Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1402
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Consiliul Local înpotriva sentinței civile nr. 230/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului recurent și pârâtul intimat, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtul recurent, note de ședință care se comunică intimatului.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării cheltuielilor de judecată în integralitatea lor, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 09.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea hotărârilor adoptate în cadrul ședințelor de consiliu de îndată convocate la data de 15.07.2008 și la data de 14.08.2008.
Prin sentința civilă nr. 230/10.03.2009, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Consiliul Local, și a fost obligat reclamantul la 700 lei cheltuieli de judecată parțiale.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinireîn termenele și condițiile prevăzute de legeatrage inadmisibilitatea acțiunii.
Astfel, conform disp. art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există-, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
Tribunalul a arătat că nu poate ține seama de cererea de revocare depusă la Prefectura C-S deoarece această instituție nu este autoritatea ierarhic superioară Consiliului Local. Între cele două autorități publice nu există un raport de subordonare ierarhică.
De asemenea, nu se poate ține seama nici de cererea de revocare introdusă în data de 03.12.2008 la Consiliul Local, întrucât față de aceasta acțiunea, introdusă la 18.12.2008, este prematură, reclamantul neașteptând să treacă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 al 1 din Legea nr. 544/2004, sau comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă de către Consiliul Local.
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii, înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ, a procedurii prevăzute de art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile prevăzute de lege, instanța a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamant.
În baza dispozițiilor art. 274 al 1.pr.civ. a admis în parte cererea pârâtului de obligare la cheltuieli de judecată și a obligat reclamantul la plata sumei de 700 lei, cu acest titlu, apreciind că solicitarea pârâtului, de obligare la suma de 5950 lei, onorariu apărător, este exagerată față de natura pricinii, complexitatea redusă a acesteia și munca depusă pentru apărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Consiliul Local al comunei, solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în integralitatea lor, respectiv 5950 lei, cum a solicitat și nu 700 lei cum a acordat instanța de fond.
În motivarea recursului se arată că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a dispus reducerea onorariului de avocat raportându-se la o simplă invocare a dispozițiilor art. 274 aliniatul 3.pr.civ. respectiv că, solicitarea pârâtului de obligarea la suma de 5950 lei, onorariu de apărător, este exagerată față de natura pricinii, complexitatea redusă a acesteia și munca depusă pentru apărare".
Față de prevederile art. 274 aliniatul 3.pr.civ. instanța trebuia să explice, în concret raportat fie la valoarea pricinii, fie la munca îndeplinită de avocat, de ce onorariul este exagerat de mare.
Consideră că atât în ceea ce privește valoarea pricinii, cât și referitor la munca îndeplinită de avocat onorariul este acceptabil.
În ceea ce privește valoarea pricinii, recurentul arată că deși este o cauză neevaluabilă direct în bani, consecințele admiterii plângerii reclamantului ar fi avut ca efect anularea celor două hotărâri de consiliu local prin care se susțineau două proiecte cu finanțare europeană, neadoptarea celor două hotărâri conducând la restituirea fondurilor primite sau neprimirea altora. Hotărârea nr. 29/15.07.2009 privind înființarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare la nivelul comunei trebuia adoptată în procedură de urgență deoarece era necesară o licențiere imediată a acestui serviciu de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități publice. În caz contrar pierzându-se finanțarea obținută pentru proiectul " menajeră și stație de epurare, - județul C-S" în cadrul Programului SAPARD în valoare de 3.638.693,2090 lei;
Consideră că la o posibilă prejudiciere a pârâtei cu peste 6.000.000 lei un onorariu de 5950 este chiar prea mic.
În ceea ce privește munca îndeplinită de avocat arată că la prima vedere s-ar părea că finalizarea cauzei la 3 termene de judecată nu implică o activitate deosebită din partea avocatului, dar instanța nu a avut în vedere expertiza avocatului în găsirea motivațiilor pentru scurtarea procesului și sprijinirea instanței în aplicarea principiului celerității judecării cauzei.
Onorariul a fost stabilitpartesconform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Faptul că, în cadrul pregătirii apărării, avocatul a înțeles să invoce cu prioritate excepțiile referitoare la lipsa procedurii prealabile, lipsa dreptului sau a interesului legitim vătămat, lipsa calității procesuale active a reclamantului ceea ce a condus la anularea cererii și, astfel, la scurtarea duratei procesului nu poate conduce la concluzia că pârâta a convenit cu apărătorul său plata unui onorariu exagerat.
Articolul 274 alin.(3) pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În acest caz, diligenta depusă de avocat în ridicarea excepțiilor nu poate fi invocată tocmai împotriva părții care a beneficiat de această apărare.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
"Chiar dacă potrivit art. 274 alin. (3) proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile de avocat, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, totuși aceste dispoziții nu sunt imperative, fiind lăsate la latitudinea judecătorului.
Pe de altă parte, instanța de judecată nu este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său, căci, potrivit ari. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat contractul dintre părțile raportului juridic de asistență juridică nu poate fi controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului, iar potrivit art. 94 alin. (2) și (3) din aceeași lege, onorariul se stabilește prin negociere între avocat și client."
In ceea ce privește notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, ca si criteriu de stabilire a onorariului, recurentul învederează instanței că avocatul ales să-l apere in cauză beneficiază de următoarea expertiză: -doctor in drept; -cadru didactic universitar specializat pe drept administrativ si drept internațional; -anterior primirii in profesia de avocat a . aproximativ 10 ani funcția de director executiv adjunct al direcției juridice dintr-un consiliu județean, dobândind o experiență consistentă in ceea ce privește organizarea si funcționarea autorităților și instituțiilor publice locale, respectiv dispozițiile contenciosului administrativ aplicabile acestora;
-responsabil juridic in 12 proiecte cu finanțare europeană, valoarea totală a acestora fiind de aproximativ 70 milioane euro.
n drept recurentul a invocat disp. Art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 i art. 312. pr. Civilă.
La dosar reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată că hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală, fiind dată în conformitate cu prevederile art. 274, alin 3, Cod procedură civilă, deoarece instanța ținând cont de natura litigiului și munca depusă de avocatul pârâtei privind formularea unei excepții procedurale a considerat întemeiat și justificat că onorariul pretins, în valoare de 5950 lei este exagerat și l-a redus la suma de 700 lei.
Criteriile formulate prin recursul de față vizează cu totul alte aspecte care sunt străine de obiectul recursului și nu au nici o relevantă în soluționarea cauzei.
Chiar referirea pe care o face recurenta în motivarea recursului, legat de motivația unei decizii de speță a înaltei Curți De Casație Și Justiție consolidează motivația și hotărârea adoptată judicios și convingător de instanța de fond. Pentru o ilustrare elocventă care să combată și pretinsele susțineri ale recurentei intimatul invocă următoarele:
Reclamantul, este consilier local și în nici o ședință de consiliu local nu s-a ținut și nu s-a aprobat ca din fondurile primăriei să se angajeze un avocat cu un onorariu așa de exagerat.
Mai mult, pârâta nu numai că se află în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat, dar secretarul nici nu avea dreptul legal de a angaja plata unei asemenea sume pentru onorariu avocățesc, semnând factura avocatului, deoarece secretarul primăriei nu are calitatea de ordonator de credite și nu poate să angajeze plăți fără a avea la bază o hotărâre adoptată de Consiliul local în acest sens. Dimpotrivă, așa cum s-a procedat și în alte situații, inclusiv în acțiunile introduse de Instituția Prefectului putea să reprezinte el însuși pe instanță Consiliul local, fără a recurge la servicii de avocatură.
Intimatul mai arată că, pentru susținerea cauzei, pârâta nu avea nevoie să recurgă la servicii de avocatură, din moment ce primăria are secretar cu pregătire juridică și experiență în administrația locală și care putea reprezenta pârâta cel puțin la fel de bine ca si cabinetul de avocatură, fără însă a se cheltui sume nejustificat de mari pentru aceste servicii. Ceea ce domnului avocat i se pare a fi una din marile realizări profesionale în activitatea domniei sale de avocat, respectiv admiterea cererii de respingere a acțiunii pentru unele aspecte procedurale, pentru unii secretari de primărie comunală sau pentru unii consilieri juridici din primării acest lucru ține de rutina profesională.
Restul apărărilor invocate de către intimatul reclamant privesc fondul cauzei, iar acesta nu a declarat recurs în cauză.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Instanța de fond respingând acțiunea reclamantului pe excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile prev. De art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a apelat la disp. Art. 274 alin. 3. pr. Civilă, în sensul că a obligat reclamantul aflat în culpă procesuală prin respingerea cererii sale la plata către pârâtul recurent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reducând astfel onorariu de avocat al reprezentantului pârâtului de la 5.950 lei, conform facturii nr. 3/27.01.2009 aflată la fila 158 din dosar fond.
Disp. art. 274 alin. 3. pr. civilă, stipulează că,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Recurentul arată prin motivele de recurs că judecătorul fondului a redus în mod neîntemeiat onorariul de avocat în fața instanței de fond la suma de 700 lei, apărare ce nu poate fi primită de către C întrucât având în vedere valoarea pricinii, complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, măsura dispusă de instanța de fond este în concordanță cu dispozițiile legale arătate mai sus.
Astfel cauza a suferit trei amânări, reprezentantul pârâtului fiind prezent la aceste termene, a formulat întâmpinare scrisă, a depus concluzii scrise la dosar și a susținut cu ocazia rămânerii în pronunțare a cauzei excepția invocată și prin întâmpinarea depusă la dosar.
Soluționarea cauzei pe excepția arătată nu implică o activitate deosebită din partea avocatului cum greșit afirmă recurenta, întrucât această excepție, conform disp. Art. 129. pr. civilă se invocă în toate cazurile din oficiu de către instanțe întrucât constituie fine de neprimire a cererii, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, care prevede expres că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există -, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Mai mult, pentru susținerea cauzei, pârâta recurentă nu era obligată să recurgă la servicii de avocatură, din moment ce primăria are secretar cu pregătire juridică și experiență în administrația locală și care putea reprezenta pârâta în proces, fără însă a se cheltui sume nejustificat de mari pentru aceste servicii.
În speță, instanța de fond a constatat motivat că onorariul, față de munca îndeplinită de avocat, a fost nepotrivit de mare.
Mai mult, în acordarea onorariului de avocat, Curtea consideră că, recurenta trebuia să aibă în vedere și situația financiară existentă în prezent la nivel global, criză ce afectează implicit toate instituțiile bugetare.
Recurentul are posibilitatea de a-și recupera diferența de onorariu de la beneficiarul plății nedatorate, in cazul în care factura a fost onorată la plată, prevalându-se de o acțiune în restituire, izvorâtă din contractul de asistență juridică, pe calea dreptului comun, înăuntrul termenului general de prescripție extinctivă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantul intimat.
În speță nu sunt incidente disp. Art. 304 pct. 9. pr. Civilă, care impun modificarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Consiliul Local al Comunei împotriva sentinței civile nr. 230/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red./11.12.2009
Tehnodact / 2 ex./16.12.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător
-
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
