Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1121/R-Cont
Ședința publică din 03 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta- - -cu sediul în P, G, nr. 30, Județul A împotriva sentinței nr.134/CA/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul. A - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în P, nr. 118, Județ
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr.19296/30.10.2009 emisă de Primăria Municipiului P, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 15.08.2008, reclamanta - - Pac hemat în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr.15/11.02.2008, a deciziei de impunere nr.158/07.11.2007, precum și a raportului de inspecție fiscală nr.8777/07.11.2007 emise de aceasta, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 308.090 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în mod greșit, s-a reținut de către pârâtă obligația de plată a sumelor reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere, reținere făcută de către inspecția fiscală în absența reprezentanților legali ai societății.
Impozitul pe profit în sumă de 207.746 lei este greșit calculat, fără a lua în considerare că, prin Nota contabilă din 13 iulie 2007, a procedat la îndreptarea, din proprie inițiativă, a erorii materiale reprezentând înregistrarea, în luna octombrie 2004, în contul nr.628 "alte cheltuieli cu serviciile executate de terți", suma de 146.844 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.-/26.10.2004 emisă de - GRUP SRL trecând-o în contul 231 "imobilizări corporale înscrise", astfel că se datora doar suma de 13.216 lei cu titlu de impozit și majorări de întârziere, iar nu suma menționată de organul fiscal.
A mai arătat că, nici reținerea împrejurării că a majorat nejustificat cheltuielile de exploatare cu suma de 793.199 lei, la momentul descărcării de gestiune a mărfurilor livrate către - GRUP SRL P, prin faptul că documentele de aprovizionare de la - SRL P nu aveau putere circulatorie la data emiterii lor, nu este corectă față de documentele justificative de înregistrare în contabilitate, ce au avut ca bază notele de intrare recepție întocmite.
De asemenea, organul fiscal, a reținut, în mod greșit, obligarea societății la plata impozitului pe profit în sumă de 57.340 lei, urmare a înregistrării în costuri a cheltuielilor cu prestările de servicii efectuate de - SRL, - - PROIECT SRL și -. considerând că s-au încălcat disp.art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003, deși, însuși acesta a reținut că societatea a procedat, în anul 2007, la îndreptarea erorilor materiale, fapt pentru care a calculat majorări de întârziere numai până la 25.10.2007.
Tribunalul Argeș - prin sentința civilă nr.134/CA/20.03.2009- a respins ca nefondată contestația reclamantei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, în luna octombrie 2004, petenta a înregistrat în contul 628 "alte cheltuieli cu serviciile executate de terți" suma de 146.844 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.- din 26 octombrie 2004 emisă de - " " SRL Câmpulung. Lucrarea a fost executată la obiectivul " Academica" închiriat de reclamantă, obiectiv unde urma să se desfășoare o activitate comercială. Cheltuielile cu amenajarea spațiului închiriat sunt nedeductibile, situație în care majorarea profitului impozabil de către organul fiscal, cu suma de 146.844 lei și impozitul aferent de 36.711 lei sunt justificate, conform art. 24 alin.3 din Codul Fiscal.
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de 126.911 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 96.224 lei, instanța de fond a reținut că, în luna aprilie 2005, reclamanta a achiziționat materiale, respectiv a efectuat prestări servicii, în baza facturilor seria - nr.- din 26.04.2005, - nr.- din 27.04.2005 și - nr.- din 27.04.2005 emise de -" "SRL, pe care le-a înregistrat în cheltuielile cu materialele nestocate. În urma verificărilor efectuate de organele de inspecție fiscală a rezultat că facturile în cauză nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, întrucât nu au înscrise pretipărit datele furnizorului și nu cuprind informațiile obligatorii, respectiv adresa sediului, capitalul social și contul bancar. De asemenea, facturile fiscale emise de - " " SRL au avut putere circulatorie numai până la data de 31.12.2004, după data de 01.01.2005 ele nu mai puteau fi utilizate ca documente justificative.
În sfârșit, cu privire la impozitul pe profit în sumă de 57.340 lei și majorările de întârziere în sumă de 3.679 lei, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a înregistrat pe costuri, cheltuieli cu prestări de servicii efectuate de - " " SRL, - "- " SRL, - "" SRL și, aferente obiectivului de investiții "bloc de locuințe", încălcând în acest sens dispozițiile art.21 (1) din Codul Fiscal, astfel încât s-a apreciat că ele nu sunt deductibile.
Având în vedere și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, judecătorul fondului a stabilit că acestea sunt în sensul celor reținute mai sus precum și cu dispozițiile art.21 alin.4 lit."f", art.24 alin.3 și art.21 alin.1 din Codul fiscal, ceea ce face ca susținerile reclamantei să nu poată fi primite.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond, a concluzionat că anumite cheltuieli, efectuate de societate, sunt nedeductibile, fără a lua în considerare îndreptarea erorii materiale, operate, deja, în evidența sa contabilă, prin nota contabilă din 13 iulie 2007, astfel că datora numai suma de 13.216 lei și majorările aferente;
- un al doilea motiv, se referă la faptul că, în mod greșit, a fost reținut un impozit suplimentar de 126.911 lei și majorări întârziere în cuantum de 96.224, rezultat din 3 facturi emise de - SRL - prin care s-au achiziționat produse, livrate ulterior către - GRUP SRL - pe considerentul că aceste facturi nu au calitatea de document justificativ. Or, cu notele de recepție nr.92211/27.04.2005 și nr.92210/26.04.2005 s-a făcut dovada că mărfurilor livrate de - SRL, cu facturile în discuție, au fost evidențiate în contabilitatea societății, astfel că organul fiscal a concluzionat greșit, iar instanța și-a însușit concluziile acestuia privind încălcarea disp.art.21 alin.4 lit.f din Legea nr.571/2003. Totodată, s-a învederat că aceste mărfuri au fost livrate către o altă societate cu facturi înregistrate și evidențiate în contabilitate în conturile de venituri din exploatare, așa cum se concluzionează și în raportul de expertiză efectuat în cauză.
- un al treilea motiv, se referă la respingerea greșită a contestației pentru capătul privind impozitul pe profit suplimentar în sumă de 57.340 lei și a majorărilor aferente de 3.679 lei, pe considerentul că însuși organul fiscal și-a însușit faptul că societatea a procedat, în anul 2007, la îndreptarea erorilor, sub acest aspect, astfel că s-au calculat majorări numai până la data de 15.10.2007. Această concluzie se desprinde și din analiza efectuată la întocmirea expertizei contabile, ca atare, greșit s-a reținut a fi încălcată dispoziția art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și exonerării de plata sumei de 254.154 lei impozit și penalități.
Examinând recursul, prin prisma criticilor, pe care curtea le-a încadrat în temeiul prevăzut de pct.9 al art.304 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Prima critică este apreciază ca nejustificată, întrucât, așa cum rezultă din întregul material administrat și necontestat de recurenta-reclamantă, în luna octombrie 2004, aceasta a înregistrat direct în contul nr.628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de către terți" contravaloarea lucrării " și montare pereți copertină și acoperiș", conform facturii nr.-/26.10.2004, emisă de - SRL Câmpulung.
Însă, în justificarea solicitării adresată de organul de control privind locul utilizării reperelor menționate în factură, recurenta-reclamantă a prezentat o altă factură, respectiv cea cu nr.-/30.01.2004, emisă de Universitatea P pentru lucrarea "Corp C - luna ianuarie 2004", de unde s-a tras concluzia că, lucrarea evidențiată în documentele contabile, a fost efectuată într-o altă perioadă și pentru alt obiectiv.
Ca atare, în mod corect, judecătorul fondului a dat dezlegare acestui aspect, constatând încălcarea disp.art.24 alin.1 și 3 din Legea nr.571/2003 privind nedeductibilitatea acestor cheltuieli ce au un alt regim juridic decât cel dat de recurenta-reclamantă
Argumentarea recurentei-reclamante privind nelegalitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziilor emise, pe eroare materială, îndreptată din proprie inițiativă, nu poate fi primită, câtă vreme obiectul la care s-a făcut investiția reprezintă spațiu închiriat de la o altă instituție, iar nu proprietatea sa, pentru a putea beneficia de dispozițiile sus-menționate.
Într-adevăr, expertiza contabilă a făcut referiri la operațiunea de corectare a evidenței contabile, însă, a precizat că factura în litigiu trebuia înregistrată în contul nr.231 " corporale înscrise", conform Legii nr.82/1991 ș art.24 alin.1 și 3 din Legea nr.571/2003, iar nu în contul nr.628, reținându-se că nu s-a plătit, la termenul scadent, impozitul pe profit aferent acestor operațiuni.
Referitor la cea de-a doua critică, de asemenea, apreciază ca nejustificată, potrivit art.6 din Legea nr.82/1991-R, se stipulează că "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar la alin.2 se precizează că documentele justificative ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor ce le-au înregistrat în contabilitate.
În aceeași notă, prin Legea nr.571/2003, s-a reglementat cu caracter unitar atât obligativitatea prezentării documentelor justificative, cât și a mențiunilor sau informațiilor care să rezulte din aceste documente, dată de la care reglementările anterioare, referitoare la documentele justificative prin care nu se determina tipul de document necesar, își încetează aplicabilitatea.
Or, facturile emise de - SRL prin necuprinderea datelor furnizate și a informațiilor obligatorii (sediu, capital, cont bancar), tipărite înainte de 01.07.2004, cu putere circulatorie până la 31.12.2004, în temeiul art.6 nr.1849/2003, nu mai puteau fi puse în circulație ca documente justificative, după 01.01.2005. Acestea nu mai fac parte din categoria formularelor cu regim special personalizat, prevăzute de art.6^1 nr.1849/2003 introdus prin Ordinul MFP nr.147/2005.
În cauză, s-a stabilit că la momentul recepționării prestațiilor efectuate, respectiv la momentul descărcării de gestiune, odată cu valorificarea către - SRL, facturile respective nu mai reprezentau documente justificative, în sensul dispozițiilor arătate, pentru a putea fi considerate ca deductibile fiscal, situație în care, de asemenea, în mod legal s-a apreciat ca fiind încălcată prevederea art.24 alin.4 lit.f din Legea nr.571/2003 și prevederile nr.147/2005.
În aceeași notă, s-au pronunțat și Secțiile unite ale, prin decizia V/15.01.2007, când au stabilit că nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data operațiunii.
Sub acest aspect și expertul cauzei a confirmat că, din punct de vedere fiscal, facturile nu mai puteau fi folosite de furnizoarea - SRL, deoarece nu aveau putere circulatorie decât până la 31.12.2004, deci nici clientul nu le mai putea folosi ca documente justificative pentru deducerea TVA.
În fine, nici ultima critică nu poate fi primită doar pe argumentarea recurentei-reclamante constând în operațiunea de îndreptare a erorilor materiale, pe anul 2007, sens în care a procedat la stornarea din cheltuieli a acestor sume și repunerea lor pe obiectivul de investiții corespunzător.
Prin aceasta, s-a recunoscut că au fost încălcate dispozițiile referitoare la impozitul pe profit pe anul 2007, ceea ce conduce la concluzia legalității actelor administrative emise, precum și la motivarea corectă dată hotărârii de respingere a acțiunii privitoare la acest capăt.
Faptul că expertul contabil reține și el, în lucrarea efectuată, corectarea erorii, prin nota contabilă din 13.07.2007, nu poate constitui un motiv de considerare a impozitului suplimentar ca greșit stabilit, având în vedere dispozițiile Codului fiscal în partea referitoare la calculul acestuia, dar și a majorărilor de întârziere.
Față de cele sus-menționate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.571/2003 și Legii nr.82/1991-R, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - - - cu sediul în P, G, nr. 30, Județul A, împotriva sentinței nr.134/CA/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul. A - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în P, nr. 118, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ-fiscal.
Grefier,
Red.IB/09.11.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
