Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1091/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.06.08
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1091
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent, împotriva sentinței civile nr.478/CA 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului recurent lipsă, avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate,anularea Hotărârii Consiliului Local al municipiului T în partea referitoare la stabilirea și sancționarea ca și contravenție a opririi și staționării autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun, pentru motivele arătate în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 18.03.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței de judecată anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/30.10.2007, privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, în partea referitoare la stabilirea și sancționarea ca și contravenție a opririi și staționării autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că actul administrativ unilateral cu caracter normativ atacat este nelegal în partea criticată, având în vedere că potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 republicată, autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiativă în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice, iar potrivit art. 23 alin. 2 din această lege, consiliile locale funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Astfel, consiliul local trebuie să își exercite atribuțiile numai în condițiile și în limitele legii.
S-a învederat că obiectul acțiunii îl constituie anularea art. 28 alin. 1 lit. b teza finală din Anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, care au următorul conținut: "Art. 28. (1) Constituie contravenție și se sancționează - următoarele fapte: a) oprirea și staționarea autovehiculelor - în stațiile mijloacelor de transport în comun;".
Reclamantul arată că reglementarea prin hotărârea consiliului local în discuție a unor contravenții la regimul circulației rutiere s-a realizat cu încălcarea legii, respectiv a Ordonanței privind regimul juridic al contravențiilor nr. 2/2001, emisă de Guvernul României și publicată în Monitorul Oficial nr. 410/25.07.2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 268/22.04.2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 2 alin. 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată, "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului." Totodată, prevederile aliniatului 5 al articolului 2 stipulează că "hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului B, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2) - (4), sunt nule de drept".
Astfel, hotărârea consiliului local al municipiului T, prin care s-a stabilit că oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun pe teritoriul municipiului T constituie contravenție și se sancționează ca atare, apare ca fiind nulă de drept, câtă vreme această contravenție este stabilită și sancționată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 958/28.12.2002), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 246/20.03.2006, Ordonanță republicată în Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006, modificată și completată prin nr.OUG 63/2006, aprobată prin Legea nr. 6/2007, modificată și completată ulterior prin nr.OUG 69/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 443/29.06.2007), precum și prin Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 876/26.10.2006, modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 64/26.01.2007).
S-a arătat că, potrivit art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 modificat, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în stațiile mijloacelor de transport public de persoane -, iar conform art. 101 alin. 1 pct. 6 din nr.OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificației indicatoarelor și marcajelor de interzicere sau restricție.
Reclamantul mai arată că, hotărârea consiliului local prin care se stabilește și se sancționează contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, cum este contravenția prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. b teza finală, din Anexa la. nr. 371/2007, este nelegală în partea criticată, fiind adoptată cu nesocotirea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată, în condițiile reglementării aceleiași contravenții prin alte acte normative cu forță juridică superioară. Astfel, adoptarea hotărârii atacate s-a realizat cu încălcarea atribuțiilor consiliului local, prevăzute de art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată, ținând seamă că reglementarea și sancționarea contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice nu este menționată printre atribuțiile Consiliului Local în Legea administrației publice locale și nu se regăsește nici printre atribuțiile autorităților administrației publice locale stabilite prin art. 128 din nr.OUG 195/2002 republicată.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că prin raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, întocmit conform art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată și fără de care proiectul de hotărâre nu putea fi dezbătut în ședința consiliului local, s-a propus aprobarea propunerilor pentru proiectul de hotărâre privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul municipiului T, făcându-se mențiunea expresă că această hotărâre trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată, precum și revocarea hotărârilor anterioare care au fost adoptate cu încălcarea acestor prevederi.
Reclamantul a învederat că în ceea ce privește interesul său legitim de a solicita anularea actului administrativ atacat, astfel cum acest interes este definit la art. 2 alin. 1 lit. p din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prin procesul-verbal seria - nr. -, încheiat de Poliția Comunitară T la data de 21 septembrie 2007, fost sancționat contravențional în baza art. 15 lit. a din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 349/2002, modificată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 542/2006, reținându-se că în data de 21 septembrie 2007 ar fi oprit și staționat cu autoturismul proprietate personală în stația "Poliția Județului T" din municipiul
Reclamantul a arătat că a formulat plângere contravențională împotriva acestui proces-verbal, deoarece aspectele reținute în sarcina sa nu corespund realității și justifică un interes legitim în a ataca și actul normativ în baza căruia a fost sancționat, câtă vreme acesta a fost adoptat cu încălcarea legii, vătămarea sa fiind evidentă.
S-a mai arătat de către reclamant că a atacat în contencios administrativ hotărârile în baza cărora a fost sancționat și fără a avea vreo legătură cu această împrejurare, la data de 30 octombrie 2007 hotărârile sus-indicate au fost revocate prin L nr. 371/2007. Cu toate acestea, întrucât textele în baza cărora a fost sancționat au fost preluate de art. 28 alin. 1 lit. b teza finală din Anexa la. nr. 371/2007, la 15 februarie 2008 formulat plângere prealabilă și împotriva acestei hotărâri, conform art. 7 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prin care a solicitat pârâtului revocarea sau, după caz, modificarea hotărârii în discuție în partea criticată, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, însă plângerea nu a fost soluționată în termenul legal.
Reclamantul mai arată că interesul său legitim de a ataca hotărârea în discuție rezultă și din împrejurarea că, potrivit art. 28 alin 2 din nr. 371/2007, oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei, iar conform art. 101 alin. 1 pct. 6 din nr.OUG 195/2002 modificată și completată, aceeași contravenție se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni prevăzute la art. 98 alin. 4 lit. c din nr.OUG 195/2002 modificată și completată, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă. Totodată, potrivit art. 98 alin. 2 din acest act normativ, 1 punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, ceea ce înseamnă 50 lei, ținând cont că salariul minim brut pe economie în prezent este de 500 lei, iar sancțiunea maximă care se poate aplica în cazul contravenției prevăzută de nr.OUG 195/2002 modificată și completată este de 400 lei (8 puncte-amendă x 50 lei/punct-amendă), sub minimul prevăzut în actul normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007.
Pentru considerentele expuse, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, în partea referitoare la stabilirea și sancționarea ca și contravenție a opririi și staționării autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 4 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului T nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 478 din 21 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin art. 28 alin. 1 lit. a și b teza finală din Anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, aflată la filele 5-9 din dosar s-a hotărât următoarele:,constituie contravenție și se sancționează - următoarele fapte: a) oprirea și staționarea autovehiculelor - în stațiile mijloacelor de transport în comun".
Reclamantul a arătat că, reglementarea prin această hotărârea a unor contravenții la regimul circulației rutiere s-a realizat cu încălcarea art. 2 alin. 2 și alin. 5 din Ordonanța nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, apărare ce nu poate fi primită de către instanță, întrucât aceste dispoziții legale prevăd că, "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului." Totodată, prevederile aliniatului 5 al articolului 2 din nr.OG 2/2001, stipulează că "hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului B, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2) - (4), sunt nule de drept".
Hotărârea Consiliului Local al municipiului T, prin care s-a stabilit că oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun pe teritoriul municipiului T constituie contravenție și se sancționează ca atare, s-a apreciat că nu este nulă de drept, numai pe considerentul că această contravenție este stabilită și sancționată și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, precum și prin Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, întrucât nu conține dispoziții contradictorii în raport de legea specială.
Instanța nu primit nici apărarea reclamantului, conform căreia adoptarea hotărârii atacate s-a realizat cu încălcarea atribuțiilor consiliului local, prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale, ținând seamă că reglementarea și sancționarea contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice nu este menționată printre atribuțiile consiliului local în Legea administrației publice locale și nu se regăsește nici printre atribuțiile autorităților administrației publice locale, stabilite prin art. 128 din nr.OUG 195/2002 republicată.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului și a menținut ca fiind temeinice și legale dispozițiile contestate din T nr. 371/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că Tribunalul Timișa reținut neîntemeiat că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 nu este nulă de drept în partea referitoare la stabilirea și sancționarea ca și contravenție a opririi și staționării autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun, întrucât nu conține dispoziții contradictorii în raport de legea specială, respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice și Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006.
S-a menționat de către recurent că prin hotărârea consiliului local pe care am atacat-o a fost stabilită o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice (contravenția prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. b teza finală din Anexa la. nr. 371/2007), în condițiile reglementării aceleiași contravenții prin alte acte normative cu forță juridică superioară, respectiv nr.OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 aprobat prin nr.HG 1391/2006.
S-a susținut că, prima instanță ar fi trebuit să constate nulitatea T nr. 371/2007 în partea criticată și nicidecum să considere că aceasta nu este lovită de nulitate, întrucât nu conține dispoziții contradictorii în / raport de legea specială. Procedând în acest fel, tribunalul a adăugat la lege, ignorând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, ceea ce nu este permis.
S-a solicitat să se rețină că art. 2 alin. 5 din nr.OG 2/2001 modificată și completată sancționează cu nulitatea hotărârile autorităților administrației publice locale prin care se stabilesc și se sancționează contravenții în domenii de activitate în care sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, fără a distinge între situația în care dispozițiile din hotărârile consiliului local sau județean sunt contradictorii față de dispozițiile cuprinse în legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ori sunt în concordanță cu acestea.
S-a arătat că, instanța de fond a apreciat eronat că prevederile art. 28 din T nr. 371/2007 nu sunt contradictorii față de dispozițiile similare din nr.OUG 195/2002, ținând seamă că, așa cum am*arătat în cererea de chemare în judecată, sancțiunea maximă care se poate aplica în cazul contravenției prevăzută de nr.OUG 195/2002 modificată și completată este sub minimul prevăzut în Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007, act normativ cu forță juridică inferioară.
S-a menționat că în mod greșit s-a reținut în sentința recurată și că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 are la bază toate avizele și referatele cerute de Legea nr. 215/2001 republicată și modificată, în condițiile în care la dosar nu există nicio probă în acest sens. Mai mult, pârâtul nu a formulat nici întâmpinare și nici nu a depus vreun înscris în apărare.
Pe de altă parte, chiar dacă ar exista avizele și referatele în discuție, s-a motivat că hotărârea criticată tot este lovită de nulitate, câtă vreme adoptarea ei s-a realizat cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 2 alin. 2 și alin. 5 din nr.OG 2/2001 modificată și completată.
Referitor la dispozițiile art. 7 lit. a, d, e și f din Legea nr. 371/2004, reținute în considerentele sentinței recurate, se arată că acestea nu sunt incidente în cauza de față.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. coroborat cu art. 304 ind. 1. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea recursului reclamantului ca netemeinici și nelegal cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 478/CA/21.05.2008 a Tribunalului Timiș.
Examinând recursul declarat de reclamantul prin prisma motivelor de recurs invocate în baza art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu în baza art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul, reținând că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T prin care s-a stabilit că oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun pe teritoriul municipiului T constituie contravenție și se sancționează ca atare, apreciind că nu este nulă de drept, numai pe considerentul că această contravenție este stabilită și sancționată și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, precum și prin Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, întrucât nu conține dispoziții contradictorii în raport de legea specială.
Curtea reține că potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată, stipulează că "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ".
Totodată, prevederile aliniatului 5 al articolului 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată "hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului B, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2) - (4), sunt nule de drept".
Astfel, hotărârea consiliului local al municipiului T, prin care s-a stabilit că oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun pe teritoriul municipiului T constituie contravenție și se sancționează ca atare, apare ca fiind nulă de drept, câtă vreme această contravenție este stabilită și sancționată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006 precum și prin Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002.
Potrivit art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 modificat, se interzice oprirea voluntară a, vehiculelor în stațiile mijloacelor de transport public de persoane -, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 6 din nr.OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificației indicatoarelor și marcajelor de interzicere sau restricție.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007 prin care se stabilește și se sancționează contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, cum este contravenția prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. b teza finală din Anexa la.nr.371/2007, este nelegală în partea criticată, fiind adoptată cu nesocotirea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 2/2001 modificată și completată, în condițiile reglementării aceleiași contravenții prin alte acte normative cu forță juridică superioară.
În ceea ce privește dispozițiile art.7 lit. a),d),e) și f) din Legea 371/2004 reținută de prima instanță în motivarea hotărârii, în mod întemeiat reclamantul recurent a arătat că acestea nu sunt incidente în cauză având în vedere că el a invocat nelegalitatea actului normativ în baza căruia a fost sancționat și nu a contestat atribuțiile stabilite în sarcina Poliției Comunitare în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de art. 28 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/2007.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art.304 pct. 9 și 312 alin 1 Cod procedură civilă,Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.478/CA 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să modifice hotărârea recurată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului T și anulării Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr. 371/30.10.2007 a Consiliului Local al Municipiului T privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, în partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. b teza finală respectiv"oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.478/CA 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului T în sensul că:
Dispune anularea Hotărârii Consiliului Local al municipiului T nr. 371/30.10.2007 a Consiliului Local al Municipiului T privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului T, în partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. b teza finală respectiv"oprirea și staționarea autovehiculelor în stațiile mijloacelor de transport în comun".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
Red- -02.12.2008
Tehnored LM-08.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
