Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 163/
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recV. declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 324/07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av., intimatul Consiliul local de M prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul reclamantului este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru de 4,00 lei și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursurile reclamanților, s, sunt declarate și motivate în termen și sunt netimbrate, deși recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru de câte 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei fiecare.
De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 5 ianuarie 2010 întâmpinare din partea intimatului pârât Consiliul local de M, din care un exemplar se înmânează reprezentantului recurentului.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recV. declarat de reclamanții, s, ,.
Reprezentantul intimatului Consiliul local de M solicită anularea recV. declarat de reclamanții, s, ca netimbrat, având în vedere că aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței privind necesitatea timbrării cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului solicită acordarea unui termen pentru că dorește să depună în susținerea recV. copii ale acțiunilor intentate de Consiliul local de M pentru evacuarea persoanelor care nu au avut posibilitatea achitării chiriei majorate.
Instanțe respinge cererea de probațiune formulată în cauză, considerând-o neconcludentă cauzei și, nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul asupra recV. declarat.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței civile nr. 324/7 mai 2009 Tribunalului Mureș, în sensul anulării Hotărârii nr. 31/2008 a Consiliului local de
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a recV. pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
CURTEA,
Asupra rec de față:
Prin sentința nr.324/07.05.2009 a Tribunalul Mureș, s- respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, s, n contradictoriu cu tul Consiliul local al comunei de
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că rin p. cererea de chemare n judecat nregistrat pe rolul acestei instan e la nr.136/102 din 22.01.2009 reclaman ii, s, au solicitat n contradictoriu cu Consiliul local al comunei de M anularea HCL nr.31/2008 ca netemeinic i nelegal.
n motivare s-a ar tat la data de 03.11.2008 n cadrul Consiliului al comunei de, s-a adoptat o hot re, prin care s-a modificat cuantumul chiriei lunare la apartamentele ANL, pentru titularii contractelor de închiriere, care au dep ășit rsta de 35 de ani, n temeiul art. 6 indice 2 alin. 4 din Legea nr. 89/2008 reclaman ii considerând nu sunt aplicabile.
S-a sus inut apartamentele nchiriate nu fac parte din domeniul public și nu a fost prezentat reclaman ilor modul de calcul al chiriei i nu li s-a adus la cuno tin ță aceast chirie ar trebui acopere cheltuielile de administrare, întreținere i repara ii, impozit pe cl diri i teren i recuperarea investi iei, iar semnarea contractelor s-a cut sub spectrul amenin ță rii voalate a evacu rii.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente motive de nelegalitate ale actului atacat, susținerile reclamanților fiind neîntemeiate.
Astfel, dacă inițial contractele de închiriere nu s-au încheiat pe o perioadă de 5 ani, ci pe câte un an, și succesiv prelungit, esențial este, că au produs efecte juridice pe perioada de 5 ani stabilită de art.6 ind.2 alin.4 din Legea nr.98/2008. Finalitatea și scopul legii este ca chiriașii din locuințele ANL să beneficieze de o perioadă contractuală de 5 ani, în care să nu poată fi modificată chiria, iar în cazul reclamanților scopul legii a fost atins.
În ceea ce privește regimul juridic al terenului, precum și nemulțumirile legale de imposibilitatea cumpărării apartamentelor, toate aceste sus ineri nu prezint relevan ță n solu ionarea cauzei av nd ca obiect anularea HCL nr.31/2001.
Nu a fost reținut nici afirma ia cu privire la semnarea contractului sub amenin area voalat a evacu rii, deoarece reclaman ii nu au dovedit n nici un fel vicierea consim im ntului.
Referitor la lipsa avizelor unor comisii de specialitate, si această ap rare a fost nl turat, deoarece n avizele nefavorabile comisiile respective nu fac nici o referire la vreo cauz de nelegalitate a proiectului hot rii, situa ie n care neavizarea poate fi determinat chiar i de cuantumul prea mic al chiriei ce urma ă se stabileasc.
De asemenea, nu s-a putut reține nu a existat o negociere ă vreme ile au semnat contractele de nchiriere i t timp, tul nu a impus prin majorarea chiriei un profit a cum reiese din modul de calcul detaliat la fila 58, fiind avute n vedere numai anumite cheltuieli.
Nici faptul terenul pe care este construit blocul ANL apar ine unei persoane fizice nu determin anularea HCL nr.31/2008, n acest sens fiind justificate sus inerile tului legea permite construirea de astfel de blocuri pe terenul aflat n proprietatea privat a unei persoane juridice sau fizice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că imobilele ce fac obiectul contractelor de închiriere nu fac obiectul domeniului public al Statului Român, cifac parte din domeniul privat al comunei de M, iar terenul pe care sunt amplasate imobilele este proprietatea privată a SC SRL, conform evidențierii CF.
De altfel, astfel cum rezultă și din susținerile intimatei, Consiliul local al comunei de M, aceasta recunoaște faptul că terenul pe care sunt amplasate aceste imobile, care fac obiectul contractelor de închiriere, sunt edificate pe un teren proprietate privată.
Modalitatea și cuantumul chiriei sunt reglementate prin OUG nr. 40/1999 cu modificările ulterioare și se referă doar la imobilele care fac parte din domeniul public al Statului român.
În situația dată, instanța de fond s-a aflat într-o eroare, neluând în seamă faptul că imobilele ce fac obiectul contractelor de închiriere nu fac parte din domeniul public al Statului Român, ci sunt proprietatea privată a comunei de M iar terenul pe care sunt edificate aparțin unei proprietăți private, respectiv SC.
S-a arătat că este de observat că Hotărârea nr.31/2008 a fost adoptată în data de 3 noiembrie 2008, iar perceperea chiriilor s-a stabilit cu începere de la data de l noiembrie 2008, fără a se respecta procedura cu privire la comunicarea actelor spre controlul legalității actelor administrative emise sau adoptate de către autoritățile publice locale, Instituției Prefectului, iar termenul pentru ca actul administrativ să fie intrat în vigoare este de cel puțin 10 zile de la comunicarea acestora Prefectului, prin grija secretarului unității administrativ teritoriale, conform art.48 alin.1 coroborat cu art.115 alin.3 și alin.7 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificări ulterioare.
Prin întâmpinare pârâtul Cobnsiliul local al comunei de Mas olicitat respingerea recV. ca nefondat susținând amplasarea construcțiilor pe terenul ce aparține patrimoniului unei alte persoane nu contravine reglementărilor imperative în vigoare la data realizării construcțiilor sau în prezent. Astfel, potrivit art.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.66/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 152 1998: "3. După alineatul (4) al articolului 2 se introduc alineatele (5), (6) și (7) cu următorul cuprins: "(5) Terenurile destinate construirii de locuințe prin Agenția Naționala pentru locuințe pot fi proprietate publică sau privată a statului sau a unităților sale administrativ-teritoriale, precum și proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, urmând să fie preluate în condițiile legii."."legiuitorul dispunând în același sens și prin art.2din nr.HG 962/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998:.Art. 2. - (1) Construcțiile de locuințe care se realizează prin Agenția Naționala pentru Locuințe se amplasează pe terenuri proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale și/sau pe terenuri proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice. Terenurile destinate acestor construcții se preiau de Agenția Națională pentru Locuințe, în condițiile legii, pe perioada realizării investiției.
Consideră că nu se poate accepta nici argumentul invocat prin cererea de anulare în sensul inaplicabilității dispozițiilor Legii nr. 152/1998 modificate, pentru simplul motiv că în loc să fi fost încheiate contracte de închiriere în anul 2003 (data repartizării locuințelor) pentru o durată inițială de 5 ani (deci pentru un singur contract pentru anii 2003 - 2008) - au fost încheiate contracte pentru termen de l an prelungite succesiv pentru durate de câte l an.
Potrivit art. 6 indice 2 alin. 4 din Legea nr. 89/2008 pentru modificarea și completarea Legii 152/1998: (4) Contractele de închiriere se ncheie pe o durata de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioada de un an, în următoarele condiții:
a) prin recalcularea chiriei in condițiile prevederilor art. 31 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani;
b) prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani;
5) Prevederile alin. (4) se aplică la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condițiile legii."
Astfel cum rezultă din cele 5 avize ale comisiilor de specialitate anexate prezentei cât și din dovada exercitării controlului de legalitate de către Instituția prefectului - rezultă îndeplinirea tuturor condițiilor formale pentru adoptarea valabilă a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În sarcina fiecărui reclamant-recurent a fost stabilită obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de câte 2 lei, respectiv 0,15 lei timbru judiciar, însă întrucât marea majoritate u a înțeles să achite anticipat această taxă, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, sancțiunea aplicabilă recursurilor declarate de aceștia, respectiv, s, vor fi anulate ca netimbrate potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul, Curtea constatată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Deși recurentul invocă în susținerea argumentelor sale că imobilele ce fac obiectul contactelor de închiriere nu fac obiectul domeniului public al statului, ci fac parte din domeniul privat al comunei de M, iar terenul pe care sunt amplasate imobilele sunt proprietate privată a SC SRL, astfel că disp. art.62alin.4 din Legea nr.89/2008 nu sunt aplicabile în cauză, Curtea apreciază că dimpotrivă aceste dispoziții sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât tocmai legiuitorul stabilește regimul juridic al locuințelor de natura celor în litigiu. În aceste condiții, în care legiuitorul vorbește strict despre locuințe nu și despre terenurile pe care sunt amplasate aceste locuințe, este nerelevantă apartenența terenurilor la domeniul privat sau public al statului sau eventual de faptul că acestea fac parte din proprietatea unei persoane juridice, pentru că într-un raționament opus, s-ar adăuga la lege, ceea ce este însă nepermis.
În aceste condiții, nu se poate însă susține cu suficient temei că instanța de fond s-ar fi aflat în eroare, neluând în seamă faptul că imobilele (locuințele) ce fac obiectul contractelor de închiriere, nu fac parte din domeniul public al statului, ci din proprietatea privată a comunei de M, aceasta întrucât, în primul rând instanța a verificat legalitatea actului atacat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie și în al doilea rând, a analizat fiecare motiv de critică a hotărârii atacate, prin prisma susținerilor reclamanților.
Pe de altă parte, deși recurentul invocă aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, vizând comunicarea hotărârii Instituției Prefectului județului M, pentru verificarea legalității, fără respectarea termenului de 10 zile, și că hotărârea ar fi fost adoptată la 03.11.2008, iar chiriile trebuie plătite cu începere de la 01.11.2008, Curtea constată că nici aceste aspecte nu pot fi reținute în cauză, ca pertinente. Aceasta întrucât, conform legislației în vigoare, respectiv Legea nr.215/2001, controlul de legalitate asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile publice locale și efectuate de Prefect, obiectul acestui control vizând atât condiții de fond (respectarea competenței notariale și a celei teritoriale, condiții și termene expres prevăzute în actele normative ce reglementează domeniul de activitate ce face obiectul măsurii adoptate, etc.), cât și condiții de formă (respectarea formei scrise, cuprinderea în preambul și în dispozitiv a informațiilor necesare pentru identificarea autorității emitente, destinatarul actului, măsura adoptată, termenul și condițiile în care se execută măsura dispusă, ștampile, numărul actului și numărul de înregistrare al actului, data emiterii, etc,). Or, în prezenta cauză, actul atacat respectă aceste condiții, de altfel, el nici nu a făcut obiectul controlului de legalitate al Prefectului, nefiind atacat în instanțe. Mai mult, reclamantul nu a justificat în ce măsură acest act este vătămător pentru drepturile și interesele sale, aceste aprecieri ale vătămării, putând fi făcute prin raportare la neîndeplinirea de către actul atacat a uneia din condițiile de formă sau fond, și nicidecum prin raportare la cuantumul chiriei majorate, apreciat ca exagerat de către reclamant.
În consecință, pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul promovat în cauză este nefondat, urmând ca potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să-l respinsă ca atare, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea acesteia, ca urmare a examinării din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile formulate de, s, toți cu domiciliul ales în de M,-,.4,.9, județul M împotriva sentinței nr. 324/07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul ales în de M,-,.4,.9, județul împotriva sentinței nr. 324/07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/29 exp.
25.03.2010
Jud.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
