Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 137/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de:- 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - --- - președinte secție
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Prefectul Județului C, împotriva Sentinței civile nr.1552 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act emis de autorități publice".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din17 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 februarie 2009.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.1552 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului C în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local nr.23/04.04.2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.23/04.04.2008, Consiliul Local a stabilit măsuri pentru organizarea pășunatului pe teritoriul administrativ al orașului pentru perioada de timp 24.04.2008 - 15.10.2008.
La art.4 s-a dispus repartizarea și folosirea pășunilor aflate în administrarea Consiliului Local pentru crescătorii de animale din orașul numai după achitarea taxei speciale de pășunat și după emiterea autorizației sanitar-veterinare, la articolul 5 s-au aprobat taxele speciale de pășunat pe anul 2008, durata de pășunat fiind 24.04.2008 - 15.10.2008, iar la art.9 s-au stabilit condițiile în care se poate dobândi dreptul la pășunat.
Hotărârea mai sus-arătată și-a produs efectele juridice, perioada pentru care s-au perceput taxele speciale de pășunat fiind cuprinsă între 24.04.2008 - 15.10.2008.
Prin această Hotărâre nu s-au adoptat măsuri despre vânzare, concesionare, ori închiriere a unui bun din domeniul public ori privat al orașului, convenții ce ar fi trebuit încheiate numai după organizarea de licitații astfel cum a susținut reclamantul, ci despre adoptarea unor taxe speciale care este atributul legal al oricărui Consiliu local.
Instanța de fond a reținut că în speță nu pot fi reținute prevederile art.15 din Legea nr.213/1998 invocate ca temei de drept pentru susținerea cererii reclamantului, întrucât pășunile din raza orașului aparțin domeniului privat al orașului, conform art.33 din Legea nr.18/19991.
Efectele juridice ale hotărârii atacate de reclamant au încetat la data de 15 octombrie 2008, iar anularea acesteia în aceste condiții a fost privită de instanța de judecată ca o măsură superfluă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întemeindu-se pe argumente lipsite de suport juridic.
Acesta a invocat prevederile art.123, alin.2 din Legea nr.215/2001, potrivit cărora vânzarea, concesionarea și închirierea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al localității se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Recurentul a susținut că nici intimatul nici prima instanță nu au invocat vreun act normativ care să prevadă, în cazul organizării pășunatului, dispoziții derogatorii de la regula potrivit căreia Consiliul local este obligat să organizeze licitații atunci când intenționează să închirieze un bun din patrimoniul unității administrativ teritoriale. În ceea ce privește taxele speciale, acestea se pot percepe de către Consiliul local pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, ori la nivelul orașului nu există înființat un serviciu public, ca structură distinctă ce are ca obiect activitatea de pășunat ori administrare a domeniului public sau privat al unității administrativ teritoriale.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că prevederile art.15 din Legea nr.213/1998 nu au incidență în speță, având în vedere că în art.9 al Hotărârii contestate se arată că pe raza teritorial administrativă a orașului se află pășuni care aparțin domeniului public.
Referitor la ineficiența măsurii anulării actului administrativ ce și-a produs efectele juridice, recurentul a precizat că anularea actelor de drept administrativ reprezintă o sancțiune de desființare a efectelor actului juridic, atât pentru trecut, cât și pentru viitor, determinată de cauze anterioare sau simultane încheierii actului nelegal.
Intimatul Consiliul Local a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a susținut că în mod corect instanța de fond a constatat că în articolele contestate nu s-au adoptat măsuri privind vânzarea, concesionarea sau închiriere unui bun din domeniul public sau privat al orașului, ci s-a adoptat o taxă specială, care este atributul legal al fiecărei autorități administrative publice locale.
Intimatul a mai arătat că modalitatea repartizării pășunilor fără licitație a fost aplicată numai în anul 2008, tocmai pentru ca unitatea administrativ-teritorială să poată beneficia de prevederile nr.OUG125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007. Potrivit art.6 din acest act normativ, beneficiarii plăților directe în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari, sau alte asemenea., concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr. 1552 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna este nefondat.
Prin Hotărârea nr.23/04.04.2008, adoptată de Consiliul Local al Orașului, s-a hotărât, pentru desfășurarea în condiții bune a activității de pășunat, stabilirea unor taxe de pășunat, precum și repartizarea și folosirea pășunilor aflate în administrarea consiliului local pentru crescătorii de animale, pe baza achitării taxei speciale de pășunat și după obținerea autorizației sanitar-veterinare.
Aceste măsuri au fost luate cu respectarea competențelor atribuite prin lege Consiliului local, precum și cu respectarea procedurii de adoptare a hotărârii.
În speță nu sunt incidente prevederile art.123, alin.2 din Legea nr.215/2001, deoarece prin Hotărârea a cărei anulare parțială se solicită, nu s-a dispus vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al orașului, ci s-a stabilit repartizarea pășunilor numai pe baza achitării unei taxe speciale de pășunat.
Acest mod de valorificare a terenurilor aflate în administrarea unității administrativ-teritoriale a orașului a fost ales ca urmare a exercitării autonomiei locale, nefiind obligatoriu ca aceste terenuri să fie vândute, concesionate sau închiriate, astfel cum prevede art.123, alin.2 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
De altfel, este logic ca terenurile cu destinație de pășunat să fie repartizate crescătorilor de animale de pe raza teritorială a orașului, în caz contrar, respectiv în situația organizării unei licitații, astfel cum susține recurentul că ar fi trebuit să se procedeze, s-ar putea ajunge la o situație în care aceste terenuri să fie folosite de persoane fizice sau juridice din alte zone. În aceste împrejurări, s-ar crea un prejudiciu persoanelor din localitate și s-ar îngreuna activitatea de pășunat în acest perimetru.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul Prefectul Județului C împotriva Sentinței civile nr.1552 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Prefectul Județului cu sediul în G, nr.4, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1552/28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - --- - -
eliberată din funcție semnează
președinte instanță
Grefier,
Red. C- 20.03.2009
Dact. - 26.03.2009/2 ex.
Jud fond -
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
