Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2456/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2456
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
- - -- JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - -- JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice Tg.J, împotriva sentinței nr.1434 din data de 18 iunie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Administrației Finanțelor Publice Tg.J, lipsind intimatul reclamant și intimații pârâți DGFP G, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1434 din data de 18 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Administrației Finanțelor Publice Tg.J să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 10141 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată cu chitanța nr.-/29.04.2008, precum și să plătească reclamantului dobânda reglementată de art.124 Cod Procedură Fiscală, cu dobânda legală, de la data plății până la restituirea efectivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP G, tribunalul a reținut că pârâta respectivă nu are calitate procesuală pasivă, soluție dedusă din prevederile art.33 din OG 92/2003, republicată, în conformitate cu care DGFP G neemițând nici un act administrativ care să poată fi contestat de reclamant, restituirea se va face de
Împotriva sentinței Tribunalului Gorjs -a declarat recurs de către pârâta Administrației Finanțelor Publice Tg.J.
În motivele de recurs pârâta a solicitat instanței investită cu soluționarea recursului să constate inadmisibilitatea acțiunii, și au apreciat că în urma formulării cererii de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat, sunt reglementate de acte normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță fiind vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire a taxei de primă înmaticulare, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de instanța de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor cerute de reclamantă în cererea introductivă ce sunt reglementate de art.124 din.
Au arătat că taxa specială nu a fost stabilită printr-o decizie de impunere sau alt act administrativ fiscal, ci a fost achitată de către reclamantă în baza dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art.214 ind.1 și 214 ind.3 din f Cod Penal coroborat cu pct.31 ind.1 și ind.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 10141 lei, așa cum rezultă din chitanța nr.-/29.04.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg.J, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, iar aceasta a răspuns reclamantului cu adresa nr.-/14.05.2008 (fila 8).
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit Codului d e procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2 din Legea 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual, și nu în situația refuzului.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, de asemenea s-a reținut în mod legal că, pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor contribuții, competența revine,atât organelor fiscale județene, cât și celor locale, pe raza cărora se află domiciliul contribuabilului.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități, a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
S-a explicat mai sus că dispozițiile din dreptul intern sunt contrare dispozițiilor din dreptul comunitar.
Pârâta recurentă a susținut că aceste dispoziții n-ar avea aplicabilitate directă, deoarece nu ar exista un caz concret de încălcare a dreptului comunitar și că dacă totuși ar exista o încălcare, numai instituțiile și organele comunitare ar putea să facă o astfel de apreciere.
Și sub acest aspect, criticile sunt neîntemeiate.
Tratatul Comunității Europene face parte din categoria izvoarelor dreptului comunitar, constituind legislația primară în această materie.
Curtea Europeană de Justiție a consacrat pe cale jurisprudențială supremația dreptului comunitar asupra normelor naționale și a efectului direct al acestuia.
În mai multe cauze, Curtea Europeană de Justiție, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene, s-a pronunțat în sensul efectului direct al tratatului comunitar, situație în care conținutul unei prevederi din tratat poate fi invocat direct în fața instanțelor naționale pentru protecția unui drept.
De asemenea, în practica constantă a Curții s-a decis că persoanele fizice sau juridice ce au suferit prejudicii ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitar de către autoritățile unui stat membru, se pot adresa instanțelor naționale pentru a obține repararea prejudiciului.
Obligația de despăgubire decurge din acțiunea statului român de a introduce o normă, respectiv art.2141Cod fiscal, contrară tratatului Uniunii Europene.
În această situație, norma din dreptul național fiind contrară tratatului și cum prin aceasta persoanele fizice sau juridice române au achitat o taxă interzisă de tratatul constitutiv, în mod corect prima instanță a dat eficiență normelor din tratat și a obligat autoritatea pârâtă să repare prejudiciul cauzat reclamantului, respectiv să-i restituie taxa de primă înmatriculare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice Tg.J, împotriva sentinței nr.1434 din data de 18 iunie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.El.
Tehnoredact. 03 2008/2 ex.
Jud. fond
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
