Autoritati publice locale - anulare acte. Sentința 22/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 22
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
Grefier - - -
_______
Pe rol fiind solutionarea cererii de anulare act formulată de reclamanta & -ITALIA - PRIN & FILIALA ROMÂNIA SRL, cu sediul în P,- în contradictoriu cu pârâta Municipiul P - prin primar - cu sediul în P, BD. -, nr. 2-4, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pârâtul Municipiul P - prin primar, reprezentat de consilier juridic, lipsind reclamantul & -ITALIA - PRIN & FILIALA ROMÂNIA SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act că intimata prin întâmpinare invocă excepția necompetenței materiale a instanței, acordă cuvântul în susținerea ei.
Reprezentanta Municipiului P, consilier juridic, având cuvântul, susține că prin speța de față se solicită anularea unui contract administrativ încheiat de o autoritate publică locală, împrejurare care atrage competența materială a Tribunalului, susținând totodată că nu criteriul valoric stabilește competența materială a instanței de contencios administrativ ci rangul autorității publice, locale sau centrale, care este singurul criteriu în funcție de care este stabilită competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
După strigarea cauzei, Curtea ia act de prezența apărătorului reclamantei, avocat care susține că raționamentul pentru care a investit Curtea de Apel cu soluționarea în fond a prezentei cereri a fost criteriul valoric, urmare a dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea 554/2004, dar nu se opune declinării competenței de soluționare a cererii la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ.
Deliberând, Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a instanței invocată de pârâta Municipiul P - prin primar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-,
reclamanta & -ITALIA- prin & FILIALA ROMÂNIA SRL -P a solicitat ca în contradictoriu
cu pârâta Municipiul P - prin primar să se dispună nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 08970/0.09.2005, iar în subsidiar anularea contractului de concesiune nr. 08970/09.09.2005 și suspendarea efectelor contractului de concesiune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pentru concesionarea
P, Consiliul Local Pae mis hotărârea nr. 250/01.10.2004, iar societatea reclamantă, care are în obiectul său de activitate activități de profil hipic, s-a înscris la licitația organizată de concendent.
După o serie de neregularități produse în prima fază a procedurii de licitație, aceasta fost suspendată, fiind inițiate proceduri judiciare.
În urma parcurgerii procedurii lictației reclamanta a fost desemnată câștigătoare, încheind contractul de concesiune nr. 08970, față de angajamentul solemn al autorității contractante de a renunța la calea de atac a recursului.
Se mai susține de către reclamantă că autoritatea contractantă nu și-a respectat obligația de a nu declara recurs, iar prin decizia nr. 1416/11.04.2006 a fost admis recursul, casată decizia pronunțată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Deși contractul de concesiune se afla în desfășurare, prin decizia nr. 141/06.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins cererea privind continuarea judecății, considerându-se că procedura licitației a fost viciată, iar pe cale de consecință, în urma pronunțării acestei hotărâri, toată procedura de organizare a licitației și desemnarea câștigătorului, organizată de concendent, a fost declarată nelegală, fiind lovită de nulitate absolută.
Cum contractul de concesiune încheiat între societate și primărie este o consecință firească a licitației, este evident că acest contract nu mai are o bază legală, obiectul său nemafiind posibil, iar cauza care a stat la baza încheierii lui nu mai are un caracter licit. În aceste condiții contractul de concesiune devine nul de drept, întrucât el nu mai are o bază legală, procedura de licitație nedesfășurându-se conform legii, iar menținerea unui astfel de contract ar însemna fraudarea legii. În aceste condiții nu mai poate fi susținută teza existenței unei convenții licite și nu pot fi aplicabile disp.art. 969 civ. întrucât convenția a fost încheiată prin încălcarea legii.
Pe de altă parte, solicită a se reține reaua credință a Municipiului P, care, prin reprezentanții săi legali, i-a dus în eroare să încheie contractul de concesiune.
Reclamanta a depus în susținerea acțiunii următoarele înscrisuri: contractul de concesiune nr. 08970, cererea înregistrată sub nr. 18576/29.10.2007, procesul-verbal nr. 19763/16.11.2007 și adresa nr. 19710/16.11.2007 emisă de Municipiul
Pârâtul Municipiul P-prin primar, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, având în vedere obiectul litigiului, respectiv un act administrativ încheiat de o autoritate publică locală- potrivit disp.art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2005, competența soluționării pricinii aparține Tribunalului Prahova.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008 reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat ca după constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 08970/09.09.2005 să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de concesiune și înființarea unui drept de
retenție în favoarea sa asupra bunului care face obiectul contractului de concesiune, valabil până la achitarea despăgubirilor de către pârât.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2008, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, în soluționarea pricinii, excepția invocată de pârât prin întâmpinare.
Astfel, prin acțiune reclamanta a solicitat anularea unui contract de concesiune încheiat de o societate comercială cu Primăria municipiului P; chiar dacă s-ar lua în discuție eventualitatea naturii juridice de drept administrativ a contractului dintre părți, totuși, și în acest caz, fiind vorba de o autoritate publică locală cenzurarea actului ar fi de competența tribunalului și nu a curții de apel.
Dar, în fondul lui, contractul este unul comercial, tribunalul fiind instanța competentă material să se pronunțe asupra fondului cauzei.
Față de excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârât prin întâmpinare, Curtea constată că este întemeiată și urmează a admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite excepția de necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta & -ITALIA - PRIN & FILIALA ROMÂNIA SRL, cu sediul în P,- în contradictoriu cu pârâta Municipiul P - prin primar - cu sediul în P, BD. -, nr. 2-4, Județul P, în favoarea Tribunalului Prahova.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact MC
4 ex./ 20.02.2008
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață
