Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.210 /
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1348/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterea în fond a recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 11.03.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr.189/08.08.2008 cu privire la impozitele și taxele locale pentru anul 2009, cu referire la art.9 și la Anexa nr.7 din Hotărâre prin care s-a instituit taxa specială de salubritate și s-a stabilit metodologia de calcul și încasare a taxei, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007 coroborat cu art.7 alin.2 din Legea nr.101/2006 modificată și completată prin Legea nr.224/2008.
Tribunalul Arad prin sentința civilă nr.1348/30.09.2009 a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, pentru anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr.189/08.08.2009 cu privire la impozitele și taxele locale pentru anul 2009 în ceea ce privește art.9 și la Anexa nr.7 din Hotărâre, prin care s-a instituit și s-a stabilit metodologia de calcul și încasare a taxei.
Prima instanță a reținut că, reclamanta a atacat în instanță art.9 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr.189/2008 și nu Hotărârea nr.331/01.11.2000, așa cum eronat susține pârâtul.
Hotărârea atacată este un act administrativ cu caracter normativ, iar potrivit art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007, actele cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
Pe fond, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv documentația legală care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea nr.189/2009 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, privind stabilirea taxei locale pe anul 2009, la art.9 se aprobă cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul și achitare a taxei speciale de salubritate, conform metodologiei prevăzute în anexa 7 care face parte integrantă din hotărârea emisă de pârât.
În mod nefondat reclamanta susține că prin hotărârea atacată s-a aprobat instituirea taxei speciale de salubrizare, din probatoriul administrat în cauză rezultă că această taxă a fost instituită prin nr.331/01.11.2000, deci anterior organizării licitațiilor pentru concesionarea activității de depozitare a deșeurilor, respectiv a serviciului de salubrizare menajeră.
Instanța a înlăturat ca neîntemeiată și critica reclamantei privind nelegalitatea hotărârii atacate cu privire la obligativitatea obținerii avizului, întrucât potrivit art.21 alin.1 și alin.2 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 și art.6 alin.1 lit.1 din Legea nr.101/2006, stabilirea și ajustarea sau modificarea tarifelor pentru serviciile de salubrizare, propuse de operator, se aprobă de către autoritatea administrației publice locale, fără avizul, în conformitate cu normele metodologice elaborate de autoritatea de reglementare competentă.
Răspunsul dat de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, prin adresa nr.1794/15.01.2008, la solicitarea Direcției Tehnice - Serviciul din cadrul Primăriei A care a solicitat precizări privind avizul pentru modificarea prețului la serviciile de salubrizare se coroborează cu prevederile legale în sensul celor sus precizate (fila 150) și se află în deplină concordanță cu prevederile art.30 din Legea nr.273/2006, privind finanțele publice, dispoziții legale prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres că pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale aprobă taxa specială, cuantumul acestora se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare ale acestor servicii.
Instanța a constatat și faptul că taxa specială de salubrizare aplicată la nivelul anului 2007 nu a fost modificată, rămânând la același nivel în anul 2008 și 2009, nivelul acestei taxe fiind determinat în raport de cantitatea de deșeuri municipale colectate, transportate și depozitate pe parcursul unui an și de tariful practicat de operatorul concesionar al activității.
Cum în cauză, raportat la obiectul acțiunii introductive în instanță, reclamanta nu a probat în condițiile legii contenciosului administrativ că prin emiterea actului administrativ atacat a fost vătămată în dreptul subiectiv recunoscut de lege sau în interesul legitim privat, instanța a înlăturat ca neîntemeiate argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă și pe cale de consecință în baza art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ a respinge acțiunea reclamantei și a menținut actul administrativ a cărui anulare se solicită ca fiind temeinic și legal emis de către Consiliul Local al Municipiului
mpotriva Sentinței civile nr.1348/30.09.2009 pronunțata de Tribunalul Arad, a declarat recurs reclamanta, solicitând dmiterea recursului, modificarea in tot a Sentinței civile nr.1348/30.09.2009 pronunțata de Tribunalul Arad.
In motivare a arătat că, rin p. Sentința civila nr.1348/2009 Tribunalul Arad, a respins acțiunea in contenciosul administrative prin care a solicitat anularea parțiala a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr.189/08.08.2008 cu privire la impozitele si taxele locale pentru anul 2009,cu referire la art. 9 si la Anexa nr. 7 din Hotărâre prin care s-a instituit taxa speciala de salubritate si s-a stabilit metodologia de calcul si încasare a taxei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a apreciat ca sunt neîntemeiate criticile pe care le-a adus Hotărârii Consiliului Local prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. 1 si alin.2 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice si ale art.6 alin. 1 din Legea nr.101/2006. De asemenea,instanța de fond susține ca taxa speciala de salubritate a fost instituita prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr.331/01.11.2000 nivelul ei nefiind modificat din anul 2007.
Motivul al I de recurs este reprezentat de împrejurareacainstanța de fond a ignorat incidența in speța dedusa judecații a dispozițiilor art. 6 alin A lit.k) din Legea nr. 101/2006 legea serviciului de salubrizare a localităților,ale dispozițiilor art. 20 alin.1 lit.f) si art.42 alin.4,art. 43 alin.7 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice si nu a analizat legalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr.189/08.08.2008 prin prisma acestor dispoziții legale.
Prin acțiunea in contenciosul administrativ pe care a promovat-o a arătat ca art. 9 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr. 189/2008 prin care fost aprobat cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul și achitare a taxei speciale de salubritate, conform Metodologiei prevăzute în anexa nr.7, care face parte integrantă din prezenta hotărâre,a fost adoptat cu incalcarea dispozițiilor art. 6 alin.1 lit.k) din Legea nr. 101/2006 legea serviciului de salubrizare a localităților, ale dispozițiilor art. 20 alin.1 lit.f) si art.42 alin.4,art. 43 alin.7 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice.
Conform art. 23 alin.2 din Legea nr.51/2006 gestiunea serviciilor de utilități publice se organizează si se realizează in următoarele modalități:
a) gestiune directa;
b) gestiune delegata.
Art. 30 alin.1 din lege definește gestiunea delegata ca fiind modalitatea de gestiune în care autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă, unuia sau mai multor operatori, toate sarcinile și responsabilitățile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, precum și administrarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr.189/2008 a fost adoptata si cu incalcarea dispozițiilor art.24 alin 4 din lege.
,onsiliile locale, ale comunelor, orașelor și municipiilor., în calitate de autorități deliberative ale unităților administrativ teritoriale, împreună cu primarii, în calitate de autorități executive și de semnatari ai contractelor de delegare a gestiunii, sunt responsabili de asigurarea serviciului de salubrizare a localităților, de respectarea de către operator a indicatorilor de calitate al serviciului, a clauzelor contractuale și a legislației în vigoare referitoare la serviciu de salubrizare".
Acest text de lege aduce in discuție modul in care se realizează gestiunea serviciilor de utilități publice. A arătat prin notele de ședința depuse in fata instanței de fond si in concluziile scrise ca nici la momentul instituirii taxei speciale de salubrizare și nici în prezent- plata pentru ridicarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale nu poate fi nici, pentru că nu îndeplinește condițiile legale.
menajere din municipiul A nu sunt ridicate "de un serviciu public organizat în structura" Primăriei pentru că acest serviciul public a fost realizat până în 2004 de SC SA A și de atunci până în prezent, de firma M.
în schimb, Primăria A încasează în mod ilegal, de 9 ani, de la persoane fizice și juridice din municipiul, contravaloarea unui serviciu pe care nu îl face, sub numele de taxă specială de salubrizare.
In măsura in care Consiliul Local al Municipiului Aai nteles sa delege gestiunea serviciilor de utilități publice,respectiv a serviciului de salubritate a Municipiului A păstrează in conformitate cu dispozițiile art.32 alin. 1 lit.e) din Legea nr.51/2006 modul de formare.stabilire,modificare si ajustare a preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilități publice. Este de remarcat ca texul art. 32 alin.1 lit.e) din Legea nr.51/2006 vorbește de "tarife pentru serviciile de utilități publice" si nu de taxa speciala de salubritate așa cum este ea menționata in cuprinsul art. 9 din nr.189/2008.
Singurele situații in care se face trimitere la "taxa speciala" este cea prevăzuta de art.42 alin.1 lit.b) din lege potrivit căruia furnizarea/prestarea unui serviciu de utilități publice se realizează in una dintre următoarele modalități: prin achitarea unei taxe speciale,in situația in care incheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului intre operator si utilizatorul indirect nu este posibila din punct de vedere tehnic si comercial sau in situația in care, in hotărârea de delegare a gestiunii,este prevăzuta aceasta modalitate,precum si cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat.
In privința concordantei Hotărârii nr.189/2008 cu dispozițiile art.30 din Legea nr.273/2006,aceasta susținere nu are nici un suport probator și cu atât mai puțin, legal.
Art.30 din Legea nr.273/2006 cu privire la finanțele publice locale stabilește că, pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice legal, consiliile locale", consiliul local poate aproba, după caz, taxe speciale.
Dar această lege, ca și prevederile anterioare cu privire la finanțele publice locale, definesc termenul de "taxă" ca fiind "suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către o instituție publică sau un serviciu public organizat în structura unei autorități a administrației publice locale"
Cum a arătat mai sus, așa numita "taxă specială de salubrizare", legal, nu poate fi taxă pentru că -deșeurile menajere din municipiul, nu sunt ridicate de un serviciu public organizat în structura Primăriei. Primăria nu prestează persoanelor fizice și juridice din municipiul A serviciul de "precolectare, colectare și transport a deșeurilor municipale", dar încasează de la aceste persoane "taxă specială de salubrizare" pentru un serviciu pe care nu îl face "recolectarea p., colectarea și transportul deșeurilor municipale" - este serviciul pe care îl prestează firma M care a concesionat de la Primărie acest serviciu și pentru care plătește Primăriei redevență.
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în Titlul IX, Cap IX și X, prevede domeniile în care pot fi stabilite taxe speciale, dar nu apare taxă, nici taxă specială de salubritate.
Și dacă " taxa specială de salubrizare" - inventată de Consiliul Local al Municipiului A, ar fi intrat legal în categoria, taxelor speciale", aceasta încalcă dispozițiile art.26, alin 7 din OUG nr.45/2003 și art.30, alin 7 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale - în vigoare în prezent - care stabilesc că "taxele speciale se încasează în afara bugetului local".
Motivul al ll-lea de recurs este reprezentat de imprejurarea ca instanța de fond a interpretat greșit cuprinsul Adresei nr.1794/15.01.2008 emisa de Autoritatea Naționala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (fila 150 DF) si faptul ca aceasta ar îndeplini cerințele impuse prin dispozițiile art.20 alin.1 lit.f) din Legea nr.51/2006.
Se menționează ca Consiliul Local al Municipiului A era obligat înaintea adoptării taxei de salubritate pentru anul 2009 si stabilirii metodologiei de calcul si incasare a acesteia prin hotarare, sa obtina avizul in condițiile art.20 alin.1 lit.f) din Legea nr.51/2006.Or, preambulul Hotărârii A nr.189/08.08.2008 nu face referire la avizul obligatoriu al si nici nu trimite la dispozițiile Legii nr.51/2006.Mai mult,potrivit art. 42 alin.4 din lege contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește in conformitate cu metodologia de calcul aprobata de autoritatea de reglementare competenta,pe baza preturilor/tarifelor si a consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate,si se plătește pe baza facturii emise de operator.
In măsura in care prin art. 9 din Hotărâre si prin Anexa 7 s-a inteles sa se modifice preturile si tarifele serviciilor de utilități pentru anul 2009,respectiv pentru serviciul de salubrizare a Municipiului A,modificarea era obligatoriu a fi efectuata cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autoritățile de reglementare competente,in speța.conform dispozițiilor art.43 alin.4 din lege.
Or, se arata ca Adresa nr.1794/15.01.2008 emisa de Autoritatea Naționala de Reglementare. pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu complinește cerințele impuse prin aceste texte de lege asa cum greșit susține instanța de fond.
După intrarea in vigoare a Legii nr. 273/2006,adoptarea hotărârilor Consiliului Local al Municipiului A cu privire la taxa speciala de salubritate s-a făcut cu incalcarea si ignorarea prevederilor legale care se referă tocmai la serviciul public de salubrizare si la finanțele publice locale.deși scopul pentru care - a transformat plata pentru colectarea și ridicarea gunoiului - în,taxă specială de salubrizare" a fost tocmai să dea temei legal acestei taxe ( inventată numai la A )- pentru că, prevederile legale cu privire la finanțele publice locale au stabilit că, pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice legal, consiliile locale", aprobă taxe speciale"
Prevederile legale cu privire la finanțele publice locale definesc termenul de "taxă" ca fiind "suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către o instituție publică sau un serviciu public organizat în structura unei autorități a administrației publice locale"
Așa numita "taxă specială de salubrizare", legal, nu poate fi taxă pentru că - deșeurile menajere din municipiul A, nu sunt ridicate de un serviciu public organizat în structura Primăriei. Primăria nu prestează persoanelor fizice și juridice din municipiul A serviciul de "precolectare, colectare și transport a deșeurilor municipale", dar încasează de la aceste persoane"taxă specială de salubrizare" pentru un serviciu pe care nu îl face ", colectarea și transportul deșeurilor municipale" - este serviciul pe care îl prestează firma M care a concesionat de la Primărie acest serviciu și pentru care plătește Primăriei redeventă. Deci Primăria încasează - ilegal -de la persoanele fizice și juridice din municipiul A: taxă specială de salubrizare -de 8 ani.
Potrivit legii, consiliul local poate aproba, după caz, taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice Dar salubritatea sau salubrizarea NU APARE nicianici ca SPECIALĂ în categoria taxelor și impozitelor în actele normative incidente in acest domeniu -Legea nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală.
egea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în Titlul IX, Cap IX și X, prevede domniile în care pot fi stabilite taxe speciale, dar nu apare taxă, nici taxă specială de salubritate.
Mai mult, pentru salubritate, prevederile legale cu privire la finanțele publice locale:(189/1998, OUG. nr.45/2003,apr. nr. 108/2004, L.nr. 273/2006, în vig. din 2007) -stabilesc în Anexele 1 și Anexele 2 - de venituri și cheltuieli la bugetul local ca la, Veniturile care se prevăd la bugetul propriu ale consiliilor locale - NU APARE ca SURSĂ de, TAXA de SALUBRITATE
Se precizează ca Codul fiscal,în Titlul IX, Cap IX și X, prevede domniile în care pot fi stabilite taxe speciale, dar nu apare taxă, nici taxă specială de salubritate concluzia care se impune este aceea ca "serviciul de colectare și transport a deșeurilor menajere" - nu intră în categoria taxelor sau taxelor speciale.
Recurenta învederează ca hotărârea instanței de fond comporta critici si cu privire la susținerile din ultimul alineat din fila 3 sentinței referitoare la faptul ca in perioada 2007-2009 cuantumul taxei de salubritate stabilita prin hotărârile adoptate anual de Consiliul Local al Municipiului A este direct proporționala cu cantitatea de deșeuri efectiv colectate,transportate si depozitate anual si tariful practicat de operator.
Se arata ca atâta timp cat instanța de fond susține ca instituirea si calcularea taxei de salubritate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile in materie,aceasta susținere este contradictorie întrucât recunoaște existenta unui operator care practica un tarif anual. Or se arata ca suntem in prezenta "taxei speciale de salubritate" despre care se susține ca este legal instituita, taxa fiind incasata de către Municipiul A,prin Direcția Venituri ca si venit la bugetul local,or suntem in prezenta unui tarif practicat de operator, situație in care pentru operațiunile de colectare,transportare si depozitare acesta fiind indrituit sa incaseze un tarif de la persoanele fizice si juridice rezidente in Municipiul A si beneficiare ale acestui serviciu.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul de fata, prin raportare la motivele de recurs, precum si sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1.pr.civ, Curtea constata următoarele:
Reclamanta-recurenta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr.189/08.08.2008 cu privire la impozitele și taxele locale pentru anul 2009, cu referire la art.9 și la Anexa nr.7 din Hotărâre prin care s-a instituit taxa specială de salubritate și s-a stabilit metodologia de calcul și încasare a taxei, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007 coroborat cu art.7 alin.2 din Legea nr.101/2006 modificată și completată prin Legea nr.224/2008.
Prin Hotărârea nr.189/2009 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, privind stabilirea taxei locale pe anul 2009, la art.9 s-a aprobat cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul și achitare a taxei speciale de salubritate, conform metodologiei prevăzute în anexa 7 care face parte integrantă din hotărârea emisă de pârât.
Instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiată și critica reclamantei privind nelegalitatea hotărârii atacate cu privire la obligativitatea obținerii avizului, întrucât potrivit art.21 alin.1 și alin.2 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 și art.6 alin.1 lit.1 din Legea nr.101/2006, stabilirea și ajustarea sau modificarea tarifelor pentru serviciile de salubrizare, propuse de operator, se aprobă de către autoritatea administrației publice locale, fără avizul, în conformitate cu normele metodologice elaborate de autoritatea de reglementare competentă.
Instanța de fond a constatat și faptul că taxa specială de salubrizare aplicată la nivelul anului 2007 nu a fost modificată, rămânând la același nivel în anul 2008 și 2009, nivelul acestei taxe fiind determinat în raport de cantitatea de deșeuri municipale colectate, transportate și depozitate pe parcursul unui an și de tariful practicat de operatorul concesionar al activității.
In considerentele sentinței prima instanța a mai menționat ca reclamanta nu a probat în condițiile legii contenciosului administrativ că prin emiterea actului administrativ atacat a fost vătămată în dreptul subiectiv recunoscut de lege sau în interesul legitim privat.
Curtea constata ca reclamanta-recurenta a invocat in susținerea cererii sale o serie de dispoziții legale, si anume Legea nr.51/2006 si Legea nr.101/2006, menționând articolele din actele normative precizate pe care hotărârea Consiliului Local le-ar nesocoti, in opinia domniei sale.
Curtea constata ca prima instanța nu a analizat hotărârea a cărei anulare se solicita prin raportare la dispozițiile legale speciale consacrate taxelor speciale, invocate de către reclamanta-recurenta.
Astfel fiind, Curtea constata ca pentru a se pronunța in mod veritabil asupra temeiniciei acțiunii formulate de către recurenta, instanța de fond ar fi avut obligația sa se raporteze in analizarea cererii la dispozițiile legale care reglementează instituirea si perceperea taxelor speciale. In acest sens trebuie analizate dispozițiile Legii nr.51/2006, Legea nr.1201/2006, precum si prevederile art. 282 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si art. 30 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice, OG nr.36/2002.
Instanța de fond avea obligația sa stabilească legalitatea instituirii unei taxe speciale de salubritate raportat la susținerile reclamantei-recurente in sensul ca primăria nu prestează serviciul de colectare a deșeurilor municipale de la anumite persoane insa încasează de la aceștia taxa speciala de salubrizare.
Curtea constata ca prima instanța are obligația de a analiza cererea reclamantei sub toate aspectele menționate, precum si raportat la prevederea art. 30 din Legea nr.273/2006 conform căreia este in sarcina autorității locale sa facă proba ca este nevoie de un anumit cuantum al taxei speciale pentru susținerea cheltuielilor de înființare, întreținere si funcționare a serviciului public local căreia ii este asociata
Reținând cele expuse, Curtea va admite recursul menționat si va casa sentința atacata, urmând sa trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care in rejudecare va analiza aspectele menționate in considerentele deciziei de fata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1348/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.DD/23.02.2010
Dact.MM/2 ex./23.02.2010
Inst.fond.jud.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
