Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 140

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Hrudei

JUDECĂTOR 2: Gabriel Adrian Năsui

JUDECĂTOR 3: Axente

GREFIER: -

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanții și, recursul formulat de către pârâții, - și, precum și recursul formulat de către chematul în garanție PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva Sentinței civile nr. 1698 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N și chemații în garanție-intimați MUNICIPIUL C-N și, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA:

Prin Sentința civilă nr. 1698 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-

S-a anulat dovada de luare în folosință 279/20 iulie 2006 eliberată de Primarul Municipiului C-N și procesul-verbal de recepție nr.1 din 23 mai 2005.

S-a respins cererea de rectificare a CF 160.288 C-N, nr. cadastral 6481 și de demolare a construcției edificată pe str. - 187 C-

Pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 lei.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții, în contradictoriu cu MUNICIPIUL C-N, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, și MUNICIPIUL C-N, solicitând instanței anularea procesului-verbal de recepție nr.1 din 23 mai 2005, dovezii de luare în folosință 279 din 20 iulie 2006, demolarea ultimului etaj al noii construcții edificate pe str. - 127 din C-N și rectificarea cărții funciare 160.288 nedefinitivă C-N, nr. cadastral 6481 (nr.22130/2/1), cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au arătat că atât actele administrative au fost emise cu încălcarea prevederilor legale cât și faptul că prin construirea cu încălcarea normelor legale în material construcțiilor și urbanismului, ultimul etaj edificat le aduce prejudicii prin umbrirea construcției și scăderea valorii de circulație.

Pârâții Primarul Municipiului C-N și Municipiul C-N, au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că de fapt construcția reclamanților este aceea care nu respectă prevederile legale, autorizația de construire a fost anulată pe motive de oportunitate iar prejudiciul nu a fost dovedit.

Pârâții, și au formulat în conformitate cu art.60 Cod procedură civilă o cerere de chemare în garanție solicitând obligarea chemaților în garanție Municipiul C-N, Primarul Municipiului C-N și, în solidar la plata sumei de 386.457,35 Euro în ipoteza admiterii cererii formulate de reclamanți de demolare a construcției edificate.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Prin autorizația de construire 1878 din 17.10.2005, s-a aprobat pârâților, și lucrările de supraetajare și mansardare a locuinței existente situate în C-N,- a cărei proprietari erau, lucrări care au fost executate și finalizate.

Prin Sentința civilă 352/2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- a fost anulată autorizația de construire 1878/2005 a Primarului Municipiului C-N iar această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului.

Prin Decizia civilă nr. 380/2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul 1345/24.03.2006, această instanță a dispus suspendarea provizorie a executării lucrărilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului.

Pârâții finalizând lucrarea au solicitat recepția lucrării iar aceasta a fost recepționată prin procesul-verbal de recepție nr.1 din 23 mai 2005 iar mai apoi a fost emisă dovada de luare în folosință 279 din 20 iulie 2006 de către Primarul Municipiului C-N, prin care se atestau lucrările efectuate și executate în baza autorizației de construire 1878/2005.

Această dovadă de luare în folosință definitivă alături de proiectul tehnic și documentația cadastrală a constituit baza în care pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în CF - C-

Potrivit art.37 alin.2 din Legea 50/1991, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. De asemenea, alineatul 5 al aceluiași articol arată că nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară construcțiile executate fără autorizație de construcție și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor.

la efectuarea lucrărilor este o operațiune în baza căreia se certifică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic și cu detaliile de execuție. Ca atare, fiind anulată autorizația de construcție prin Sentința civilă 352/2007 nu se putea considera că exista o autorizație de construire valabilă și prin urmare, nu se putea încheia procesul-verbal de recepție ci trebuiau aplicate prevederile articolului 28 din Legea 50/1991, respectiv de luare a măsurilor de intrare în legalitate.

De asemenea, dovada de luare în folosință definitivă a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în materie pentru că ea trebuie eliberată dacă toate etapele prevăzute de Legea 50/1991 sunt îndeplinite, respectiv să existe certificatul de urbanism, avizele necesare, autorizația de construire valabilă, procesul-verbal de recepție care să confirme condițiile în care a fost executată construcția.

Așa fiind, tribunalul a anulat dovada de luare în folosință 279/20 iulie 2006 eliberată de Primarul Municipiului C-N și procesul-verbal de recepție nr. 1 din 23 mai 2005 apreciind că aceste acte au fost emise în condițiile în care s-a încălcat legea privind autorizarea în construcții.

În ceea ce privește acțiunea în rectificare este real faptul că a fost anulată dovada de luare în folosință care a stat la baza înscrierii în cartea funciară însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 34 pct.1 din Legea 7/1996 invocate de reclamanți ci mai degrabă cele prevăzute de art.34 pct.3 din Legea 7/1996 pentru că la data respectivă dovada de folosință nu era anulată și în calitate de act administrativ exprima prezumția de valabilitate și veridicitate. Ca atare, față de motivul invocat, a respins acțiunea în rectificare de carte funciară.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate de pârâți, în conformitate cu prev. art.274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat pârâții la plata sumei de 1785 lei, reprezentând onorariu avocațial considerând că petitele principale ale acțiunii de anulare a actelor administrative au fost admise și astfel pârâții datorează cheltuieli de judecată.

Acțiunea prezentă a fost disjunsă din dosarul care a avut ca obiect anularea autorizației de construire însă, în prezent, chiar dacă toate actele administrative care atestă existența construcției sunt anulate, nu mai sunt incidente motivele care să ducă la desființarea ultimului nivel al construcției.

Aceasta deoarece la momentul de față nu a fost dovedită în conformitate cu art.1169 cod civil încălcarea servituților pentru că golurile existente în construcție care urmau să servească la montarea ferestrelor au fost obturate iar construcția este de fapt o supraetajare pe vechea construcție, pârâții neîncălcând limita minimă prevăzută de lege în care să nu poată construi.

Ca atare, construcția edificată de reclamanți înscriindu-se ca înălțime în L 3A și nefiind justificate alte motive de natură a duce la demolarea construcției sau cel puțin a ultimului etaj al acestuia, tribunalul a respins capătul de cerere privind demolarea. Este de competența autorităților administrative să hotărască în ce măsură actualmente lucrarea edificată de reclamanți mai poate fi autorizată potrivit art.28 din Legea 50/1991 pentru că simpla nelegalitate a actelor administrative nu poate duce la demolarea construcției fără ca să existe și alte condiții care să justifice această imixtiune în dreptul de proprietate.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a considerat că aceasta nu este întemeiată dat fiind faptul că ea a fost formulată în ideea admiterii capătului de cerere privind demolarea construcției care a fost respins de către instanță.

Cheltuielile de judecată solicitate de pârâții nu au fost acordate deoarece cererea de chemare în garanție a fost o opțiune a pârâților pentru a se determina gradul culpei între autoritatea emitentă a actelor administrative și pârâți în sensul de a nu suporta singuri paguba cauzată de demolarea construcției. Astfel, cheltuielile legate de taxa de timbru și de onorariu expert nu pot fi imputate reclamanților iar cheltuielile legate de onorariul avocațial raportat la faptul că așa cum s-a arătat mai sus, capetele de cerere principale ale acțiunii au fost atinse, nu sunt justificate.

Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții și, pârâții, - și, precum și chematul în garanție PRIMARUL MUNICIPIULUI C-

Prin recursul declarat de chematul în garanție PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii in intregime a actiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că solutia pronuntata de prima instanta este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recus, prevazut de disp. art. 304 pct. 9 pr. civ.

Astfel, judecatorul fondului, a retinut in considerentele hotararii pronuntate ca dovada de luare in folosinta a fost emisa cu incalcarea prevederilor legale pentru ca trebuia eliberata daca toate etapele prevazute de Legea nr. 50/1991 sunt indeplinite, respectiv sa existe certificatul de urbanism, avizele necesare, autorizatia de construire valabila, procesul verbal de receptie care sa confirme conditiile in care a fost executata constructia.

Argumentele retinute de catre prima instanta nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia de anulare a dovezii de luare in folosinta si a procesului verbal de receptie a lucrarilor.

Afirmatia instantei de fond conform careia la data intocmirii procesului verbal de receptie a lucrarilor si la momentul eliberarii dovezii de luare în folosinta, autorizatia de construire era anulata, nu corespunde realitatii. Dupa cum se poate observa, sentinta civila nr. 352/2007, invocata de catre instanta a fost pronuntata la data de 9 februarie 2007, iar decizia Curtii de Apel a fost pronuntata la data de 30 mai 2007. Ca atare, hotararile judecatoresti la care s-a facut referire mai sus sunt ulterioare atât procesului verbal de receptie a lucrarilor, cat si dovezii de luare in folosinta. Ulterioara intocmirii procesului verbal este si decizia civila nr. 380/2006, aceasta fiind pronuntata la data de 24 martie 2006.

In aceste conditii, nu se poate sustine, asa cum in mod gresit a sustinut prima instanta, ca la data eliberarii celor doua acte autorizatia de construire era anulata.

Pe de alta parte, intocmirea procesului verbal de receptie a lucrarilor, ca si componenta a sistemului calitatii in constructii are loc in conditiile disp. art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republ. cu modificarile si completarile ulterioare si reprezinta actul prin care se certifica finalizarea lucrarilor executate in conformitate cu prevederile proiectului tehnic si cu detaliile de executie (anexa 2 la Legea nr. 50/1.991. ). In consecinta, intocmirea procesului verbal de receptie a lucrarilor nu presupune, in mod necesar, verificarea legalitatii autorizatiei de construire in baza careia s-a edificat constructia.

Prevederile legale mentionate se coreleaza cu dispozitiile art. 70 si 71. din Ordinul nr. 1.430/2005. Astfel, in conformitate cu disp. art. 71. procesul verbal de receptie a lucrarilor are in vedere lucrarile de constructii si se intocmeste in vederea declararii constructiei la organele fiscale teritoriale si in vederea achitarii taxelor la Inspectia de Stat in Constructii, iar potrivit art. 70 lit. c din acelasi act normativ II recepția lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea (cu sau fără rezerve) și că aceasta poate fi dată n folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligiile n conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Dispoziții similare contine si nr.HG 273/1.994, modificata prin nr.HG 940/2006 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.

Prin urmare, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor este actul in care se consemneaza respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente si executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigențelor esențiale, conform legii.

Ca atare, procesul verbal de receptie a lucrarilor intocmit de comisia de receptie a lucrarilor, in componenta prevazuta de disp. art. 7 si urm. din nr.HG 273/1.994, modificata prin nr.HG 940/2006, constata respectarea de catre executantul lucrarii a prevederilor din documentatia tehnică ce a stat la baza emiterii

Raportat la cele expuse mai sus si la singurul motiv de nulitate retinut de catre instanta de fond in considerentele hotararii atacate - faptul ca autorizatia de construire a fost anulata irevocabil, s-a solicitat să se constate ca, reglementarile legale mentionate nu conditioneaza intocmirea procesului verbal de receptie a lucrarilor si a dovezii de luare in folosinta de inexistenta unor litigii avand ca obiect anularea

In ceea ce priveste nulitatea dovezii de luare in folosinta este de precizat faptul ca Legea nr. 50/1.991. republ. nu defineste in mod expres notiunea de II dovada de luare in folosinta, II si modalitatea de emitere a acesteia sub aspectul continutului pe care trebuie sa-I aiba documentatia depusa la autoritatea administratiei locale, insa art. 70 din Ordinul nr. 1430/2005 se refera la II darea in folosinta ".

Art. 55 din Legea nr. 7/1996, republ. face vorbire despre II certificatul eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul ", certificat care atesta faptul că II proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire II.

In consecinta, cum prevederile legale mentionate nu contin dispoziții care sa reglementeze emiterea actului a carui nulitate se solicita, rezulta că nu subzista motivul de nulitate invocat de catre reclamanti.

Se mai impune a se preciza faptul ca, la momentul pronuntarii deciziei civile nr. 380/2006 si, in mod evident anterior finalizarii irevocabile a litigiului avand ca obiect anularea, constructia era deja finalizata, astfel rezulta si din probatiunea administrata in dosarele nr. 8082/117/20C 1345/2006.

Prin urmare, pana la anularea irevocabila a, aceasta produce efecte juridice, neexistand nici un motiv pentru ca recurentul sa refuze intocmirea procesului verbal de receptie a lucrarilor si eliberarea dovezii de luare în folosinta.

Nu in ultimul rand, s-a invocat imprejurarea ca nu aflam in situatia in care anularea autorizatiei de construire atrage, in mod, obligatoriu si anularea actelor subsecvente - respectiva procesului verbal receptie a lucrarilor si a dovezii de luare in folosinta, ca o consecinta a aplicării principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Si aceasta, pentru cel putin urmatoarele motive:

- hotararile judecatoresti prin care s-a anulat autorizatia de construire sunt ulterioare eliberarii procesului verbal de receptie a lucrarilor si dovezii de luare in folosinta;

- autorizatia de construire 1878/2005 si-a epuizat efectele o data cu intocmirea procesului verbal de receptie a lucrarilor, iar la acel moment nu s-a pus in discutie legalitatea actului administrativ, nefiind formulata vreo cerere de anulare;

- imprejurarea ca paratii au instrainat apartamentele edificate in baza nr. 1878/2005, prin antecontracte de vanzare-cumparare, iar tertii promitenti cumparatori sunt subdobanditori de buna credinta si cu titlu oneros, impun mentinerea actelor subsecvente - respectiv a procesului verbal si a dovezii de luare in folosinta.

Se mai sustine de catre prima instanta ca, in mod gresit, s-aincheiatprocesul verbal de receptie a lucrarilor, in opinia judecatorului fondului fiind necesaraluareamasurilor de intrare in legalitate, prevazute de disp. art. 28 din Legea nr. 50/1991.

Or, la momentul intocmirii procesului verbal de receptie a lucrarilor nu se punea problema luarii unor masuri de intrare in legalitate - fie prin eliberarea unei autorizatii de construire avand ca obiect modificarea solutiei constructive, fie prin desfiintarea acelor lucrari care nu respecta continutul documentatiei in conditiile in care constructia edificata respecta, in intregime, prevederile documentatiei tehnice.

Pe de alta parte, expertizele tehnice efectuate in dosarul nr- al Tribunalului Cluj au concluzionat faptul ca lucrarile autorizate prin nr. 1878/2005 respecta prevederile legale in materie, precum si faptul ca, constructia reclamantilor din prezentul dosar ( edificata fara autorizatie de construire) nu respecta disp. art. 612 si 614 Civ. Cu toate acestea, autorizatia de construire a fost anulata, numai pe motive de oportunitate, si nicidecum de legalitate.

Prin recursul declarat de pârâții, si, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive, precum și modificarea în ceea ce privește soluția dată cererilor privitoare la cheltuielile de judecată, în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâți (taxe timbru, onorarii expert și onorarii avocat) cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții au solicitat anularea AC 1878/2005 Primarul mun. C, AC a cărei beneficiari sunte și prin care s-au autorizat lucrări de supraetajare și mansardare a unei construcției proprietatea lor, construcție existentă și situată pe-. De asemenea, în cadrul aceleiași dosar a fost ulterior solicitată desființarea construcțiilor proprietatea pârâților. Aceste cereri au format obiectul dosarului - Tribunalul Cluj. In cadrul acestui dosar a fost dispusă disjungerea cererii de desființare a construcțiilor, această cerere formând obiectul dosarului - nou format și suspendat, această cerere de desființare constituindu-se în unica cerere la momentul formării dosarului.

In dosarul - Tribunalul Cluja rămas a fi judecată cererea de anulare a AC, cerere care a fost admisă prin sent.civ. 352/09.02.2007 Tribunalul Cluj, sentință ce a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1133/30.05.2007 Curtea de Apel Cluj.

De menționat împrejurarea că lucrările de construire ce fuseseră autorizate prin AC anulată au fost finalizate anterior anulării AC (aproximativ 9 luni de zile anterior pronuntării hotărârii judecătorești).

Reclamanții, au promovat pe rolul Judecătoriei Cluj (dosar -) o acțiune prin care solicită instanței a constata nulitatea procesului verbal de recepție, a dovezii de luare în folosință (ce vizau lucrările executate de către subsemnații cu respectarea AC anulată), desființarea construcțiilor proprietatea noastră și rectificarea cărții funciare. Ulterior reclamanții au solicitat reluarea judecății în dosar nr- Tribunalul Cluj, dosar suspendat, pentru ca apoi să invoce litispendența prin raportare la cererea de desființare a construcțiilor, obiect al ambelor dosare.

Pârâții au formulat cerere de chemare în garanție, chemând în judecată printr-o cerere în despăgubire condiționată de admiterea acțiunii, pe acele persoane care sunt chemate a răspunde pentru daunele care ar fi fost atrase de desființarea construcției.

Instanța de fond prin hotărârea recurată a admis în parte acțiunea formulată și precizată, anulând dovada de luare în folosință 279/20.07.2006 și procesul verbal de recepție. A fost respinsă cererea de desființare a construcției proprietatea pârâților, fiind respinsă pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție ca efect al respingerii acțiunii principale.

Pârâții au solicitat și cheltuielile de judecate care au fost însemnate, cheltuieli constând în onorariu expert, taxă de timbru și onorar avocat.

Cu toate că doar o parte a cererilor formulate de către reclamanți au fost admise, totuși acestora le-a fost admisă integral cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, deși formularea de către reclamanți a cererii de desființare a construcțiilor, cerere respinsă, i-a ocazionat cheltuieli însemnate, cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă de către instanța de fond.

Pârâții apreciază hotărârea pronunțată ca fiind în parte nelegală și netemeinică, nelegalitatea și netemeinicia vizând modalitatea de soluționare a cererilor privitoare la cheltuielile de judecată precum și la anularea procesului verbal de recepție și a dovezii de luare în folosință.

Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în ceea ce privește cheltuielile de judecată, atât a soluției de obligare a pârâților la plata cheltuielilor suportate de către reclamanți dar și cu privire la soluția de respingere a cererii privitoare la cheltuielile suportate.

Pârâții au solicitat cheltuielile ocazionate nouă de litigiul inițiat de către reclamanți. Pârâții au suportat taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, onorariu expert și onorariu avocat. Onorariul expert și onorariul avocat sunt aferente atât actiunii principale cât și cererii de chemare în garantie, iar taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garantie.

Fiind respinsă cererea principală de desființare a lucrărilor de construcție, a fost respinsă, fără cercetarea fondului, cererea de chemare în garanție pentru plata de despăgubiri, soluție legală și temeinică. Soluția este în acord cu practica judiciară fiind reținut în mod constant că "nu este de conceput admiterea cererii de chemare în garanție decât în situația în care se admite acțiunea" (Trib. Suprem, dec. 705/1971, idem Trib. I, 11 decembrie 1901, Em., Codul adnotat).

Această soluție însă a respingerii cererii de chemare în garanție este fundamentată doar pe soarta cererii principale și nu tranșează cu privire la raporturile juridice dintre pârâți și chemații în garanție. Această soluție nu poate conduce la a rămâne în sarcina pârâților cheltuielile suportate, ocazionate de formularea și susținerea cererii de chemare în garanție, pentru motivul că nu este manifestă culpa noastră procesuală.

In mod greșit, nelegal, dispune instanța de fond respingerea cererii privitoare la cheltuielile de judecată pe motiv că "cererea de chemare în garantie a fost o obtiune". O astfel de motivare nu poate sta la baza dispoziției privitoare la cheltuielile de judecată ci doar culpa procesuală. Principiul disponibilității este un principiu necontestat ce se manifestă permanent în cadrul procesului și care se traduce prinopțiunearecunoscută părților în ceea ce privește investirea instanței de judecată. Pe de altă parte însă legiuitorul a avut în vedere și a prevăzut "repararea completă a pagubei suferite de partea care câștigă procesul" (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare 11/1959), la baza obligației de restituire a cheltuielilor stând culpa procesuală.

nu Ii se poate imputa în nici un caz o culpă procesuală în ceea ce privește formularea cererii de chemare în garanție. Astfel, chiar dacă formularea și susținerea acestei cereri este o opțiune, cum de altfel tot opțiune este și formularea și susținerea cererii principale, acțiunii introductive, formularea acesteia nu a fost realizată în mod culpabil de către noi. Dimpotrivă pârâții în mod diligent a exercitat unul dintre drepturile procesuale recunoscute de către codul d e procedură civilă, formulând cererea de chemare în garanție pentru ca acesta să fie soluționată odată cu cererea de chemare în judecată, cu evitarea riscului unor soluții contrare. ("cererea de chemare în garanție, având ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi." (Trib. Suprem decizia 762/1978 În, Codul d e procedură civilă adnotat, ed. A 2-a)

Respingerea cererii de chemare în garanție a fost expresia directă și imediată, consecința, soluției dată capătului de cerere din acțiunea principală. Ca atare respingerea cererii de chemare în garanție este efectul direct al respingerii cererii de desființare a construcției care este o cerere a intimaților reclamanți, formulată și susținută de către aceștia, acestora aparținându-Ie și culpa procesuală.

Reclamanții intimați au formulat mai multe capete de cerere, doar două dintre aceste capete de cerere fiind admise. In acest caz instanța de fond era datoare nu a primi integral pretențiile privitoare la cheltuielile de judecată ci trebuia să aprecieze "În ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de cealaltă parte" (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare 11/1959). In același sens "dacă cererea reclamantului are mai multe capete de cerere și numai unul a fost admis.instanța va compensa, după caz, total sau parțial, cheltuielile de judecată" (, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, voI. II, 1977 p. 266).

Cu toate acestea instanța de fond obligă, în mod nelegal, pârâții recurenți la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanții intimați.

Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în ceea ce privește anularea procesului verbal de receptie nr. 1/23.05.2005 si a dovezii de luare în folosintă nr. 279/20.06.2006

S-a apreciat că hotărârea ca nelegală și netemeinică și în ceea ce privește soluția de anulare a procesului verbal și a dovezii de luare în folosință.

Motivele indicate în considerentele hotărârii relevă împrejurarea că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare de fapt neobservând o chestiune esențială și anume data celor două înscrisuri care este anterioară hotărârii judecătorești de anulare a Autorizației. Intr-adevăr constructia a fost finalizată în anul 2006, înscrisurile au fost eliberate în acest an 2006 iar acțiunea din dosar - Tribunalul Cluja fost admisă prin sent.civ. 352/09.02.2007.

Până la anularea Autorizației de construire acesta s-a bucurat de prezumția de valabilitate și veridicitate.

Instanta de fond a retinut în considerente "fiind anulată autorizatia de construire prin sentința civilă 352/007 nu se putea încheia procesul verbal de recepție ci trebuiau aplicate prvederile art. 28 din Legea 50/1991". "De asemenea, dovada de luare definitivă a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în materie pentru că ea trebuie eliberată dacă toate etapele prevăzute de Legea 50/1991 sunt îndeplinite, respectiv să existe certificat de urbanism, avizele necesare, autorizația de construire valabilă, procesul verbal de recepție".

Din cele mai sus arătate s-a concluzionat că instanta de fond si-a întemeiat hotărârea pe aceea că la data întocmirii procesului verbal de receptie si a dovezii de luare în folosintă ar fi fost anulată autorizatia de construire, lucru care însă nu este real și este combătut de data actelor depuse în probațiune. Intr-adevăr la data anulării autorizației de construire cele două înscrisuri anulate erau întocmite, ele fiind anterioare cu mai mult de J de an.

Cele relevate anterior conduc la nelegalitatea hotărârii acesta fiind motivată doar pe aceste considerente care așa cum a arătat au fost reținute în mod vădit eronat.

Pe de altă parte s-au apreciat următoarele:

Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este altceva decât actul prin care se evaluează de către investitor și executant (cu participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire potrivit art. 37 Legea 50/1991) conformitatea lucrărilor executate cu proiectele tehnice și detaliile de execuție, după finalizarea acestor lucrări. în sine are ca scop și este necesară pentru asigurarea calității în construcții fiind o componentă a sistemului calității în construcții.

Intr-adevăr potrivit Legii 50/1991 anexa nr. 2 (" unor termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii") " lucrarilor constituie o componenta a sistemului calitatii in constructii si este actul prin care se certifica finalizarea lucrarilor executate in conformitate cu prevederile proiectului tehnic si cu detaliile de executie". De observat în acest context și prevederile din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, Norme aprobate prin Ordin 1430/2005, care prin art. 70 reglementează anumite operațiuni pentru asigurarea calității în construcții în acord cu dispozițiile Legii nr. 10/1995.

Potrivit prevederilor legale in vigoare "receptia lucrarilor de constructii si a instalatiilor aferente este actul prin care investitorul declara ca accepta, preia lucrarea (cu sau fara rezerve) si ca aceasta poate fi data in folosinta. Prin actul de receptie se certifica faptul ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu prevederile contractului si ale "documentatiei de executie. "

Putem concluziona faptul că cerința pentru întocmirea acestui act este aceea de a se fi finalizat anumite lucrări care s-au desfășurat conform unor proiecte tehnice și că scopul actului este acela de a se certifica respectarea proiectului tehnic, obligatie a executantului lucrărilor. S-a remarcat că, cu acest prilej legiuitorul se referă și are în vedere doar proiectele tehnice și nu autorizația.

In acest context se poate afirma pe de o parte faptul că reclamanții nu pot justifica nici un interes în cererea lor de a se constata nulitatea acestui act. In ultimă instanță s-a arătat și faptul că nu există și nu s-a invocat nici un motiv de nulitatea real sau care ar putea avea legătură cu înțelesul acestui proces verbal și a scopului acestuia. Atâta vreme cât lucrările au fost finalizate nu exista nici un impediment legal pentru încheierea procesului verbal, fiind beneficiarul lucrărilor cât și executantul îndreptățiți la a se efectua recepția.

Pe de altă parte dovada de existență a construcției este un act care confirmă o stare de fapt necontestată și anume aceea că există o construcție pe terenul pârâților și această construcție are componența potrivit descrierii din dovadă.

Prin recursul declarat de reclamanții și, s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în parte în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță precizată și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1.785 lei.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a comis erorile de judecată pe care le analizează în cele ce urmează:

a) O primă eroare de judecată constă în aceea că judecătorul fondului s-a pronunțat și cu privire la capetele de cerere disjunse din actiunea precizată prin Încheierea din data de 9 mai 2008.

Într-adevăr prin această Încheiere s-a dispus disjungerea petitului 3 din acțiunea principală din dosar - (reunit cu dosar nr- constatându-se litispendența) precum și acțiunea reconvențională în întregime din dosar nr. -.

De precizat că prin petitul 3 al acțiunii introductive de instanță reclamanții recurenți au solicitat să se dispună rectificarea de CF în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe numele celor 3 pârâți asupra construcției nou realizate.

Prin Încheierea din data de 9 mai 2008 s-a dispus disjungerea acestui petit, formarea unui nou dosare - respectiv dosar nr- al Tribunalului Cluj. În acest dosar a fost invocată excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj, care fiind admisă, Tribunalul și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj N căreia de altfel i-a și fost trimis dosarul astfel format spre competentă soluționare la Judecătoria Cluj N dosarul nou format în legătură cu petitul 3 din acțiunea introductivă de instanță în forma sa inițială și cu acțiunea reconvențională a primit numărul - care în prezent are termen de judecată pe data de 5 octombrie 2009.

Cu toate acestea prin sentinta recurată, judecătorul fondului s-a pronuntat și cu privire la petitul de rectificare de cf care a fost disjuns în conditiile arătate, respingând acest petit.

De vreme ce petitul de rectificare de CF a fost disjuns și trimis spre soluționare Judecătoriei Cluj N formându-se un nou dosar la această instanță, practic tribunalul s-a dezinvestit cu soluționarea acestui petit astfel încât judecătorul fondului și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești pronunțându-se cu privire la un capăt de cerere cu referire la care el însuși s-a dezinvestit prin disjungerea dispusă.

Raportat la acest aspect sentința recurată este vădit nelegală.

b) o altă eroare de judecată comisă de judecătorul fondului constă în respingerea petitului privind demolarea construcției edificate de pârâții în temeiul unei autorizații de construire care a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

De vreme ce autorizatia de construire nr. 1878/2005 în baza căreia pârâții au edificat noua construcție a fost anulată respectiva construcție devine o construcție edificată fără autorizație, deci cu încălcarea normelor legale imperative.

Respingând petitul privind demolarea acestei construcții tocmai ca fiind nelegal edificată practic judecătorul fondului și-a depășit din nou atribuțiile puterii judecătorești în sensul că a validat existența unei construcții ilegal edificată, ceea ce nu era îndreptățit să facă.

Demolarea construcției a fost un petit accesoriu celui privind anularea autorizației de construire și de vreme ce petitul principal a fost admis în mod obligatoriu trebuia să fie admis și acest petit accesoriu.

Ideea rămâne valabilă chiar dacă acest petit privind demolarea construcției a fost disjuns la rândul lui de petitul principal al anulării autorizației de construcție deoarece nu poate fi menținută ca realitate fizică o construcție edificată ilegal așa cum este cazul construcției edificată de pârâți.

c) Judecătorul fondului comite și o altă ilegalitate pornind de la o premisă falsă anume că de vreme ce petitul referitor la demolarea construcției a fost disjuns din acțiunea introductivă de instanță care avea ca petit principal anularea autorizației "toate actele administrative care atestă existenta constructiei sunt anulate, nu mai sunt incidente motivele care să ducă la desfiintarea ultimului nivel al acestei constructii".

Această logică este viciată întrucât indiferent dacă petitul privind demolarea construcției ar fi rămas în dosarul având ca obiect anularea autorizației de construcție sau a fost disjuns și din petit accesoriu în noul dosar format a devenit petit principal, existența constructiei în conditiile în care autorizatia în baza căreia aceasta a fost ridicată, a devenit o realitate fizică ilegală adică o construcție nouă edificată cu încălcarea legii care nu are nici un temei juridic de a fi mentinută în continuare.

S-a mai precizat că autorizația de construire care de altfel a fost anulată dădea dreptul pârâților intimați să supraetajeze parterul construcției existente, dar în realitate ei au construit două etaje pe acest parter plus podul, clădirea având o înălțime de 11,40 m și pe o lungime de 31 Au fost încălcate astfel și normativele privind regimul de înălțime al construcțiilor în zona respectivă.

La dosar a fost depusă și expertiza în construcții întocmită de expert în dosarul având ca obiect anularea autorizației de construire, iar în cuprinsul acestei expertize erau semnalate neregulile comise de către pârâți prin edificarea noii construcții (etajele 1, 2 și podul) totuși judecătorul fondului a ignorat nejustificat constatările expertului considerând fără temei legitim că noua construcție se înscrie în regimul de înălțime aferent zonei și cel stabilit prin autorizația de construire anulată.

Semnificativ este ceea ce constată expertul prin următorul pasaj al menționatului raport:

"Ceea ce expertul poate afirma cu certitudine și fără tăgadă este următorul aspect:

Construcția nouă, realizată de pârâți prin supraetajarea și mansardarea corpurilor de clădire, "A" și,8" are o lungime de 30,12 m și o înălțime de 11,40 m așezată aproape paralel cu linia de mejdie dintre proprietăți și produce un grad de umbrire, diferit, al imobilului reclamanților (construcție si teren) pe toată durata anului calendaristic. umbrei este egală (echivalentă) cu umbra produsă de un paravan imaginat vertical cu de 30,12 m și înălțimea de 11,40 m, orientat aproape -Vest, așezat la distanța de 0,62 -1,07 m față de mejdie și este ca mărime și formă, diferită de la zi la zi și de la oră la oră, în funcție de poziția soarelui pe bolta cerească." De asemenea din același raport se precizează: "Nivelul de clădire proiectat și realizat ca fiind mansardă peste etajul I (construit prin supraetajare) nu are conformarea de mansardă, cu tavane înclinate și cu pereti delimitatori cu înăltime mică (1,00 -1,50 m), nivelul realizat ca mansardă are aproape toate caracteristicile specifice unui etaj curent (etajul II) cu . de h max=2,63 m, h min = 2,15 m, peste care s-a executat un pod separat cu o singură cu h maxim la coamă=1,75m. "

Prin întâmpinarea depusă de pârâții, si, la recursul reclamanților și, s-a solicitat respingerea recursului acestora și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției procesuale pârâții a arătat că otărârea instanței de fond a fost atacată de către reclamanții în ceea ce privește soluția dată cererii de desființare construcții și rectificare CF.

Cererea de desființare construcție a fost formulată în dosarul în care a fost formulată și cererea de anulare a AC emise în favoarea pârâților (1878/17.10.2005), dosar -. Această cerere a fost disjunsă și a format obiectul dosarului nou format prin disjungere.

Tribunalul a apreciat că are competența materială de a soluționa cererea de desființare a construcției în considerarea prevederilor art. 17 pr.civ, respingând excepția de necompetență materială (fila 26).

Chiar dacă în temeiul art. 17 pr.civ. s-a avut în vedere o extindere de competență în ceea ce privește cererea de desființare construcție, fiind apreciat că Tribunalul Cluj secția contencios administrativ are competența de a soluționa această cerere, acest fapt nu are relevanță în ceea ce privește natura acestui capăt de cerere precum și căile de atac recunoscute cu privire la soluția dată acestei cereri.

Capătul de cerere vizând desființarea construcțiilor proprietatea pârâtului nu se încadrează în dispozițiile art. 8 legea 554/2004, iar soluția pe care o pronunță instanța nu are natura prevăzută la art. 18 Legea 554/2004. Dimpotrivă cererea pune în discuție dreptul de proprietate, buna vecinătate, servituți și alte drepturi ce fac obiectul dreptului civil.

Cu privire la calea de atac s-a arătat că regula este aceea că o hotărâre judecătorească este supusă apelului, ca și cale de atac devolutivă, excepțiile fiind prevăzute în mod expres de către legiuitor.

Intr-adevăr în materia contenciosului administrativ calea de atac este reglementată de către art. 20 Legea 554/2004 ca fiind recursul. Rezultă prezența unei excepții de la regula apelului iar excepția este de strictă interpretare. Ea va fi aplicabilă doar hotărârilor ce se încadrează în dispozițiile art. 18 Legea 554/2004, adică cu privire la acele hotărâri prin care se soluționează o cerere proprie sferei contenciosului administrativ, o cerere formulată în temeiul art.1 și având obiectul prev. de art. 8 din Legea 554/2004, hotărâri prin care se dispune cu privire la cererea de anulare a unui act administrativ, se dispune obligarea autorității la emiterea unui act administrativ, a unui înscris sau efectuarea unei operațiuni, ori se dispune asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate de către autoritate. (precum și soluții specifice dacă obiectul acțiunii este dat de către contractul administrativ).

In prezenta cauză cererea de desființare a construcției precum și soluția dată acestei cereri nu reprezintă o cerere specifică sferei contenciosului administrativ, fiind doar o soluție pronunțată în materie civilă de către o instanță de contencios administrativ doar ca efect al extinderii de competență potrivit art. 17 pr.civ.

Este evident că trebuie realizată o distincție netă între competența materială în primă instanță și calea de atac, cele două chestiuni având un regim legal și un sediu al materiei distinct.

S-a concluzionat că hotărârea pronunțată cuprinde dispoziții cu caracter mixt imprimat de cererile cu care a fost investită instanța, soluțiile date cererilor fiind supuse unor căi de atac distincte. Cererea de desființare a construcției nu poate fi calificată ca o cerere în materia contenciosului și ca atare soluția dată acestei cereri de către prima instanță este supusă căii de atac a apelului, cale de atac ce constituie regula.

Caracterul nefondat al motivelor invocate:

Este real faptul că prin Încheierea de ședință din data de 09.05.2008 instanța a dispus disjungerea petitului 3 din acțiunea principală (așa cum acesta a fost precizată), respectiv cererea de rectificare a cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate.

La fel de real este însă că prin notele de ședință depuse la data de 11.09.2008 (după disjungerea dispusă), fila 102 reclamanții au înțeles să formuleze o nouă cerere de rectificare a CF - C, nr. Cadastral 6481, cerere față de care nu s-a ridicat și nu s-a soluționat nicio excepție.

S-a apreciat că față de împrejurarea că recurenții sunt cei care la data de 11.09.2008 și-au precizat acțiunea în sensul de a formula cererea de radiere, este evidentă reau-credință cu care susțin acest motiv de recurs.

Recurenții susțin în mod nefondat că admiterea cererii de desființare a construcției trebuia ca în mod obligatoriu să urmeze soarta juridică a cererii de anulare a AC, că anularea acestei AC atrăgea în mod obligatoriu soluția de admitere a cererii de desființare a construcției.

Chiar dacă instanța de fond a respins cererea de declinare a competenței în soluționarea acestui capăt de cerere (încheiere ședință 07.03.2008 fila 26), apreciind că ne aflăm în fața unei prorogări legale de competență potrivit art. 17 pr.civ. acest lucru nu poate primi semnificația pe care o dau recurenții și anume aceea că această cerere urmează soarta cererii de anulare a AC, anularea acestei Ac conducând prin sine și independent de orice alt argument la desființarea construcției. In acest sens a fost pronunțată și încheierea civilă de respingere a cererii de recuzare formulată, fila 62 dosar.

S-a mai arătat că sunt proprietarii construcțiilor situate situată în C-N-, înscrisă în CF -, nr. cadastral 6481 nr.. 22130/2/1, construcții a căror desființare este solicitată.

Aceste construcții constau în două corpuri de clădire, corpul A parter edificat în anii 1970, corpul B - parter și mansardă edificat în anul 1995 (potrivit înscrierilor în CF și a constatărilor din Memoriul tehnic de construcții ce se regăsește în Dosar - Tribunalul Cluj ) așa cum acestea se prezintă astăzi în urma lucrărilor de "supraetajare și mansardare locuinta", lucrări realizate în baza Autorizației de Construire 1878/17.10.2005.

S-a subliniat împrejurarea că lucrările realizate de supraetajare și mansardare a celor două corpuri de clădire, au fost lucrări efectuate în baza unei AC, acestia solicitând eliberarea AC în prealabil, anterior efectuării de lucrări. Această AC a fost însă anulată de către instanțele judecătorești, ulterior finalizării lucrărilor de construire.

Pe de altă parte, recurenții reclamanți sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului învecinat, acesta fiind constituit dintr-un teren și o construcție care însă nu este edificată în baza unei AC și care nu respectă regulile urbanistice impuse zonei. Cu alte cuvinte recurenții reclamanți reclamă încălcarea unor drepturi subiective ale acestora, prin raportare la construcția lor proprie, cu toate că această construcție nu a fost edificată cu respectarea cerințelor legale ci dimpotrivă a fost realizată fără a fost eliberată o Autorizație de Construire pentru această construcție.

Așa fiind, pârâții sunt deci proprietarii unor construcții, edificate cu respectarea cerintei ca lucrările să fie realizate în baza unei autorizatii, constructii a căror desfiintare se solicită.

In aceste condiții și cu observarea pe de o parte a prevederilor art. 480 civ. și ale art. 44 Constituția României, iar pe de altă parte cu observarea limitelor dreptului de proprietate precum și drepturile reclamanților recurenți, proprietari și ei ai imobilului învecinat, s-a concluzionat că rămâne a cerceta dacă dreptul de proprietate asupra constructiilor încalcă sarcinile care le revin ca proprietari, servitutile urbanistice sau încalcă servitutile civile recunoscute în favoarea reclamantilor ori drepturile fundamentale ale acestora.

Prin anularea AC în baza cărora s-au efectuat lucrările este înlăturată prezumția potrivit căreia lucrările efectuate respectă în mod deplin servituțile instituite în interes public sau particular, urbanistice sau civile, astfel încât aceste împrejurări urmează a face obiectul cercetării judecătorești.

In mod evident construcția fiind edificată doar pe terenul proprietatea pârâților rămâne a observa dacă acesta, așa cum este edificată încalcă vreo servitute.

In acest context nu trebuie limitată cercetarea doar la servituțile civile recunoscute în favoarea particularilor ci și la servituțile urbanistice, instituite în observarea și asigurarea interesului general și particular.

Mai trebuie observat că analiza nu trebuiesăfacă abstracție de anularea Autorizației de construire ci dimpotrivă trebuiesăaibă în vedere această împrejurare pentruavedea dacă motivele care au condus la anularea autorizației de construire și împrejurările reținuteseconstituie în împrejurări ce atestă încălcarea servituților urbanistice, ori dimpotrivă, construcția edificată respectă toate cerințele urbanistice.

O primă chestiune este cea a servituții de vedere care într-adevăr inițial nu a fost respectată, fiind deschise goluri de vedere spre proprietatea vecină a reclamanților la o distanță mai mică decât cea prescrisă legal. De altfel, acesta a fost temeiul de drept invocat de către reclamanți pentru susținerea acțiunii formulate (art. 612, 614 civ.).

S-a considerat că în ceea ce privește această chestiune a servituții de vedere, acesta nu poate susține cererea de desființare a construcțiilor, fiind dovedit că în prezent este respectată această servitute prin obturarea vederii la golurile deschise. De altfel s-a apreciat că o astfel de încălcare a unui drept de servitute de vedere nu poate conduce la o dispoziție de desființare fiind posibilă remedierea încălcării, înlăturarea prejudiciului prin închiderea golurilor.

Apoi s-a arătat că anularea AC a mai fost fundamentată pe o greșită calificarea a ultimului nivel al construcției ca fiind mansardă, Curtea de Apel Cluj stabilind că în realitate acest ultim nivel nu este calificabil ca mansardă ci ca un etaj propriu-zis.

Cu privire la această împrejurare s-a subliniat un element esențial și anume faptul că pârâții au edificat lucrări de etajare și mansardare care au condus la o clădire cu trei niveluri și anume (în calificarea dată de autoritatea publică la emiterea AC) și E potrivit celor stabilite de către instanță. Aceasta însă nu reprezintă încălcarea a servituții urbanistice privitoare la regimul de înălțime pentru simplul motiv că imobilul se află situat într-o unitate teritorială de referință pentru care este reglementat un regim maxim de înălțime de P + 2E, regim de înălțime respectat de către construcția edificată de către pârâți.

Pe de altă parte s-a subliniat și faptul că prin expertiza efectuată în dosarul acvirat 8082/117/200, expertiză efectuată de către expertii desemnați s-a stabilit că "situatia creată prin ridicarea pe înălțime a imobilului proprietatea pârâtilor din -- este compatibilă cu planurile de urbanism.

S-a concluzionat că la momentul prezent nu este dovedită încălcarea niciunei servituți, nici a celei de vedere pentru că această încălcare a fost remediată prin obturarea golurilor și nici a servituților de urbanism, reclamanții neaducând în acest sens nicio probă ci dimpotrivă existând probe (expertize tehnice) care probează respectarea tuturor cerințelor urbanistice.

In atare condiții este evident că dreptul de proprietate asupra construcțiilor se situează și se exercită în limitele normale, drepturile vecinului reclamant și interesul general nefiind încălcate de un exercițiu abuziv, ilicit a propriilor drepturi.

Dintr-un alt punct de vedere este de subliniat împrejurarea că lipsa autorizației de construire nu poate conduce prin sine însăși și necondiționat la soluția de desființare a construcției. O astfel de soluție poate fi adoptată doar în cazurile în care documentațiile de urbanism sunt iremediabil încălcate, construcția realizată neîncadrându-se în cadrul construit preexistent.

Că este așa vine a fi confirmat chiar de modalitatea în care este tratată edificarea de construcții fără AC sau cu nerespectarea acesteia. In acest sens s-a anexat și practică judiciară ce prin considerentele hotărârilor contribuie efectiv la dezlegarea chestiunilor legate de această problematică.

S-a concluzionat că prin a spune că atâta vreme cât nu există proba faptului că dreptul de proprietate dobândit asupra construcțiilor așa cum acestea se prezintă faptic este un drept ce nu se încadrează în limitele de exercițiu normale, acesta rămâne a fi un drept protejat ce nu poate fi încălcat.

Cu rea-credință se formulează de către recurenți critica de la pct 2 lit cam otivelor de recurs. Intr-adevăr aceștia citează din hotărârea recurată în mod trunchiat și rupt din context.

Instanța de fond analizând cererea de desființare a constatat că de la momentul anulării autorizației și până la momentul soluționării cauzei, deficiențele care conduceau la încălcarea servituții de vedere, deficiențe care au condus la anularea AC, au fost remediate.

Pe de altă parte s-a reținut că celălalt motiv de anulare, cel privitor la greșita calificare a ultimului nivel ca fiind mansardă când în realitate acesta reprezenta etaj, nu conduce prin sine la soluția de desființare atâta vreme cât construcția, așa cum acesta este edificată faptic, respectă documentațiile urbanistice privitoare la regimul de înălțime.

Practic recurenții denaturează grosolan considerentele hotărârii afirmând fals că instanța de fond ar fi întemeiat soluția de respingere a cererii de desființare construcție pe considerentul judecării acesteia separat de cererea de anulare a AC.

In mod tendențios se susține faptul că nu s-ar fi respectat regimul de înălțime prescris de către documentațiile urbanistice aplicabile. Acest regim este de maxim Pârâții au realizat două niveluri peste parter, ultimul dintre acestea făcând obiectul cercetării judecătorești și dezlegării în ceea ce privește calificarea sa legală (cu prilejul judecării cererii de anulare AC).

S-a stabilit de către instanță că ultimul nivel realizat nu reprezintă o mansardă ci trebuie a fi calificat ca fiind etaj. Aceasta conduce la un regim de înălțime faptic realizat de E, regim ce se încadrează în cerințele urbanistice.

Greșita calificare a unui etaj ca fiind mansardă în loc de a fi calificat ca etaj conduce la anularea autorizației de construire, ca act nelegal emis, însă nu poate conduce la desființarea de construcție dacă regimul de înălțime realizat respectă documentațiile urbanistice.

din expertiza realizată nu sunt de natură a contrazice cele susținute. Pe de o parte este citat un pasaj privitor la umbra produsă de imobil iar pe de altă parte este citat pasajul care atestă că peste etajul s-a realizat încă un alt nivel, care nu se califică corect ca mansardă ci ca etaj. Rezultă constatarea existenței a două etaje peste parter adică a unui regim de înălțime

Prin întâmpinarea depusă de intimații și, s-a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1785 lei cu titlu de onorar avocațial, precum și menținerea obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată pe fond dispusă de prima instanță prin sentinta recurată.

1. Cu privire la recursul declarat de Primarul mun. C-N, s-a arătat că acest recurs este nefondat, sens în care s-au invocat considerentele mai jos expuse.

1. Prin decizia civilă nr. 380/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1345/2006 la data de 24 martie 2006 s-a dispus suspendarea provizorie a executării lucrărilor efectuate în baza autorizatiei de construire nr. 1878 din 17.10.2005 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.

Prin efectul acestei decizii civile au fost suspendate implicit și efectele autorizatiei de construire nr. 1878 emisă de Primarul mun.C N la data de 17.10.2005 cu referire la care la acel moment era în curs de derulare procedura judiciară de anulare a acelei autorizații în cadrul dosarului civil nr- (dosar nr. 8256/2005).

Prin sentința civilă nr. 352/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 9 februarie 2007 în dosar nr. civil nr- (dosar nr. 8256/2005) s-a dispus anularea acestei autorizații de construire, iar această sentință civilă a fost confirmată ca legală și temeinică, devenind irevocabilă prin decizia civilă nr. 1133/30.05.2007 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-.

2. S-a subliniat că pârâții - recurenții, și nu s-a conformat ordinului judecătoresc de suspendare a executării lucrărilor de construcție dat prin decizia civilă nr. 380/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1345/2006 și au continuat să desfășoare aceste lucrări până la finalizarea lor încălcând astfel o interdicție judecătorească.

3. S-a preciat că reclamanții intimați și au notat în cartea funciară nr. 72664 C acțiunea civilă introductivă de instantă având ca obiect anularea autorizatiei de construire menționată în timpul derulării procedurii judiciare de soluționare a acestei acțiuni ce a format obiectul dosarului civil nr- a Tribunalului Cluj în care era parte și Primarul mun. C

În aceste condiții încheierea procesului verbal de recepție nr. 1 din 23 mai 2006 și eliberarea dovezii de luare în folosință nr. 279 din 20.07.2006 cu privire la imobilul edificat cu nesocotirea interdicției judecătorești de edificare a lucrărilor de constructie au avut caracter vădit ilegal.

4. Este real că anularea autorizatiei de construire nr. 1878 emisă de Primarul mun. N la data de 17.10.2005 a avut caracter retroactiv până la momentul eliberării acestui act administrativ unilateral și ca urmare toate celelalte acte administrative emise în baza ei inclusiv procesul verbal de recepție și dovada de luare în folosință au fost lovite și ele de nulitate absolută astfel încât orice contestare a validitătii sentintei recurate este lipsită de suport legal.

Judecătorul fondului a procedat cât se poate de corect anulând dovada de luare în folosință și procesul verbal de recepție în baza căruia aceasta a fost eliberată.

5. S-a arătat că reclamanții intimați au depus o sesizare scrisă la Primăria mun. C N pe data de 10.04.2006 înregistrată sub nr. 29396/48 prin care au adus la cunoștința Primarului mun. C N, ceea ce de altfel acesta cunoștea întrucât a fost parte în proces, faptul că autorizația de construire nr. 1878/17.10.2005 a fost suspendată prin efectul deciziei civile nr. 380/2006 a Curții de Apel Cluj dispunându-se oprirea lucrărilor de construcție la imobilul situat în mun. C N,-.

Totodată aceiași reclamanți intimați au revenit cu o altă cerere scrisă adresată Primarului mun. C N și înregistrată pe data de 05.05.2006 sub nr. 35862/43 solicitând să nu emită dovada de luare în folosintă la solicitarea numitilor pentru imobilul situat în C N-, edificat pe baza autorizației de construire nr. 1878/17.10.2005 până la solutionarea prin hotărâre judecătorească irevocabilă a dosarului civil nr- (dosar nr. 8256/2005) având ca biect anularea acestei autorizatii.

Raportat la aceste circumstanțe ale cauzei emiterea dovezii de luare în folosință și încheierea procesului verbal de recepție a imobilului în litigiu s-a făcut cu evidentă rea credință de către Primăria mun. CNc are se afla în deplină cunoștință de cauză asupra existenței litigiului pe rolul Tribunalului Cluj privind validitatea autorizatiei de constructie.

Faptul că în aceste circumstanțe Primăria mun. CNa procedat la încheierea procesului verbal de recepție și la emiterea dovezii de luare în folosință pentru pârâții-recurenți nu poate fi interpretat altfel decât ca fiind un veritabil abuz, deci o faptă ilicită sancționată ca atare de lege.

S-a mai arătat că potrivit art. 28 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 50/1991 organul administrativ local avea obligația ca în cazul constatării că nu este respectată interdicția judecătorească de a se continua lucrările de constructie să ia măsuri necesare iar în cazul în care autorizatia de construire a fost anulată irevocabil să ia măsuri pentru desfiintarea constructiei.

6. Intocmirea procesului verbal de recepție fiind o condiție necesară pentru obținerea dovezii de luare în folosință presupune implicit și verificarea prealabilă a respectării documentației pe baza căreia s-a edificat construcția și a faptului că autorizația de 3 construire este valabilă din punct de vedere juridic. Or, o autorizație contestată în justiție și în legătură cu care s-a dispus suspendarea executării lucrărilor de construcție are valabilitate îndoielnică cel puțin până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat contestarea acelei autorizații. Este motivul pentru care în mod obligatoriu Primăria CNt rebuia să se abțină de la încheierea procesului verbal de recepție și cu atât mai mult de la emiterea dovezii de luare în folosintă fiind parte atât în procesul prin care s-a dispus oprirea lucrărilor de construire cât și în procesul prin care s-a dispus anularea autorizatiei de construire.

7. O lucrare construită ilegal pe baza unei autorizații anulate nu poate fi dată în folosință și nici înregistrată în evidențele fiscale deoarece dacă s-ar admite contrariul atunci cerinta validitătii autorizației de construire pentru ca imobilul nou construit să se afle în legalitate ar fi inutilă, superfluă. Emiterea unei dovezi de luare în folosință pentru un imobil ilegal construit nu poate fi nici ea decât ilegală, lipsită de efecte juridice firești.

8. În fine recurentul arată că procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor ". este actul în care se consemnează respectarea prevederilor din autorizația de construire." dar în speță despre ce autorizați de construire putea fi vorba, câtă vreme la momentul încheierii procesului verbal de recepție autorizația de construire era contestată în justiție și ca urmare prin procesul verbal nu se putea constata că noua construcție a respectat cerințele autorizației a cărui validitate era contestată în justiție.

Procesul verbal în discuție, la fel ca și dovada de luare în folosință sunt lovite de nulitate absolută ținând seama de faptul că raportat la hotărârea judecătorească prin care s-a dispus suspendarea lucrărilor cele două acte au fost emise fie pentru o construcție neterminată, fie pentru o construcție ilegal edificată în condițiile în care nu a fost respectat ordinul judecătoresc de oprire a lucrărilor de construire care la momentul pronunțării acelei hotărâri erau în plină desfășurare. Nu este lipsit de importanță nici faptul că nerespectarea hotărârii judecătorești de suspendare a lucrărilor a fost constatată și de către executorul judecătoresc încă în luna aprilie 2006 prin procesul verbal încheiat cu ocazia deplasării la fața locului.

9. Corect a reținut judecătorul fondului prin sentința recurată că fiind anulată autorizația de construire prin sentința civilă nr. 352/2007 nu se putea considera că exista o autorizație de construire valabilă și prin urmare, nu se putea încheia procesul verbal de recepție ci trebuiau aplicate prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, respectiv de luare a măsurilor de intrare în legalitate.

De asemenea, dovada de luare în folosintă definitivă a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în materile pentru că ea trebuie eliberată dacă toate etapele prevăzute de Legea nr. 50/1991 sunt îndeplinite, respectiv să existe certificatul de urbanism, avizele necesare, autorizația de construire valabilă, procesul verbal de recepție care să confirme condițiile în care a fost executată constructia.

Or, în cazul dat autorizația de construire fiind anulată nu era îndeplinită una din cerințele esențiale pentru încheierea procesului verbal de recepție și deci pentru emiterea dovezii de luare în folosință.

De vreme ce sentința prin care a fost anulată autorizația de construire a devenit irevocabilă întreaga discuție pe care o fac pârâții recurenți prin motivarea recursului referitor la nelegalitatea anulării procesului verbal de recepție și a dovezii de luare în folosință, este inutilă, superfluă.

La fel și argumentarea pe care Primarul mun. CNo face în finalul recursului în sensul că anularea autorizatiei de construire nu atrage în mod obligatoriu și anularea actelor subsecvente de vreme ce ea și-a epuizat efectele prin încheierea procesului verbal de recepție. Autorizația de construire la momentul încheierii procesului verbal de recepție era un act juridic contestat în justiție și tocmai pe acest motiv procesul verbal de recepție nu putea și nu trebuia să fie încheiat iar dovada de luare în folosință nu putea și nu trebuia să fie eliberată până la constatarea irevocabilă pe cale judecătorească a validității autorizației de construire. Câtă vreme autorizația de construire a fost anulată ea nu putea să-și epuizeze efectele întrucât un act juridic nul nu produce nici un efect juridic.

S-a mai arătat că nici promitenții vânzători și nici promitenții cumpărători ai apartamentelor proprietatea pârâților nu pot fi considerați de bună credință câtă vreme acțiunea în justiție pentru anularea autorizației de construire era notată în cartea funciară și câtă vreme promitenții cumpărători erau părți în procesul de anulare a autorizației de construire.

2. Cu privire la recursul declarat de pârâții, și, s-a arătat că rin p. memoriul de recurs depus de pârâții este criticată sentința recurată sub două aspecte și anume, cu privire la modul de acordare a cheltuielilor de judecată precum și cu privire la anularea procesului verbal de recepție nr. 1/23.05.2005 și a dovezii de luare în folosintă nr. 279/20.06.2006.

2. Cu privire la motivul de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată s-a arătat că potrivit art. 274 alin 1 proc.civ. "Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată".

În speță, pârâții recurenți au o dublă cădere în pretenții și anume:

În primul rând s-a admis în parte acțiunea reclamanților și ca urmare era firesc raportat la această soluție pârâții recurenți să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată întrucât au căzut în pretenții;

În al doilea rând cererea lor de chemare în garanție a fost respinsă și ca urmare instanța nu putea să le acorde cheltuieli de judecată întrucât și din această perspectivă au fost partea care a căzut în pretenții.

Totuși formulând acest recurs cu motivarea respectivă pârâții recurenți se pare că au realizat o nonperfomanță juridică criticând sentinta recurată pentru motivul de a nu le fi fost acordat un drept pe care ei în realitate nu îI aveau.

Corect prima instanță reține în considerentele sentinței recurate că "Cheltuielile de judecată solicitate de pârâții urmează a nu fi acordate deoarece cererea de chemare în garanție a fost o opțiune a pârâților pentru a se determina gradul culpei între autoritatea emitentă a actelor administrative și pârâți în sensul de a nu suporta singuri paguba cauzată de demolarea construcției. Astfel, cheltuielile legate de taxa de timbru și de onorariu expert nu pot fi imputate reclamanților iar cheltuielile legate de onorariul avocațial raportat la faptul că așa cum s-a arătat mai sus, capetele de cerere principale ale acțiunii au fost atinse, nu sunt justificate."

3. Referitor la motivul de recurs privind anularea dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006 și a procesului verbal de recepție nr. 1/23.05.2006 s-au arătat următoarele:

Nulitatea dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006 și a procesului verbal de recepție nr. 1/23.05.2006 rezultă din următoarele:

a) Ambele aceste acte administrative au fost emise în condițiile în care pe rolul Tribunalului Cluj - secția de contencios administrativ se afla în derulare un proces având ca obiect anularea autorizatiei de construire nr. 1878/17.10.2005.

b) Acest proces a fost notat în nr. 72664 C N, nr. 22130/2/1, pe data de 11.04.2006, deci cu 4 luni înaintea emiterii dovezii de luare în folosință și a procesului verbal de recepție menționat.

c) Prin decizia civilă nr. 380/24.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1345/2006 s-a dispus suspendarea provizorie a executării lucrărilor efectuate în baza autorizației de construire nr. 1878 din 17.10.2005 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Suspendarea executării lucrărilor avea semnificatia juridică a suspendării efectelor autorizatiei de construire mentionate.

Așa fiind cele două acte administrative contestate au fost eliberate în baza unei autorizatii de construire suspendată, deci lipsită de efecte juridice;

d) Decizia civilă nr. 380/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluja fost pusă în executare pe cale silită de către BEJ, care a încheiat în acest sens procesul verbal din data de 05.04.2006 în dosarul execuțional nr. 304/2006.

Cu toate acestea pârâții au refuzat să oprească lucrările de construcție și le-au continuat până la finalizarea construcției.

f) Reclamanții au depus mai multe sesizări la Primăria CNp rin care au adus la cunoștința acesteia atât existența procesului de anulare a autorizației de construire cât și suspendarea efectelor autorizației de construire nr. 1878/17.10.2005 și au solicitat în mod ferm să fie refuzată eliberarea dovezii de luare în folosință și încheierea procesului verbal de recepție până la soluționarea irevocabilă a procesului având ca obiect anularea autorizației de construire, dar aceste solicitări nu au fost luate în considerare.

S-au menționat în acest sens adresele de răspuns nr.35.862/432/15.05.2006, nr. 35862/481/24.05.2006 și nr. 48186/481/19.07.2006 precum și una din sesizările respective din data de 10.04.2006 înregistrată sub nr. 29397/2/10.04.2006. În esentă prin adresele respective i se comunica faptul că existenta unui proces pe rolul instantelor de judecată având ca obiect anularea autorizatiei de construire nu împiedică Primăria C N să emită dovada de luare în folosință și să încheie procesul verbal de receptie.

S-a mai precizat că la sesizările respective a fost anexată și copia deciziei nr. 380/2006 a Curții de Apel Cluj, unde de altfel Primaria și Primarul mun. C N au fost părți.

Este semnificativ răspunsul prin adresa nr. 48186/481/19.0.2006 datat 19 iulie 2006 deci cu o zi înainte de eliberarea dovezii de luare în folosință prin care se arată textual:

II s-a transmis Directiei Urbanism solicitarea dvs. referitoare la eliberarea dovezii de luare în folosintă, urmând ca institutia noastră să se conformeze măsurilor dispuse de instantele judecătorești potrivit competențelor ce ne revin. "

g) Prin sentința civilă nr. 352/09.02.2007 a Tribunalului Cluj - secția de contencios administrativ și fiscal devenită irevocabilă prin efectul deciziei nr. 1133/30.05.2007 a Curții de Apel Cluja fost anulată autorizatia de construire 1878/17.10.2005 în baza căreia a fost eliberată dovada de luare în folosintă contestată.

h) Prin cererea înaintată de pârâții Primăriei C N - Direcția de Urbanism pentru eliberarea dovezii de luare în folosință înregistrată sub nr. 42105/43/25.05.2006 aceștia precizează că depun anexat extrasul de CF nr. 72664 C Or, în acest era notată actiunea în contencios privind anularea autorizatiei de construire încă din data de 11.04.2006. Dacă extrasul respectiv a fost depus și Primăria C N nu a luat în considerare notarea de, dovada de luare în folosintă este lovită de nulitate absolută întrucât în aceste condiții ea nu putea fi eliberată. Dacă pârâții nu au depus extrasul de sau au depus unul mai, dovada de luare în folosință este lovită de nulitate absolută întrucât a fost eliberată în lipsa unui extras CF sau a unui, neactualizat. De altfel, documentația care a stat la baza emiterii dovezii de luare în folosință depusă la dosar de Primăria mun. C N nu cuprinde nici un extras

i) În fine, în autorizația de construire nr. 1878/17.10.2005 se precizează că această autorizație a fost emisă pe nr. 11/08.2005 în timp ce în documentația depusă la dosarul cauzei pe baza căreia a fost emisă această autorizație se află nr.9/2005. Așadar dovada de luare în folosință este nulă și pentru faptul că, construcția a fost realizată pe baza unui alt proiect decât acela care a fost depus în documentația inițială în vederea obținerii autorizației de construire.

j) Adresa prin care se confirmă achitarea taxelor legale nr. 5756/04.07.2006 emisă de Inspectoratul Județean în Construcții Caf ost emisă și ea ilegal întrucât și instituția emitentă a fost sesizată de către reclamanți prin cererea înregistrată sub nr. 2439/11.04.2006 asupra faptului că pârâții execută lucrări în baza unei autorizații contestate în justiție și a cărui efecte au fost suspendate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Este de remarcat că prin memoriul de recurs nici unul din aceste motive de nulitate nu sunt analizate și nu sunt combătute.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de intimații și, s-a solicitat să se constate că apărările invocate de către pârâții recurenți intimați sunt nefondate și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea lor ca atare.

S-a solicitat totodată obligarea pârâților recurenți intimați la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.785 lei cu titlu de onorar avocațiaI conform dovezilor fiscale.

Cu privire la calificarea căii de atac:

Corect prima instanță s-a considerat competentă să soluționeze petitul privind desființarea construcției edificată de pârâții/recurenți/intimați raportat la caracterul accesoriu al acestui petit față de petitul principal al acțiunii introductive de instanță care a fost anularea dovezii de luare în folosință și a procesului-verbal de recepție.

Considerată din această perspectivă aplicarea art. 17 proc.civ. de către prima instanță a fost corectă întrucât speța se situează în domeniul de incidență al prevederilor legale consacrate prin această dispozitie normativă.

Întreaga teorie făcută prin întâmpinarea formulată de susnumiții intimați/recurenți privind aplicarea art. 8 și respectiv art. 18 din Legea nr. 554/2004 în cazul dat se analizează ca fiind o simplă speculație teoretică urmărind ca finalitate câștigarea de către aceștia a unei noi căi de atac împotriva sentinței pronunțată de prima instanță precum și tergiversarea soluționării pricinii prin hotărâre irevocabilă.

II. a) Este eronată susținerea pârâților intimați că prin notele de ședință depuse pentru termenul din 12 septembrie 2008 reclamanții " au înțeles să formuleze o nouă cerere de rectificare a CF -."

În realitate prin notele de ședință menționate s-au reprodus la pct. 1 petitele din acțiunea introductivă de instanță așa cum acestea au fost formulate inițial. Este aberant, absurd ceea ce susțin pârâții intimați că prin respectivele note de ședință au formulat o nouă cerere de rectificare a cărții funciare. Prin respectivul înscris s-a reprodus petitele acțiunii introductive de instanță din forma inițială a acesteia.

b) Susținerea făcută în sensul că admiterea cererii de desființare a construcției trebuia ca în mod obligatoriu să urmeze soarta juridică a cererii de anulare a autorizației de construire și că anularea acestei autorizații în mod obligatoriu trebuia să atragă solutia de admitere a cererii de desfiintare a constructiei este corectă.

Într-adevăr prin efectul anulării autorizației de construire, constructia edificată în baza acelei autorizatii și-a pierdut orice aparentă de legalitate sau, mai exact, a devenit ilegala.

In aceste condiții respingând cererea de desființare a construcției prima instanță practic a creat un paradox, anume: pe de o parte anulează autorizația de construire, iar pe de altă parte mentine constructia edificată în baza ei deși aceasta are statutul juridic al unei construcții ilegale. Incercarea pârâților intimați de a justifica menținerea construcției ilegale justificând menținerea acesteia pe temeiul unor așa-zise "servituți urbanistice" precum și a unor servituti civile constituie o tentativă improprie de a crea confuzie la instanță. Intr-adevăr legalitatea unei construcții se fundează pe autorizația de construire care a stat la baza ei precum și conformitatea acelei construcții cu prevederile autorizației respective. Or, câtă vreme autorizația de construire a fost declarată nelegală de instanță și anulată ca atare acea construcție a fost pusă în afara legii și trebuie desființată ca atare. Invocarea așa-ziselor servituți urbanistice și civile ca temei de menținere a construcției constituie nu numai o eroare juridică nescuzabilă, ci și o dovadă a relei-credințe procesuale a pârâților intimați.

Întreaga teorie a servituților făcută de pârâții intimați este pe cât de inutilă pe atât de lipsită de legătură cu obiectul pricinii ținând seama de faptul că acțiunea introductivă promovată de reclamanți nu a avut unpetitprivitor la servituți oricare ar fi ele.

c) În fine și argumentele invocate de pârâții/recurenți/intimați în sensul că de vreme ce supraetajarea construcției a respectat regimul de înălțime al zonei este irelevant pentru legalitatea construcției faptul că în loc de mansardă așa cum a fost prevăzut în documentația pe baza căreia a fost eliberată autorizația anulată a fost construit un etaj, clădirea devenind astfel în loc de, un imobil cu E sunt de circumstanță, au caracter pur speculativ.

Într-adevăr chiar dacă autorizatia de construire nu ar fi fost anulată, iar constructia ridicată în baza ei s-a făcut cu încălcarea prevederilor autorizației, respectiva construcție ar fi avut caracter ilegal și trebuia să fie desfiintată.

In concluzie indiferent de perspectiva din care se analizează situația juridică a construcției noi ridicată de pârâții/recurenți/intimați, anume ca o construcție edificată fără autorizație (statut pe care ÎI are ca urmare a anulării autorizației) sau ca și construcție ridicată cu încălcarea autorizației (ipoteză ce putea fi luată în considerare dacă autorizația nu ar fi fost anulată) această constructie este și ramane o constructie nelegala, iar desfiintarea ei este singura solutie de natura sa restabileasca legalitatea ostentativ încălcată de către pârâtii/intimati/recurenti.

Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele.

În dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost soluționată irevocabil cererea privind anularea autorizației de construcție nr. 1878/17.10.2005, eliberată în favoarea pârâților, și.

În prezenta cauză, înregistrată sub nr-, Tribunalul a fost investit cu soluționarea cerilor de anulare a dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006 și a procesului verbal de recepție nr. 1 din 23 mai 2005, de rectificare CF și de demolare a construcției edificate în baza actelor anulate.

De asemenea, beneficiarii actelor administrative individuale anulate au chemat în garanție pe emitentul acestora, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în eventualitatea demolării construcțiilor.

Soluția pronunțată de Tribunalul Cluj cu privire la toate aceste solicitări a fost criticată de părți, solicitându-se modificarea ei fie în sensul admiterii integrale a acțiunii fie în sensul respingerii în totalitate, ca neîntemeiată.

Încercând o sintetizare a motivelor de recurs invocate de către părți, Curtea a identificat următoarele:

1.Judecătorul fondului s-a pronunțat și asupra petitului referitor la rectificarea de CF, cu toate că acesta fusese disjuns prin încheierea din 9 mai 2008.

Este real faptul că, prin această încheiere, s-a dispus disjungerea cererii de rectificare CF, formarea unui nou dosar, ulterior declinat la Judecătoria Cluj -

Cu toate acestea, prin notele de ședință din 11.09.2008, ulterior disjungerii, reclamanții au reiterat aceeași cerere în prezentul dosar iar cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare au susținut și această pretenție.

Instanța s-a putut considera astfel reinvestită cu soluționarea cererii de rectificare CF astfel încât nu îi poate fi imputată vreo culpă în acest sens.

Nici părțile, la momentul depunerii notelor de ședință respectiv al acordării cuvântului în fond nu au înțeles să își exprime vreo poziție cu privire la reinvestirea instanței după disjungere astfel încât, sub acest aspect, hotărârea apare ca legală.

2. Calea de atac în ceea ce privește cererile de rectificare CF și demolare constricții este apelul.

În cazul unor cereri formulate distinct, pretențiile reclamanților în ceea ce privește demolarea respectiv rectificarea CF ar fi trebuit soluționate printr-o hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu apel, nefiind incidente prevederile art. 20 din 554/2004.

În condițiile în care însă aceste cereri au fost formulate și susținute ca atare în cadrul unei acțiuni specifice contenciosului administrativ, calea de atac reglementată în mod expres de către legiuitor este recursul, petitele accesorii urmând, urmare a prorogării de competență, în condițiile art. 17 Cod proced. civilă, principalul.

3.Admiterea petitelor de anulare a dovezii de luare în folosință și a procesului verbal de recepție

Prin sentința civilă nr. 352/2007 pronunțată la data de 09.02.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit DC 1133/20.05.2007, a fost anulată autorizația de construire nr. 1878/17.10.2005, eliberată în favoarea pârâților.

Așa cum de altfel a învederat instanța de recurs prin decizia arătată, soarta actelor încheiate în baza actului administrativ nelegal, depinde de acesta din urmă, în măsura în care ele nu pot avea o existență de sine-stătătoare.

Anularea actului administrativ atacat poate să se răsfrângă asupra actelor ulterioare celui sancționat dacă ele se află într-o legătură de dependență necesară cu actul anulat.

Ori, dovada de luare în folosință și procesul verbal de recepție se află într-o astfel de dependență cu autorizația de construire atacată.

Pe de altă parte, nulitatea unui act administrativ nu poate fi înlăturată întemeiat pe aceea că el și-a epuizat efectele drept urmare a eliberării ulterioare de acte ce se află în legătură de dependență cu actul viciat.

Curtea apreciază că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, dispunând, urmare anulării autorizației de construire nr. 1878/2005, anularea actelor subsecvente respectiv dovada de luare în folosință și procesul verbal de recepție.

4.Respingerea cererii de rectificare CF

Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este criticabilă, reținându-se în mod eronat faptul că nu sunt incidente dispoz. art. 34 pct. 1 din 7/1996 ci cele ale art. 34 pct. 3 din același act normativ.

Astfel potrivit textelor de lege menționate:, Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea,

Este evident faptul că solicitarea reclamanților se circumscrie dispozițiilor de la pct. 1, actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nefiind valabil.

Chiar dacă la momentul înscrierii, în 6.09.2006, în CF - C, nr. cadastral 6481, nr. topo 22130/2/1, B1-3, dreptului de proprietate al pârâților, - și asupra construcției realizate în baza autorizației de construcție nr. 1878/2005 emisă de primarul mun. C-N și a dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006 actele administrative nu erau anulate, ( autorizația a fost anulată doar la data de 9.02.2007 ), anularea ulterioară a acestora produce efecte retroactiv, considerându-se practic că actele nu au existat valabil niciodată.

Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a apreciat pe deplin aplicabile dispoz. art. 34 pct. 1 din 7/1996, impunându-se asgel modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate de reclamanți privind rectificarea CF - C, nr. cadastral 6481, nr. topo 22130/2/1, B1-3, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților, - și asupra construcției realizate în baza autorizației de construcție nr. 1878/2005 emisă de primarul mun. C-N și a dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006, anulate.

5.Respingerea cererii de demolare a construcției

Referirea instanței de fond la incidența art. 28 din 50/1991 este întemeiată.

Astfel, potrivit alin 2 al articolului sus arătat:, Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii ,

De asemenea, din coroborarea art. 27 alin 5 cu art. 32 alin 1 lit b din 50/1991, rezultă faptul că primarul are calitate procesuală activă pentru a sesiza instanța de contencios administrativ în vederea demolării construcțiilor neintrate în legalitate.

În condițiile în care, în termenele prevăzute de actul normativ care reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții, imobilul pârâților este reautorizat, sancțiunea demolării lui nu mai poate fi aplicată.

Pe de altă parte, în măsura în care constată ca pârâții nu depun diligențele necesare în acest sens, conducătorul unității administrative teritoriale este îndrituit să ceară demolarea construcției.

6. Neacordarea cheltuielilor de judecată pârâților

Taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanție precum și onorariul avocațial aferent acesteia nu au fost acordare, în mod judicios, în condițiile în care cererea întemeiată pe art. 60 și urm. a fost respinsă.

Lucrarea efectuată de către expert a constituit o probă importantă a cauzei, care a condus, alături de înscrisuri, la soluția de admitere a pretențiilor reclamanților în ceea ce privește anularea actelor administrative.

In acest sens, onorariul expertului nu putea fi pus în sarcina reclamanților, proba administrată profitându-le raportat la soluția pronunțată cu privire la petitele principale.

În ceea ce privește onorariul avocațial aferent acțiunii principale, achitat de către pârâți, instanța de fond a apreciat că nu poate fi impus reclamanților, chiar dacă pretențiile lor au fost admise doar în parte.

În acest sens, raportat la textul art. 276 Cod proced. civilă, soluția apare ca legală, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului stabilirea acestor sume în sarcina părților.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va eespinge ca neîntemeiate recursurile declarate de pârâții, - și, precum și de către chemații în garanție MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL mun. C-N împotriva SC 1698/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-.

De asemenea, va admite în parte recursul declarat de reclamanții și împotriva SC 1698/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că:

Va admite cererea formulată de reclamanți privind rectificarea CF - C, nr. cadastral 6481, nr. topo 22130/2/1, B1-3, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților, - și asupra construcției realizate în baza autorizației de construcție nr. 1878/2005 emisă de primarul mun. C-N și a dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006, anulate.

Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 274, 276,277 Cod proced. civilă, Curtea va obliga pe intimații, - și precum și pe chemații în garanție MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL mun. C-N, în solidar, la plata, în favoarea recurentilor și a sumei de 804,3 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru 4 lei, timbru judiciar 0,3 lei și parte din onorariul avocațial -800 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de pârâții, - și, precum și de către chemații în garanție MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL mun. C-N împotriva SC 1698/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-.

Admite în parte recursul declarat de reclamanții și împotriva SC 1698/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite cererea formulată de reclamanți privind rectificarea CF - C, nr. cadastral 6481, nr. topo 22130/2/1, B1-3, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților, - și asupra construcției realizate în baza autorizației de construcție nr. 1878/2005 emisă de primarul mun. C-N și a dovezii de luare în folosință nr. 279/20.07.2006, anulate.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Obliga pe intimații, - și precum și pe chemații în garanție MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL mun. C-N, în solidar, la plata, în favoarea recurentilor și a sumei de 804,3 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată În ședință publică azi, 22.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - --- - -- -

GREFIER

-

RED.MH/MB

1.02.2010/13 ex.

Președinte:Maria Hrudei
Judecători:Maria Hrudei, Gabriel Adrian Năsui, Axente

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: