Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.205/CA
Ședința publică de la 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, G, în contradictoriu cu intimat UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A MUNICIPIULUI I(CONSILIUL LOCAL I) - reprezentată de PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva sentinței nr. 1162/E/20.06.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 31 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 1162/E/20.06.2007 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Consiliul Local I în ce privește capătul de cerere formulat de reclamanții, domiciliat în I, Al. nr. 133,. 1013,. 1, parter, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013,. 3,. 14, G, domiciliat I, Al., nr. 133,. 1013,. 3,. 16, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013,. 3,. 17, domiciliat în I, Al. nr. 133,. 1013,. 4,. 18, domiciliat în I, Al. nr. 133,. 1014,. 4,. 17 având ca obiect anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 297/25.07.2005 și nr. 384/26.09.2005.
Respinge cererea reclamanților, G, privind anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 297/25.07.2005 și nr. 384/26.09.2005 formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I reprezentat prin Primarul municipiului
Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu în ce privește cererea de intervenție formulată de, și.
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de, domiciliat în I, Al. nr. 133,. 1013, domiciliată în I, Al., nr. 133,. 1013, domiciliat în I, Al. nr. 133,. 1013,. 3,. 15, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013,. 3,. 16, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013, domiciliată în I, Al., nr. 133,. 1013,. 2,. 12, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013,. 2, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013, domiciliată în I, Al., nr. 133,. 1013,. 1,. 8, domiciliată în I, Al., nr. 133,. 1013,. 1,. 5, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013,. 1,. 6 și, domiciliat în I, Al., nr. 133,. 1013 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I reprezentat prin Primarul municipiului I privind anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 297/25.07.2005 și nr. 384/26.09.2005.
Admite excepția necompetenței materiale a tribunalului și în consecință declină competența de soluționare a capătului de cerere privind constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamanților, G, asupra boxelor existente în blocul nr. 1013 și respectiv blocul nr. 1014 pentru reclamantul, din I, Al., nr. 133 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I reprezentat Primarul municipiului I în favoarea Judecătoriei Iași.
Respinge cererile reclamanților și intervenienților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond
Prin cererea înregistrată la instanță la nr. 5626/9606 reclamanții, G, si au solicitat in contradictoriu cu paratii Consiliul Local I și Primăria Municipiului I anularea Hotărârilor Consiliului Local I nr. 297/25.07.05 si 384/26.09.05, constatarea existentei dreptului lor de proprietate asupra boxelor garaje existente in blocul nr. 1013 din I, Al., nr. 133, cu cheltuieli de judecata.
S-a arătat că prin aceste hotărâri se menționează că destinația boxelor din blocul nr. 1013 (și 1014 pentru reclamantul ), proprietatea reclamanților, se schimbă în spații cu altă destinație în vederea vânzării conform Legii 550/2002, urmând ca deținătorii acestora sa fie evacuați.
La termenul din 20.04.07 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de intervenție pentru neefectuarea procedurii prealabile, iar paratul Consiliul Local Iai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere ca Hotărârea 297/05 a fost emisă ca o prelungire a Hotărârii 233/03 pentru care există hotărâri judecătorești de menținere, definitive și irevocabile.
La dosar s-au depus contractele de vânzare-cumpărare ale reclamanților și intervenienților (filele 15-34, 137-143, 165-173), documentația in baza căreia s-au emis cele două hotărâri (filele 54-111), sentințele civile menționate în întâmpinare (51-53,152-153) interogatoriul pârâtului (filele 125-126) raportul de expertiză tehnică efectuat in dosarul 6411/05 al Tribunalului Iași.
Instanța reține că prin HCL 297/25.07.05 s-a aprobat includerea pe lista anexa a 233/7.05.03 a spatiilor cu destinație de boxe alimente sau boxe garaj din blocurile 1016,1013 si 1014 din I, Al. în vederea vânzărilor prin licitație conform Legii nr. 550/02 (filele 10-12 dosar).
Prin nr. 384/26.09.05 s-a hotărât evacuarea persoanelor ce ocupă fără forme legale spațiile anterior menționate (fila 13 dosar).
Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Consiliul Local I la termenul din 20.04.07 ca neîntemeiată.
Argumentele precizate în susținerea excepției sunt identice cu cele arătate când s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere procesele anterioare finalizate cu pronunțarea sentințelor nr. 241/E/06 si 66/E/06 ale Tribunalului Iași.
Instanța retine că acțiunea de față este admisibilă, reclamanții nefiind părți în dosarele în care s-au pronunțat sentințele sus-menționate și prevalându-se de un pretins drept propriu ce ar fi încălcat prin emiterea celor doua hotărâri contestate.
In prezenta cauză reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/04 (filele 7-9 dosar).
In motivarea acțiunii reclamanții au invocat faptul că boxele la care fac referire hotărârile sus-menționate se află în proprietatea lor conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate in baza D-L nr. 61/1990 aflate la filele 15-34 dosar.
Din referatele depuse la dosar de pârât rezultă ca in fapt boxele respective sunt folosite de reclamanți și intervenienți (filele 71 si 151).
Din examinarea conținutului acestor contracte se constată însă că nu sunt incluse prevederi referitoare la transmiterea către reclamanți și a dreptului de proprietate asupra unor boxe-alimente sau boxe-garaje situate în blocurile 1013 si 1014 din I, Al..
Astfel, la rubrica "se vând și următoarele dependințe, anexe gospodărești, garaje și instalații aferente" nu s-a individualizat concret nici un spațiu, iar prețul prevăzut în contract este stabilit expres doar pe locuință.
Rezultă că reclamanții nu au făcut dovada că sunt proprietarii boxelor vizate de cele 2 hotărâri a căror anulare se cere, astfel încât nu se pot prevala de dispozițiile art. 1 din Legea 554/04 pentru a înlătura pretinsa vătămare a drepturilor lor.
Fată de înscrisurile depuse de reclamanți și documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor contestate instanța reține că acestea sunt legal emise, iar in cauză nu se poate discuta de o vătămare adusă reclamanților care nu și-au justificat calitatea de proprietari ai boxelor vizate de hotărârile respective.
In consecință a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților privind anularea nr. 297/05 si 384/05 emise de pârâtul Consiliu Local
Instanța a admis excepția inadmisibilității n ce privește cererea de intervenție.
Astfel, potrivit art. 7 din Legea 554/04, înainte de a se adresa instanței de contencios-administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte a acestuia.
In cauză intervenienții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, astfel încât raportat la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă cererea de intervenție este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
A fost admisă excepția necompetentei materiale a Tribunalului în ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor existente in blocurile nr. 1013 si 1014 din Al., nr. 133 cu consecința disjungerii cauzei și declinării în favoarea Judecătoriei Iași.
Astfel, față de obiectul acestui capăt de cerere și situația în fapt expusă in acțiune se constată că este vorba de o acțiune civilă de drept comun de competenta Judecătoriei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea 554/04.
Având în vedere soluția pronunțată se constată că reclamanții și intervenienții nu sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecata, cererile formulate în acest sens au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs reclamanții:, G, și și intervenientul, în motivarea căruia arată că au solicitat instanței de contencios administrativ să constate nulitatea celor două hotărâri ale Consiliului Local al municipiului I și constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor-garaje existente la blocul 1013, cea de a doua cerere fiind subsidiară și accesorie, fără de care instanța nu se poate pronunța asupra nulității hotărârilor atacate.
Consideră recurenții că în mod eronat prima instanță a considerat că Primăria I nu ar avea calitate procesuală activă, deși Legea nr. 554/2001 îi conferă această calitate, cu atât mai mult cu cât, acțiunea fiind întemeiată pe o lege specială, nu se mai punea problema personalității juridice prevăzută de dreptul comun.
Sentința de fond nu cuprinde motivele ce au stat la baza adoptării soluției, ori motivele sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Eronat a interpretat prima instanță și clauzele contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu, pârâtul necompletând formularele de contract în dreptul "anexelor gospodărești" fie din neglijență,fie datorită faptului că dispozițiile art. 28 și 10 din D-L 85/1992 prevedeau că anexele și dependințele aferente intrau în prețul locuinței, fără a mai fi necesară individualizarea lor în concret.
Întrucât în speță spațiile reprezentând anexele gospodărești, garaje, prin natura lor nu puteau fi folosite decât în comun, consideră recurenții că nu era necesară menționarea lor expresă în contractele de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra lor fiind comună, forțată și perpetuă, cu atât mai mult cu cât în aceleași contracte există prevederi exprese privind transmiterea dreptului de folosință asupra cotei indivize din terenul aferent. În atari condiții rezultă cu evidență faptul că reclamanții sunt proprietarii boxelor în litigiu, și, în consecință solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul Municipiul I (consiliul local), reprezentat prin Primar, prin întâmpinarea depusă la dosar consideră recursul ca nefondat, întrucât raportat dispozițiilor art. 161 și 162 Cod procedură civilă, pentru a se determina calitatea procesuală a părților litigante, este necesară existența unei identități între persoana reclamanților și cea a titularului dreptului, respectiv între persoana pârâtului și cea a persoanei obligate printr-un raport juridic. Așa fiind, raportat prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, modificată prin Legea nr. 286/2006, Municipiul I este reprezentat prin Primar, administrator al domeniului public și privat fiind Consiliul local I, așa încât corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei I, ce se constituie ca o structură funcțională ce duce la îndeplinire hotărârile consiliului local.
Consideră intimata că în mod corect prima instanță a reținut că nu a operat o vânzare a spațiilor în litigiu către reclamanții ce le dețineau fără forme legale, din moment ce nici în contractele de închiriere și nici în cele de vânzare a locuințelor nu se regăsește suprafața boxelor și prețul pretins plătit pentru acestea, așa încât solicită menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul formulat în cauză ca întemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, prin acțiunea introductivă la instanță reclamanții au solicitat "să constatați nulitatea absolută a I nr. 297 emisă la data de 25.07.2005 și a I nr. 384 emisă la 26.09.2005", și pe cale de consecință "constatarea existenței dreptului nostru de proprietate asupra boxelor-garaje existente în blocul 1013 mai sus menționat și inexistența dreptului de proprietate al Consiliului Local al Municipiului I".
Prima instanță însă, admițând acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul municipiului I, a dispus "anularea" hotărârilor în litigiu, ceea ce are semnificația unei schimbări naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului de investire.
Ori, obiectul primului capăt de cerere constituindu-l verificarea legalității a două acte administrative emise de pârâtul Consiliul Local I, în cauză își găseau incidența dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform căruia: al. (1) "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un înțeles legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentruanulareaactului,recunoașterea dreptului pretinssau a interesului legitim".
Așa fiind, "recunoașterea dreptului" reclamanților asupra boxelor în litigiu, reprezintă tot atributul de jurisdicție al instanței de contencios administrativ investită cu"anularea actului", - ce nesocotește dreptul de proprietate al reclamanților -, cel de al doilea capăt de cerere privind tocmai recunoașterea acestui drept de proprietate fiind așadar "accesoriu" și"subsidiar" primului capăt, cum corect se arată prin cererea de recurs.
În acest context eronat instanța de fond s-a dezinvestit de soluționarea capătului de cerere privitor la constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor în cauză, considerând că acestea ar intra sub incidența dreptului comun - respectiv a art. 111 Cod procedură civilă -, deși procedura aplicabilă unei atari acțiuni derivă din natura existenței dreptului pretins vătămat, iar în speță vătămarea are la bază tocmai adoptarea actelor administrative (ce fac obiectul primului capăt de cerere) prin care autoritatea locală dispune vânzarea lor, drept de dispoziție ce se constituie ca atribut exclusiv al titularului dreptului de proprietate.
Cum voința legiuitorului, exprimată expres în cuprinsul art. 1 din legea contenciosului administrativ, constă în atribuirea deplinei competențe de cenzură către instanța de contencios administrativ, atât în ce privește "anularea actului" administrativ, cât și privitor la "recunoașterea dreptului pretins" decurgând din adoptarea lui, Curtea reține că această din urmă sintagmă se identifică în realitate, cu obiectul acțiunilor în constatarea unor drepturi, derivând din modul de reglementare a unor raporturi juridice, prin acte administrative emise de organele administrative competente, și ca atare ele revin în competența instanței specializate, și cu aplicarea procedurii derogatorii de la dreptul comun, expres prevăzută în Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, iar nu instanței de drept comun, în favoarea căreia a fost declinat acest capăt din acțiune.
Raportat celor sus-evocate, având în vedere că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv asupra "anulării" actelor administrative în litigiu, iar nu asupra "constatării nulității absolute" a acestora, procedând la disjungerea capătului de cerere ce viza constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, asupra boxelor aferente blocului 1013, și respectiv inexistența dreptului de proprietate al pârâtului Consiliul Local I asupra acelorași boxe, și la declinarea lui în favoarea Judecătoriei Iași, ca instanță de drept comun, deși potrivit legii contenciosului administrativ deținea competența de soluționare și a acestor capete de cerere, Curtea va proceda la admiterea recursului promovat de reclamanți, cu consecința casării sentinței civile nr. 1162/E/2007 a Tribunalului Iași în această parte și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul urmează a verifica în ce măsură există compatibilitate între cererea de "constatare a nulității absolute" a unor hotărâri ale consiliului local, și dispozițiile art. 1 al. (1) din Legea nr. 554/2004, ce consacră un singur tip de acțiune în această materie, respectiv cea privind "anularea actului", precum și respectarea de reclamanți a termenelor și condițiilor prevăzute de art. 11 din aceeași lege, în forma prevăzută la data sesizării instanței (05.04.2006) cu soluționarea acțiunii privind cele două hotărâri ale consiliului local.
Va fi verificată de asemenea calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local I în capătul de cerere privitor la constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor în litigiu, raportat prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, precum și calitatea de reprezentant legal al Consiliului Local I exercitată de Primarul municipiului I, raportat dispozițiilor art. 23, coroborat cu art. 62(1) din același act normativ.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va avea în vedere și susținerile și probatoriul administrat de părți în faza de soluționare a prezentului recurs.
Va fi menținută însă sentința de fond, în partea referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului I, ca structură funcțională ce nu se regăsește între autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, astfel cum sunt limitativ prevăzute în cuprinsul art. 23 al. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările ulterioare.
În ce privește recursul promovat de intervenientul, alături de reclamanții sus-menționați, Curtea constată că deși intervenientul a fost menționat în cererea de recurs alături de reclamanții-recurenți, în realitate recursul acestuia nu putea viza susținerile privind fondul litigiului, ci doar excepția de inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu, a cărei admitere a condus la respingerea cererii de intervenție, fără a se trece la cercetarea fondului acesteia.
Ori, în cauză corect a reținut instanța de fond ca fiind incidentă această excepție dirimantă, față de natura administrativă a litigiului, situație în care intervenienții aveau obligația a proba parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, dovadă în lipsa căreia opera prematuritatea cererii de intervenție, respectiv inadmisibilitatea acesteia pe acest temei.
Pe acest considerent Curtea va proceda la respingerea recursului promovat de intervenientul, pe de o arte, și la menținerea totodată a sentinței de fond în partea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii promovate de ceilalți intervenienți în interes propriu, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul municipiului I, având ca obiect constatarea nulității absolute a 297 și 384 din 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanții:, G, și împotriva sentinței nr-1162/E din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași.
Casează sentința recurată în partea referitoare la respingerea cererii formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul Municipiului I, privind anularea hotărârilor nr.297 din 25 iulie 2005 și nr.384 din 26 septembrie 2005, precum și în partea referitoare la admiterea excepției necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a reclamanților, G, și, asupra boxelor existente în blocul nr. 1013 și respectiv blocul nr.1014 formulat, formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul Municipiului I, și declinarea competenței soluționării acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
Trimite spre rejudecare, aceleiași instanțe, cererea de constatare a existenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra boxelor existente în blocul nr.1013 și nr.1014, precum și cererea de anulare a LI nr.297/25.07.2005 și nr.384/26.09.2005, cerere formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul Municipiului
Respinge recursul introdus de intervenientul împotriva sentinței civile nr.1162/E din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține în partea ce îl privește.
Menține hotărârea Tribunalului Iași în partea referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului I și în partea referitoare la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții:, și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, reprezentat prin Primarul Municipiului I, privind anularea L nr.297/25.07.2005 și nr.384/26.09.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
- cu opinie separată -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.04.2008
2 ex.-
Opinia separată a judecătorului
--- -
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Rezultă din rațiunea textului că orice cerere trebuie soluționată după conținutul ei și în conformitate cu intenția părții, iar nu după forme sacramentale ori după denumirea improprie care i se atribuie.
Așadar caracterizarea acțiunii o face instanța și nu partea care a introdus-
Din examinarea cererii de chemare în judecată, din notele scrise depuse în timpul judecării cauzei și din textele de lege invocate se deduce că voința reală a reclamanților, în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, este aceea de a solicita desființarea a două hotărâri ale Consiliului Local Prin urmare, trebuia să se rețină în recurs, așa cum a procedat și prima instanță, că deși denumirea obiectului cererii de chemare în judecată este greșită, intenția reclamanților este clar exprimată, constând în obținerea desființării actelor administrative atacate.
De altfel, în dreptul administrativ nu se face distincție între nulitatea absolută și cea relativă.
Așa fiind, faptul că reclamanții au folosit termenul de "nulitate" în loc de "anulare", nu prezintă importanță.
În consecință, nu există nici un temei în baza căruia să se rețină că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
este și soluția primei instanțe de declinare a competenței de judecare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra boxelor la care se face referire în prezenta cauză.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ constă, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Corespunzător obiectului acțiunii judiciare reglementate de Legea contenciosului administrativ, nstanța, soluționând cererea, poate, potrivit art. 18 din același act normativ, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Așa fiind, se constată că soluția primei instanțe de declinare în favoarea Judecătoriei Iașia competenței de judecare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate este temeinică și legală.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
