Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1131/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1131/R-
Ședința publică din 28 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI -, cu sediul în P,-, județul A și SC SRL, cu sediul în P,-, -, județul A, împotriva sentinței nr.139/CA din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 21 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursurilor s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată;
Prin acțiunea introdusă la data de 23.11.2007, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului P și SC " " SRL P, pentru ca, prin hotărârea pronunțată, să se dispună anularea certificatului de urbanism nr.583/4.05.2007, emis de primul pârât în favoarea celui de al doilea pârât, arătând următoarele:
Este proprietarul imobilului situat în P-, spațiu în care este Secția de oncologie a Spitalului Județean
Certificatul de urbanism a fost emis pentru edificarea unei construcții cu regim de înălțime -3 E, de către a doua pârâtă, pe terenul proprietatea sa, în partea de a proprietății sale.
A efectuat procedura prealabilă, rămasă fără rezultat.
Prin răspunsul primit cu adresa nr.59996/7.11.2007, emitentul i-a comunicat, că actul respectiv, nu poate fi revocat și că a fost emis cu respectarea condițiilor legale.
Imobilul urmează a fi edificat la o distanță de 4,60 m de imobilul proprietatea sa, fără a ține cont de argumentele prezentate, de edificare în aproprierea unei unități sanitare, situație interzisă de lege.
Nu s-a ținut cont de Planul de Urbanism Zonal, aprobat de Consiliul Local P prin Hotărârea nr.204/2004, care prevede, că imobilul proprietatea sa și cel ce urmează a fi edificat, se află pe aceeași parcelă de teren, astfel că distanța minimă dintre ele, nu poate fi mai mică de 6 metri.
Referitor la aliniament, a arătat că, prin respectarea criteriilor de distanță impuse de PUZ, se va încorpora linia roșie care delimitează domeniul public de domeniul privat al orașului.
Verificarea îndeplinirii cerinței privind zona de protecție a monumentelor istorice, trebuia realizată înainte de emiterea certificatului de urbanism, nu după.
Pârâtul Primarul Municipiului P, prin întâmpinare(10-12), a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul, că certificatul de urbanism, este temeinic și legal întocmit, iar motivele invocate de reclamant, nu pot duce la anularea acestuia.
Pârâta SC " " SRL P, prin întâmpinare(36-38), a solicitat respingerea acțiunii, susținând că certificatul de urbanism este temeinic și legal întocmit, că reclamantul nu este afectat în drepturile sale.
Prin Sentința nr.139/CA/13.03.2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus anularea certificatului de urbanism nr.583/04.05.2005, emis de pârâtul Primarul Municipiului P, în favoarea SC " " SRL
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente, a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului situat în Municipiul P,-, imobil în care funcționează Secția oncologie a Spitalului Județean
Imobilul respectiv, face parte din patrimoniul național sub denumirea "Casa ", conform monumentelor istorice din Județul A, aprobată prin Ordinul nr.23148.07.2004 al Ministerului Culturii și cultelor, publicat în nr.646 și 646 bis/2004.
Acest regim juridic, este menționat în certificatul de urbanism nr.583/4.05.2007, pag.2(19).
Pârâta SC " " SRL P, a dobândit prin contract de comodat, încheiat în formă autentică(25-26), dreptul de folosință gratuită asupra unui teren, proprietatea lui, căsătorit, teren situat în mun. P, str.-, fără număr, fosta-, în suprafață de 375 mp, având categoria curți-construcții, cu vecinii, Nord - Spitalul de oncologie, - str. -, Sud - str. G-ral și Vest - teren de stat, în vederea edificării unui imobil cu regim de înălțime -3 E, cu destinația de spații comerciale și locuințe.
S-a mai menționat în contractul de comodat, că soția comodantului, și-a dat acordul tacit la încheierea contractului.
Terenul respectiv, a fost dobândit de comodant, împreună cu soția, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1920/.4.07.2006(22-24), de la numita, care l-a dobândit în temeiul Legii nr.247/2005.
Pârâta SC " " SRL, în vederea edificării unui imobil pe terenul dobândit în folosință, a formulat cererea nr.14054/9.03.2007(21) pentru obținerea certificatului de urbanism.
La cerere a fost anexat memoriul tehnic(32).
A fost eliberat certificatul de urbanism nr.583/4.05.2007(18-20).
La pag.1 din certificat(18) s-a menționat, că și PUZ au fost aprobate prin HCL nr.204/2004 și trecut regimul juridic al terenului (proprietate privată), la pag.2 (19) a fost trecut regimul economic (amplasament, regimul imobilelor învecinate, scurt istoric al acestuia) și regimul tehnic (suprafața teren, acces, regimul de înălțime, destinația imobilului, POT șu, restricții), iar la pag.3 (20), acordurile și avizele ce trebuie solicitate (Ministerul Culturii și Cultelor, Inspecția în Construcții, Protecția Civilă, Distrigaz, Romtelecom, Canal 2002 SA, Termoficare 2000 SA.
Pârâta a solicitat și obținut o parte din aceste acorduri și avize, mai puțin cel de la Ministerul Culturii și Cultelor.
Certificatul de urbanism, este incomplet eliberat, deoarece:
- deși se menționează că și PUZ, au fost aprobate prin HCL nr.204/2004, nu sunt menționate condițiile tehnice impuse prin acestea, distanța față de celelalte imobile, amplasament, regim de înălțime.
- nu se indică care este distanța minimă obligatorie de respectat față de imobilul declarat monument istoric, aprobată de Consiliul Local al Municipiului P, în raport de disp.art.59 din Legea nr.422/2001, modificată.
Potrivit acestora, "până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric, potrivitart. 9,se consideră zonă de protecție suprafața delimitată cu o rază de 100 m în localități urbane, 200 m în localități rurale și 500 m în afara localităților, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric".
- nu se indică regimul de înălțime și distanță al imobilului ce urmează a fi edificat, prin raportare la dispozițiile art.611 și urm. civ.
- nu se indică limita până la care poate fi edificat imobilul, în raport de domeniul public cu care se învecinează.
Aceste date trebuiau menționate în certificatul de urbanism nr.583/4.05.2007, deoarece acest act administrativ stă la baza eliberării autorizației de construire.
Astfel, la art.6 alin.1 din legea nr.50/1991, republicată, se prevede că "certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii,fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării".
La art.2 alin.1 și 2, din același act normativ, se prevede că:
Autorizația de construire, constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Autorizația de construire, se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii".
Existența acestor informații face posibilă și exercitarea controlului de temeinicie și legalitate asupra autorizației de construire, când se solicită acest lucru.
În concluzie a reținut, că certificatul de urbanism nr.583/2007, emis de pârâtul Primarul Municipiului P, este nelegal și urmează a fi anulat.
Împotriva acestei soluții, pârâții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, Primarul Municipiului P, a invocat, următoarele critici:
- acțiunea a fost admisă, deși intimatul reclamant, nu a făcut dovada, că i-a fost încălcat vreun drept.
- instanța de fond, nu a avut în vedere dispozițiile art.5 și 6 din Legea nr.50/1991, republicată, care stipulează, că certificatul de urbanism, reprezintă un act de informare, care nu conferă persoanei fizice sau juridice, care solicită eliberarea acestuia, dreptul de a executa lucrări de construcții.
În dezvoltarea acestei critici, a susținut, că în mod greșit, instanța de fond, a reținut că certificatul de urbanism, nu cuprinde condițiile tehnice impuse prin și, cu privire la distanța dintre cele două imobile, amplasament și regim de înălțime, în condițiile în care cele două ( și ), au fost aprobate prin nr.204/2004, care nu a fost contestată până în prezent.
Certificatul de urbanism, respectă condițiile impuse de art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991, respectiv regimul juridic, economic și tehnic.
În memoriul tehnic, nu este menționată distanța dintre clădiri și nici în actul normativ; distanța de 60 m, este impusă între clădirile ce se amplasează pe aceeași parcelă, nu pe cele învecinate, ca în cazul în speță.
- Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, prin care se prevede o zonă de protecție de minim 50 m, față de locuințe, nu se aplică în speța de față, neputând retroactiva; per a contrario, ar însemna, că și clădirile învecinate, să fie considerate construite ilegal și să suporte rigorile legii, fapt inadmisibil.
- este greșită motivarea instanței, cu privire la necesitatea obținerii avizului de la Ministerul Culturii și Cultelor, în condițiile în care, acesta se cere pentru emiterea autorizației de construire, ulterior emiterii certificatului de urbanism.
În recursul formulat de către SC " " SRL P, au fost invocate următoarele critici:
- prima instanță, trebuia să specifice în mod concret, care anume condiții tehnice din și, nu au fost menționate în certificatul de urbanism.
În cadrul acestei critici, a precizat, că punctul 3 al certificatului de urbanism, indică regimul tehnic.
Distanțele dintre imobile, nu au fost stabilite prin și de aceea nu puteau fi stabilite, nici prin certificatul de urbanism.
Impunerea unor distanțe prin, ar încălca dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.350/2001, referitoare la amenajarea teritoriului și urbanism; nu există proiect de construcție, în funcție de care, să se poată vorbi de distanțe minime obligatorii. În cadrul acestui subpunct, a subliniat, că motivarea este străină de natura pricinii, interpretându-se greșit dispozițiile art.6 din Legea nr.50/1991 și art.47 alin.1 din Legea nr.350/2001.
O altă subcritică, se referă la reținerea greșită de către instanța de fond a mențiunii referitoare la amplasament, deși aceasta se află la punctul 2 al certificatului de urbanism, referitor la regimul economic. S-a mai susținut, că tot în mod greșit, instanța de fond, a reținut lipsa mențiunii privitoare la regimul de înălțime, deși aceasta este înserată.
- motivarea soluției este contradictorie și se bazează pe o interpretare greșită a legii, în ceea ce privește distanța minimă obligatorie față de imobilul declarat monument istoric, aprobat de a Municipiului P, în raport de dispozițiile art.59 din Legea nr.442/2001.
această critică, a susținut, că argumentul instanței, se referă la distanța minimă obligatorie a construcției, în vreme ce textul de lege invocat, se referă la algoritmul de stabilire a zonei de protecție a unui monument istoric. Nu există identitate între situația descrisă și textul de lege invocat.
A mai susținut, că legea nu interzice, a se construi în zona de protecție a unui monument istoric. Nu există identitate între situația descrisă și textul de lege invocat.
Legea nu interzice, a se construi în zona de protecție a unui monument istoric, aspect pe care instanța de fond, nu l-a avut în vedere.
De asemenea, recurenta a mai criticat soluția și pentru faptul, că instanța de fond, a făcut vorbire despre existența unei, care stabilește o distanță minimă obligatorie pentru noile construcții, deși aceasta nu există.
- instanța de fond, a reținut greșit, că trebuiesc respectate dispozițiile art.611 și următoarele Cod civil, deși acestea trebuiesc avute în vedere la emiterea autorizației de construire.
- instanța de fond a apreciat greșit, că era necesară includerea în certificatul de urbanism a limitei până la care putea fi edificat imobilul, în raport de domeniul public, deși nu există dispoziții legale în acest sens, fiind inclusă și mențiunea, de a se stabili alte reguli de construire, prin plan urbanistic de detaliu, în cazul nerespectării reglementărilor prin
reglementează regimul juridic instituit prin certificatul de urbanism și numai în situația derogării de la acesta, se întocmește Chiar în situația în care, s-ar depăși domeniul public prin construcția sa, nu i s-ar produce vătămare reclamantului.
- instanța de fond a analizat legalitatea autorizației de construire, deși nu face obiectul cauzei.
- nu au fost soluționate excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada vătămării produse reclamantului, iar emiterea certificatului, nu conferă dreptul de construire.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursurile ca fiind nefondate, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
- Este adevărat, că intimatul-reclamant, nu a făcut dovada încălcării vreunui drept, (dacă se face abstracție de distanța dintre imobilul proprietatea sa și cel ce se va edifica), însă vătămarea, se referă și la prejudiciile care se pot crea în viitor, iar pe de altă parte, art.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, stabilește că "interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Intimatul - reclamant, motivează acțiunea și pe acapararea din domeniul public a unei suprafețe de teren, cât și pe nerespectarea regimului de monument istoric al imobilului său. La 14 a cauzei, prin efectuarea procedurii prealabile, reclamantul a menționat, că trebuie să respecte zona de protecție timp de 5 ani, în temeiul Legii nr.10/2001.
- Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art.5 și 6 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism, nu conferă persoanei fizice sau juridice care solicită eliberarea certificatului de urbanism, dreptul de a executa lucrări de construcții, însă certificatul de urbanism, însoțit de avize și toată documentația necesară, contribuie la eliberarea autorizației de construire. Fără acesta, nu pot fi obținute avizele și nici certificatul de construire. Există și situații, în care nu se poate construi și nu trebuie eliberat certificat de urbanism sau există situații, în care eliberarea acestuia, trebuie să se facă în anumite condiții, cum este cazul de față.
Nu trebuie minimalizată importanța emiterii acestui act, deoarece reține regimul juridic, economic și tehnic, al imobilului ce se va construi, potrivit prevederilor art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991.
Nu era cazul să se conteste, HCL nr.204/2004, care a aprobat și, ci doar certificatul de urbanism, dacă nu s-a eliberat, cu respectarea condițiilor din aceasta.
Recurentul este în eroare cu privire la mențiunile memoriului tehnic pentru obținerea certificatului de urbanism (nr.32).
În acesta, se specifică înălțimea construcțiilor de 13,2m, =55, 5,.=2,61, regimul de înălțime /3 E, etc.
Certificatul de urbanism, reține înălțimea de 12 m, T de maxim 70% și de maxim, 2,5.
În mod inexplicabil, în fișa tehnică, în vederea emiterii acordului unic pentru obținerea acordului de mediu (61) și a altor avize, societatea - recurentă, menționează (coeficientul de utilizare teritorială) de 2,53, în condițiile unui maxim de 2,5 din certificatul de urbanism.
Deși avizele sunt solicitate ulterior emiterii certificatului de urbanism, ca de altfel și documentația tehnică, reflectă buna-credința a solicitantului.
În memoriul tehnic, nu este indicată distanța dintre clădiri, însă tocmai acest aspect face ca certificatul de urbanism să fie incomplet, întrucât, deși menționează calitatea de monument istoric al spitalului, amplasamentul acestuia în zona de protecție, stabilită prin nr.265/2002, nu cuprinde mențiuni sub acest aspect, adică respectarea zonei de protecție de 100 m, în localități urbane. (În funcție de această distanță, trebuia stabilit în primul rând, dacă se poate construi, iar în caz afirmativ, și T, rezultate).
- Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, care prevede o distanță de minim 50 m, față de locuințe, se aplică în orice situație, câtă vreme se află în vigoare, însă nu poate retroactiva, prezenta neputându-se aplica pentru construcțiile existente la data emiterii lui, dar se aplică pentru ceea ce se construiește în prezent și în viitor.
- cu privire la necesitatea obținerii avizului de la Ministerul Culturii și Cultelor, anterior emiterii autorizației de construire, se va preciza, că legiuitorul, nu exclude acest aspect, ci dimpotrivă, stabilește condiții pentru anumite situații. Ar fi inoportun și costisitor, să întocmești toată documentația și să nu obții un astfel de aviz. Conform susținerilor recurentei acest aviz, nu a fost obținut, fapt care întărește convingerea nerespectării legislației în emiterea certificatului de urbanism.
Art.31 litera d din Legea nr.350/2001, privitor la regimul juridic al imobilului, indică a se menționa în certificatul de urbanism, regimul special asupra imobilului - zone protejate, interdicții definitive și temporare de construire, iar la litera c, legat de regimul tehnic al imobilului, trebuie să cuprindă și alinierea terenului și construcțiilor față de străzile adiacente terenului.
Art.32 din aceeași lege, stabilește pentru autoritatea publică, emitentă a certificatului de urbanism, posibilitatea respingerii justificate, solicitarea unui aviz prealabil de oportunitate, întocmit de către structura specializată condusă de arhitectul-șef, reglementări obligatorii sau dotări de interes public necesare, elaborarea unui plan de urbanism de detaliu, etc. "dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun".
Prin urmare, nimeni nu împiedica autoritatea emitentă, să-i pretindă societății, efectuarea Cu atât mai mult acest era necesar, deoarece imobilul din litigiu, nu respectă și condițiile zonei (locuințe individuale și colective mici realizate pe baza unor parcelări spontane). Anexa nr.2 la Legea nr.50/1991, indică clădirile de importanță redusă, ca având E, cu maxim 6 apartamente. Imobilul ce se va edifica, nu se încadrează în aceste criterii, fiind necesară executarea
În Legea nr.350/2001, în cadrul definirii zonei protejate, sunt descrise măsurile restrictive de protecție prin "distanță, funcționalitate, înălțime și volumetrie.
O parte a acestor critici, se regăsesc și în recursul formulat de pârâta SC " " SRL
În plus de aceasta, susține, că instanța de fond, trebuia să indice condițiile din și, care nu au fost menționate în certificatul de urbanism, însă instanța de fond, a motivat că trebuiau menționate distanțele dintre imobile, zona de protecție a monumentului istoric, etc.
Așa cum s-a precizat, emitentul certificatului de urbanism, putea să-i pretindă recurentei, să întocmească un, întrucât nu există dispoziții legale care să-i interzică, ci dimpotrivă.
Distanțele între construcții, trebuiau impuse, în funcție de zona de protecție, ce era deja stabilită pentru imobilul spital.
Instanța de fond, a făcut vorbire despre HCL nr.265/2002, care este menționată în certificatul de urbanism.
Instanța de fond, nu a făcut referire la dispozițiile art.611 și următoarele Cod civil, ci la dispozițiile legale privind condițiile emiterii certificatului de urbanism.
De asemenea, recurenta mai subliniază, că poate depăși domeniul public și că nu trebuie să-l intereseze pe intimat, însă autoritatea emitentă trebuie să aibă în vedere acest aspect, deoarece nimeni nu poate construi în afara proprietății sale, neputându-i-se emite nici acte, în acest sens.
Instanța de fond, nu a aplicat condițiile de legalitate ale autorizației de construire, ci pe cele ale certificatului de urbanism și pe care le-a menționat.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civil, se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI -, cu sediul în P,-, județul A și SC SRL, cu sediul în P,-, -, județul A, împotriva sentinței nr.139/CA din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. GA.
/2ex/16.12.2008
Jud.fond;
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ingrid Emina
