Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--24.07.07/15.01.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr.827 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL T, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei avocat în substituirea avocatului,iar în reprezentarea pârâtului intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,reprezentantul reclamantei depune la dosar o adresă cu care face dovada că a solicitat de la Inspectoratul Teritorial în Construcții Vest comunicarea procesului verbal de inspecție nr. -/17.12.2007,iar acesta i-a comunicat faptul că nu poate soluționa favorabil cererea, întrucât actele de control fac parte din categoria informațiilor exceptate de la comunicare, pentru respectarea principiului confidențialității. Față de răspunsul primit, reprezentantul reclamantei recurente solicită emiterea unei adrese de către instanță în acest sens.
Reprezentanta pârâtului intimat se opune admiterii cererii de probațiune formulate,considerând că nu are relevanță în cauză și nu este oportună.
Instanța consideră neconcludentă cererea de probațiune formulată de către reprezentantul reclamantei recurente,sens în care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,arătând că nu a fost respectată procedura prealabilă conform art.7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, au fost încălcate prevederile legale privind emiterea avizelor,autorizațiilor,conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nelegal și nefundat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, arătând că Hotărârea Consiliului Local a fost emisă în concordanță cu legislația în materie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.827 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 24.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, solicitând anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 140/24.04.2007 privind aprobarea completării Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului T cu privire la realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale - Anexa nr. precum și blocarea emiterii oricăror certificate de urbanism și autorizații de construire în conformitate cu nr. 140/24.04.2007, suspendarea aplicării acestei hotărâri, în toate zonele rezidențiale la care face referire hotărârea anterior menționată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Plângerea prealabilă numită Contestație pe care a înregistrat-o la Consiliul Local al Municipiului T în data de 08.06.2007 sub nr. - 13399 - Anexa nr. 2, în temeiul art. 7 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat anularea hotărârii autori tății emitente, Consiliul Local al Municipiului T, iar în data de 02.07.2007, Consiliul Local al Municipiului Tac omunicat răspunsul, prin Adresa nr. 13399/29.06.2007 - Anexa nr. 3 prin care a înștiințat reclamanta că plângerea depusă de aceasta, a fost respinsă, iar în aceste împrejurări, a formulat cererea de anulare prezentă.
S-a arătat că în Hotărârea contestată se prevede, conform Anexei 1 care face parte integrantă din aceasta, că, "Se propune dezvoltarea în continuare a zonei rezidențiale cu locuințe colective și funcțiuni complementare, în următoarele condiții:pentru parcele cu suprafața între 500 mp - 1000 mp; pentru parcelele mai mici de 500 mp se permite amplasarea de locuințe colective pentru maxim 2 familii; procent de ocupare maximă a terenului de 40%; regim de înălțime maxim S//E retras; maxim 8 apartamente; un loc de parcare / apartament plus două locuri de parcare pentru musafiri/imobil, în incinta parcelei". Reclamanta arată că în cuprinsul Referatului pentru aprobarea completării Regulamentului Local de urbanism aferent Planului Urbanistic General cu privire la realizarea de locuințe colective în scop exclusiv rezidențiale" se prevede că: "- se pot realiza locuințe individuale sau pentru minim 2 familii fără documentații de urbanism, Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de detaliu".
Reclamanta a arătat că hotărârea atacată este ilegală deoarece, Regulamentul Local de Urbanism (aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 139/24.04.2007 privind prelungirea valabilității Planului Urbanistic General al Municipiului T aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 157/28.05.2002), secțiunea IV.2 L Zona rezidențială, Art. 4 - permise, se menționează că se pot construi "locuințe pentru maximum 2 familii în subzonele, și ", adică în zonele tradiționale de case (figurate în Planul Urbanistic General cu galben), iar nr. 140/2007 nu reprezintă o completare a, ci o încălcare a Art. 4 - permise. De asemenea, reclamanta a arătat că se încalcă prevederile art. 14 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 525din -, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, care prevede necesitatea întocmirii unei documentații de urbanism, în cazul în care se solicită schimbarea destinației zonei respective, cu Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu și supunerea PUZ, dezbaterilor publice, dezbateri în cadrul cărora părțile interesate, adică vecinii, își pot da sau nu acordul pentru construirea imobilelor de locuințe colective.
Reclamanta a subliniat că, un imobil odată construit și intabulat poate fi reapartamentat printr-un simplu artificiu tehnic: solicitare și schiță către Oficiul de
Cadastru, Consiliul Local nemaiavând nici un rol sau competență de control, în privința acestor dezmembrări care duc la creșterea numărului de apartamente dintr-un imobil. Astfel, un imobil de locuințe colective, inițial de 8 apartamente, construit conform nr. 140/24.04.2007, poate fi proiectat și construit astfel încât după intabulare să se transforme într-un imobil cu mult mai multe apartamente, pentru a crește beneficiile proprietarului imobilului. De asemenea, existența imobilelor de locuințe colective inserate în zone de case familiale modifică caracterul intim al acestor zone rezidențiale și produce un disconfort accentuat comunității prin creșterea numărului de locatari într-o zonă rezidențială de case pentru o familie sau două; creșterea semnificativă a numărului de ferestre cu vedere directă sau piezișă, de la parter și de la înălțime, spre curțile vecinilor, ceea ce duce la violarea intimității în propria curte; prin numărul mare de mașini din zonă: locurile de parcare ale imobilelor de 8 apartamente, inițial aflate în număr legal conform normativului, devin insuficiente după creșterea numărului de apartamente ale imobilului (prin dezmembrare la Oficiul de Cadastru) și sufocă străzile și așa aglomerate ale orașului și prin faptul că, imediata vecinătate a locuințelor colective duce la scăderea dorii construcțiilor/ proprietăților existente cu cca 25%, potrivit unor experți imobiliari consultați.
Reclamanta a mai arătat că aceste construcții afectează rețelele de utilități (apă, canal, gaz), în multe zone rezidențiale, rețelele de apă, canal și gaz au fost construite prin contribuția financiară exclusivă a proprietarilor de case din zonă, astfel, în condițiile în care vor crește solicitările pe rețele, unii consumatori nu vor avea suficientă presiune și mai mult, noii locatari ar beneficia de o îmbogățire fără justă cauză, de vreme ce nu au nici o contribuție la sporirea capacității acestor rețele.
S-a mai arătat că hotărârea Consiliului Local se aplică în egală măsură și noilor cartiere de case și zonelor rezidențiale mai vechi: în aceste zone, prețul terenului pe2, cu utilități cu tot, este deocamdată mai mic decât în zonele în care este permis a se construi blocuri. În mod sigur, solicitările pentru apariția nr. 140 au avut în vedere două aspecte: prețul terenului și faptul că -ul sau PUZ-ul, fiind supuse dezbaterii publice, pot avea opozanți și pot fi și atacate în justiție, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001, chiar și după aprobarea lor de către Consiliul Local al Municipiului Astfel, prin acceptarea construirii unor astfel de imobile în zonele rezidențiale, "fără documentații de urbanism, Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu" se ajunge la o situație de fapt contrară actelor normative în materie, sens în care reclamanta a apreciat că nr. 140/2007 este nelegală.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, disp. Regulamentului Local de Urbanism, ale Regulamentului General de Urbanism aprobat prin hotărârea nr. 525/1996 și Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.
La data de 24.10.2007 pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității cererii de suspendare a nr. 140/24.04.2007, întrucât din documentația depusă și susținerile reclamantei nu rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta nu face dovada pagubei iminente ce i s-a produs prin emiterea hotărârii Consiliului Local, iar argumentele invocate sunt de fapt apărări de fond cu privire la anularea hotărârii și nicidecum cu privire la suspendarea Hotărârii, deci nu există nici o justificare întemeiată. Astfel, raportat la aspectele prezentate pârâtul a solicitat instanței să aprecieze, dată fiind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, suspendarea acestuia, ca operație juridică de întrerupere temporară a efectelor sale, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu, situație care poate interveni numai în cazurile în care legea o prevede, în limitele și cu respectarea condițiilor anume reglementate. Art.14 alin. l din Legea contenciosului administrativ, prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ". Față de aceste aspecte, pârâtul a subliniat că sesizarea autorității publice în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a avut loc la data de 08.06.2007, iar prezenta acțiune în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este formulată abia la sfârșitul lunii iulie, ceea ce nu justifică în nici un caz urgența și prevenirea unei pagube iminente, care să ducă la concluzia instanței de a dispune suspendarea HCL atacată. Prin urmare, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, dispozițiile menționate stabilesc necesitatea îndeplinirii cumulative a două condiții: cazul să fie bine justificat și suspendarea să fie determinată de prevenirea unei pagube iminente, ori în speță nu s-a făcut dovada existentei acestor condiții.
Pârâtul arată că simpla susținere a reclamatei în sensul că "potrivit HCL nr. 140/2007 a suferit un prejudiciu nu este de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Din cererea formulată nu rezultă pericolul care ar determina producerea unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării hotărârii, în speță nefiind suficientă doar invocarea unei pretinse vătămări. De altfel, reclamanta nu face referire, în cererea sa de suspendare, la existența vreunei probe din care să rezulte îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, rezumându-se doar la simple afirmații privind o pagubă iminentă, fără ca aceste împrejurări să fie dovedite în vreun fel. Mai mult, în speță, iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ, apare ca fiind îndoielnică, având în vedere faptul că actul a cărui executare se solicită a fi suspendată, datează din 24 aprilie 2007, iar de la data respectivă până la data formulării cererii de suspendare nu s-a ridicat problema vătămării reclamantei. În concluzie, pârâtul arată că în speță nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a faptului că prin executarea actului administrativ reclamanta ar suferi o pagubă iminentă, singurele condiții care, fiind de natură să atragă o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, ar putea justifica temeinicia cererii de suspendare.
Pe fondul cauzei, pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Taî nvederat instanței de judecată faptul că nr. 140/2007 a fost adoptată de către Consiliul Local, la inițiativa executivului, în baza referatului nr. SC 2007--/11.04.2007 al Primarului Municipiului T, având în vedere avizele fără amendamente ale Comisiei pentru studii, prognoze, economie, buget, finanțe, impozite și taxe, Comisiei pentru dezvoltarea urbanistică, amenajarea teritoriului și patrimoniu, Comisiei pentru administrarea domeniului public și privat, servicii publice și comerț, regii autonome și societăți comerciale și al Comisiei pentru cultură, știință, învățământ, sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte din cadrul Consiliului Local al Municipiului T, în baza dispozițiilor nr.HG 525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism, republicată, a prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, modificată și completată, a prevederilor art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, precum și art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001. Astfel, pentru adoptarea nr. 140/24.04.2007, autoritatea publică competentă a îndeplinit toate formalitățile legale de transparență decizională, având în vedere strategia de dezvoltare și renovare urbană promovată de către Consiliul Local al Municipiului T, luându-se drept etalon zona, precum și luând în considerare numeroasele solicitări a proprietarilor de teren din ultima perioadă privind realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale, iar pentru promovarea și aprobarea nr. 140/2007 pentru completarea Regulamentului local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General aprobat prin nr. 157/28.05.2002, prelungit prin nr. nr. 139/2007, cu privire la zonele rezidențiale s-a avut în vedere privind dezvoltarea spațială în T aprobat prin nr. 325/2005, cât și avizul favorabil al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și înființată în baza art. 37 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului și a nr. 299/27.06.2006.
Pârâtul a subliniat că toate susținerile reclamantei sunt neîntemeiate raportat la faptul că noțiunea de locuințe rezidențiale este definită în capitolul 1, art. 2 din Regulamentul Local de Urbanism () ca fiind compusă din locuințe cu caracter și semi-rural cu regim de înălțime P, și și locuințe de tip cu regim de înălțime preponderent și cu accente -0, iar funcțiunea de locuire este reglementată prin capitolul 2 art. 4 din în care se enunță enumerativ și nu limitativ utilizările permise.
S-a mai arătat că, din enunțarea reglementărilor de mai sus se poate desprinde faptul că realizarea de locuințe colective în zonele rezidențiale pe de-o parte nu schimbă cu nimic destinația zonei respective - de locuit - iar pe de altă parte sunt îndeplinite condițiile de construire vis - a - vis de procentul de ocupare a terenului de 40% pentru zona predominant rezidențială, potrivit Anexei 2 pct. 2.1.5 din nr.HG 525/1996, a regimului de înălțime maxim de S/, conform art. 31 alin. 1 din nr.HG 525/1996 și cu privire la funcțiune și număr de apartamente - maxim 8 - câte 2 pe nivel în concordanță cu cerințele minimale impuse de Anexa 1 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu un loc de parcare / apartament plus două locuri de parcare pentru musafiri/imobil, în incinta parcării, conform Anexei nr. 5 pct. 5.11.1 din nr.HG 525/1996. De asemenea, în ceea ce privește susținerea reclamantei raportat la infrastructura existentă (apă, gaz, canalizare, rețele tehnico - edilitare) care se consideră că vor fi suprasolicitate - autorizarea executării construcțiilor va fi permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la rețelele existente de apă, la instalațiile de canalizare și de energie electrică, conform art. 27, alin. 1 din nr.HG 525/1996, sens în care documentațiile urbanistice care stau la baza emiterii autorizației de construire prevăd o serie de avize și acorduri cu condițiile impuse de societățile comerciale care administrează și/sau furnizează utilitățile urbane.
Astfel, pârâtul a arătat că în virtutea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, este plenitudinea exclusivă a Consiliului Local al Municipiului T de a stabili un cadru urbanistic unitar și coerent care să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiunile urbanistice prevăzute prin (plan urbanistic general) sau PUZ (plan urbanistic zonal), astfel că nr. 140/20.04.2007 a fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale iar lucrările ce urmează a se executa în temeiul acesteia se încadrează în condițiile generale de amenajare a teritoriului în zona respectivă, pentru o dezvoltare echilibrată privind ocuparea teritoriului localităților, într-o concepție unitară și în concordanță cu valorile și aspirațiile societății.
La data de 07.11.2007 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a subliniat, față de suspendarea nr. 140/24.04.2007 că sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta. Astfel, petenta are cunoștință de faptul că proprietarul de pe nr. 65 va construi, la adresa menționată, un imobil de locuințe colective; de asemenea pe-, în spatele grădinii familiei, tot în zona rezidențială, de "locuințe pentru maximum 2 familii în subzonele, și ", familia a construit un imobil de 18 locuințe colective, iar ferestrele acestui imobil privesc în curtea familiei ca pe arena unui stadion, violând intimitatea acestei proprietății; astfel familia, deranjată, si-a scos casa la vânzare, dar prețurile primite au fost ridicol de mici față de valoarea proprietății, potențialii cumpărători motivând că "nimeni nu-și cumpără o casă ca să se uite alții de la ferestre și balcoane în farfuria lor". Imobilul de pe nr. 65, care se va construi în baza nr. 140/2007, va fi poziționat, lângă proprietatea reclamantei și cu ferestrele și balcoanele orientate tot spre curtea acesteia, deci acesta va fi al doilea imobil care afectează proprietatea.
Reclamanta a subliniat că din aceste considerente rezultă paguba iminentă a reclamantei.
S-a mai arătat că această situație și respectiv hotărârea contestată nu afectează doar reclamanta ci și 224 de alți petenți, care au și semnat petiții la care pârâtul Consiliul Local T nu le-a răspuns până în prezent.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția inadmisibilității cererii de suspendare a nr. 140/24.04.2007, excepție invocată de pârât, instanța o va respinge ca nefondată, întrucât aspectele invocate de pârât în susținerea excepției privesc fondul cererii de suspendare, iar pe de altă parte, inadmisibilitatea invocată, înseamnă că reclamanta nu poate apela la disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ceea ce nu poate fi acceptată de către instanță.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local T nr. 140/24.04.2007 privind aprobarea completării Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului T cu privire la realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale (aflată la filele 35-36 din dosar), s-au aprobat Normele de completare a Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului T cu privire la realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale, conform Anexei 1, anexă ce face parte integrantă din hotărâre.
La articolul 2 din hotărâre s-a stabilit că realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale se va face cu respectarea Regulamentului General de Urbanism aprobat prin nr.HG 525/1996 republicată, a Planului Urbanistic General al Municipiului T și a Regulamentului Local de Urbanism aferent, a Planurilor Urbanistice Zonale și a Planurilor Urbanistice de Detaliu existente, din zonă.
Conform Anexei 1 care face parte integrantă din această hotărâre (aflată la fila 38 din dosar), s- a propus dezvoltarea în continuare a zonei rezidențiale cu locuințe colective și funcțiuni complementare, în următoarele condiții:, - pentru parcele cu suprafața între 500 mp - 1000 mp; pentru parcelele mai mici de 500 mp se admite amplasarea de locuințe colective pentru maxim 2 familii; procent de ocupare maximă a terenului de 40%; regim de înălțime maxim S//E retras; maxim 8 apartamente; un loc de parcare / apartament plus două locuri de parcare pentru musafiri/imobil, în incinta parcelei".
Prin această anexă s-au stabilit și condițiile de amplasare față de aliniament și amplasarea în interiorul parcelei a construcțiilor colective în zone rezidențiale.
Reclamanta invocă faptul că hotărârea atacată este ilegală deoarece, Regulamentul Local de Urbanism (aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 139/24.04.2007 privind prelungirea valabilității Planului Urbanistic General al Municipiului T aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 157/28.05.2002), secțiunea IV.2 L Zona rezidențială, Art. 4 - permise, menționează că se pot construi "locuințe pentru maximum 2 familii în subzonele, și ", adică în zonele tradiționale de case (figurate în Planul Urbanistic General cu galben), iar nr. 140/2007 nu reprezintă o completare a, ci o încălcare a Art. 4 - permise, că se încalcă prevederile art. 14 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 525din -, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, care prevede necesitatea întocmirii unei documentații de urbanism, în cazul în care se solicită schimbarea destinației zonei respective, cu Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu și supunerea PUZ, dezbaterilor publice, dezbateri în cadrul cărora părțile interesate, adică vecinii, își pot da sau nu acordul pentru construirea imobilelor de locuințe colective, apărări ce nu pot fi primite de către instanță, întrucât nr. 140/2007 a fost adoptată de către Consiliul Local, la inițiativa executivului, în baza referatului nr. SC 2007--/11.04.2007 al Primarului Municipiului T (aflat la fila 41 din dosar), având în vedere avizele fără amendamente ale Comisiei pentru studii, prognoze, economie, buget, finanțe, impozite și taxe, Comisiei pentru dezvoltarea urbanistică, amenajarea teritoriului și patrimoniu, Comisiei pentru administrarea domeniului public și privat, servicii publice și comerț, regii autonome și societăți comerciale și al Comisiei pentru cultură, știință, învățământ, sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte din cadrul Consiliului Local al Municipiului T (aflate la filele 42-48 din dosar).
Pentru adoptarea nr. 140/24.04.2007, autoritatea publică emitentă, în speță pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Taî ndeplinit toate formalitățile legale de transparență decizională, prevăzute de dispozițiilor nr.HG 525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism, republicată, a prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, modificată și completată, a prevederilor art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, precum și art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Realizarea de locuințe colective în zonele rezidențiale nu schimbă cu nimic destinația zonei respective - de locuit - iar pe de altă parte sunt îndeplinite condițiile de construire vis - a - vis de procentul de ocupare a terenului, de 40% pentru zona predominant rezidențială, potrivit Anexei 2 pct. 2.1.5 din nr.HG 525/1996, a regimului de înălțime maxim de S/, conform art. 31 alin. 1 din nr.HG 525/1996 și cu privire la funcțiune și număr de apartamente - maxim 8 - câte 2 pe nivel în concordanță cu cerințele minimale impuse de Anexa 1 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu un loc de parcare / apartament plus două locuri de parcare pentru musafiri/imobil, în incinta parcării, conform Anexei nr. 5 pct. 5.11.1 din nr.HG 525/1996.
În ceea ce privește susținerea reclamantei raportat la infrastructura existentă (apă, gaz, canalizare, rețele tehnico - edilitare) care se consideră că vor fi suprasolicitate, instanța constată că acesta nu este un motiv de anulare a hotărârii, întrucât autorizarea executării construcțiilor va fi permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la rețelele existente de apă, la instalațiile de canalizare și de energie electrică, conform disp. art. 27, alin. 1 din nr.HG 525/1996, sens în care documentațiile urbanistice care stau la baza emiterii autorizației de construire prevăd o serie de avize și acorduri cu condițiile impuse de societățile comerciale care administrează și/sau furnizează utilitățile urbane respective.
Mai mult, pârâtul este investit în conformitate cu disp. Legii nr. 215/2001, modificată să stabilească un cadru urbanistic unitar și coerent care să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiunile urbanistice prevăzute prin (plan urbanistic general) sau PUZ (plan urbanistic zonal).
Instanța constată că nr. 140/20.04.2007 a fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale în materie iar lucrările ce urmează a se executa în temeiul acesteia se încadrează în condițiile generale de amenajare a teritoriului în zona respectivă, pentru o dezvoltare echilibrată privind ocuparea teritoriului localităților, într-o concepție unitară și în concordanță cu valorile și aspirațiile societății.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
În ceea ce privește cererea reclamantei de suspendare a aplicării acestei hotărâri, având în vedere că petitul din acțiune având ca obiect anulare hotărâre a fost respins ca nefondat, instanța constată că acest capăt de cerere a rămas practic fără obiect, instanța respingându-l în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că:
Potrivit dispoziiilor Hotărârii nr. 140/24.04.2007 emisă de către Consiliul Local al Municipiului T "se propune dezvoltarea n continuare a zonei reziden iale cu locuin e colective și funciuni complementare, n următoarele condiii: pentru parcele cu suprafață între 500 - 1000.; pentru parcele mai mici de 500. se permite amplasarea de locuine colective pentru maxim 2. familii; procent de ocupare maximă a terenului de 40%, regim de înălime maxim S/lE retras; maxim 8 apartamente; un loc de parcare/apartament plus două locuri de parcare pentru musafiri/imobil, n incinta parcelei".
În acest sens doriește să sublinieze faptul că prin hotărârea contestată se aduc grave încălcări Regulamentului General de Urbanism aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/27.06.1996, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din - și Regulamentului Local de Urbanism, act normativ n completarea căruia a fost emisă Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140/24.04.2007.
Potrivit dispozi iilor art. 1.1 din Regulamentul Local de Urbanism, acesta "este o documentaie cu caracter de reglementare care cuprinde prevederi referitoare la modul de utilizare a terenurilor, de realizare și utilizare a construciilor pe întreg teritoriul municipiului Normele prezentului Regulament sunt obligatorii la autorizarea executării construciilor in limitele teritoriului administrativ al localităii."
Mai mult, potrivit art. 1.4. din același act normativ, "modificarea Regulamentului Local de Urbanism aprobat se va face numai in condiiile n care modificările nu contravin prevederilor Regulamentului General de Urbanism; aprobarea unor modificări ale Planului Urbanistic General și implicit ale Regulamentului local de urbanism se poate face numai cu respectarea filierei de avizare - aprobare pe care a urmat-o și documenta ia iniială."
În același sens sunt și prevederile art. 1 din Regulamentul General de Urbanism: "(1) Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul unitar de norme tehnice și juridice care Ad la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice, precum și a regulamentelor locale de urbanism. (2) Regulamentul general de urbanism stabilește, in aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construc iilor și a amenajărilor aferente acestora. (3) de amenajare a teritoriului sau, după caz, planurile urbanistice și regulamentele locale de urbanism cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construc iilor." precum și art. 2 din același act normativ: "(1) Regulamentul general de urbanism se aplică in proiectarea și realizarea tuturor construc iilor și amenajărilor, amplasate pe orice categorie de terenuri, atât în intravilan, cât și in extravilan. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) construc iile și amenaj ările cu caracter militar și special, care se autorizează și se execută în condi iile stabilite de lege."
Prin completarea adusă Regulamentului Local de Urbanism de către Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140 din 2007, se încalcă in mod flagrant dispozi iile art. 31 alin. 1, din Regulamentul General de Urbanism, dispozi ii care prevăd cu privire la regimul de înăl ime al construc iilor în mod expres următoarele:"Autorizarea executării construciilorse face curespectarea înălțimii medii aclădirilor învecinate șiacaracterului zonei,fărăcadiferențadeînăllime să depășeascăcumai multdedouăniveluri clădirile imediat învecinate."
Tocmai pentru a limita tendina de interpretare extensivă a acestor dispoziii normative, legiuitorul vine și definește no iunea declădire imediat învecinată: la art. 31 alin. 2: "În sensul prezentului regulament, clădiriimediat învecinate sunt cele amplasate alăturat,deaceeași parteastrăzii."
Tocmai pentru a preveni imposibilitatea de a împiedica in mod abuziv posibilitatea de a se construi imobile cu un regim mai înalt decât cel prezentat mai sus, același legiuitor stabilește și excep ia de la această regulă, la alin. 2 al aceluiași art. 31 din Regulamentul General de Urbanism: " excep ie de la prevederile alin. (1) construc iile care au fost cuprinse într-unplanurbanistic zonal, aprobat conform legii."
Ori, prin completarea adusă Regulamentului Local de Urbanism prin hotărârea contestată, Consiliul Local al Municipiului T nu mai introduce obligativitatea planului urbanistic zonal sau a planului urbanistic de detaliu n situaiile n care Regulamentul General de Urbanism le prevede in mod direct și explicit, ceea ce determină automat o încălcare a dispozi iilor Regulamentului General de Urbanism-de către-prevederile-Regulamentului Local de Urbanism adoptat și completat de către Consiliul Local al Municipiului
Potrivit art. 2 din Regulamentul Local de Urbanism în vigoare la această dată se prevede expres faptul că: "autorizarea realizării construciilor se va face numai cu respectarea funcionării zonelor cuprinse în limitele intravilanului prin in următoarele condi ii: construc iile și amenajările cu altă destina ie, complementare sau diferite în raport cu funciunea dominantă a zonelor respective, nu trebuie să, creeze incomodări sau disfunc ionalităi, asigurându-se măsuri de protecie și integrarea lor în structura localităii; se vor interzice realizarea construciilor sau a amenajărilor 4 având funciuni incompatibile cu zonificarea propusă prin "
Având în vedere dispoziiile art. 3.1. din Regulamentul Local de Urbanism: "Planul Urbanistic General împreună cu Regulamentul Local de Urbanism aferent, cuprinde normele obligatorii pentru autorizarea executării construciilor pe orice categorie de teren, atât in intravilan, cât și în extravilan, în limitele teritoriului administrativ aprobat prin lege."
Referitor la zonificarea funcională a Municipiului T, art. 3.3. al aceluiași Regulament Local de Urbanism prevede: "Zonificarea func ională a municipiului T, s-a stabilit, in funcie de categoriile de activită i pe care le cuprinde localitatea și de ponderea acestora n teritoriu, n conformitate cu prevederile art. 14 din și este evideniată in planșa de Reglementări, pe baza acestei zonificări s-au stabilit condiiile de amplasare și conformitate ale construciilor ce se vor aplica in cadrul fiecărei zone funcionale."
In completarea acestor dispozi ii sunt prevederile art. 3.4. care dispun: ". teritoriului în unităi teritoriale de referină s-a făcut conform planșei cuprinzând delimitarea -urilor, care dace parte integrantă din prezentul Regulament. Unitatea teritorială de refefin ă () este o reprezentare convenională a unui teritoriu având o func iune predominantă, omogenitate funcională, caracteristici morfologice unitare sau pentru care sunt necesare planuri urban stice zonale sau de detaliu, fiind delimitat prin limitele fizice existente în teren (limite de proprietate, apel, străzi etc.). -ul poate cuprinde o întreagă zonă funcională, mai multe subzone in cadrul aceleași zone func ionale sau din zone func ionale diferite și este suportul grafic pentru exprimarea prescrip iilor corelate cu propunerile pieselor desenate. Teritoriul Municipiului T, s-a împăr it in 73 -uri, începând cu 1 - Zona Centrală și terminând cu - 73 - Unitatea Economică. Limitele -urilor și zonificarea funcională din cadrul acestora se regăsesc in planșele desenate care fac parte integrantă din prezentul Regulament."
Conform prevederilor art. l, referitor la zonele și subzonele funcionale, se dispune: "În funcie de regimul de înălime, in municipiul T se întâlnesc două tipuri de subzone rezideniale:
LM a - subzona rezidenială existentă cu locuine mici: clădiri P,P+ 1 șiE.
LM b - subzona rezidenițală propusă cu locuin e mici: clădiri P,P+ 1 șiE.
Ll a - subzona rezidenială cu locuințe mari: clădiri cu mai mult de 3 niveluri, LM m - subzona rezidenială mixtă propusă, cu locuine înalte:clădiri P- P + 2
Conform 67 din zona in care locuiesc subsemnata este încadrată în subzona LM a aceasta fiind și subzona principală vizată de către prevederile hotărârii contestate, subzonă unde predomină clădirile cu parter sau cel mult cele cu un singur etaj.
De asemenea, trebuie avute in aten ie și prevederile art. 4, din Regulamentul Local de Urbanism, referitoare la utilizările permise în diverse subzone, unde se stipulează: "locuin e individuale cu caracter in subzonele func ionale LM a, LM b și LM m;locuine pentrumaximdouăfamiliiinsubzoneleLM,LM b și LM m;locuine colectiveinzonele Ll; conversia locuin elor in alte func iuni ce nu deranjează zona de locuit."
In același sens, referitor la regimul de înăl ime stabilit la art. 22 din Regulamentul Local de Urbanism, se dispune: "La stabilirea înăl imii construciilor se va avea in vedere: protejarea și punerea in valoare a fondului construit existent, cu respectarea regulilor de compozi ie arhitectural - urbanistică a zonei; respectarea normativelor legale de asigurarea însoririi construciilor (conform Ordinului nr. 536 pentru aprobarea Normelor de igienă și recomandărilor privind modul de via ă al popula iei, etc.) pentru a nu aduce prejudicii clădirilor învecinate sub aspectul însoririi acestora. Nici o clădire nu va depăși P + 2 niveluri in subzonele LM a, LM b și LM [. ]Modificarea regimuluimaxim deînălțime poatefifăcutăinsituaii justificate,cucondiia elaborării unei documentaii PUZ care să cuprindă un studiu referitorlaimpactul creșterii înălimii asupra siluetei."
După cum ușurină se poate constata n urma studierii atât a Regulamentului Local de Urbanism cât și a completării aduse prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140 din 2007, principalele zone afectate de aceste completări sunt tocmai subzonele LM a, LM b și LM m, unde, prin modificările aduse se încearcă eliminarea condi iei de întocmire a unei documenta ii PUZ.
Însă, referitor la regimul de înălime, se completează in mod "grosolan" prevederile Regulamentului Local de Urbanism, unde in urma unei interpretări ce depășește cele mai largi limite ale interpretării extensive se prevede că in conformitate cu ultimele completări se poate construi în regim de înălime sau + Parter + 2 + sau retras, ceea ce înseamnă nu mai pu in de 5 niveluri. Toate acestea într-o zonă unde regimul de înăl ime conform Regulamentului Local de Urbanism anterior completării (a se citi completării) era de Parter + 2, n total nu mai mult de 3 niveluri.
Nu trebuie omis faptul că în subzonele ce vor fi vizate de către investitorii imobiliari, principalii beneficiari ai dispozi iilor hotărârii contestate sunt zonele reziden iale unde întâlnim locuine preponderent unifamiliale cu unul (parter) sau două niveluri (parter + etaj).
Prin omiterea prevederii cuprinse în Regulamentul General de Urbanism de la art. 31, unde se interzice construirea la un regim de înălime care să depășească cu două niveluri regimul de înălime al locuinelor învecinate, se realizează o încălcarea normelor cuprinse in acest act normativ.
Un alt aspect încălcat de către completarea adusă Regulamentului Local de Urbanism este cea referitoare la gradul de ocupare a terenului.
Astfel, potrivit dispoziiilor art. 15 din Regulamentul General de Urbanism, intitulat "Procentul de ocupare a terenului" se stabilește: "Autorizarea executării construciilor se face cu condiia ca procentul de ocupare a terenului să nu depășească limita superioară stabilită conform anexei nr. 2 la prezentul regulament." Conform Anexei nr. 2, intitulată "PROCENTUL de ocupare a terenurilor" se instituie: "Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabilește in func ie de destina ia zonei in care urmează să fie amplasată construc ia și de condi iile de amplasare în cadrul terenului, după cum urmează:
2.1. - zonei in care urmează să fie amplasată construcia:
2.1.1. - Zone centrale -80%
2.1.2. - Zone comerciale -85%
2.1.3. - Zone mixte -70%
2.1.4. - Zone rurale -30%
2.1.5. -Zonerezideniale
- zonă exclusiv rezidenială cu locuineP, -35%- zonă reziden ială cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri -20% - zonă predominant reziden ială (locuine cu dotări aferente) -40% 2.1.6. - Zone industriale - pentru cele existente
- nu este prevăzut un procent maxim de ocupare a terenului - pentru cele propuse
- procentul maxim de ocupare a terenului se stabilește prin studiu de fezabilitate
2.1.7. - Zone de recreere.
- nu este prevăzut un grad maxim de ocupare a terenului."
Insă, după cum se prevede in Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140 din 2007, procentul de ocupare maximă a terenului este de 40% (??!).
Menionează faptul că potrivit completările aduse prin hotărârea contestată nu s-a stabilit o modificare și a -urilor, ceea ce determină modificarea n mod nelegal și a regimului de înăl ime și a gradului de ocupare maximă a terenului.
Mai mult, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140/2007 nu au fost adoptate măsuri de siguran ă pentru a se preveni transformarea acestor locuințe colective în veritabile blocuri. Astfel, este notoriu faptul că foarte multe persoane construiau și anterior adoptării hotărârii contestate locuine unifamiliale și bifamiliale in aceste subzone, imobile care ulterior erau reapartamentate astfel încât se ob inea 4-8 apartamente, uneori chiar și mai multe.
Se punene întrebarea-în prezent, dacă se pot construi conform autorizaiei de construire locuine colective cu maxim 8 -,apartamente, ce îi împiedică pe finanatori să conceapă și să construiască aceste apartamente in așa fel încât fiecare dintre acestea să se poată subdivide, astfel încât să se determine o dublare sau chiar triplare a numărului de aparatamente.
In aceste condiii, toate măsurile adoptate de către legiuitor cu privire la numărul suficient de locuri de parcare devin desuete. Atât timp cât in prezent un număr de 10 locuri de parcare la o locuină cu 8 apartamente apare ca fiind chiar rezonabil, n momentul n care in acel imobil vor exista faptic 16 sau chiar 24 de apartamente, acest număr de locuri de parcare va deveni ridicol și autoturismele proprietatea locatarilor acestor imobile vor fi parcate pe stradă, in faa imobilelor învecinate.
Subliniază faptul că, după cum a fost de-recunoscut în resă p. de către reprezentan ii autorităilor locate-, proprietarii acestor locuine colective nu mai pot fi împiedicai ulterior edificării și intabulării acestor locuine să-și subapartamenteze după cum voiesc dânșii aceste apartamente, cu respectarea n totalitate a prevederilor legale, conform dispoziiilor Legii cadastrului nr. 7 din 1997 și - regulamentelor adoptate de către Agen ia Naională de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Nu necesitatea construirii in Municipiul T de locuine colective, însă amplasarea acestora într-o zonă strict rezidenială, concepută la nivel arhitectural și urbanistic, inclusiv cu privire la reelele de utilităi și la traficul rutier, va determina o dezvoltare total anacronică a acestor zone, conducând la supraaglomerarea acestor zone. Din adevărate refugii de verdea ă și liniște, aceste zone se vor transforma, contrar voin ei tuturor celor ce au achizi ionat imobile în aceste subzone cu dorinla de a le folosi ca domicilii, acestea se vor transforma in zone specifice blocurilor de locuin e din zonele aglomerate ale orașului, cu un trafic rutier și pietonal peste puterea de absorbție a zonei.
Toate aspectele mai anterior menționate sunt de natură a prejudicia material pe proprietarii imobilelorînvecinate acestor viitoare locuințe colective. Conform informațiilor primite de la diverse agenții imobiliare din T,amplasarea unei construcții colective în imediata vecinătate, determină oreducere a proprietății cu cel puțin 30%.
Această reducere este determinată tocmai de atenuarea avantajelor pe care le are o locuin ă unifamilială sau cel mult bifamilial la curte in detrimentul locuinelor din blocuri. Astfel, crește numărul vecinilor și inclusiv traficul pietonal și rutier; sunt insuficiente locuri de parcare; există riscul foarte crescut al blocării porii de acces in propria curte de un autoturism al vecinilor parcat n acea zonă; reducerea considerabilă a debitului la utilită i (apă, gaz metan etc.); la toate aceste se adaugă deschiderea ferestrelor direct spre fondul vecin, de la o înălime considerabilă ceea ce determină posibilitatea obstruc ionării vizibilită ii acestora direct spre curte și casă.
Pentru toate aceste considerente solicită ca prin decizia ce se va pronun a să se admită recursul și să se dispună casarea sentin ei civile nr. 827/CA pronunată la data de 07.11.2007 in dosarul nr- al Tribunalului Timiș și rejudecând cauza să se admită ac țunea așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25 ianuarie 2008, intimatul Consiliul Local al Municipiului T, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală(filele 13-15 dosar). Intimata a depus la dosar și o serie de certificate de urbanism și autorizații de construire, eliberate în conformitate cu prevederile HCL nr. 140 din 24 aprilie 2007(filele 16-42 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond,prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemiată.
Prima instanță a reținut în mod legal că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr.140 din 24 aprilie 2007 privind aprobarea completării Regulamentului Local de Urbanism aferent General al Municipiului T, cu privire la realizarea de locuințe colective vizau exclusiv rezidențiale,s-au aprobat Normele de Completare a Regulamentului Local de urbanism aferent Planului Urbanistic General conform Anexei 1 care face parte din hotărâre este legală și temeinică. Prin această anexă nu i s-au stabilit și condiții de amplasare față,de alineament ci amplasarea în interiorul parcelei a construcțiilor colective în zone rezidențiale. Or, din actele și probele de la dosar, rezultă că organul emitent al HCL nr. 140/ din 24 aprilie 2007 respectat formalitățile legale de transparență decizională prevăzute de dispozițiile HCL nr. 525/1996 privind Regulamentul General de urbanism, republicată precum și prevederile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții modificată și completată.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, iar Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 140 din 24 aprilie 2007 este temeinică și legală, motive pentru care instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevede art. 312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefundat, menținând sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr.827 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red.CM -31.03.2008
Tehnored LM 01.04.2008 - 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
