Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1427
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘ:
JUDECĂTOR 1: Sau Viceprimar Înceta Urma Eliberării Sau
JUDECĂTOR:
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Consiliul Local al comunei Șepreuș și Comuna Șepreuș împotriva sentinței civile nr. 863/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâții recurenț
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar nmote de ședință și solicită acordarea unui termen în vedere3a comunicării actelor depuse la dosar pentru acest termen de ședinț
ța respinge cererea de amânare și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 24 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Comuna reprezentată prin Primar și Consiliul Local al comunei solicitând anularea Hotărârii Consiliului local com. nr. 32/2 04 2009 și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 863 din 27 mai 2009 s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Comuna și Consiliul Local al comunei, și în consecință:
S-a anulat Hotărârea nr.32/02 04 2009 adoptată de Consiliul Local al comunei.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1666 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele:
Reclamantul a fost ales în funcția de - al comunei, în ședința consiliului local din data de 19 06 2008, iar prin dispoziția nr. 30/ 10 02 2009 ( fila 23), primarul comunei i-a delegat unele atribuții constând în realizarea măsurilor de protecția muncii și sănătății salariaților unității, de a se ocupa împreună cu referentul de asistență socială de persoanele care beneficiază de ajutor social, în ceea ce privește efectuarea contribuției în muncă, de eliberare a domeniului public și privat al comunei ocupat cu materiale, utilaje - alte asemenea bunuri, să ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale - de orice fel, precum și de colmatare a văilor locale, a podurilor și podețelor, de a se ocupa de reabilitarea drumurilor comunale și a trotuarelor, de administrarea terenurilor arabile a bazei furajere, să coordoneze activitatea angajaților de la serviciile publice locale, să urmărească aplicarea legislației privind autorizarea construcțiilor, să ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului efectuării serviciilor publice de interes local, să asigure elaborarea planurilor urbanistice și îndeplinirea și a altor însărcinări date de consiliul local și primar.
Prin cererea înregistrată la 13 02 2009 sub nr.608, reclamantul s-a adresat primarului solicitând precizări cu privire la atribuțiile delegate prin dispoziția nr. 30/10 02 2009.
Urmare a acestei adrese, primarul a inițiat hotărârea de consiliu local care s-a materializat în Hotărârea nr.22 / 24 02 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de - al comunei.
Reclamantul a solicitat în instanță suspendarea executării acestei hotărâri și prin sentința civilă nr.523 din 24 03 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii nr.22/ 24 02 2009 adoptată de Consiliul Local al comunei. Ca urmare a acestei suspendări, consiliul local a adoptat Hotărârea nr.31/ 2 04 2009 prin care s-a revocat Hotărârea nr.22/24 02 2009, iar prin hotărârea contestată în acest dosar, nr.32/ 2 04 2009, s-a dispus din nou eliberarea din funcția de - a reclamantului.
Potrivit art.14 alin.4 din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea este executorie de drept iar conform alin.5 al aceluiași articol, în ipoteza în care s-a emis un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.
Conform art.69 alin.4 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, eliberarea din funcție poate fi făcută numai dacă se face dovada că -ul încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale - ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Eliberarea din funcția de - a reclamantului s-a făcut ca urmare a expunerii de motive anexă la Hotărârea nr.32/2 04 2009, întocmită de primarul comunei, expunere de motive conform căreia reclamantul prin adresa nr.608/13 02 2009, refuză îndeplinirea câtorva dintre atribuțiile de serviciu date de către primar, susținându-se că nu este consecvent în acțiunile sale, că are o atitudine ostilă față de primar și face acuzații nefondate la adresa acestuia, împrejurări care nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă raportat la faptul că prin adresa menționată, reclamantul a solicitat precizări cu privire la atribuțiile delegate de către primar.
Eliberarea din funcție este cea mai gravă sancțiune prevăzută de art. 69 din Legea nr.393/2004 și se poate face doar dacă se dovedește că -ul a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele unității administrativ teritoriale - ale locuitorilor.
Nici din expunerea de motive, nici din motivarea hotărârii de eliberare din funcție, nu rezultă prejudiciile produse unității administrativ teritoriale - locuitorilor comunei, ca urmare a activității desfășurate în calitate de -, de către reclamant astfel că, aplicarea sancțiunii celei mai grave prevăzută de lege nu are nici justificare având în vedere și faptul că nu s-a dovedit că reclamantul a mai fost sancționat anterior.
Față de aceste considerente, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Comuna și Consiliul Local al comunei și a anulat Hotărârea nr.32/02 04 2009 adoptată de Consiliul Local al comunei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, au fost obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1666 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local al comunei Șepreuș și Comunqa ș, solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a acțiunii atacate, respingerea acțiunii în contencios administrativ a reclamantului și menținerea întocmai a Hotărârii Consiliului Local.
În motivarea recursului se arată în esență următoarele:
În fapt, reclamantul a îndeplinit funcția de - al comunei s fiind ales în condițiile Legii 215/2001 Legea administrației publice locale republicată chiar urmare a propunerii Primarului în ședința din data de 19 iunie 2008;
La data de 10 februarie 2009 s-a emis de către Primarul comunei Dispoziția nr.30 cu privire la delegarea unor atribuții ale primarului către -ul comunei s; dar, în data de 13 februarie 2009 a înaintat Primarului scrisoarea nr.608 și, sub motive le refuza.
A urmat o perioadă marcată de neînțelegeri, de lipsa totală de colaborare și implicare în problemele transmise.
Consiliului Local, în ședința sa din data de 16.02 2009 s-a procedat la o analiză a activității d-lui -, s-a arătat că, desi i s-au delegat atribuții conform legii, dl - le-a contestat sub diverse motive.
În cadrul aceleiași ședințe au existat solicitări ca reclamantul să prezinte un raport asupra a ceea ce a realizat de la alegeri și până în prezent. Nu a întocmit un astfel de act.
Hotărârea nr 22/24.02.2009 a fost suspendata de către instanța prin Sentința civila nr.523/24.03 si revocata de către Consiliul Local in ședința sa din data de 02.04.2009 prin Hotărârea nr.31.
Dar, situația nu s-a remediat și, ca atare s-a reluat și procedura. In ședința Consiliului Local din data de 02.04.2009 s-a reintrodus pe ordinea de zi, alături de celelalte probleme si Proiectul de hotărâre privind eliberarea din funcție a -ului. Soluția nu s-a modificat. Din 11 consilieri.prin vot secret 8 consilieri au votat pentru eliberarea din funcție, 2 consilieri au votat impotriva si unul (Dl ) nu a votat fiind subiectul votului.
Astfel că, pentru a doua oară consilierii în majoritatea lor absolută au decis eliberarea din funcție a -ului prin Hotărârea nr 32.Aceasta hotărârea a constituit obiectul unei acțiuni în contencios inițiată de către în dosarul nr - Acțiunea a fost admisa și hotărârea anulată conform Sentinței
Consideră că sentința este netemeinică și nelegală pentru că:
Art 304 pct 8 Cod proc civ.- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Hotărârea Consiliului Local a fost adoptată cu Îndeplinirea dispozițiilor Legii 215/2001. Au fost întocmite actele prealabile în mod corect și clar. astfel încât ele să probeze temeinicia hotărârii.
Însă, instanța a abordat actul juridic din cu totul alt aspect, accentuând că, ar fi un act simplu de sancționare, concluzionând că, de fapt sancțiunea aplicată este mult prea gravă și ca atare nejustificată.
Art 304 pct.9Cod proc.civ - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii:
Art 18 (4) al Legii 393/2004 prevede în mod expres că " Mandatul de președinte - de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv de -, poate - înainte de termen în U - - revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Tocmai Legea 393/2004 prevede că, în eliberarea din funcție - revocarea -ului primează Legea 215/2001, ale cărei dispoziții și proceduri s-au respectat întocmai pentru adoptarea Hotărârii nr. 32/ 02.04.2009, astfel cum am învederat și probat și în fața primei instanțe.
Nu s-a avut în vedere că Legea 215/2001 permite delegarea de către Primar a căror atribuții consideră de cuviință către -, că" Viceprimarul este subordonat primarului și . de drept al acestuia care ii poate delega atribuțiile sale."
Este cât se poate de clar că pot fi delegate chiar și toate atribuțiile.
La dosar s-a depus de către reclamantul intimat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că aplicarea oricărei sancțiuni impune analiza proporționalității dintre fapta ilicită și măsura stabilită de lege. în speță, măsura este ilicită,independent de caracterul nefondat al acuzațiilor care mi-au fost aduse.
Legea specială prevede că sancțiunea - din funcție poate fi luată"numai dacă se face dovada că -ul, - a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale - ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă."
Pe cale de consecință, măsura este ilicită, așa cum în mod corect a stabilit Tribunalul și recursul este nefondat
Decizia de delegare a atribuțiilor la care se referă Primarul a fost emisă abia în 10 februarie 2009.După doar 10 zile Primarul a convocat deja ședința Consiliului local pentru revocarea sa din funcție, pe motivul că nu și-a îndeplinit atribuțiile delegate.
Prima hotărâre prin care a fost eliberat din funcție (nr. 22/2009) a fost revocată de pârât care însă l-a eliberat din funcție din nou, în aceeași zi, prin hotărârea atacată. Acest comportament ilicit și de o rea credință evidentă l-a împiedicat să-și mai exercite atribuțiile din data de 24.02.2009. Ulterior, Primarul refuză colaborarea și singura sa preocupare a fost organizarea - mele din funcție, care s-a realizat prin seria de acte ilicite emise de pârât.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților Consiliul Local al Comunei și Comuna prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamantului de anulare a Hotărârii nr. 32/2 04 2009, emisă de Consiliul Local al comunei, hotărâre prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de - al comunei.
Eliberarea din funcția de - a reclamantului s-a făcut ca urmare a expunerii de motive anexă la Hotărârea nr.32/2 04 2009, întocmită de primarul comunei, expunere de motive conform căreia reclamantul, prin adresa nr.608/13 02 2009, refuză îndeplinirea câtorva dintre atribuțiile de serviciu date de către primar, susținându-se că nu este consecvent în acțiunile sale, că are o atitudine ostilă față de primar și face acuzații nefondate la adresa acestuia, împrejurări care nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă raportat la faptul că prin adresa menționată, reclamantul a solicitat precizări cu privire la atribuțiile delegate de către primar.
ța de fond - Tribunalul Arad - a admis acțiunea și a dispus anularea Hotărârii nr. 32/2 04 2009, emisă de Consiliul Local al comunei, reținând că "eliberarea din funcție este cea mai gravă sancțiune prevăzută de art. 69 din Legea nr.393/2004 și se poate face doar dacă se dovedește că -ul a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele unității administrativ teritoriale - ale locuitorilor.
Nici din expunerea de motive, nici din motivarea hotărârii de eliberare din funcție, nu rezultă prejudiciile produse unității administrativ teritoriale - locuitorilor comunei, ca urmare a activității desfășurate în calitate de -, de către reclamant astfel că, aplicarea sancțiunii celei mai grave prevăzută de lege nu are nici o justificare având în vedere și faptul că nu s-a dovedit că reclamantul a mai fost sancționat anterior".
Cu privire la motivul de recurs referitor la interpretarea greșită a actului dedus judecății, Curtea constată că această critică se referă la faptul că instanța de fond ar fi reținut că hotărârea anulată este o un simplu act de sancționare, iar în realitate este vorba de un act administrativ, respectiv a unei manifestări de voință a consilierilor locali în exercitarea mandatului lor.
În această privință, Curtea amintește că prin Hotărârea nr. 32/2 04 2009, Consiliului Local al comunei reclamantul a fost eliberat din funcția de - al comunei.
Curtea precizează că activitatea reclamantului, în calitate de -, precum și eliberarea sa din funcție este reglementată prin Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004, privind Statutul aleșilor locali, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, fiind ulterior modificată prin Legea nr. 216/2005; prin Legea nr. 249/2006, prin Legea nr. 286/2006; prin Decizia Curții Constituționale nr. 61/2007; prin Legea nr. 144/2007 și prin Legea nr. 35/2008.
În privința - din funcție a -ului, art. 69 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, are următorul conținut:
(1) "Pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului de -, de președinte - de vicepreședinte al consiliului județean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancțiuni:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) diminuarea indemnizației cu 5 - 10% pe timp de 1 - 3 luni;
d) eliberarea din funcție.
(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se aplică, prin hotărâre a consiliului, la propunerea motivată a primarului, respectiv a președintelui consiliului județean. În cazul președintelui consiliului județean, propunerea trebuie făcută de cel puțin o treime din numărul consilierilor în funcție și va fi temeinic motivată. Motivele care justifică propunerea de sancționare vor fi aduse la cunoștință consilierilor cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței.
(3) În cazul sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), hotărârea se adoptă cu votul deschis al majorității consilierilor în funcție, iar în cazul sancțiunilor prevăzute la lit. c) și d), cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.
(4) Aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) poate fi făcută numai dacă se face dovada că -ul, președintele - vicepreședintele consiliului județean a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale - ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(5) La eliberarea din funcție se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare".
Din aceste reglementări rezultă că eliberarea din funcție a -ului este posibilă numai în anumite condiții, respectiv numai "dacă se face dovada că -ul, președintele - vicepreședintele consiliului județean a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării - a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale - ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă".
În raport cu acest text legal, eliberarea din funcție este o sancțiune, fiind astfel caracterizată chiar prin textul art. 69 din Legea nr. 393/2004.
Din acest punct de vedere, este irelevant că această sancțiune se dispune prin hotărâre emisă de Consiliul Local, aceasta fiind procedura prevăzută de lege pentru eliberarea din funcție a -ului. Aplicarea sancțiunii printr-o hotărâre a consiliului local nu schimbă natura juridică a acestei sancțiuni ci impune, în plus, respectarea dispozițiilor care guvernează emiterea actelor administrative.
În consecință, Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod corect natura juridică a actului dedus judecății, hotărârea în cauză fiind un act de sancționare, fiind lipsit de relevanță sub acest aspect, faptul că este în discuție o hotărâre emisă de un consiliu local
În raport cu aceste constatări, Curtea reține că nu este întemeiată critica privind interpretarea greșită a actului dedus judecății
Cu privire la motivul de recurs referitor la lipsa de temei legal a hotărârii recurate, Curtea observă că acest motiv de recurs de întemeiază pe afirmația conform căreia instanța de fond ar fi ignorat dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001.
Curtea apreciază ca fiind nerelevant în speță faptul că Legea administrației publice locale nr. 215/2001 prevede că -ul este subordonat primarului în exercitarea mandatului său. Acest aspect este indiscutabil însă ceea este disputat în cauză este tocmai faptul că nu s-a probat în cauză această insubordonare și caracterul său grav. Curtea remarcă faptul că reclamantul nu a contestat niciodată că are obligația de a se subordona primarului în exercitarea funcției de -.
Pe de altă parte, Curtea nu poate reține nici temeinicia afirmațiilor referitoare la reținerea selectivă a instanței de fond numai a argumentelor prezentate de reclamant.
În această privință, Curtea subliniază că - astfel cum rezultă din art. 69 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 - sancțiunile aplicate -ului sunt consecința unor abateri grave și repetate, ceea ce implică și menționarea acestor abateri în conținutul actului de sancționare, precum și probarea acestora.
Din acest punct de vedere, revine emitentului actului sarcina dovedirii acestor împrejurări de fapt care constituie abateri grave și repetate, având în vedere necesitatea motivării actului administrativ.
Cum în speță nu au fost oferite probe în acest sens, instanța de fond a ținut seama în mod întemeiat de afirmațiile reclamantului.
De aceea, Curtea nu este de acord nici cu susținerea recurenților, conform cărora este irelevant că nu s-ar fi dovedit că reclamantul a mai fost sancționat
Art. 69 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 impune ca sancțiunile aplicate -ului să fie consecința unor abateri grave și repetate, astfel încât o asemenea sancționare trebuie să aibă la bază fie constatarea aplicării anterioare a unor alte sancțiuni reclamantului, fie constatarea caracterului grav și repetat - probat și motivat prin actul administrativ de sancționare - al abaterilor grave și repetate care au condus la emiterea actului atacat.
Cum în speță nu s-a dovedit caracterul grav și repetat - probat și motivat prin actul administrativ de sancționare - al abaterilor grave și repetate care au condus la emiterea actului atacat, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Curtea subliniază că mandatul consilierilor locali nu permite exercitarea atribuțiilor specifice Consiliului Local cu încălcarea dispozițiilor legale, iar caracterul grav al sancțiunii - din funcție implică o analiză temeinică a motivelor dispunerii unei astfel de măsuri.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna împotriva sentinței civile nr. 863/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, în recurs, Curtea constată că domnul nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, cererea sa urmând a fi respinsă ca nefondată pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna împotriva sentinței civile nr. 863/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge cererea reclamantului de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘF. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ 17.12.2009
Tehnodact / 23.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Sau Viceprimar Înceta Urma Eliberării SauJudecători:Sau Viceprimar Înceta Urma Eliberării Sau
