Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1586/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1586
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă ROMÂNIA B împotriva sentinței civile nr. 307 din 7.04.2009 în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița, având ca obiect, anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatelor depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamanta Bac hemat în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Certificatului de Urbanism nr.820/18.11.2008 emis de Primăria Reșița, și anularea în parte a Hotărârii nr.249/17.09.2008 Consiliului Local al Municipiului Reșița.
Prin sentința civilă nr.307/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SA B, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Reșița și Consiliul Local Reșița.
În baza art. 137.proc.civ. tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Reșița în ceea ce privește eliberarea certificatului negativ de urbanism. Pârâta a arătat că acesta a fost eliberat de Primarul Mun. Reșița și nu de către pârâtă, însă tribunalul a constatat că în cauză reclamanta a chemat în calitate de pârât și Primarul Municipiului Reșița, ca emitent al certificatului. De aceea tribunalul a respins excepția invocată, cei doi pârâți având calitate procesuală pasivă fiecare pentru câte un capăt de cerere (Consiliului Local Reșița ca emitent al hotărârii atacate, iar Primarul Mun. Reșița ca emitent al certificatului de urbanism atacat).
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Reșița nr. 249/17.09.2008 s-a aprobat amplasarea antenelor și echipamentelor de telefonie mobilă în următoarele condiții: a)obținerea avizului sanitar al Autorității de Sănătate Publică C-S; b)prezentarea acordului tuturor locatarilor inclusiv al proprietarilor de teren din zonele limitrofe amplasamentului; c)elaborarea unui Plan Urbanistic de Detaliu ce se va prezenta spre aprobare Consiliului Local.
S-a prevăzut la art. 2 din Hotărâre că amplasarea antenelor de telefonie mobilă este interzisă în zonele cu densitate mare de construcții (POT peste 80%), la o distanță mai mică de 250 de spitale, grădinițe, școli, creșe, cămine, săli de sport, cinematografe, sedii ale administrației publice și alte instituții publice, cu respectarea normelor Uniunii Europene în vigoare.
Reclamanta a întocmit documentația necesară eliberării autorizației de construire, în vederea edificării unei antene de telefonie mobilă în Municipiu Reșița, str. -.-,.5,.1.
Primarul Municipiului Reșița a eliberat reclamantei certificatul negativ de urbanism nr. 820/18.11.2008, în care se arată că, potrivit HCL nr. 249/17.09.2008, este interzisă amplasarea antenelor de telefonie mobilă în zonele cu densitate mare de construcții, la o distanță mai mică de 250 de spitale, grădinițe, școli, creșe, cămine, săli de sport, cinematografe, sedii ale administrației publice și alte instituții publice, cu respectarea normelor Uniunii Europene în vigoare.
Reclamanta a susținut că la nivelul Uniunii Europene nu există nici o reglementare expresă asupra condițiilor de instalare a echipamentelor în localități sau în afara acestora și că din raportul nr. 304/2006 al reiese că nu există dovezi științifice care să ne convingă de faptul că emisiile slabe datorate stațiilor de bază și rețelelor radio locale cauzează efecte adverse sănătății umane.
Tribunalul a subliniat că, în înțelesul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, controlul efectuat de instanțe asupra actelor administrative este un control de legalitate, iar nu unul de oportunitate. În acest sens, prin condițiile de amplasare a antenelor de telefonie mobilă reglementate de hotărârea de consiliu contestată nu au fost încălcate dispozițiile legale în materie. Dimpotrivă, acestea au urmărit protejarea sănătății populației împotriva consecințelor negative ale lor electromagnetice de radiofrecvență produse de emițătorii pentru comunicații, a căror existență este recunoscută de acte normative în vigoare - OG nr. 6/2007(art. 16) și OG nr. 10/2007 (art. 14).
Concluzionând, instanța a reținut că Hotărârea Consiliului Local al Mun. Reșița nr. 249/17.09.2008 este legală și are ca scop garantarea unui drept fundamental, recunoscut de Constituție (art.34) - dreptul la sănătate. Pe cale de consecință, și certificatul de urbanism nr. 820/18.11.2008, emis în temeiul acestei hotărâri a fost apreciat ca fiind legal întocmit.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța, în baza dispozițiilor art.18 din Legea nr. 554/2004, a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta România B, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulate că recurentă, anularea Certificatului de urbanism nr.820/18.11.2008 emisă de Primăria Municipiului Reșița precum și anularea parțială a Hotărârii nr.249/17.09.2008 a Consiliului Local al municipiului Reșița în sensul anulării articolului 1 litera b și a articolului 2 din hotărâre.
În motivarea recursului se arată în esență că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 16 din nr.OG 6/2007 și art. 14 din nr.OG 10/2007, aceste dispozițiile referindu-se la persoane care își desfășoară activitatea în clădiri în care funcționează instalațiile specificate, pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate. În acest sens doar Guvernul României ar fi putut lua măsuri de protecție a persoanelor care locuiesc în imobilele pe care se află amplasate echipamentele.
Legat de acest aspect, recurenta arată că în România au fost efectuate măsurători de expunere la câmp electromagnetic în 2276 de localități iar rezultatele au indicat valori considerabil mai mici decât cele prevăzute de legislația națională și europeană în materie.
Apreciază recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că dreptul la sănătate este ocrotit prin Reșița nr. 249/17.09.2008, întrucât ocrotirea valorilor fundamentale stabilite prin constituție se realizează la nivel central, prin acte cu impact asupra întregii populații, nr. 1193/2006 fiind actul care a transpus întocmai una din cele mai stricte legislații din lume în acest domeniu, respectiv Consiliului Europei 1999/519/EC/12.07.1999.
Un alt motiv de recurs constă în aceea că prin hotărârea adoptată, Consiliul local îngrădește în mod nejustificat accesul utilizatorilor finali la serviciile furnizate de România, creându-se o distorsiune a concurenței pe piața locală întrucât furnizorii de servicii similare care folosesc alte modalități de propagare a semnalului (fibra optică) sunt în mod evident favorizați.
Ultima critică de recurs constă în faptul că instanța nu a analizat motivele de nulitate a certificatului de urbanism invocate de reclamantă, respectiv susținerile cu privire la definiția dată sintagmei "densitate mare de construcții", la neindicarea obiectivelor protejate, la lipsa detaliilor privind distanța de 250. indicată în certificatul de urbanism și la inexistența vreunei norme a în domeniu.
Primarul Municipiului Reșița a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurenta a depus la data de 21.12.2009, un set de acte în susținerea recursului, pe care Curtea nu le-a putut avea în vedere fiind depuse ulterior pronunțării deciziei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este adevărat că art.16 din nr.OG 6/2007 și art. 14 din nr.OG 10/2007 vizează anumite categorii de persoane care își desfășoară activitatea în clădiri care funcționează instalații care emite electromagnetice, însă prima instanță a invocat aceste dispoziții doar în scopul de a pune în evidența recunoașterea legislativă a efectelor negative ale lor electromagnetice de radio frecvență produse de emițătorii pentru comunicații. Prin urmare, prima instanță nu a încadrat speța în actele legale menționate, ci a realizat doar o trimitere tangențială la dispozițiile legale menționate.
În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță că ceea ce trebuie analizat într-o acțiune de contencios administrativ este legalitatea, iar nu oportunitatea actului administrativ atacat, acesta fiind atributul exclusiv al autorității emitente. Și aceasta cu atât mai mult cu cât scopul invocat consiliul local Reșița în emiterea nr.249/2008, care interzice amplasarea antenelor de telefonie mobilă în zonele cu densitate mare de construcții, este însăși respectarea dreptului la sănătate, drept consfințit de art. 34 din Constituția României.
Având în vedere scopul menționat, Curtea nu reține susținerea recurentei potrivit căreia Guvernul ar fi singura autoritate abilitată să ia măsuri de protecție, cum de altfel Curtea nu reține nici susținerea potrivit căreia nr.249/2008 ar distorsiona concurența prin favorizarea operatorilor care folosesc fibra optică. Mai mult decât atât, nu se poate susține că ar exista o discriminare între cele două categorii de operatori, tehnologiile folosite de fiecare fiind diferite, ceea ce înseamnă că există situații diferite, care necesită prin urmare restricții distincte.
De asemene criticile privind nulitatea certificatului de urbanism nu pot fi reținute, instanța de fond reținând în mod corect că, dată fiind legalitatea nr. 249/2008, certificatul de urbanism nr. 820/2008 emis în baza hotărârii menționate, îndeplinește condițiile de legalitate. De altfel, considerentele primei instanțe cu privire la lipsa de relevanță a oportunității L atacată subzistă și în privința certificatului de urbanism, astfel că motivele invocate de recurentă cu privire la densitatea de construcții, obiectivele protejate, distanța de amplasare precum și pretinsa inexistență a normelor europene în domeniu, nu pot fi reținute în favoarea recurentelor.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 aliniatul 1.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă România împotriva sentinței civile nr.307/07.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./7.01.2010
Tehnodact / 2 ex./7.01.2010
Prima instanță: Tribunalul C-S
Judecător:
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Maria Belicariu, Rodica
