Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.398/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul și intervenientul împotriva sentinței civile nr.91 din 14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și ep intimații CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI PRIN PRIMAR, intimat ORAȘUL PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat, în substituirea avocatului titular, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și un script cuprinzând concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru argumentele prezentate în cuprinsul memoriului de recurs. Totodată, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Curtea pune în discuție susținerea din întâmpinare referitoare la faptul că recurentul a luat la cunoștință de existența HCL nr.47/1999 încă din anul 2001, cu ocazia judecării dosarului nr. 755/2001 al Judecătoriei Vișeu d Sus și motivul pentru care reclamantul nu a solicitat comunicarea hotărârii la acea vreme.
Recurentul arată că nu a avut cunoștință de hotărârea consiliului local în discuție, iar reprezentanta acestuia arată că în dosarul Judecătoriei Vișeu d Sus există doar un inventar al bunurilor care aparțin domeniului public al orașului, unde la poziția 41 figurează imobilul aparținând recurentului, fără a exista vreo mențiunea pe acest inventar că face parte integrantă din HCL nr. 47/2001.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 91 din 24 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului și Orașul prin primar.
S-a respins cererea în interes propriu formulată de intervenientul și s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea terenului întabulat în, nr. 8871 cu nr. cadastral 528/b/5/5.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul a luat la cunoștință de existența actului administrativ atacat, respectiv nr. 47/1999 în dosarul nr. 755/201 al Judecătoriei Vișeu d S u s, respectiv prin intermediul precizării de acțiune depusă în acel dosar de către reclamantul Consiliul Local al Orașului ( 15, dosar nr. 755/2001), reclamantul din prezenta cauză având calitatea de pârât în acel litigiu.
În această situație, a constatat instanța de fond, că reclamantul a depășit termenul de un an ce a început să curgă de la data comunicării, actul administrativ atacat fiind, conform practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, un act administrativ cu caracter individual, în speță adresat altui subiect de drept, fiind incidente astfel dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și intervenientul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au apreciat recurenții că se impune casarea cu trimitere deoarece instanța nu a cercetat fondul cauzei, motivat de respingerea acțiunii pe excepția inadmisibilității, ca urmare a faptului că s-a reținut tardivitatea formulării procedurii prealabile.
Au arătat recurenții că într-o manieră nelegală, instanța de fond a reinterpretat conținutul deciziei nr. 797/2007 a Curții Constituționale.
Au susținut recurenții că în decizia Curții Constituționale nu se face distincția între momentul declanșării termenului de 6 luni, după cum cel care formulează plângerea prealabilă este titularul actului atacat sau este un terț față de acesta, după cum, prin același act, se menționează că nu se poate face aplicarea sancțiunii prescrierii dreptului în raport de un moment sau un altul.
Instanța de fond a aplicat astfel, susțin recurenții, prev. art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia menționată anterior.
Susțin recurenții în finalul motivări că termenul pentru formularea procedurii prealabile poate să curgă doar de la data comunicării efective a actului administrativ vătămător, or, în speță, nr. 47/1999 a fost comunicată cu reclamantul doar la data de 13 februarie 2008.
S-a criticat și calificarea dată de către prima instanță naturii juridice a actului administrativ atacat, respectiv act administrativ cu caracter individual, în condițiile în care prin actul atacat s-a procedat la însușirea inventarului anual al bunurilor din domeniul public al orașului, iar o astfel de hotărâre nu are un anume destinatar, nefăcându-se vreo dovadă de publicitate a conținutului actului la nivelul comunității.
Susțin recurenții că menționare existenței actului în conținutul precizării de acțiune depusă în dosarul nr. 755/2001 al Judecătoriei Vișeu d S u s, nu prezintă relevanță atât timp cât actul nu a fost administrat ca probă în acel dosar.
În drept reclamanți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Pârâtul, Consiliul Local al Orașului a solicitat respingerea recursului ( 23).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Prin actul administrativ atacat, respectiv nr. 47/1999, s-a însușit de către Consiliul Local al Orașului inventarul domeniului public al orașului conform anexei la act,care face parte integrantă din acesta.
Acest act este un act administrativ cu caracter individual, calificare realizată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare și însușită ca atare atât de către instanța de fond cât și de către prezenta instanță.
În acest context, cu privire la termenul în interiorul căruia trebuie formulată procedura prealabilă, devin incidente dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 reclamantul fiind un terț.
Se arată în acest text legal că persoana vătămată printr-un act adresat altui subiect de drept, are posibilitatea de a formula plângerea prealabilă în limitele termenului de 6 luni ce începe să curgă din momentul în care a luat la cunoștință,pe orice cale,deexistențaacestuia.
Verificând astăzi, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 554/2004, motivat de faptul că reclamantul a formulat sub imperiul acestei legi plângerea prealabilă, modalitatea de respectare a dispozițiilor legale referitoare la plângerea prealabilă, Curtea constată că termenul ar fi început să curgă de la data la care reclamantul a luat la cunoștință de existența actului administrativ vătămător.
Un asemenea eveniment s-a produs în cursul soluționării dosarului nr. 755/2001 al Judecătoriei Vișeu d S u s, când prin intermediul precizării de acțiune reclamantul din prezenta cauză, pârât în acel litigiu, este informat despre existența hotărârii nr. 47/1999, act administrativ aflat în strânsă legătură cu acel litigiu.
Apărările recurenților din această perspectivă nu pot fi primite de către instanța de recurs.
A cunoscut reclamantul încă din data de 30 aprilie 2001, dată la care s-a soluționat precizarea de acțiune, că există un act normativ ce reglementează inventarul domeniului public al orașului și că existența acestuia împiedică exercitarea dreptului de proprietate susținut de către reclamant.
Nimic nu a împiedicat reclamantul ca încă din acel moment să solicite să i se aducă la cunoștință conținutul concret al actului, atât timp cât a aflat cu certitudine de existența acelui act.
Mai mult decât atât, în întâmpinarea depusă pentru același termen din 30 aprilie 2001, recurentul menționează că reclamantul din acel dosar, respectiv Consiliul Local, nu prezintă titlu de proprietate ci doar un tabel prin care terenul din litigiu ar figura în inventarul primăriei.
Toate acestea sunt suficiente elemente pentru a determina certitudinea că reclamantul a aflat încă din anul 2001 de existența unui act administrativ ce cuprindea inventarul bunurilor din domeniul public al orașului și că terenul revendicat de către reclamant era deja inclus în domeniul public, existența actului fiindu-i comunicată. la latitudinea reclamantului să facă demersurile necesare spre a se informa despre conținutul actului.
Referitor la aplicabilitatea deciziei nr. 797/2007 a Curții Constituționale, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile deciziei Curții Constituționale.
data de 30 aprilie 2001 ca fiind data la care reclamantul a cunoscut despre existența nr. 47/1999, instanța de fond nu a nesocotit dispozițiile art. 7 alin. 7 în interpretarea dată de către decizia Curții Constituționale, ci a avut în vedere tocmai faptul că termenul de 6 luni prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a început să curgă pentru reclamant de la data la care a luat la cunoștință pe orice cale de existența actului, respectiv data de 30 aprilie 2001, astfel încât în raport de data formulării plângerii prealabile, această plângere a fost tardiv introdusă.
Instanța de fond nu a reținut excepția tardivității cu referire la data emiterii actului ci în raport de data la care reclamantul a aflat despre existența actului administrativ vătămător, moment de la care a început curgerea termenului de formulare a plângerii prealabile.
Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 constată neconstituționalitatea textului legal ce impunea terțului să formuleze plângerea prealabilă într-un interval de 6 luni de la emiterea actului ori instanța de fond nici nu a găsit necesar, în mod corect dealtfel, să analizeze acest aspect, respectiv intervalul de timp scurs între data emiterii actului și data formulării plângerii prealabile.
În mod corect instanța de fond soluționat acțiunea pe excepție, astfel încât nu se impune casarea cu trimitere așa cum au solicitat recurenții.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 91 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
16.10.2009
Dact./6 ex.
Jud.fond. Șt..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
