Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 252
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Danusia
dr.-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta împotriva Sentinței civile nr. 2272 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G și cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale - autorizație de construire.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat - de la Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar și reprezentantul reclamantului intimat G, avocat de la Baroul Maramureș, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat cu 19,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Atât reprezentantul pârâtei recurente, cât și reprezentantul reclamantului intimat G învederează instanței că nu au alte cereri, excepții sau probe.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că își menține poziția exprimată în scris prin memoriul de recurs, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță arătând că din punctul lor de vedere sentința criticată și atacată nu cuprinde motivele de drept și de fapt arătate de instanță, că instanța fondului s-a limitat să invoce elemente străine de natura cauzei, respectiv se referă la aplicarea corelativă a unei stări de fapt complet diferite, că din perspectiva sa nu s-a cercetat în realitate fondul. Arată că s-a efectuat un raport de expertiză în cauză, însă concluziile expertului au fost îndepărtate facil de către instanță și că instanța de judecată constată că au solicitat cheltuieli de judecată. Asupra raportului administrativ dedus judecății potrivit Legii nr. 50/1991 este necesară existența unui acord din partea vecinului din amonte. Afirmă că construcția este o casă de locuit, nefiind necesară emiterea documentației de tip PUZ sau, că singura posibilitate prin care instanța putea să anuleze autorizația de construire era să facă o deducție, că a fost solicitată și o probă în cadrul instanței de fond, respectiv cercetarea la fața locului, probă care însă nu s-a încuviințat și precizează că certificatul de urbanism emis nu a fost atacat.
Reprezentantul reclamantului intimat G solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe arătând, în ceea ce privește petitul principal, de admitere a recursului și casare cu trimitere spre rejudecare că apreciază că acesta nu este fondat, atât în ceea ce privește motivarea în recurs, cât și în ceea ce privește motivele de necercetare a fondului. Motivarea expusă de instanța de fond în susținerea concluziilor la care a ajuns, concretizată în dispozitivul hotărârii, faptul că nu s-a pronunțat pe motivul de nelegalitate invocat de reclamant nu o lezează pe recurentă, astfel încât nu apreciază necesară casarea cu trimitere. În ceea ce privește necercetarea fondului chiar dacă s-a făcut trimitere la o hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, care este între alte părți, este vorba despre aceeași poziționare între două terenuri limitrofe și nu se poate susține cu temei că executarea lucrărilor neautorizate nu ar impune acordul autentic al vecinului din amonte. S-a invocat că nu a fost parte recurenta pârâtă în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1575 din 18 octombrie 2006, recurenta nu este un terț față de aceea hotărâre, ci este un succesor ce a dobândit drepturi și obligații urmare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic, fiind un avânz cauză, iar situația avânzilor cauză este o excepție referitor la obținerea acordului autentic. Întemeiat instanța fondului a înlăturat concluziile raportului de expertiză.
În replică, reprezentantul pârâtei recurente arată că nu există act care să susțină această opinie, că nu există identitate între aceste terenuri și între autorizația de construire și afirmă că reclamantul nu a obținut acord autentic de la nimeni când și-a ridicat casa.
Atât reprezentantul pârâtei recurente, cât și reprezentantul reclamantului intimat G arată că cheltuielile de judecată le vor solicita pe cale separată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.272 din data de 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și și, în consecință s-a anulat autorizația de construire nr. 916 din 29.XI.2007, emisă de Primarul Municipiului BMp rivind executarea lucrărilor de construcție pentru imobilul, în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin autorizația nr. 219 din 29.XI.2007, eliberată de Primarul Municipiului B M, în favoarea pârâtei, s-a autorizat executarea lucrărilor pe terenul situat în BMs tr. - -, înscris în nr. 20.676 nr. cadastral 8154.
A mai reținut prima instanță că potrivit înscrierilor din nr. 20676 B M, terenul corespunzător numărului cadastral 8.154 are suprafață de 700 mp. și a fost cumpărat de pârâta în baza contractului autentificat sub nr. 2.349/2006 și adus din nr. 13.513, vânzătorul fiind M SRL B
În aceste condiții, a relevat instanța de fond, orin decizia civilă nr. 1.575 din 18 octombrie 2006 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1.701 din 14 iunie 2006 pronunțat în dosarul nr. 1.915/R/2006 al Tribunalului Maramureș pe care a casat-o și rejudecând cauza pe fond a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul l Gî mpotriva pârâților M și Primarul Municipiului B
În considerentele hotărârii s-a reținut că documentația care a stat la baza emiterii autorizației nu cuprinde toate acordurile conforme cu normele Legii nr. 50/1991, respectiv acordul în formă autentică al vecinilor raportat la faptul că se impunea efectuarea lucrărilor pentru un zid de sprijin necesar pentru a nu pune în pericol amplasamentul din amonte, respectiv amplasamentul pe partea aferentă construcțiilor învecinate în care se încadrează și imobilul proprietatea reclamantului, situație în care acțiunea reclamantului a fost considerată întemeiată.
Chiar dacă litigiul menționat nu s-a purtat între aceleași părți și n-a avut același obiect cu litigiul pendinte, tribunalul a considerat că hotărârea pronunțată este relevantă sub aspectul predictibilității soluției cu privire la o problemă de drept dezlegată, în condițiile în care terenul pe care urmează a se executa construcția provine din terenul cumpărat de la M.
Pe de altă parte, a mai menționat Tribunalul Maramureș, părțile s-au mai judecat și în alte dosare, iar în dosarul nr- s-a dispus obligarea pârâtei M să ridice un zid de sprijin corespunzător unei documentații tehnice complete ce se va întocmi de aceasta, cu obținerea vizelor necesare conform Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995, hotărâre ce a devenit irevocabilă.
Mai mult, prin încheierea din 11.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Baia Marea autorizat pe creditorul - reclamant G să execute pe cheltuiala intimatei zidul de sprijin pe care aceasta a fost obligată să-l execute.
Din perspectiva celor arătate și ținând seama de faptul că autorizația de construire trebuie emisă în temeiul și cu respectarea documentației de urbanism și a planurilor de amenajare aprobate potrivit legii, a cerințelor impuse precum și a avizelor și a acordurilor exprimate, instanța nu a putut lua în considerare concluziile exprimate de ing. Fosti prin expertiza efectuată în cauză.
Astfel, a apreciat instanța de fond, atâta vreme cât la eliberarea autorizației menționate anterior n-a fost întocmită documentația suplimentară față de cea care a stat la baza emiterii autorizației în favoarea, societatea - vânzătoare a terenului, nu poate fi ignorată împrejurarea că este vorba de același teren, ipoteză în care acțiunea a fost apreciată ca întemeiată în parte.
Ținând seama că reclamantul nu a precizat care este temeiul despăgubirilor morale și în ce constă prejudiciul moral pe de o parte, iar pe de altă parte, care a fost modalitatea de calcul a acestora și cum a ajuns la suma solicitată, instanța de fond a considerat că o astfel de cerere nu poate fi onorată în acest litigiu.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis acțiunea în parte, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, pârâta solicitând, n principal, n temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, n temeiul art. 312 coroborat cu art. 3041.pr.civ. pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că entința atacată nu corespunde din punct de vedere al îndeplinirii dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod proc. civ, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele prin care s-au înlăturat cererile părților.
În acest sens, a învederat pârâta, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat anularea autorizatiei de construire nr. 919 din 29.12.2007 emisă de Primarul mun. BMp entru două considerente, în primul rând că această autorizație nu a fost semnată de către primarul municipiului și astfel s-ar contraveni dispozițiilor art. 4 lit. b din Legea nr. 50/1991, precum și faptul că anterior emiterii autorizației de construire s-ar fi impus necesitatea obținerii acordului autentic de la reclamantul-intimat, în calitatea acestuia de vecin, raportat la dispozițiile pct. 2.5.6. din Anexa nr. 1 Legii nr. 50/1991 republicată.
Plecând de la aceste critici aduse actului administrativ, a apreciat pârâta, instanța omite a le analiza având în vedere doar o hotărâre judecătorească dată într-un dosar în care pârâta de rd. 2 nu a fost parte.
În aceste condiții, pârâta a considerat că motivarea instanței de fond este lamentabilă, întrucât invocă precedente judiciare inaplicabile în speță și omite a-și restrânge analiza obiectului dedus judecății în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod proc. civ. încălcând în atât oralitatea cât și contradictorialitatea procesului civil, prin nesupunerea dezbaterii părților litigante a unor împrejurări de care ulterior se folosește în motivarea hotărârii adoptate, încălcând dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod proc. civ.
Raportat la tipul de motivare cuprins în conținutul sentinței atacate, pârâta a apreciat că instanța nu a analizat pozițiile contradictorii ale părților litigante, și astfel nu a făcut o judecată reală fondului pricinii.
În ceea ce privește criticile inițiale aduse de către reclamant, pârâta a menționat faptul că autorizația de construire atacată a fost semnată de către înlocuitorul de drept al primarului, respectiv viceprimarul, persoană cu atribuții delegată în acest domeniu, situație consacrată de dispozițiile art. 47 alin. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991.
În ceea ce privește acordul autentic, pârâta a precizat că textul legal invocat de către reclamantul-intimat prevede obligativitatea acordului vecinilor exprimat sub formă autentică pentru construcțiile noi amplasate adiacent construcțiilor sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestuia, ori în cazul amplasării unor construcții cu altă destinație decât cea a construcțiilor învecinate, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile aplicării acestui temei legal, întrucât locuința pârâtei-recurente nu se află adiacent sau în imediata apropiere a construcției deținute de către reclamant. De asemenea, pârâta a subliniat și faptul că în conformitate cu concluziilor exprimate de către expertul atestat Fosti (expertiză dispusă în cauză), nu sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea construcțiilor adiacente sau în imediata apropiere, astfel că autorizația emisă dădea dreptul construirii unui imobil cu funcțiunea de locuință individuală, ceea ce intră în concordantă directă cu destinatia clădirilor înveciante.
S-a relevat și împrejurarea că în certificatul de urbanism emis în temeiul art. 6 din Legea nr. 50/1991, nu se prevedea obligativitatea obținerii acordului autentic nici al unui vecin, deci pe cale de consecință nu se poate reține o culpă a titularului autorizației în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor anterioare emiterii autorizatiei de construire.
A mai susținut pârâta că invocarea de către instanta de fond a autorizatiei de construire nr. 145/27.04.2005 având ca titular o societate comercială, nu dezvoltă decât teza unei confuzii între acte administrative supuse unor reglementări diferite, cu titulari diferiți și aferente unor imobile prin destinație diferite.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond a solicitat, în temeiul art. 215 Cod proc. civ. cercetarea la fața locului, cerere în probațiune care nu a fost nici admisă, nici respinsă, aspect care indică nerespectarea dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește necesitatea administrării a tuturor probelor necesare aflării adevărului.
În final, pârâta a învederat faptul că deși a fost admisă cererea în probațiune în vederea întocmirii unei expertize în cauză, instanța de fond a înlăturat cu totul conținutul probațional al acestei expertize, fără a exista o motivare reală, făcând doar trimitere la necesitatea respectării documentației de urbanism, dar fără a invoca dacă nu a fost respectat -ul municipiului sau dacă era necesar întocmirea unui PUZ sau aferente obținerii dreptului de construire.
Intimatul Primarul municipiului B M, reprezentat legal prin primar, a depus întâmpinare, solicitând admiterea recursului formulat de către recurenta-pârâtă astfel cum a fost formulat.
In fapt, a arătat intimatul, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia, precum și cele prin care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, deși reclamantul-intimat a invocat în fața instanței de fond mai multe motive de nelegalitate a autorizației de construire nr. 916/20.11.2007, printre care lipsa exprimării acordului vecinilor în formă autentică și lipsa semnăturii primarului municipiului B-M de pe această autorizație, instanța a omis să-și exprime convingerea cu privire la acestea, rezumându-se a reitera existența unor litigii intre intimatul-reclamant G și alte părți străine de această cauză.
Din această perspectivă, respectiv faptul că intimatul-reclamant s-a judecat cu B M, societate care a înstrăinat recurentei-pârâte terenul pe care aceasta a fost autorizată să-și edifice constructia, intimatul arată că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că, concluziile expertizei efectuate în cauză nu pot fi luate în considerare atât timp cât autorizația de construire nu a fost emisă în temeiul și cu respectarea documentației de urbanism și a planurilor de amenajare aprobate potrivit legii, fără însă a motiva ce dispoziții nu s-au respectat din documentația de urbanism și planurile de amenajare aprobate potrivit legii.
În opinia intimatului, în mod eronat instanța de fond a reținut că este vorba de același teren, deoarece, în realitate, recurenta-pârâtă a dobândit prin cumpărare o parte din terenul ce a făcut obiectul litigiului purtat cu de către intimatul-reclamant.
In consecință, prin raportare la suprafața terenului, poziția acestuia față de terenul intimatului-reclamant, cerințele prevăzute în certificatul de urbanism, a susținut intimatul, autorizația de construire nr. 916/2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
În final, intimatul a apreciat că recurentei-pârâte nu-i sunt opozabile concluziile experților exprimate prin expertizele efectuate în litigiile în care acesta nu a fost parte, ci concluziile exprimate prin expertiza încuviințată în prezenta pricină, concluzii care în mod neîntemeiat și nejustificat instanța de fond le-a respins.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod pr. civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2.272 din data de 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și și, în consecință s-a anulat autorizația de construire nr. 916 din 29.XI.2007, emisă de Primarul Municipiului BMp rivind executarea lucrărilor de construcție pentru imobilul, în favoarea pârâtei.
Prima instanță a reținut că prin autorizația nr. 219 din 29.XI.2007, eliberată de Primarul Municipiului B M, în favoarea pârâtei, s-a autorizat executarea lucrărilor pe terenul situat în BMs tr. - -, înscris în nr. 20.676 nr. cadastral 8154. Terenul înscris în nr. 20.676 nr. cadastral 8154 are suprafață de 700 mp. și a fost cumpărat de pârâta în baza contractului autentificat sub nr. 2.349/2006 și adus din nr. 13.513, vânzătorul fiind M SRL B
Anterior prezentului litigiu s-au purtat mai multe litigii între intimatul reclamant G și antecesoarea in drepturi a recurentei (prin referire strictă la teren) vânzătoarea M SRL B
În dosarul nr- al Judecătorei BMp rin sentinta civila nr 2763/28.05.2007 s-a dispus obligarea M să ridice un zid de sprijin corespunzător unei documentații tehnice complete ce se va întocmi de aceasta, cu obținerea vizelor necesare conform Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995, hotărâre ce a devenit irevocabilă. Necesitatea ridicării zidului de sprijin este consecința lucrărilor de construire efectutate de către M SRL B M pe un teren ce cuprindea și terenul recurentei și urmărea oprirea deplasării versantului și degradarea casei reclamantului precum și protejarea ansmablului de blocuri ce urmau a fi edificate.
Ulterior, datorită pasivității M SRL BMp rin încheierea din 11.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Baia Marea autorizat pe creditorul - reclamant G să execute pe cheltuiala M SRL BMz idul de sprijin pe care aceasta a fost obligată să-l execute.
Prin decizia civilă nr. 1.575 din 18 octombrie 2006 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1.701 din 14 iunie 2006 pronunțat în dosarul nr. 1.915/R/2006 al Tribunalului Maramureș pe care a casat-o și rejudecând cauza pe fond a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul G împotriva numiților M și Primarul Municipiului B M și a anulat autorizația de construire nr 145/27.04.2005. În considerentele hotărârii s-a reținut că documentația care a stat la baza emiterii autorizației nu cuprinde toate acordurile conforme cu normele Legii nr. 50/1991, respectiv acordul în formă autentică al vecinilor raportat la faptul că se impunea efectuarea lucrărilor pentru un zid de sprijin necesar pentru a nu pune în pericol amplasamentul din amonte, respectiv amplasamentul pe partea aferentă construcțiilor învecinate în care se încadrează și imobilul proprietatea reclamantului, situație în care acțiunea reclamantului a fost considerată întemeiată.
Chiar dacă litigiul menționat nu s-a purtat între aceleași părți și n-a avut același obiect cu litigiul pendinte, tribunalul a considerat că hotărârea pronunțată este relevantă sub aspectul predictibilității soluției cu privire la o problemă de drept dezlegată, în condițiile în care terenul pe care urmează a se executa construcția provine din terenul cumpărat de la M
Altfel spus pârâta recurentă încearcă să ocolească obligațiile impuse prin hotărâri judecătorești irevocabile antecesoarei sale ( M de la care a cumpărat terenul) și să nu realizeze lucrările de sprijin care permit efectuarea de noi construcții în baza autorizației emisă în favoarea recurentei, adică inclusiv obținerea acordului autentic al reclamantului, care este proprietarul imobilului învecinat.
Nepronunțarea tribunalului asupra unuia din motivele de nelegalitate (cel referitor la nesemnarea autorizației de către primar) nu cauzează o vătămare recurentei de vreme ce au fost reținute alte motive de nulitate.
Se arată în motivele de recurs că n ceea ce privește acordul autentic, că textul legal invocat de către reclamantul-intimat prevede obligativitatea acordului vecinilor exprimat sub formă autentică pentru construcțiile noi amplasate adiacent construcțiilor sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestuia, ori în cazul amplasării unor construcții cu altă destinație decât cea a construcțiilor învecinate, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile aplicării acestui temei legal,întrucât locuința pârâtei-recurente nu se află adiacent sau în imediata apropiere a construcției deținute de către reclamant. S-a relevat și împrejurarea că în certificatul de urbanism emis în temeiul art. 6 din Legea nr. 50/1991, nu se prevedea obligativitatea obținerii acordului autentic nici al unui vecin, deci pe cale de consecință nu se poate reține o culpă a titularului autorizației în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor anterioare emiterii autorizatiei de construire.
Această critică nu poate fi primită de vreme ce din suprafața de 1704 mp teren (1281 mp are topograficul 4254/10/2/2 și 423 mp are topograficul nr 4255/16/2/6) s-a dezmebrat o porțiune de 700 mp care s-a transmis recurentei. Potrivit documentației depuse de către recurentă cu ocazia obținerii autorizației de construire - respectiv planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, terenul cu nr cadastral 8154 se învecinează pe o porțiune de 13,98 cu terenul reclamantului G, astfel încât locuința pentru construirea căreia s-a eliberat autorizația de construire este în imediata vecinătate a locuinței reclamantului situată în amonte.
Critica neadministrării unui probatoriu suficient nu poate fi reținută, împrejurarea soluționării cazei și a nepronunțării exprese a primei instanțe asupra cererii de cercetare la fața locului echivalând cu o înlăturare tacită a cererii în probațiune.
În ce privește înlăturarea concluziilor expertizei, curtea reține că toate probele au aceeași greutate ca și regim probator, ori în condițiile în care proba a fost înlăturată justificat, prima instanță a pronunțat o hotătâre temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2.272 din 26 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Danusia
--- - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dat./5 ex./
Jud.fod:
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Danusia