Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.- -
DECIZIA NR. 114/CA/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- - - JUDECĂTOR 3: Ovidiu Blaga
- - - judecător
- - - grefier
|
La apelul nominal făcut în ședință publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate, precum șif aptul că judecarea recursului în fond a avut loc la data de 11 februarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 februarie 2010, zi în care:
|
DELIBERÂND:
Constată că, prin sentința nr.543/CA din 2 iulie 2009 s-a respins excepția inadmisibilității cererii și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - PRO SA (fostă - ) S în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL S și în consecință:
A fost anulată în parte HCL 52/2006 în măsura în care aceasta stabilește în sarcina reclamantei amortismentul datorat pentru anul 2005, superior valorii de 138.773,89 lei.
A fost admisă în parte excepția de nelegalitate și în consecință:
S - a constatat nelegalitatea HCL 51/2009 în măsura în care aceasta stabilește în favoarea reclamantei amortismentul datorat pentru anul 2005 superior valorii de 138.773,89 lei, și a fost obligată reclamanta în favoarea pârâtei suma de 13.446 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut următoarele:
Între pârât pe de o parte, în calitate de administrator al bunurilor și serviciilor de interes public și reclamantă s-au încheiat contractele de concesiune nr.1562, 1563 și 1564/27.03.2007, astfel contractul nr.1562 privind furnizarea și distribuirea apei în Municipiul S, contractul de concesiune nr.1563 privind serviciul public de epurare biologică a apelor uzate în Municipiul S și contractul nr.1564 pentru serviciul public de producere și distribuire a energiei termice în orașul
Prin contractele încheiate, s-a stabilit că în schimbul concesiunii acestor servicii publice, precum și a folosinței bunurilor, să fie plătită de către reclamantă o redevență, care, în conformitate cu dispozițiile art.14 al contractelor încheiate prevede două componente: amortismentul, care presupune efectuarea unor lucrări de întreținere, reparații și remedieri executate de reclamantă în măsura aprobărilor obținute și procent din beneficiul realizat.
Pârâtul prin HCL nr.52/02.03.2006 a stabilit lucrările ce urmează a fi efectuate de către reclamantă din redevența datorată pe anul 2005, în sumă de 2.048.922.823 lei conform contractelor de concesiune încheiate între părți.
Reclamanta a înțeles să conteste această hotărâre, prin plângerea prealabilă formulată la data de 28.03.2006 înregistrată sub nr.1856, sub aspectul cuantumului redevenței stabilite, în sumă de 2.048.922.823 lei vechi și asupra repartizării lucrării stabilită la pct.3 din hotărâre, care nu este de specialitatea acesteia.
Plângerea reclamantei a fost soluționată prin HCL nr.95/27.04.2006, în sensul respingerii în totalitate a acesteia și menținerea HCL 52/2006.
În conformitate cu dispozițiile art.38 al.2 lit.f din 215/2001 în redactarea în vigoare la data emiterii HCL 52/2006, Consiliul Local administrează domeniul public și domeniul privat al orașului.
Din perspectiva textului legal invocat, rezultă că încheierea contractelor de concesiune având ca obiect servicii de interes public local s-a realizat în regim de putere publică, astfel că actele emanate de la pârât în executarea acestor contracte sunt acte administrative, susceptibile de contestare, în temeiul Legii nr.554/2004.
În considerarea acestui aspect, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantei formulată de către pârât, aceasta fiind unica procedură accesibilă reclamantei pentru realizarea dreptului său.
Pentru identitate de rațiune, instanța a respins însă, și apărările reclamantei în sensul că pârâtul modificat unilateral prevederile contractuale, întrucât, prin hotărârea de consiliu contestată, acesta nu a făcut decât să cuantifice redevența, în considerarea dispozițiilor contractuale ale OG 81/2003, prin reevaluarea mijloacelor fixe aflate în patrimoniul public și privat al Municipiului, fiind stabilită în acest sens o comisie pentru inventarierea acestor bunuri prin Dispoziția nr.361/30.10.2003 ( file 263-264).
Din punct de vedere al legalității HCL 52/2006, instanța a reținut că aceasta este dată cu respectarea dispozițiilor legale, având în vedere și dispozițiile art.4 al.2 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, potrivit căroramodul de calcul și modul de plată a redevenței se stabilesc de către autoritățile administrației publice locale.
Întrucât reclamanta contestă hotărârea consiliului și sub aspectul sumei stabilite cu titlu de redevență, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile având ca obiectiv reevaluarea mijloacelor fixe pe anul 2005 și calcularea redevenței pe anul 2005 cu privire la cele două contracte.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, rezultatul reevaluării activelor corporale nu este real, fiind ignorate proceduri importante din nr.1487/2003, prin urmare nu este real nici amortismentul stabilit, stabilirea redevenței este lipsită de temei legal, întrucât trebuie să fie stabilită prin negocieri directe între părți, iar nu printr-o hotărâre unilaterală.
Instanța a înlătura această probă, întrucât expertul prin lucrarea efectuată nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, ci a făcut aprecieri asupra fondului cererii, depășindu-și atribuțiile.
dat eficiență lucrării de contraexpertiză efectuată în cauză, potrivit căreia, suma datorată de către reclamantă cu titlu de redevență pentru contractele de concesiune nr.1562, 1563 și 1564/27.03.1997, pentru anul 2005 este de 138.773, 89 lei, din care, pentru contractul nr.1562/1997 suma de 51.710,12 lei, pentru contractul 1563/1997 suma de 87.063, 77 lei iar pentru contractul 1564, reclamanta nu datorează redevența pe anul 2005, acesta fiind reziliat prin sentința nr.475/2005 a Tribunalului Bihor rămasă definitivă prin decizia nr.45/2006 a Curții de Apel Oradea, serviciul de furnizare a energiei termice fiind sistat din anul 2001 datorită lipsei fondurilor necesare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză și a răspunsurilor formulate la obiecțiuni, suma de 138.773,89 lei reprezentând redevența pe anul 2005 se compune, potrivit clauzelor contractuale, din amortismentul mijloacelor fixe aferente serviciului public, în sumă de 138.773,89 lei și 20% din profitul net realizat, care este 0 lei.
Față de concluziile raportului de contraexpertiză, instanța în temeiul art.1,8,18 din Legea nr.554/2004 a dispus anularea în parte a HCL 52/2006 a Consiliului Local S, în măsura în care aceasta stabilește în sarcina reclamantei redevența datorată pentru anul 2005 peste valoarea de 138.773,89 lei.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată în cauză, instanța a reținut că prin HCL 51/2009, Consiliul Local Sah otărât la art.2 modificarea titlului HCL nr.52/2006 astfel " Hotărârea privind redevența datorată pe anul 2005 de către - Pro SA ( fostă - S) aferentă contractelor de concesiune cu nr.1562,1563 și 1564/27.03.1997 precum și modificarea art.1 al aceleiași hotărâri, în sensul că amortismentul datorat cu titlu de redevență de către reclamantă pe anul 2005, în sumă de 2.048.922.823 Rol se va vira în contul -xxxxxx.
Necesitatea adoptării acestei hotărâri este justificată de rațiuni de ordin practic, datorită faptului că în cursul anului 2007 au fost reziliate, potrivit susținerilor concordanțe ale ambelor părți și cele 2 contracte de concesiune 1562 și respectiv 1563/1997, respectivele servicii publice fiind concesionate unor terțe persoane.
Reclamanta nu a arătat care sunt dispozițiile legale în raport cu care HCL 52/2009 este nelegală, știut fiind că verificarea legalității actului administrativ contestat presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar potrivit dispozițiilor art.4 al.1 din Legea 219/1998 se stabilește că "redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz."
Având în vedere însă că, prin acest act administrativ se stabilește cuantumul redevenței ce cade în sarcina reclamantei, cuantum care, astfel cum s-a reținut anterior nu a fost stabilit în conformitate cu legislația incidentă ( OG 81/2003, HG 1487/2003), instanța în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 a admis în parte excepția și a constatat nelegalitatea HCL 51/2009, în măsura în care aceasta stabilește în sarcina reclamantei o redevență superioară valorii de 138.773,89 lei.
Întrucât pârâtul nu a formulat acțiune reconvențională în cauză, formulând doar pe calea concluziilor scrise depuse înăuntrul termenului de pronunțare după închiderea dezbaterilor, solicitarea ca suma stabilită cu titlu de redevență să fie actualizată potrivit indicelui de inflație, cerere care nu a fost formulată în contradictoriu cu reclamanta, instanța, în temeiul principiului contradictorialității, nu s-a considera investită cu această cerere.
Având în vedere că lucrarea de expertiză profită ambelor părți, acțiunea reclamantei fiind admisă doar în parte, instanța, în temeiul art. 276 pr.civilă a obligat reclamanta, în favoarea pârâtei la plata sumei de 13.446 lei reprezentând onorariu expertiză din care s-a dedus, în urma compensării, taxa de timbru, ce cade în sarcina pârâtei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs în termen recurentul CONSILIUL LOCAL AL MNUNICIPIULUI S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în ce privește completarea sumei de 138.773,89 lei stabilită cu titlu de redevență pentru contractele de concesiune 1562, 1563/27.03.1997 cu redevența aferentă contractului de concesiune 1564/27.03.1997 datorată pe perioada 1.01.2005-13.10.2005, precum și reactualizarea sumei cu rata inflației.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, contractul nr.1564/27.03.1997 privind furnizarea energiei termice a făcut obiectul dosarului nr- soluționat prin decizia nr.59/C/2009 a Curții de Apel Oradea care a admis apelul înaintat de Consiliul local și a obligat - Pro SA la plata redevenței datorate până în septembrie 2003 menținând dispozițiile sentinței 475/13.10.2005 prin care s-a reziliat contractul.
Consideră că, data rezilierii contractului este data pronunțării sentinței respectiv 13.10.2005. în prezentul dosar s-a efectuat o expertiză contabilă și o contraexpertiză contabilă privind valoarea redevenței și corectitudinea reevaluării din anul 2003, expertize care nu au fost însușite de părți. În contraexpertiza contabilă s-a stabilit că redevența datorată este de 138.773,89 lei și cuprinde doare redevențele aferente contractelor 1562, 1563/27.03.1997. Experții au explicat că bunurile aferente contractului 1564/1997 sunt în conservare începând cu anul 2002 și nu se reevaluează, concluzionând că valoarea redevenței acestui contract este zero. Această concluzie eronată însușită și de instanța de fond a dus la neacordarea redevenței pentru acest contract.
Cu privire la acest aspect arată că, bunurile care trec în conservare presupune o procedură de inventariere efectuată de către concesionat și concedent și în mod obligatoriu se aduce la cunoștința proprietarului că bunurile vor fi supuse conservării. Această procedură nu a fost realizată. Bunurile din domeniul public ce fac obiectul contractului de concesiune 1564 nu pot fi incluse în categoria celor vizate de art.4 di OG 81/2003 deoarece nu au intrat în patrimoniu în anul 2003, nu au avut la 30.09.2003 durata normală de utilizare expirată, nu au fost supuse procedurii de conservare și nu s-au întocmit documentațiile necesare pentru scoaterea din funcțiune.
Consideră că este nelegală scutirea unei persoane juridice de drept privat de plata unor venituri bugetare, afirmațiile privind situația juridică și contabilă a bunurilor aferente contractului fiind subiective. Chiar dacă bunurile nu s-ar supune reevaluării, se datorează redevență pentru cel puțin valoarea de intrare în patrimoniu adică 2.724.002.447 lei. Redevența nu poate fi egală cu zero câtă vreme există un contract de concesiune valabil încheiat până la data de 13.10.2005. Deoarece sumele ce fac obiectul cauzei sunt venituri bugetare, solicită ca redevența aferentă să fie actualizată cu rata inflației.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs în termen și recurenta - PRO SA S, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii principale cât și a excepției de nelegalitate a HCL nr.51/009, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală fiind în contradicție cu probatoriul administrat. Astfel, instanța în analiza cererii formulate având ca obiect anularea HCL 52/2006 reține că este dată cu respectarea dispozițiilor legale având în vedere art.4 al.2 din 219/1998 potrivit cărora modul de calcul șu de plată a redevenței se stabilește de către autoritățile administrației publice locale.
În speță, nu sunt aplicabile aceste dispoziții deoarece drepturile și obligațiile celor două părți au fost stabilite prin cele 3 contracte încheiate care la art.13 al.2 stipulează că stabilirea redevenței s-a făcut prin negociere între părți, iar la art.30 se prevede că modificarea sau adoptarea contractului se poate face numai cu acordul părților prin act adițional.
Din aceste dispoziții rezultă că nu se putea proceda la stabilirea în mod arbitrar a redevenței fără existența în prealabil a unor negocieri cu societatea iar rezultatul lor să fie înserat în cadrul unui act adițional pentru fiecare contract.
În privința probei cu expertiza efectuată de către expertul arată că, în mod nejustificat a fost înlăturată, deoarece lucrarea răspunde la toate obiectivele formulate. În privința obiectivului privitor la verificarea corectitudinii reevaluării mijloacelor fixe, concluziile lucrării de expertiză sunt extrem de clare și sprijinită de argumente legale. Se arată că, la reevaluarea efectuată s-au produs o serie de încălcări ale dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor art.1 lit.c din OG 81/2003, la reevaluarea unor mijloace fixe cu valoare sub 800 lei, a prev. art.4 lit.c din OG 81/2003 referitoare la reevaluarea unor mijloace fixe aflate în conservare și a prev. art. 4 lit.d din OG 81/2003 la reevaluarea unor mijloace fixe pentru care au fost întocmite documente dar nu s-au obținut aprobările legale de scoatere din funcțiune. Pornind de la aceste nereguli s-a ajuns la concluzia că stabilirea redevenței nu are la bază nici un fel de calcul ori temei legal, ea trebuind a fi rezultatul negocierii directe dintre părți.
Privitor la excepția de nelegalitate arată că în mod greșit s-a admis doar în parte, întrucât argumentul legal pe care l-a invocat privește nelegalitatea în care prin adoptarea hotărârii s-a procedat la modificarea în mod unilateral a contractelor la 2 ani de la data când ele au încetat. Părțile au stabilit clar la art.13 modul în care se va face plata redevenței respective prin lucrări executate la elementele de infrastructură fără nici o referire la vărsarea unor sume de bani în contul Consiliului local. În privința temeiului legal arată că el este art.969 cod civil.
Prin întâmpinarea depusă în 11.02.2010 intimata - SRL Sas olicitat a solicitat respingerea recursului formulat de Consiliul local ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate. În mod corect a reținut instanța că nu se datorează redevență pentru contractul 1564/2007 câtă vreme contractul a fost reziliat, experții arătând că nu se poate datora redevență pe anul 2005, câtă vreme serviciul a fost sistat din 2002, iar bunurile au intrat în conservare. Cu privire la reactualizarea solicitată, arată că în mod corect s-a reținut că recurenta nu formulat cerere reconvențională în cauză astfel că nu se poate acorda.
Instanța de recurs, analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că sunt nefondate urmând ca în baza art.312 cod procedură civilă să se dispună respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței pentru următoarele considerente:
Între părțile din cauză s-au încheiat contractele de concesiune nr.1562, 1563 și 1564/2007 privind furnizarea și distribuirea apei în municipiul S privind serviciul public de epurare biologică a apelor uzate și de producere și distribuire a energiei termice în municipiu.
Prin HCL nr.52/2.03.2006 recurentul pârât a stabilit lucrările ce urmează a fi efectuate de recurenta reclamantă din redevența datorată pe anul 2005 pentru cele 3 contracte în sumă totală de 2.048.922.823 lei. Reclamanta recurentă a contestat prin acțiunea introductivă cuantumul redevenței stabilite în sarcina sa prin hotărârea consiliului precum și repartizarea lucrării de la punctul 3 din hotărâre.
În cauză, la instanța de fond au fost efectuate 2 lucrări de expertiză contabilă, una realizată de expertul și cealaltă realizată de un colectiv de 3 experți contabili.
Instanța de fond a stabilit drept obiective ale expertizei contabile verificarea corectitudinii reevaluării mijloacelor fixe concesionate, a modului de determinare a valorii reale a amortismentelor și a redevenței pe anul 2005 pe fiecare contract în parte și în total.
Expertul contabil în lucrarea de expertiză contabilă întocmită a învederat o serie de nereguli descoperite în privința modului de reevaluare a mijloacelor fixe concesionate și nerespectări a prevederilor legale, însă nu a procedat în funcție de prevederile legale incidente la recalcularea sumelor respective și nici la determinarea valorii reale a amortizării și a redevenței datorate pe anul 2005 pe fiecare contract în parte, opinând doar că redevența ar fi trebuit a fi negociată de către părțile contractante.
Având în vedere acest mod în care s-a întocmit lucrarea de expertiză contabilă, în mod corect prima instanță a dispus înlăturarea ei din materialul probator concludent cauzei, câtă vreme expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță și a procedat la exprimarea unor opinii ce depășesc atribuțiile fixate de instanță privitoare la problemele juridice deduse judecății cauzei.
Drept urmare se reține că în mod corect au fost înlăturate de la soluționarea cauzei concluziile și constatările cuprinse în această lucrare de expertiză contabilă, motivele de recurs invocate de recurenta - Pro SA fiind nefondate.
În cele 3 contracte de concesiune părțile au stipulat că redevența s-a stabilit prin negociere de către părți, ea fiind compusă din două elemente distincte, respectiv din amortismentul mijloacelor fixe concesionate și un procent din beneficiul realizat de societate.
La stabilirea redevenței datorate pe anul 2005 pârâtul a avut în vedere calcularea amortismentului mijloacelor fixe concesionate rezultat după procedura de reevaluare a mijloacelor fixe concesionate efectuată potrivit OG 81/2003.
Modul în care s-a stabilit redevența și a efectuat reevaluarea mijloacelor fixe concesionate a fost analizat în cauză prin raportul de contraexpertiză contabilă de către cei trei experți desemnați care, în urma verificărilor efectuate și a constatărilor explicitate în lucrare au procedat la recalcularea redevenței datorate de reclamanta recurentă. la stabilirea sumei datorate aceștia au avut în vedere și prevederile art.1 lit.c, 4 lit.c și d din OG 81/2003 invocate de reclamanta recurentă înlăturând de la reevaluare mijloace fixe cu valoare sub 800 lei ori pe cele aflate în conservare.
Potrivit concluziilor acestui raport de contraexpertiză suma datorată de reclamantă cu titlu de redevență pentru anul 2005 este de 138.773,89 lei ea fiind compusă din suma de 51.710,12 lei pentru contractul 1562/2007 și suma de 87.063,77 lei pentru contractul nr.1563/2007, experții arătând că nu se datorează redevență pentru contractul nr. 1564/2007.
Hotărârea de consiliu nr.52/2005 este nelegală doar în partea privind stabilirea redevenței pe anul 2005 în sarcina reclamantei într-o sumă mai mare decât cea stabilită prin expertiza efectuată.
Prin stabilirea sumei anulate datorate cu titlu de redevență datorată, pârâtul nu a încălcat clauzele contractuale, stipulate în contractele de concesiune dintre părți, cum invocă reclamanta recurentă, deoarece pârâtul nu a modificat unilateral clauzele contractuale privitoare la modul de calcul al redevenței, ci a aplicat eronat acest mod de calcul la o bază de calcul stabilită nelegal în urma reevaluării mijloacelor fixe concesionate.
Drept urmare, se reține că prin hotărârea de consiliu nr.51/2007 pârâtul nu a procedat la stabilirea unei redevențe în altă modalitate decât cea negociată de părți la încheierea contractului pentru a fi necesar anterior încheierea cu reclamanta a unui act adițional modificator al contractelor încheiate, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Redevența s-a calculat după aceeași formulă de calcul convenită și negociată de părți la încheierea contractului, doar suma rezultată ca fiind amortizare în urma reevaluării bunurilor a fost eronat calculată, astfel cum a rezultat și din contraexpertiza contabilă efectuată.
Dispozițiile art.4 al.2 din 219/l998 reținute de prima instanță au aplicabilitate în cauză sub aspectul dreptului autorității publice locale de a proceda la calcularea redevenței datorate, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Cât privește motivele de recurs invocate de recurentul pârât, referitoare la nestabilirea vreunei sume datorate cu titlu de redevență pe anul 2005 pentru contractul de concesiune nr.1564/2007 se reține că este nefondat.
Astfel, din actele și lucrările dosarului a rezultat că, serviciul de prestare a furnizării energiei termice ce a făcut obiectul contractului a fost sistat începând cu anul 2002, iar bunurile concesionate aferente acestui serviciu nu au mai fost utilizate fiind rămase în concesionare.
Neîntocmirea unui inventar al acestor bunuri rămase neutilizate și aflate în conservare de către cele două părți contractate, nu poate duce la înlăturarea dispozițiilor art.9 lit.d din OG 81/2003 câtă vreme aceste dispoziții nu condiționează aplicabilitatea lor de întocmirea unor proceduri prealabile de natura celor invocate de recurent. Sistarea serviciului de furnizare a energiei termice în municipiu a fost o stare de fapt cunoscută de recurentul pârât și necontestată de acesta fiind evident că bunurile necesare prestării acestui serviciu nu au mai fost utilizate, ele rămânând în conservare.
Rezilierea contractului de concesionare abia în anul 2005 prin intermediul instanței nu înlătură stare de fapt existentă dintre părți anterior rezilierii și aspectul neutilizării bunurilor concesionate. mijloacelor fixe, activelor fixe corporale, reprezintă de fapt uzura pe care acestea o suferă datorită utilizării lor, ori în situația în care ele nu sunt utilizate fiind în conservare, nu sunt supuse amortizării, conform dispozițiilor exprese ale art.9 lit.c din OG 81/2003.
Neputându-se calcula potrivit prevederilor legale amortizarea pentru active aflate în conservare, nu se poate calcula nici redevența în modalitatea în care părțile în urma negocierilor purtate au stabilit în contractul de concesiune că se va calcula. Ori, câtă vreme amortizarea acestor bunuri concesionate în anul 2005 fost zero și nu s-a obținut evident nici un fel de profit de către societate, datorită sistării serviciului, redevența aferentă acestui an este zero, după cum au stabilit și experții în lucrarea de contraexpertiză contabilă.
Cât privește solicitarea recurentului pârât de reactualizare a sumelor datorate de reclamantă, cu titlu de redevență, se reține că în mod judicios prima instanță, constatând neformularea de către pârât, înlăuntrul termenelor procedurale a unei cereri reconvenționale prin care să urmărească formularea unei pretenții proprii față de reclamantă, a reținut că solicitarea pârâtului din concluziile scrise depuse după dezbaterea în fond a cauzei, nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Drept urmare, având în vedere aceste aspecte, nu pot fi reținute ca fondate motivele de recurs invocate sub acest aspect, solicitarea pârâtului depășind cadrul procesual stabilit în cauză.
Referitor la motivele de recurs invocate de reclamanta recurentă, în privința excepției de nelegalitate HCL 51/2009, se reține că adoptarea hotărârii de consiliu prin care a hotărât ca suma datorată cu titlu de redevență să fie virată în contul său și nu în modalitatea stabilită în contractul de concesiune prin executarea de lucrări aferente serviciului public concesionat, a fost rezultatul modificării situației juridice dintre părți ca urmare a încetării din anul 2007 raporturilor contractuale. Datorită sistării raporturilor contractuale dintre părți și concesionării serviciilor ce au făcut obiectul contractelor de concesiune în favoarea unor terți, executarea în natură prin prestarea de lucrări la serviciile publice concesionate a redevenței este imposibil de executat de reclamantă care nu poate presta lucrări în prezent la servicii ce nu mai sunt concesionate. Câtă vreme plata redevenței nu se poate face în condițiile stipulate în contractul de concesiune, care la acest moment nu mai este în vigoare, devin incidente prevederile art.4 alin.1 din Legea 219/1998 conform cărora redevența devine venit la bugetul local cum a reținut și prima instanță.
Drept urmare motivele de recurs invocate sub aspectul admiterii în totalitate a excepției de nelegalitate și anulării hotărârii atacate și sub aspectul modului în care urmează să fie făcută plata redevenței de către reclamantă sunt nefondate.
Pentru aceste considerente instanța de recurs constatând nefondate motivele de recurs invocate în cauză va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece ambele recurente au căzut în pretențiile formulate conform art. art.274 cod procedură civilă, iar pentru poziția lor procesuală de intimate în raport de recursul declarat de partea adversă nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurențiiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Scu sediul în S,- județul B și - PRO SA ).Ă - S cu sediul în S,- județul B împotrivasentinței nr.543/CA din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o menține în totul.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red.dec.
În concept 19.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
4 ex.în 19.02.2010
2 com.
recurenta reclamantă - PRO SA ).Ă - S SA S, str. - - nr.
recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S -
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
