Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 5583/ 111/ CA/ 2008 -
DECIZIE NR. 116/ CA/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon MarcelaJUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Ocu sediul în O, -, nr.1, jud. B, în contradictoriu cuintimatul reclamantcu domiciliul în O,-, - 61,. 1, jud. B, împotriva Sentinței nr. 634/ CA/ 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentului pârât, în baza delegației nr.50235/ 2008, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza se află la primul termen, după care:
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Bihor și respingerea acțiunii formulată de reclamant. Arată că, în temeiul art. 37 din Legea nr. 215/ 2001, prin nr. 578/ 2008, Consiliul Local și-a desemnat noii reprezentanți în consiliul de administrație. Deși se face referire la Legea nr. 31/ 1990, fiind vorba de un reprezentant într-o regie autonomă, este aplicabilă Legea nr. 15 /1990. Depune la dosar copia unui certificat de înregistrare de la. B din care rezultă că este regie autonomă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 634/ CA/ 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihora fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, - 61,. 1, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța - nr. 1, jud. B și, în consecință s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local O nr.578 din 31.07.2008, în ce privește art.1 lit.b pct.5, referitor la revocarea mandatului de membru în consiliul de administrație al Regiei Autonome de Piețe, Agrement și Salubritate O, a d-lui; a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de membru în consiliul de administrație din care a fost revocat începând cu data revocării acestuia și până la data repunerii sale în funcție, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1504, 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că rin p. Hotărârea nr. 654 din 20 septembrie 2006, Consiliul Local al Municipiului Oaf ost desemnat ca reprezentant în Consiliul de Administrație al O reclamantul.
Prin HCL nr. 578/ 31 iulie 2008, la art.1 lit. b pct. 5 s-a dispus revocarea mandatului în Consiliul de Administrație al O al reclamantului începând cu data de 31 iulie 2008. Considerentele care au stat la baza acestei hotărâri, le-a constituit reconsiderarea de către pârât a reprezentanților săi în Consiliul de administrație de la regiile autonome și societățile comerciale de interes local ca urmare a constituirii noului Consiliu Local al Municipiului O în urma alegerilor din iunie 2008.
Reclamantul a atacat în temeiul Legii nr.554/ 2004 hotărârea de consiliu local amintită, îndeplinind procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/ 2004, așa cum rezultă din adresa depusă la fila 4 dosar.
Conform disp. art. 137 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind întotdeauna impar.
Când sunt mai mulți administratori, aceștia constituie un Consiliu de administrație, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, administratorii pot fi revocați oricând de Adunarea Generală a Acționarilor.
În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la daune interese.
Atributul exclusiv al revocării administratorilor revine Adunării Generale a Acționarilor, și nu a acționarilor care i-au desemnat în Consiliile de Administrație.
Acționarul minoritar în O nu are atribuțiile și prerogativele legale de a revoca administratorii, neputându-se substitui Adunării Generale a Acționarilor.
Considerentele care au stat la baza emiterii de revocare a reclamantului, respectiv constituirea noului consiliu local și implicit reconsiderarea persoanelor care au fost desemnate pe o perioadă de 4 ani în Consiliul de Administrație în care consiliul local este acționar minoritar, nu au nici o justificare legală, consiliul local având doar atributul exclusiv de a desemna membru în Consiliul de Administrație, fără a avea însă posibilitatea legală de a-l și revoca.
De asemenea, invocarea de către pârât a contractului de mandat, respectiv a caracterului intuitu personae, nu poate fi reținută întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.31/ 1990 privind societățile comerciale, act normativ care reglementează în mod derogatoriu de la dreptul comun aspecte legate de numirea și revocarea administratorilor din Consiliul de Administrație al societăților comerciale.
Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că nr.578/ 31 iulie 2008 este nelegală privitoare la revocarea din calitatea de membru în Consiliul de Administrație al O și pe cale de consecință, văzând și disp. Legii 31/1990 s-a dispus anularea în parte a hotărârii referitoare la persoana reclamantului.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, instanța a constatat că potrivit disp. art.137/ 1 alin. 4 din Legea nr.31/ 1990, în cazul in care revocarea membrilor Consiliului de Administrație survine fără justă cauză, aceștia sunt îndreptățiți la plata unor daune-interese.
În speță revocarea reclamantului a fost nelegală, fără a exista o justă cauză.
Împotriva acestei sentințe, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, respingerea acțiunii formulată de reclamant, menținerea nr. 578/ 31. 07. 2008 ca temeinică și legală.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în speță se aplică prevederile Legii nr.31/ 1990, nefiind vorba de o societate comercială ci de o regie autonomă.
Potrivit art. 13 din Legea nr.15/ 1990 durata mandatului membrilor din consiliul de administrație este stabilită prin actul de înființare și nu poate depăși patru ani, iar membrii consiliului de administrație pot fi revocați oricând de către cei care i-au numit. Intimatul a ocupat funcția de membru în consiliul de administrație mai mult decât permitea legea.
Indemnizația nu are caracterul unui drept salarial ci este o indemnizație care se plătește pentru participarea efectivă la ședințele consiliului de administrație.
În fața instanței de fond, intimatul nu a precizat cuantumul pretențiilor în vederea achitării taxei de timbru.
Intimatul reclamant nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru următoarele considerente:
Prin HCL O nr. 578/31.07.2008, s-a dispus revocarea mandatelor membrilor consiliilor de administrație de la regiile autonome și societățile comerciale aflate sub autoritatea consiliului local al Municipiului O, precum și a reprezentanților consiliului local în consiliile de administrație ale societăților comerciale de interes local, respectiv la alin. 1 lit. b) s-a dispus revocarea din consiliul de administrație al Regiei Autonome de piețe, agrement și salubritate Oam andatului reclamantului.
Având în vedere că este vorba despre măsura revocării din consiliul de administrație al unei regii autonome de interes public local, în mod greșit instanța de fond a constatat incidența în speță a prevederilor Legii 31/1990. Textul de lege invocat de instanța de fond în considerentele hotărârii - art. 137 din Legea 31/1990 vizează administrarea societății pe acțiuni, or în speță, reclamantul a făcut parte și a fost revocat din consiliul de administrație al unei regii autonome.
Prin urmare, în examinarea legalității HCL atacate, instanța urmează a se raporta la legea specială aplicabilă în materie, respectiv Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din acest act normativ,conducerea regiei autonome revine consiliului de administrație, compus din 5-9 persoane, din care una este directorul sau directorul general al regiei; consiliul de administrație se numește prin ordin al ministrului de resort sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale.
De asemenea, potrivit art. 13 alin. 2, membrii consiliului de administrație pot fi revocați oricând de către cel care i-a numit, potrivit art. 12. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune interese.
Raportat la aceste dispoziții, instanța va reține că autoritatea publică locală avea dreptul de a proceda la revocarea calității de membru al consiliului de administrație a reclamantului, din moment ce aceeași autoritatea l-a desemnat pe acesta ca reprezentant al autorității publice locale în consiliul de administrație al regiei. În baza principiului simetriei actelor juridice, prin același tip de act prin care reclamantul a fost desemnat, poate să fie și revocat.
Mai mult, fiind vorba despre un mandat, în temeiul caracterului săuintuitupersonae, acesta este esențialmente revocabil, putând deci să fie revocat oricând de către cel care l-a acordat, iar instanța nu e poate substitui voințe mandantului, prin menținerea calității de mandatar a persoanei pe care mandantul înțelege să o revoce.
Având în vedere caracterul revocabil al mandatului, instanța apreciază că nu se impune obligativitatea motivării acestei măsuri în substanța sa, iar în acest sens sunt și prevederile art. 13 alin. 2 din Legea 15/1990, are dispun că membrii consiliului de administrație pot fi revocați oricând, iar dacă revocarea intervine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la daune interese.
Desigur, aceasta nu înseamnă că actul administrativ - în speță HCL nr. 578/31.07.2008 nu ar trebui motivat în privința măsurilor dispuse prin intermediul său. Sub acest aspect, din examinarea cuprinsului acestuia, se constată că acesta face referire la prevederile art. 12 din Legea 15/1990, precum și ale art. 37 din Legea 215/2001, astfel încât instanța apreciază că acesta cuprinde temeiurile care au stat la baza revocării reclamantului din calitatea de membru al consiliului de administrație al
Mai mult decât atât, tot în sensul îndreptățirii Consiliului Local de a revoca membrii consiliului de administrație din regia autonomă pe care ea însăși i-a numit, sunt și dispozițiile art. 37 din Legea 215/2001, în conformitate cu carepersoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a consiliului local, în condițiile legii, respectându-se configurația politică de la ultimele alegeri locale.
Prin urmare, este evident că măsura revocării reclamantului a survenit tocmai ca urmare a rezultatului alegerilor locale din iunie 2008, care au determinat schimbarea componenței consiliului local și implicit și a consiliilor de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale ai căror membrii sunt numiți de această autoritate publică locală.
Având în vedere aceste considerente, apreciind măsura revocării reclamantului din consiliul de administrație al O ca fiind temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului atât în ceea ce privește capătul principal de cerere, cât și capătul de cerere accesoriu, privind plata indemnizației de care a fost lipsit, soluționarea prin respingerea a capătului principal de cerere justificând aceeași soluție și cu privire la capătul de cerere accesoriu, în temeiul principiuluiaccesorium sequitur principale.
Pe cale de consecință, față de culpa procesuală a reclamantului, se impune a fi respinsă și solicitarea acestuia de a i se acorda cheltuieli de judecată în fond.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul Consiliul Local al municipiului O împotriva Sentinței nr. 634/ CA/ 27. 10. 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în O,-, - 61,. 1, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. hot.; 12. 03. 2010
Jud. fond
Dact. I; 15. 03. 2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
- recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Ocu sediul în O, -, nr.1, jud.
- intimatul reclamant cu domiciliul în O,-, - 61,. 1, jud.
- două comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Bocșe Elena
