar în privința reclamanților și a fost respinsă dat fiind că plângerea fost semnată în baza mandatului tacit reciproc de reprezentare reglementat de art.35 Codul familiei de către soți.
Cât privește demersul împotriva Primăriei Municipiului Tar eținut instanța că acesta din urmă nu are competența procesuală și ca atare în considerarea dispozițiilor art.77 din Legea nr.215/2001 a admis excepția respingând acțiunea în contradictoriu cu acesta.
În ceea ce privește acțiunea celorlalți reclamanți față de pârâtul de rândul 2 și pârâtul din extindere reține instanța că se solicită anularea autorizației pentru trei motive: faptul că în speță în baza contractului de închiriere era posibilă autorizarea unei construcții provizorii ori în speță s-a autorizat o construcție definitivă, lipsa acordului vecinilor conform prevederilor legale, nerespectarea regimului de înălțime. Existența impactului negativ asupra sănătății populației se circumscrie celui de al doilea motiv de nulitate mai sus indicat.
In ce privește primul motiv de nulitate reține instanța conform pct. 7 si 10 din anexa 2 la Legea 50/1991 miterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și acordul expres al proprietarului de drept.Constructiile cu caracter provizoriu sunt constructii care indiferent de natura materialelor utilizate, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria constructiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea constructiilor provizorii se autorizeaza in aceleasi conditii in care se autorizeaza constructiile definitive.
Din aceste prevederi legale rezulta ca in baza unui contract de inchiriere,contract care si in speta a stat la baza emiterii autorizatiei de construire atacate se putea autoriza doar o constructie cu caracter provizoriu cu o durata de existenta limitata,precizata si prin autorizatia de construire.In speta in autorizatia de construire nu se face referire la faptul ca s-ar fi autorizat o constructie cu caracter provizoriu si nu s-a indicat care este durata de existenta a acesteia.In lipsa unor asemenea mentiuni rezulta ca ceea ce s-a autorizat este o constructie care urmeaza regimul de drept comun in materia autorizarii respectiv o constructie definitiva.Acest caracter al constuctiei rezulta si din modul in care este ea realizata mod expus de reclamanti in motivarea cererii lor,mod care nu permite o demontare rapida cit si din imprejurarea ca ea nu este de dimensiuni reduse asa cum cer textele de lege mai sus citate ci din contra are dimensiuni mari.
Din cele mai sus expuse rezulta ca acest prim motiv de nulitate este intemeiat si ca in speta contractul de inchiriere aflat la 17-22 nu putea sta la baza emiterii autorizatiei atacate in speta.
In ce priveste al doilea motiv de nulitate reține instanța conform pct. 2.5.6 al Anexei 1 din Legea nr. 50/1991 acordului vecinilor este necesar pentru:construcțiile noi amplasate adiacent construcțiilor existente, sau in imediata lor vecinătate,pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in
clădiri existente,numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora".
Norma metodologica din anul 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991 in vigoare la data emiterii autorizatiei din speta in Anexa 2, punctul 4 arata ca: "Acordul vecinilor, exprimat in forma autentica, se solicita in următoarele situații:in cazul construcțiilor noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate, numai daca lucrările noi impun luarea unor masuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidări,etc.)si daca prin proiect se menține aceasta obligativitate;in cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale
clădirilor învecinate si daca prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc);pentru lucrări care au ca scop schimbarea destinației de locuința
clădirilor individuale sau colective existente, sau a unor parti din acestea,precum si a spatiilor cu alta destinație din aceeași clădire, daca prin natura activităților se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.)"
Din coroborarea celor doua texte de lege rezulta ca pentru situatia de fapt din speta acordul vecinilor era necesar daca constructia autorizata avind in mod evident o alta functiune decit cea a cladirilor invecinate prin natura activităților adăpostite de acestea produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc).
In speta s-a depus un studiu intocmit de Institutul de Sanatate Publica B (301-309) care arata ca "studiile efectuate pana in prezent nu au putut furniza dovezi științifice suficiente si convingătoare pe baza cărora sa se poată trage concluzia ca expunerea la câmpurile electromagnetice de radiofrecventa datorate funcționarii stațiilor de baza si antenelor de telefonie mobila cat si aparatelor de telefonie mobila au drept consecința efecte adverse asupra sanatatii. De asemenea, se arata ca, in România, Normele aprobate prin 1193/2006 "asigura maxima protecție împotriva câmpurilor electrice de radiofrecventa.in analiza datelor prezentate in documentația inaintata se estimează ca densitatea de putere a câmpurilor electromagnetice de radiofrecventa emise de stațiile de baza ( antenele), se vor incadra in limitele prevăzute in Normele privind limitarea expunerii populației generale lacâmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1193/2006.
Pentru a fi necesar acordul vecinilor nu este necesar conform textului de lege ca poluarea de orice fel sa produca efecte negative asupra populatiei fiind suficient sa existe aceasta poluare constind in exemplificativ noxe,zgomot,vibratii etc. Ori este evident ca, cimpurile electromagnetice de joasa frecventa sau de radiofrecventa pe care le va emite statia autorizata in speta reprezinta o asemenea poluare pentru necesitatea acordului vecinilor nefiind necesar ca ea sa si la imbolnavire.Tribunalul a retinut totdata ca studiul depus nu indica in mod cert efectele potentiale in timp (deci nu imediate, vizibile) asupra sanatatii celor care locuiesc langa acesta statie nefiind stabilit cu un anumit grad de certitudine ca statiile de genul celei din speta nu au nici un efect periculos asupra vietii si sanatatii unei persoane ce locuieste permanent in preajma acestor dispozitive astfel ca sunt posibile imbolnaviri datorita expunerii permanente la cimpurile emise de aceste stratii.Avind in vedere aceste considente tribunalul a apreciat ca in speta si al doilea motiv de nulitate este intemeiat pentru emiterea autorizatiei de construire fiind necesar si acordul vecinilor dat in forma autentica, acord care in speta lipseste.
In ce priveste al treilea motiv de nulitate conform art. 31 din HG 525/1996 pentru autorizarea unei constructii este necesara respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate"." n sensul prezentului regulament, clădiri imediat invecinate sunt cele amplasate alăturat, de aceeași parte a străzii", in speta cele situate din punct de vedere administrativ la numerele 14(reclamantii de randul 1 si 2) si 18 asa cum arata si paratul de randul 1 in intimpinarea depusa.
In speta aceasta diferenta maxima permisa de prevederile legale nu este respectata cita veme noua constructie urmeza sa aiba o inaltime de circa 50 iar casele de locuit din imediata vecinatate astfel cum aceasta notiune este definita de acelasi act normativ este de maxim 10metri.
Este adevarat ca art. 31 alin. 3 din HG 526/1996 prevede o excepție de la aceasta regula,aratind ca fac excepție de la prevederile alin. (1) construcțiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii,dar in speta nu exista un PUZ prin care sa se fi admis o derogare de la prevedrile art. 31 alin. 1 mai sus mentionate paratii nefacind nici unul referire la existenta unui asemenea PUZ.
Art. 2 (1) din HG 525/1996 prevede ca " regulamentul general de urbanism se aplica in proiectarea si demolarea tuturor construcțiilor si amenajărilor" dar potrivit al. 2 sunt exceptate de la prevederile al. 1 " construcțiile si amenajările cu cacracter militar si special".
Constructia din speta nu este o constructie cu caracter special.Astfel in anexa 2 la Legea 50/1991 se arata ca sunt onstructii speciale constructiile cu caracter militar care se autorizeaza in conditiile prevazute la art. 43.
Mai mult art. 2 alin.32 din HG 525/1996 prevede ca sunt exceptate construcțiile și amenajările cu caracter militar și special, care se autorizeaza și se executa în condițiile stabilite de lege. Din aceasta reglementare rezulta ca pentru aceste constructii cu caracter special exista o reglementare aparte, ori legiuitorul nu a stabilit conditii speciale pentru autorizarea statiilor de genul celei din speta acestea fiind autorizate conform dreptului comun asa cum s-a intimplat si in speta ceea ce demonstreaza faptul ca ele nu au un caracter special.Rezulta asadar ca in speta este intemeiat si al treilea motiv de nulitate invocat de catre reclamanti.
Imprejurarea ca in certificatul de urbanism nu s-a indicat necesitatea obtinerii acordului vecinilor si necesitatea respectarii celorlalte prevederi legale sus mentionate nu confera autorizatie de construire atacate legitimitate intrucit legea nu condtitioneaza anularea autorizatiei de construire de anularea certificatului de urbanism.Totodata imprejurarea ca un act nelegal nu a fost atacat nu legitimeaza un act ulterior cita vreme acesta are un caracter de sine stataor si este singurul act care autorizeaza realizarea unor constructii, certificatul de urbanism fiind un act prealabil care insa nu da dreptul realizarii constuctiei si care are un caracter de informare.
Prin urmare reține instanța în speta sunt intrunite cerintele art. 14,15 din Legea 554/2004 in speta existand o indoiala serioasa de legalitate a actului atacat si o paguba iminenta pentru reclamanti raportat la consecintele deocamdata imposibil de anticipat pe care locuirea permanenta in aproprierea statiei din speta le-ar avea asupra sanatatii lor.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta România A solicitând totodată suspendarea executării hotărârii de fond în ce privește suspendarea executării autorizației de construire nr.65/2008 conform art.300 pr.civ. și art.14 (4) din Legea nr.554/2004.
Cererea de suspendare a fost motivată de recurentă prin aceea că este furnizor autorizat de servicii de comunicații electronice, iar prin licența acordată de către autoritatea de reglementare în domeniu avea obligația acoperirii unei cât mai mari suprafețe din teritoriu României. În cadrul acestui proiect a fost inițiată lucrarea de amplasare a echipamentelor, conform autorizației de construire nr.65/23.04.2008 emisă de către Primăria municipiului T.
Prin hotărârea atacată tribunalul a dispus suspendarea executării autorizației atacate, fără a indica nici un temei de fapt și de drept în susținerea acestei decizii.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimații, e au solicitat respingerea cererii de suspendare în considerarea că criticile aduse nu sunt întemeiate de vreme ce prin sentința civilă recurată se face referire la întrunirea cerințelor Legii nr.554/2004 respectiv la faptul există îndoială serioasă de legalitate actului atacat și o pagubă iminentă pentru reclamanți raportat la consecințele deocamdată pasibil de anticipat pe care locuirea permanentă în apropierea stației le-ar avea asupra sănătății.
Față de cele relevate de părți odată cu citarea s-a dispus și încunoștiințarea recurentei de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând regularitatea sesizării la data de 24.02.2009 în temeiul art.137 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.146/1997 Curtea a invocat excepția anulării cererii de suspendare ca netimbrate excepție apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că potrivit Legii nr.146/1997 art.1 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru iar potrivit art.l3 lit.e pentru cererile de suspendare a executării se datorează o taxă de 10 lei.
Conform OG nr.32/1995 art.3 cererile de chemare în judecată se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei iar potrivit art.9 alin.2 în caz de nerespectare a dispozițiilor se va proceda conform prevederilor legale în vigoare.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 taxele judiciare se plătesc anticipat. Dacă taxa nu a fost plătiră în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii spune alin.2 al aceluiași articol instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit prevede alin.3 al aceluiași articol se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 România Aaf ost înștiințată să achite în contul Consiliului Local sumele datorate cu titlu de taxă și timbru judiciar potrivit normelor mai sus arătate pentru cerea de suspendare sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Constatându-se că cererea nu a fost timbrată anticipat, că obligația de timbrare nu a fost îndeplinită potrivit înștiințării transmise la 3.02.2010 (f,29 dosar); că nu este cerere pentru care nu operează scutirea legală de obligația timbrării Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice precum și a art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea cererii ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 3377 pronunțate la data de 20 noiembrie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, formulată de recurenta ROMÂNIA SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
30 ex./04.03.2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei, Floarea
