Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1316
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, C, și împotriva sentinței civile nr.915/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, avocat aflat în substituirea av. ov - în reprezentarea reclamanților recurenți C, și și avocat în reprezentarea pârâților intimați, și, lipsă fiind pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat depune delegație de substituire.
Avocat depune și comunică părților prezente înscrisuri din care rezultă că pârâții din cauză au fost obligați să obțină atât PUZ-ul cât și acordul vecinilor. Solicită amânarea în vederea comunicării acestor înscrisuri și cu Primăria Municipiului
Reprezentantul pârâților intimați arată că aceste acte nu sunt relevante în cauză întrucât se referă la un alt imobil.
Avocatul consideră că înscrisurile ar trebui comunicate primăriei pentru ca aceasta să-și spună punctul de vedere în sensul că de ce pentru un imobil este necesar PUZ-ul și acordul vecinilor iar pentru un altul nu se cere acordul celor interesați.
Curtea respinge cererea de amânare pentru acest motiv considerându-l irelevant în soluționarea pricinii și, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea legii și astfel, nulitatea care derivă este o nulitate absolută. Actul acesta a vătămat grav dreptul de proprietate al celor învecinați imobilului în discuție.
Avocat solicită admiterea recursului pentru motivele formulate precum și pentru cele din concluziile scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei conform copiei chitanței pe care o depune. Achiesează la concluziile antevorbitorului său și adaugă faptul că în vederea eliberării autorizației de construire era necesar acordul vecinilor.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune (un număr de opt chitanțe fiecare emise pentru suma de 1.100 lei). Arată că respectiva construcție este în perfectă legalitate și că nu era necesar obținerea acordului vecinilor.
Avocat mai arată că PUZ nu există și întreg cartierul este în regim de iar pârâții au construit o clădire cu un regim de înălțime vădit disproporționat față de celelalte locuințe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 04.06.2008 și precizată în data de 03.07.2008 și 09.09.2008, reclamanții, C, și au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ pârâți Consiliul Local al Municipiului A solicitând anularea Hotărârii nr. 256/27.09.2007, Primăria Municipiului A solicitând anularea autorizațiilor de construcție nr. 1632 din 31.10.2007 și nr. 80/06.02.2008, și a actelor care au stat la baza emiterii lor, privind construirea imobilului din A- și suspendarea autorizațiilor de construire și pârâții, și solicitând obligarea lor să demoleze imobilul din-, construit ilegal.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că prin construirea acestui imobil le sunt vătămate în mod grav dreptul de proprietate privată, având în vedere că imobilul construit constă într-un bloc de locuințe cu un regim de înălțime, volumetrie și amplasament care le afectează proprietățile lor, pentru că balcoanele, fiind direcționate spre imobilele lor, aflate în imediata vecinătate, locatarii blocului au vedere directă asupra proprietății lor, contrar prevederile art. 611 și următoarele Cod civil.
De asemenea reclamanții arată că hotărârea este nelegală pentru că a probat - ul pentru construirea imobilului în speță, fără existența unui PUZ pentru zona respectivă. Deși zona respectivă este o zonă de locuințe de tip cartier rezidențial, cu regimuri de înălțime nu mai mari de, prin cele două autorizații s-a aprobat construirea acestui imobil cu, fără acordul vecinilor, care era obligatoriu având în vedere că acest imobil era nou construit și depășea regimul de înălțime admis în zonă. Primăria Municipiului Aac onsemnat în Certificatul de urbanism nr. 1145/2 mai 2007 că regimul de înălțime a imobilului se stabilește prin tocmai pentru a evita aceste acorduri, la emiterea autorizațiilor fiind luate în considerare numai acordurile de demolare a vechii construcții de pe terenul în cauză. Deși inițial autorizația a fost eliberată pentru construirea a 14 apartamente și 14 locuiri de parcare, în final s-au construit 24 apartamente și 14 locuri de parcare, iar imobilul s-a executat cu grave erori în ce privește fundația și structura, împrejurarea rezultată din actele de control întocmite de
Reclamanții mai arată că imobilul astfel construit contribuie la devalorizarea proprietăților lor ca urmare a faptului că vederea directă spre imobilele lor le violează spațiul intim.
Prin întâmpinări, pârâții, și au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că hotărârea atacată în instanță este legală și că reclamanții nu au atacat-o imediat în contencios administrativ și că pentru a putea construi Primăria Municipiului A le-a eliberat Certificatul de urbanism nr 1145/ 2 mai 2007 iar ulterior au obținut și punctul de vedere al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului T, exprimat prin adresa 1113/P/3 sept. 2007 și al A, exprimat prin adresa 117/ 25 ian. 2008. Contrar susținerilor reclamanților, construcția a fost executată cu respectarea indicatorilor tehnici, dovada reprezentând-o procesul verbal de recepție nr.1/4 martie 2008, încheiat la terminarea lucrărilor.
Tot prin întâmpinare, pârâții, și au solicitat și ei respingerea acțiunii cu motivarea că au fost cumpărători de bună credință, fără a cunoaște că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare ar fi existat divergențe legate de această construcție.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A nu au formulat întâmpinare, depunând la dosarul cauzei actele atacate și documentația care a stat la baza eliberării lor; reprezentantul lor solicitând respingerea acțiunii pentru motivele arătate în adresele trimise reclamanților anterior promovării acțiunii.
Prin sentința civilă nr.915/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea precizată în contencios administrativ, exercitată de reclamanții, C, și împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului A pentru anularea Hotărârii nr. 256/27.09.2007, Primăria Municipiului A pentru anularea Autorizației de construire nr. 1632/31.10.2008 și Autorizației de construire nr. 80/06.02.2008 și, -A, pentru obligarea la demolarea construcției și cererea de suspendare a autorizației de construire.
A obligat reclamanții să le plătească pârâților, și câte 2.380 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși lucrările de construcție a acestui imobil, la data de 12 dec. 2007 se găseau în faza în care construcția era ridicată "în roșu", astfel cum rezultă din planșele fotografice de la 172-174 și finalizate în luna martie 2008, astfel cum rezultă din procesul verbal de recepție nr. 1 din 4 martie 2008, reclamanții au promovat acțiunea lor în anularea Hotărârii A nr. 256/27 sept. 2007, de aprobare a -ului pentru construirea imobilului în speță și de construire nr. 1632/31 oct. 2007 și 80/ 6 febr. 2008, precum și suspendarea autorizației și a oricărei lucrări pe durata procesului, abia în data de 4 iunie 2008 deși, din conținutul sesizării lor înregistrate la Primăria Mun. A sub nr. 26.010/25 apr. 2008, rezultă că ei aveau cunoștință despre faptul că imobilul în speță urma să aibă mai multe nivele.
Reclamanții s-au adresat Primăriei Mun. A, prin audiențe și plângeri, când lucrările de construcție erau în faza avansată, iar Primăria le-a comunicat în două rânduri, ultima dată în 25 aprilie 2008, prin adresa nr. 26010/25 mai 2008 că își menține punctul de vedere exprimat prin adresa nr. 16873/l/ 21 martie 2008, potrivit căruia autorizațiile nu pot fi revocate pentru că au intrat în circuitul civil.
Într-adevăr art. 2 pct. 5 pct. 6 din Normele de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare prevăd că în cazul construcției de față este necesar acordul vecinilor, conform prevederilor legale, dat în formă autentică, însă instanța a constatat că se găsește în imposibilitate să dispună anularea acestor acte atâta timp cât anterior promovării acțiunii de către reclamanți, imobilul a fost finalizat în totalitate, apartamentele locuite, iar 4 dintre ele și vândute pârâților,.
În concluzie, instanța a reținut că în faza incipientă a executării lucrărilor de construire a acestui imobil reclamanții, deși aveau posibilitatea să uzeze de prevederile art. 12 alin. 2 din Legea 50/1991, nu au promovat o astfel de acțiune și nici nu au solicitat suspendarea autorizațiilor și oprirea executării lucrărilor, conform acestor dispoziții.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins acțiunea reclamanților pentru anularea acestor acte, demolarea construcției precum și cererea de suspendare a autorizațiilor de construire.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanții să le plătească pârâților, - și -, și - și și câte 2380 lei cheltuieli de judecată, constând în onorarii de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată
În motivarea cererii de recurs, reclamanții arată că prima instanță a omis să rețină că, potrivit certificatului de urbanism, în sarcina solicitanților autorizației a fost stabilită o obligație clară și imperativă "nu vor fi afectate proprietățile învecinate".
Cu toate acestea autorizația a fost emisă fără a se mai fi produs vreo probă că proprietățile învecinate sunt ori nu afectate. Conform actului de la fila 43 din dosar, rezultă în mod clar că pe parcursul derulării demersurilor pentru obținerea autorizației, s-a pus clar în discuție necesitatea obținerii de către solicitanți a PUZ - ului, demers pe care însă aceștia nu l-au finalizat tot pentru simplul motiv că ar fi avut nevoie de consimțământul în formă autentică al tuturor proprietarilor afectați.
Se mai arată că la fila 35 există o declarație autentică semnată de numitul, proprietarul imobilului din A,-, prin care acesta și-a dat acordul pentru demolarea unor construcții amplasate pe terenul din A,- - imobilul în litigiu, fiind discutabil ca în situația în care pentru demolarea unor lucrări s-a cerut ca proprietarii imobilului de pe- să prezinte declarații autentice din partea proprietarilor învecinați, pentru efectuarea unor lucrări de construcție cu un regim de înălțime evident diferit de tot ce se află în zonă, să nu se mai ceară astfel de declarații.
Privitor la problema caracterului nulității autorizației, recurenții consideră că aceasta este o nulitate absolută care desființează deplin drept actul dat cu încălcarea unor dispoziții legale exprese. Iar dacă este vorba de nulitate absolută, ea nu poate fi asanată în nici un fel. Acest aspect a fost omis de prima instanță care, în felul acesta a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.
Cât privește obiecțiunile aduse în sentință la derularea demersurilor reclamanților, aceștia arată că nu sunt reale. Arată că vor face dovada că au adresat plângeri prealabile, deîndată ce au luat cunoștință, prin mijloacele ce le-au stat la dispoziție, de emiterea actului litigios.
Recurenții consideră că s-a acționat în așa fel încât persoanele ale căror interese urmau să fie lezate să ia la cunoștință cât mai târziu de emiterea actului, iar acest lucru demonstrează totala rea credință atât a emitentului actului cât și a solicitanților pârâți. În realitate, arată că au acționat cu maximă operativitate și de o manieră care să pună serios în discuție atât valabilitatea actului cât și condițiile în care cele stipulate în autorizație erau puse în aplicare, făcând trimitere la plângerile adresate Inspectoratului în construcții și modul în care ele au fost rezolvate. În baza acestor acte rezultă că organul administrativ pârât ar fi avut posibilitatea să ia măsuri de invalidare, retragere a autorizației mai înainte ca lucrările de construcție să fi fost finalizate, dar, deși cunoștea deja plângerile reclamanților, Primăria Aar efuzat în mod abuziv să ia măsuri de reintrare în legalitate.
Mai arată că la termenul din 3 iulie 2008, prin precizarea depusă la fila 213 au solicitat instanței să se dispună suspendarea autorizației în litigiu, dar instanța de fond nu a pus niciodată în discuție această cerere și nu i-a dat nici o rezolvare. Consideră că, în ipoteza în care, chiar la data formulării cererii, prima instanță ar fi dispus măsura suspendării, lucrările de construcție nu ar mai fi ajuns la stadiu de finalizare și nici nu s-ar fi putut trece la comercializarea unora dintre apartamente.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivare, în esență, se arată că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamanților, prima instanță reținând că la data de 12.12.2007 lucrările de construcție a imobilului în litigiu se aflau în faza "construcție ridicată în roșu", fiind finalizate în luna martie a anului 2008, după cum rezultă din procesul verbal de recepție. Totodată invocă situația că reclamanții au promovat acțiunea la data de 04.06.2008, deși din conținutul sesizărilor înregistrate la Primăria Municipiului A sub nr.26010/25.04.2008 rezultă că aceștia aveau cunoștință despre faptul că imobilul în cauză urma să aibă mai multe nivele.
Pârâții intimați conchid prin a arăta că pentru emiterea autorizațiilor de construire nu era nevoie de acordul vecinilor întrucât potrivit prevederilor pct.2.5.6 din Anexa 1 Legii 50/1991, acest acord, exprimat în formă autentică, "este necesar, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora - pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate."
La dosar au depus întâmpinare și pârâții intimați, care, în esență, susțin aceleași motive de respingere a recursului. Se mai arată că imobilul în litigiu a intrat în circuitul civil, dânșii fiind cumpărători de bună credință ai apartamentelor și se invocă tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Principalele motive invocate de către recurenți se referă la lipsa acordului acestora, în calitate de proprietari ai clădirilor învecinate, la caracterul obligatoriu al acestui acord și în consecință la caracterul nulității absolute a autorizației de construire emisă în lipsa acordului, precum și la ignorarea de către prima instanță a cererii de suspendare formulată de către reclamanți la data de 03.07.2008 în cadrul dosarului de fond.
În privința primei critici de nelegalitate a autorizației de construire, Tribunalul Arada reținut că, deși potrivit dispozițiilor legale în vigoare acordul proprietarilor învecinați era necesar, acest viciu nu mai poate conduce la anularea autorizației și demolarea blocului de locuințe, întrucât construcția este deja finalizată și o parte din apartamente sunt deja înstrăinate altor persoane fizice.
Curtea subscrie acestei argumentații a Tribunalului Arad având în vedere că din întreaga documentație tehnică depusă la dosarul de fond, inclusiv din planșele fotografice (fila 172 dosar fond) și certificatul de atestare fiscală (fila 314dosar fond), rezultă că la sfârșitul anului 2007 construcția era deja ridicată, fiind finalizată în cursul lunii martie 2008, înainte de introducerea acțiunii reclamanților, la data de 04.06.2008.
Prin urmare, Tribunalul Arada avut de ale între interesul proprietarilor învecinați, lezați în dreptul lor prin edificarea unei construcții cu un regim de înălțime diferit de cel al propriilor lor construcții, și interesul proprietarului inițial al blocului de locuințe colective, și al subdobânditorilor de bună credință a apartamentelor din cadrul blocului menționat.
Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Arada avut în vedere soluția economică a nedemolării imobilului edificat, o soluție contrară având ca efecte un prejudiciu material în mod mult mai mare decât prejudiciul invocat de către reclamanți.
De altfel, în acțiunea lor reclamanții nici nu invocă alte argumente decât cele care vizează nerespectarea unor formalități, nefiind pusă în discuție structura de rezistență a imobilului ori pericolul afectării fizice a clădirilor învecinate, aspecte care ar fi vizat petitul prin care reclamanții solicită demolarea construcției.
Mai mult decât atât, prin chiar cererea de suspendare a autorizației de construire și a oricăror alte lucrări (fila 213 dos. fond) reclamanții remarcă faptul că din niciun act eliberat de autoritățile competente din cele aflate la dosarul administrativ de eliberare a autorizației, nu rezultă că beneficiarii autorizației au fost obligați să obțină și consimțământul proprietarilor învecinați.
Această împrejurare vine să confirme eventuala nerespectare a cerinței legale de a obține acordul vecinilor, în anumite situații, prevăzute expres de lege, nu îi este imputabilă beneficiarului construcției și cu atât mai mult actualilor proprietari ai apartamentelor vândute, față de care demolarea propriilor locuințe ar apărea nedreaptă și vădit neproporțională cu interesul ocrotit printr-o astfel de măsură.
Cât privește motivarea că cererea de suspendare a fost ignorată de prima instanță, Curtea apreciază că într-adevăr Tribunalul Arada omis să se pronunțe asupra ei, însă, față de împrejurarea că la data formulării cererii de suspendare, respectiv la data de 03.07.2008, imobilul era deja edificat. Curtea constată, că cererea de suspendare ar fi fost oricum rămasă fără obiect, astfel încât nu se impune modificarea sentinței civile atacate din acest punct de vedere.
Curtea înlătură de asemenea susținerile vizând caracterul de nulitate absolută a autorizației de construire întrucât legislația specifică materiei de contencios administrativ nu operează cu această noțiune de nelegalitate și oportunitate, care nu implică analizarea efectelor nulității în funcție de caracterulrelativoriabsolutca în cazul actului juridic civil.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul reclamanților, Curtea urmează a-l respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea urmează a obliga recurenții la plata parțială a acestora, în cuantum total de 3.000 lei, către intimații, și, apreciind că, față de criteriile prevăzute de art.274 alin.3 Cod procedură civilă și față de cuantumul mare al acestor cheltuieli acordate în primă instanță, suma totală de 3.000 lei este suficientă pentru toți pârâții, fără ca această dispoziție să aducă atingere contractelor de asistență juridică intervenite între pârâți și apărătorul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 915/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local A, Primăria A, și.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată către pârâții intimați, și în cuantum de 3.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.12.2009
Tehnored./10.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
