Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 207/
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
-- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Primăria F prin Primar și Primarul Municipiului F împotriva sentinței civile nr. 3701/C din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
La data de 23.02.2007, reclamanta - a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Dispoziției nr. 218/25.01.2007 a Primarului municipiului F, solicitând anularea acesteia pe cale judecătorească.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
Prin încheierea de ședință din 28.03.2007 instanța civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ formând obiectul dosarului nr-.
În acest dosar instanța a respins acțiunea reclamantei, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului F, prin sentința civilă nr. 2272/C/8.05.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta -.
Recursul declarat de reclamantă a format obiectul dosarului nr. 3779/- a Curții de APEL BRAȘOV în care instanța prin decizia nr. 203/R/CA/18.09.2007, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat sentința nr. 2272/C/8.09.2007 a Tribunalului Brașov, trimițând cauza spre rejudecare la această instanță.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Instanța de fond în mod greșit și fără a analiza conținutul cererii de chemare în judecată a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință a intimatei Primăria Municipiului F, deși această excepție nu este incidentă în cauză.
Din acțiunea formulată de reclamant rezultă că acesta a contestat dispoziția nr.218/25.01.2007 emisă de Primarul Municipiului F, astfel că, pârâtul în cauză este emitentul actului contestat și nu Primăria Municipiului F cum greșit a reținut prima instanță. Nu rezultă din cererea de chemare în judecată că reclamantul a solicitat să se judece în contradictoriu cu Primăria Municipiului F în calitate de pârâtă, ci rezultă greșita întocmire a dispozitivelor de citare din dosarul de fond și citarea unei părți care nu a fost chemată în judecată.
Prima instanță nu a lămurit cadrul procesual dedus judecății și nu s-a conformat dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe excepție deși aceasta trebuia judecată pe fond.
Față de aceste considerente Curtea a admis recursul reclamantei iar, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ca urmare a casării sentinței tribunalului, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. -, în care instanța în rejudecare după casare a analizat cauza pe fond, pronunțând în baza probelor administrate sentința civilă nr. 3701/C/20.11.2007.
Prin această sentință s-au dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului F și în consecință:
A anulat Dispoziția nr. 218/25.01.2007 emisă de intimat.
A obligat intimatele să-i plătească reclamantei suma de 604 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța pe fond astfel, prima instanță a reținut următoarele în fapt și în drept.
Prin dispoziția nr. 218/25.01.2007 Primarul Municipiului Fas ancționat-o pe reclamanta - cu "mustrare scrisă", sancțiune prevăzută de art. 65, alin.3, lit.a din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Din preambulul deciziei "rezultă că reclamanta a fost sancționată pentru că ar fi adus atingere bunei desfășurări a relațiilor de muncă și a dezvăluit unele aspecte ale vieții private ale colegilor de serviciu".
Nici din decizia și nici din raportul comisiei de disciplină nu rezultă concret ce faptă a comis reclamanta și la ce dată.
De fapt, prin adresa nr. 17802/4.12.2006 (fila 9 dosar fond), comisia de disciplină a fost sesizată cu altă faptă care ar fi fost săvârșită de reclamantă, dar de care comisia a considerat că nu se face vinovată (fila 5 dosar fond).
Este de reținut și că, faptele menționate generic în preambulul deciziei nici nu sunt enumerate ca fiind abateri disciplinare a art. 65 (2) lit.a-
Față de aceste considerente, instanța a constatat că decizia de sancționare în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și în consecință, s-a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs Primarul Municipiului F și Primăria Municipiului F, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate nr. 3701/C/20.11.2007, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea dispoziției primarului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Decizia atacată este nelegală și netemeinică întrucât este pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al pricinii. De asemenea, decizia atacată este nelegală și netemeinică întrucât este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Deși reclamanta nu a formulat în scris, cine este partea cu care înțelege să se judece, totuși acțiune a fost admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului F și cu Primarul Municipiului F, persoane care așa cum a arătat, nu au fost chemate în judecată în mod legal, după cum prevăd normele de procedură susindicate, nici prin cererea introductivă, nici pe parcursul dezbaterilor printr-o eventuală precizare a contestației formulată în condiții procedurale.
Astfel, consideră sentința pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, în sensul că nu s-a cerut pronunțarea nulității în contradictoriu cu Primăria, pe de o parte, iar pe de alta cu Primarul, iar în altă ordine de idei tot din acest punct de vedere, sentința este pronunțată în contradictoriu cu persoane nechemate în judecată în condiții procedurale.
În altă ordine de idei, persoanele pârâte, în contradictoriu cu care a fost pronunțată sentința atacată sunt lipsite de capacitate de folosință și implicit de calitate procesuală pasivă, în sensul că pe de o parte acestea nu sunt persoane fizice și nici persoane juridice, acestea nu au dobândit calitatea de persoane juridice în condițiile legii, astfel că nu pot sta în judecată în nume propriu.
Întrucât calitatea procesuală a unei entități nu aparține persoanei care reprezintă, ci așa cum prevăd normele legale, cum este logic și firesc, aceasta este apreciată în calitatea persoanei reprezentate, în speță Municipiul F, entitate care potrivit normelor speciale în domeniu (art. 19, din Legea nr. 215/2001) are calitatea de persoană juridică, are aptitudinea de a sta în judecată în nume propriu, dispune de patrimoniu, precum și de celelalte elemente ale persoanei juridice.
Prevederile legale, în speță art. 41 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instituie regula așa cum a arătat mai sus, Primăria Mun.F nu are folosința drepturilor civile și implicit nu poate sta în judecată în nume propriu.
În ce privește calitatea procesuală a Primarului, pentru ca acesta să poată sta în judecată în nume propriu, în raport de contestația formulată, consideră că sunt incidente aspectele susmenționate, acesta fiind persoana ce reprezintă unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul F, entitate care are calitatea de angajator, pentru care și în numele căruia Primarul Municipiului efectuează demersuri.
Dispoziția de sancționare este la adăpost de orice critică, aceasta respectând prevederile art. 35, alin.2, lit.a și b din nr.HG 1210/2003, în cuprinsul preambulul dispoziției de sancționare se regăsesc atât prevederile necesare din raportul comisiei interne de disciplină, cât și descrierea faptei pentru care a fost dispusă sancțiunea. Chiar dacă aceste mențiuni nu se regăsesc pe larg în cuprinsul dispoziției, în opinia recurentei nu se poate reține faptul că acestea lipsesc, fapt ce ar atrage nulitatea dispoziției în cauză.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
În drept art. 304, pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 3701/C/20.11.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de pârâți prin recursul declarat, pe excepție și pe fond și față de prevederile legale aplicabile în speță constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința instanței de fond este legală și temeinică, deoarece în rejudecare după casare, instanța de fond a ținut cont de recomandările instanței de recurs făcute prin decizia nr. 203/R/18.09.2007, astfel încât sub aspectul cadrului procesual este lămurită problema, primarul fiind emitentul actului administrativ atacat, desigur că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 acesta are calitatea de pârât în contencios administrativ.
În ce privește - Primăria Municipiul F, se constată că reclamanta are raporturi de serviciu - ca funcționar public desfășurând activitate în cadrul acesteia - așa încât niciuna din criticile formulate în recurs de recurenții Primarul Municipiului F și Primăria Municipiului F - nu sunt întemeiate pe excepții, în sensul că reclamanta nu a precizat cu cine înțelege să se judece.
Este evident că, atâta vreme cât reclamanta a solicitat anularea actului administrativ - Dispoziția nr. 218/25.01.2007 emisă de Primarul Municipiului F, în primul rând se va judeca cu aceasta și cu autoritatea - instituția unde și desfășoară activitatea ca funcționar public.
Nu se poate reține critica adusă sentinței, că instanța de fond ar fi depășit limitele sesizării acesteia și nici că hotărârea pronunțată este în contradictoriu cu persoane nechemate în cauză, deoarece din actele dosarului și conform deciziei de casare aceste aspecte au fost corect apreciate și soluționate de instanța de fond prin hotărârea dată.
Se va înlătura susținerea pârâtului recurent în sensul că, în speță, doar municipiul F având calitate de persoană juridică, poate sta în judecată, deoarece actul atacat nu este emis de Municipiul F, ci de primarul acestuia, ca atare în contencios administrativ ambele au calitate de pârâți.
Aspectul criticat de recurenți, referitor la faptul că Primăria Municipiului F nu are folosința drepturilor civile și nu poate sta în judecată, nu poate fi primit în cauză, dat fiind obiectul și natura litigiului de față.
În esență criticile aduse pe excepția lipsei calității procesuale pasive sau pe lipsa capacității de folosință nu pot fi reținute, fiind înlăturate ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenți în sensul că sentința atacată este nelegală, raportat la prevederile legale, instanța de recurs constată că în raport de prevederile legale cu privire la aplicarea sancțiunilor funcționarilor publici, și ce trebuie să conțină o dispoziție de sancționare, dispozițiile legale fiind foarte clare, nu se poate face rabat de la acestea, și nici nu poate fi aplicată o sancțiune fără a se preciza prin dispoziție de sancționare care este fapta, cine e persoana vinovată, când a fost săvârșită abaterea, gravitatea acestuia, descrierea faptei, elemente obligatorii și necesare, pentru ca cel în cauză să se poată apăra.
În esență, se constată că instanța de fond a reținut corect că dispoziția de sancționare nu este emisă conform prevederilor legale, astfel încât se impunea anularea acesteia față de dispozițiile art. 35 al.2, lit.b, art. 65 al.3 lit.a din nr.HG 1210/2003 și art. 268 din Codul Muncii.
Ca atare, față de considerentele de mai sus se vor înlătura toate criticile formulate în recursul declarat în cauză de pârâți.
În cauză se constată că nu sunt incidente prevederile art. 304, pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Față de poziția reclamantei, formulată în recurs, se constată ca justificată apărarea acesteia în recurs, în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței atacate.
În concluzie, se constată recursul ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți Primarul Municipiului F și Primăria Municipiului F - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3701/C/20.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -- -
Grefier,
Red./30.04.2008
Dact./15.05.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
