Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 12/CA
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Consiliul Local Municipal P, cu sediul în P,-, județul I, în contradictoriu cu intimata - SRL P, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva sentinței nr.575/09.10.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dosarul se află la primul termen de judecată, că recursul este formulat în termen procedural și că s-a solicitat și judecata în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială pentru intimată, precizând că nu are de formulat cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata - SRL P, pune concluzii de respingere a recursului, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.575 din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, a fost anulată în parte HCL P nr.81/31.05.2007 adoptată de pârât în ceea ce privește taxa pentru sport, cultură, artă și știință(art.17) și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește nelegalitatea HCL P nr.81/31.05.2007, art.17, având ca obiect taxa pentru sport, cultură, artă și știință, taxa impusă are caracter nelegal din două considerente: instituirea și perceperea cu caracter general al acesteia încalcă regula imperativă stabilită de art.30 alin.6 din Legea nr.273/2006 coroborat cu art.282 alin.3 din Codul fiscal, potrivit căreia taxa specială se plătește doar de către categoria specială de contribuabili căreia i se adresează și nu de către toți contribuabilii, cum greșit și nelegal a procedat pârâtul, că de asemenea nu este respectată"situația permisă"impusă de legiuitor în art.282 Cod fiscal și art.30 alin.1 din Legea nr.273/2006, în sensul că taxa specială se stabilește și se percepe pentru funcționarea unor servicii de interes public înființate în interesul contribuabililor, și că, în al doilea rând, taxa pentru sport, cultură, artă și știință prin scopul său este de natură a eluda dispozițiile Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea și încalcă art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece se aduce atingere patrimoniului contribuabililor în scopul de a face reclamă/promova imaginea unor societăți comercial/alte entități, indiferent de structura capitalului acestora sau de forma de organizare, ale căror interese economice nu au nimic de a face cu bunăstarea contribuabilului sau cu buna funcționare a serviciilor publice de interes local, ajungându-se astfel la susținerea unui interes privat și nu a unui interes public local în favoarea contribuabilului.
De asemenea, s-a reținut că taxa este de natură a încălcat libertatea de gândire garantată de art.9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art.29 din Constituția României deoarece prin perceperea cu caracter general se impune, contrar voinței unor contribuabili, sprijinirea unor sporturi sau echipe, forme de manifestare artistică etc. ce nu sunt agreate de contribuabili.
Faptul că taxa contestată a fost instituită de pârât încă din anul 2002 prin Hotărârea nr.57 nu are nici o înrâurire asupra legalității taxei contestate pe calea acțiunii ce face obiectul cauzei deoarece taxele și impozitele locale se stabilesc anual de către pârât, iar reclamanta a contestat doar taxa pentru sport, cultură, artă și știință aferentă anului 2008, nefiind necesar și obligatoriu ca aceasta să conteste Hotărârea pârâtului nr.57/2002, apărările formulate de pârât fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local P care consideră că sentința este nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale și probelor administrate în cauză.
De asemenea precizează recurentul că legea nu retroactivează, iar HCL a produs efecte pentru exercițiul bugetar al municipiului P care s-a încheiat la data de 31 decembrie 2008.
În recurs nu a fost depusă întâmpinare.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond reține următoarele.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să se dispună anularea parțială a HCL nr.81/31.05.2007 numai cu privire la taxa pentru sport, cultură, artă și știință.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că instituirea și perceperea cu caracter general al acesteia încalcă regula imperativă stabilită de art.30 alin.6 din Legea nr.273/2006 coroborat cu art.282 alin.3 din Codul fiscal, potrivit căreia taxa specială se plătește doar de către categoria specială de contribuabili căreia i se adresează și nu de către toți contribuabilii
Se va observa că taxa pentru sport, cultură, artă și știință prin scopul său este de natură a eluda dispozițiile Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea și încalcă art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece se aduce atingere patrimoniului contribuabililor în scopul de a face reclamă/promova imaginea unor societăți comercial/alte entități, indiferent de structura capitalului acestora sau de forma de organizare, ale căror interese economice nu au nimic de a face cu bunăstarea contribuabilului sau cu buna funcționare a serviciilor publice de interes local.
Potrivit art.282 alin.1 și 3 din Legea nr. 571/2003, pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale însă acestea se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Având în vedere că din aceste texte de lege reiese clar că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, Curtea consideră că în prezenta cauză judicios a reținut prima instanță că reclamanta nu poate fi obligată la plata taxei de sport, cultură, artă și știință deoarece nu a beneficiat de serviciile pentru care s-a instituit taxa.
Principiul autonomiei locale, prevăzut și de art. 120 alin. 1 din Constituția României, nu se referă la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, în interesul comunităților locale, interese care, în acest domeniu, al impozitelor și taxelor locale, nu pot fi în contradicție cu interesele naționale. De altfel, în art. 139 alin. 2 din Constituție se prevede în mod clar că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
Actele autorităților publice locale nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel național, acțiunile Serviciului Finanțe Publice Locale P și ale Consiliului Local P trebuind să se circumscrie, în ceea ce privește taxele și impozitele locale, condiției stabilite de art. 282 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 potrivit căreia taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Consiliul Local P împotriva sentinței nr.575/ca/09. octombrie 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.RL/27.01.2010
Tehnored.gref.TN/29.01.2010
Jud. fond jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Dan
