Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 116/
Ședința publică din 11.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr. 2266/ din 2 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 9 martie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 11 martie 2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 2266/02.10.2007, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul în I,-,. 1015,. 1,. 5, jud. I, și - și, cu domiciliul în I,-,. 1015,. 1,. 4, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, cu sediul în I, B-dul - cel M și, nr. 11, jud. I, și pârâții, domiciliat în I,-, bloc 971, scara A,. 2,. 6, jud. I, și, domiciliat în I, str. -. -, nr. 8, -. D, etaj 1,. 5, jud. I, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iașia reținut că Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 13172/2006, pronunțată în dosarul nr-, și-a declinat în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cererii reclamanților având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 24859 și nr. 24863, încheiate la data de 02.11.2004 între Consiliul Local I în calitate de vânzător și pârâții și, în calitate de cumpărători.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în fapt, Consiliul Local Iav ândut pârâților, prin licitație publică, boxele nr. 7 și 4 din subsolul blocului nr. 1015, care aparțin reclamanților în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 55314/1993 și nr. 5178/1991.
Au arătat reclamații în cerere că au dobândit dreptul de proprietate asupra boxelor în temeiul art. 10 din Legea nr. 85/1992 și în temeiul contractelor menționate în care se arată expres că odată cu apartamentul se vând și următoarele anexe, dependințe, garaje, și instalații aferente. Au mai susținut reclamanții că pârâtul consiliul Local Iav ândut boxele abuziv fără să aibă vreun drept de proprietate asupra boxelor respective.
S-a reținut că, în drept, reclamanții au invocat art. 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 2, 3, 28 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 61/1990, art. 3 din Legea nr. 550/2002, art. 475, art. 480, art. 948 pct. 4, art. 1200 alin. 1 și art. 1310 din Codul civil.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, Tribunalul Iașia reținut că prin decizia nr. 25/05.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL IAȘI, rejudecând în fond după casare, a respins, printre altele, și cererea formulată de reclamanții, - și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I, Primarul Municipiului I și Primăria I privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 24859 și nr. 24863, încheiate la data de 02.11.2004 între Consiliul Local I și intervenienții și.
A reținut Tribunalul că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 din Codul civil privind părțile, obiectul și cauza pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.
Împotriva sentinței nr. 2266/02.10.2007 a Tribunalului Iași au declarat recurs, - și.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată conține motive contradictorii, străine de natura pricinii, deoarece nu arată care este hotărârea judecătorească de anulare sau de constatare a nulității celor două contracte în urma unei judecăți concrete, în care să se fi administrat probe, ci s-a raportat la decizia nr. 25/05.02.2005, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, prin care s-a admis excepția de lucru judecat în baza sentinței nr. 66/E/15.02.2006 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 200/CA/09.10.2006, or, în această sentință nu se face referire la anularea contractelor.
S-a mai arătat în recurs că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit al hotărârilor judecătorești la care a făcut trimitere.
Recurenții au mai susținut că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în decizia nr. 25/05.02.2005 se menționează că se admite excepția autorității de lucru judecat față de cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, această cerere fiind respinsă pe excepție, nu pe fond.
S-a arătat că nu există autoritate de lucru judecat nici față de sentința nr. 66/E/15.02.2006 deoarece nu a fost soluționată cererea de anuare a celor două contracte de vânzare-cumpărare, judecata fiind purtată doar cu privire la anularea a două hotărâri de consiliu local, iar cumpărătorii boxelor nu au fost părți în cauză.
Recurenții a mai arătat că este adevărat că au formulat o cerere de anulare a contractelor respective, dar aceasta a fost o cerere accesorie, formulată ca o consecință a anulării celor două hotărâri emise de Consiliul Local Cum instanța a respins cererea de anulare a hotărârilor, a respins, "de plano", și cererea accesorie, fără a avea loc o judecată efectivă a capătului de cerere privind nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
că cererea de anulare sau de constatare a nulității a celor două contracte de vânzare-cumpărare nu a fost judecată, instanțele menționând în trecere de respingerea acestei cereri, fără aoa naliza în concret, și că în cauza nr. 6411/2005 părțile nu erau aceleași ca în cauza de față, recurenții au solicitat să se constate că nu există autoritate de lucru judecat.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei (filele 40, 41), recurenții au mai arătat că obiectul judecății din cauzele cu nr. 8699/2005 și nr. 6411/2005, precum și în cea soluționată prin decizia nr. 25/CA/05.02.2007, nu este cel din cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu recurs. Astfel, în primele cauze obiectul îl constituie cererea de anulare, deci o nulitate relativă, în timp ce obiectul dosarului nr- îl constituie cererea de constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
La termenul de judecată din data de 02.06.2008 (fila 45), Curtea a pus în discuția părților tardivitatea recursului declarat de către recurenta.
Recurenta a susținut că sentința atacată nu i-a fost comunicată la domiciliul ales, și a solicitat repunerea în termenul de recurs deoarece în perioada 03.01.2008-19.02.2008 a fost plecată din localitate în interes de serviciu.
La termenul de judecată din data de 05.05.2008 (fila 27), instanța de recurs le-a solicitat recurentelor și să facă dovada că l-au împuternicit pe avocat să introducă cererea de chemare în judecată, iar la termenul de judecată din data de 02.06.2008 (fila 45), i-a solicitat avocatului să facă dovada împuternicirii de a pentru formularea cererii de chemare în judecată.
Intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului Ias olicit respingerea recursului, considerând că soluția de a admitere a excepției de autoritate de lucru judecat este corectă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 10.01.2008 (fila 120 din dosarul primei instanțe), când aceasta a semnat dovada de îndeplinire a comunicării.
Calculând termenul de 15 zile potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 și 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că termenul de recurs s-a împlinit la data de 28.01.2008, iar a declarat recurs la data de 03.03.2008 (fila 3 din dosarul instanței de recurs).
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Împrejurarea invocată de recurenta, că în perioada 03.01.2008-19.02.2008 a fost plecată din localitate în interes de serviciu, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. 1 teza II din Codul d e procedură civilă, care reglementează instituția repunerii în termen. Lipsa din localitate în interes de serviciu sau alt interes nu constituie o împrejurare mai presus de voința recurentei, de neprevăzut, care să o fi pus pe aceasta în imposibilitatea de a declara calea de atac a recursului.
Pe de altă parte, din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței, semnată de recurenta, reiese că aceasta nu a lipsit din localitate în toată perioada pe care a indicat-o (fila 120 din dosarul primei instanțe).
Având în vedere că a fost încălcat termenul de recurs prevăzut de art. 301 din Codul d e procedură civilă și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru repunerea în termen, Curtea va respinge, ca tardiv, recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 2266/CA/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași.
Cu privire la recursul introdus de, Curtea reține că, părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar, iar potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, iar în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
În conformitate cu prevederile Statutului profesiei de avocat,
avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită în baza contractului de asistență juridică. Or, în prezenta cauză, din împuternicirea avocațială de la fila 26 din dosarul nr. 16173/2006, reiese că avocatul a fost împuternicit doar de și - să formuleze cerere de chemare în judecată, nu și de recurentele și.
Observând aceste lipsuri, instanța de recurs, în baza prevederilor art. 161 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a acordat avocatului și recurentelor și posibilitatea de a le înlătura, atât la termenul de judecată din data de 05.05.2008 (fila 27 din dosarul nr-), cât și la cel din 02.06.2008 (fila 45). Având în vedere că până la soluționarea cauzei în recurs aceste lipsuri nu au fost înlăturate, Curtea consideră că sunt incidente dispozițiile art. 161 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, conform cărora instanța anulează cererea dacă reprezentantul părții nu face dovada calității sale.
În speță nu poate fi primită susținerea avocatului potrivit căreia "când persoanele sunt soți obișnuiește să menționeze -în împuternicire- doar pe unul din ei aspectul pus în discuție fiind fără relevanță".
În lipsa împuternicirii avocațiale prin care persoana reprezentată dovedește că l-a împuternicit pe avocat cu exercițiul dreptului de a introduce cerere de chemare în judecată, instanța nu poate presupune ca fiind dat exercițiul dreptului de a chema în judecată.
Având în vedere aceste considerații, dar și împrejurarea că recurentele au ratificat doar declarația de recurs, nu și cererea de chemare în judecată (fila 44), aspect pus în discuția părților la termenul de judecată din data de 02.06.2008, având în vedere că recursul declarat de este tardiv, Curtea urmează a admite doar recursul declarat de pentru a anula cererea de chemare în judecată formulată de avocatul în partea ce o privește pe recurenta.
În ceea ce îi privește recursul reclamanților și -, Curtea constată că prima instanță a reținut corect că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 1201 din Codul civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166 din Codul d e procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
În cauza ce formează obiectul dosarului nr-, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 25/CA/05.02.2007, printre altele, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I, Primarul Municipiului I și Primăria I, privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 24859 și nr. 24863, încheiate la data de 02.11.2004 între Consiliul Local I și intervenienții și.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată ce constituie obiectul cauzei de față reiese că reclamanții și - au solicit instanței să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 24859 și nr. 24863, încheiate la data de 02.11.2004 între Consiliul Local I, în calitate de vânzător, și pârâții și, în calitate de cumpărători.
Având în vedere că a doua cerere de chemare în judecată, ce constituie obiectul cauzei de față, are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este între aceleași părți, Curtea consideră că soluția primei instanțe de admitere a excepției privind autoritatea de lucru judecat și de respingere a cererii de chemare în judecată pentru aceste considerente este legală și temeinică.
Din textele de lege indicate mai sus reiese că pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate: de persoane, de obiect și de cauză.
În speță, susținerea recurenților potrivit căreia nu există identitate de părți nu este întemeiată.
Curtea constată că în primul proces, soluționat de Curtea de APEL IAȘI prin decizia nr. 25/CA/05.02.2007, pârâții și din prezenta cauză au avut calitatea de intervenienți, alături de pârâtul Consiliul Local
Reclamanții și -, care au pierdut primul proces, au introdus acțiunea analizată în prezenta cauză prin care a chemat în judecată, alături de fostul pârât Consiliul Local I, pe foștii intervenienți și. Pârâții și se află în aceeași situație cu pârâtul inițial, în cauza de față fiind invocate aceleași drepturi ca și în prima judecată. Așadar, Curtea consideră că există identitate de persoane, astfel încât din acest punct de vedere nu se poate reține că nu a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Instanța de recurs reține că între cele două cereri există identitate de obiect deoarece din cuprinsul lor rezultă că scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele acțiuni, și chiar dacă în primul litigiu s-ar fi discutat pe cale incidentală cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, așa cum s-a susținut în motivarea recursului, soluția dată de prima instanță prin decizia nr. 25/CA/05.02.2007 are autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu în care se încearcă desființarea contractelor pentru aceeași cauză ca și în primul proces.
Instanța de recurs constată că există și identitate de cauză, chiar dacă o cerere de chemare în judecată este denumită cerere în anulare, iar cealaltă este denumită cerere pentru constatarea nulității absolute. Câtă vreme în cele două judecăți purtate între părți au fost invocate aceleași motive pentru desființarea contractelor de vânzare-cumpărare, Curtea consideră că există identitatea în măsură să atragă incidența autorității de lucru judecat.
Având în vedere că prin sentința atacată s-a reținut judicios că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se reține că a intervenit autoritatea de lucru judecat, motivarea fiind clară, concisă și completă, Curtea va respinge recursul introdus de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 2266/CA/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta.
Respinge, ca tardiv, recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 2266/CA/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași.
Respinge, ca neîntemeiat, recursul introdus de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 2266/CA/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași.
Admite recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 2266/CA/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de avocatul în partea ce o privește pe.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredacta:, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Judecători: -
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
