Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 263/2008
Ședința publică din data de 30 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 2256/07.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȘI CU PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta personal și avocat, pentru pârâtul Consiliul Local al Comunei, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei la fila 10, lipsă fiind pârâta Primăria Comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ.
Curtea, după deliberare, constată că recurenta datorează o diferență de timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și pune în vedere recurentei să depună timbru judiciar.
Reclamanta depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că contestația în anulare este legal timbrată.
Reprezentantul pârâtului depune chitanță privind plata onorariului avocat și întâmpinare și comunică un exemplar cu reclamanta, arătând că a depus întâmpinare și prin oficiul poștal.
Curtea solicită reclamantei să precizeze temeiul juridic al cererii formulate.
Reclamanta depune sentința civilă nr. 4137/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița N în dosarul nr- și arată că solicită suspendarea soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 113/CA/2007 a Tribunalului Bistrița -N, până la soluționarea dosarelor aflate pe rolul instanței de fond, respectiv dosarele - și - aflate pe rolul Judecătoriei Bistrița, relevând și faptul că instanța de recurs a săvârșit o greșeală atunci când nu a luat în considerare toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și care relevă faptul că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Curtea, în urma analizei considerentelor prezentate de către reclamantă, încadrează temeiul juridic al prezentei contestații în anulare pe dispozițiile art. 318 alin. 1 prima teză proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reclamanta solicită admiterea contestației în anulare și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxele judiciare de timbru și de cheltuielile cu deplasarea, sens în care depune la dosarul cauzei bilete de călătorie - filele 18-19.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației în anulare, conform concluziilor prezentate prin întâmpinarea depusă la dosar și acordarea cheltuielilor de judecă, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Imediat după închiderea dezbaterilor, la ora 11,15, s-a depus prin Serviciul Registratură 3 exemplare ale întâmpinării formulate de către pârâtul Consiliul Local al Comunei.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 2256/2007 pronunțată la 07.12.2007, în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, a fost admis recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud. B-N, împotriva sentinței civile nr. 113/14.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta, care a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată de 2,15 lei.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentință civilă nr. 113 din 14 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, a fost respinsă excepția inadmisibilității și s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 12 din 31 martie 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că a fost investită cu o acțiune în contencios administrativ formulată de reclamantă prin care se solicită anularea Hotărârii nr. 12/31.03.2005 adoptată de Consiliul Local al comunei, cu repararea pagubei cauzate prin această hotărâre. Că acest litigiu este unul în contencios administrativ rezultă din însăși obiectul acestei cauze, adică acela a anulării unui act administrativ cu caracter individual.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a făcut dovada că s-a adresat în prealabil potrivit disp. art. 7 din Legea contenciosului administrativ cu cererea din 22 octombrie 2005 (fila 135 dosar). În aceste condiții s-a apreciat că nu poate fi reținută ca fiind întemeiată excepția ridicată, aceea a inadmisibilității acțiunii pe considerentul lipsei procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut faptul că însuși pârâtul a recunoscut că reclamanta a fost validată cu suprafața de 4,16 ha prin însăși Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B-N nr. 25/21.02.2002.
Pentru elucidarea acestui aspect și la solicitarea reprezentantului pârâtului s-a acvirat dosarul Tribunalului Bistrița -N nr-, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 124/R/25 aprilie 2007 invocată de reclamantă în concluzii și din care rezultă că prin Hotărârea nr. 25 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate a reclamantei-recurente asupra suprafeței de 4,16 ha dispunându-se înscrierea acesteia în anexa nr. 47 la poz. 98. Instanța de recurs a reținut că această hotărâre nu a fost atacată în termenul legal de 30 de zile, calculat de la data comunicării hotărârii, definitivându-se astfel reconstituirea în favoarea reclamantei-recurente. La 21 aprilie 2005 Comisia locală de fond funciar întrunită în ședință a propus invalidarea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamantei-recurente asupra suprafeței de 4,16 ha.
Această propunere s-a materializat prin Hotărârea nr. 31 din 9 mai 2005 care a fost anulată împreună cu Hotărârea nr. 39 din aceeași dată, astfel că a rămas în vigoare Hotărârea nr. 25 din 21 februarie 2002 prin care se reconstituia dreptul de proprietate al reclamantei în suprafață de 4,16 ha.
Împrejurarea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei rezultă și din adresa nr. 216 din 12 aprilie 2005 (fila 12-13) a Prefectului Județului B-N către Primăria comunei prin care se confirma validarea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamantei pentru suprafața de 4,16 ha teren, dispunându-se punerea în posesie a acesteia. În aceste condiții este evident că prin adoptarea Hotărârii 12 din 31 martie 2005 de către Consiliul Local al comunei reclamantei i s-a adus un prejudiciu prin împiedicarea folosirii acestui teren prin aceea că i se interzicea executarea de lucrări agricole pe terenul în cauză.
Reclamanta a solicitat și despăgubiri însă tribunalul a considerat că acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei, jud. B-N, solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei în sensul respingerii cererii reclamantei împotriva Hotărârii nr. 12 din 31 martie 2005 Consiliului Local al Comunei.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că după ce face corect referire la reconstituire si la invalidările făcute de Comisia Locala pentru aplicarea prev. Legii nr. 18/19991 pentru reclamanta, pentru suprafața de 4,16 ha teren, Tribunalul B-, în penultima fraza din pag. 4 arată că " de considerentele de mai sus, urmează a se constata că Hotararea Consiliului Local nr. 12/2005 este nelegala urmând aoa nula", fără a face referire la nici un considerent privind nelegalitatea acestei hotărâri.
A arătat recurentul că entru p. punerea în posesie reclamanta a deschis proces in dosar nr. 3558/RG/2005 a Judecătoriei Bistrița, iar Comisia Locala de aplicare a fondului funciar a invitat-o pe aceasta pentru aop une în posesie, însă nu s-a prezentat. Reclamanta ar fi cerut punerea in posesie pe un teren din ridul" ",insa pe acel teren nu poate fi pusa in posesie pentru ca, acel teren a fost si este proprietatea privata a comunei -sat, așa cum indică extrasul de 1049/N nr. cadastral 64 si documentatia de intabulare sub nr. cadastral intocmita de expertul, din care rezulta ca nr. cadastral 64 s-a format din nr.top.1355 cu dezmembrari ulterioare, nr. top. care era anterior inscris in extrasele nr. 909 si 702, în care intabularea comunei era din anul 1931, deci în anul 1958 nu era a lui sau, pentru ca să-l poată cumpăra tatăl reclamantei.
Acel teren este încă din anul 1931 proprietatea privată a comunei si nu a aparținut numiților si, cum invoca reclamanta si ca l-ar fi cumpărat tatăl sau in anul 1958 de la aceștia printr-un contract provizoriu aflat la dosar.
De altfel, dacă se verifică cererea de înscriere în a antecesorului reclamantei se poate constata ca acesta a înscris suprafața de 0,6 ha plus 0,65 ha teren, fila 29, nicidecum 4,16 ha teren si în nici un caz acest teren nu era în ridul pentru a avea temei în a cere ca acolo să fie acum pusa in posesie.
Hotărârea Consiliului Local nr. 12/2005 - hotărâre care în esență dispune ca terenul din ridul " " să fie împărțit pe loturi pentru construcția locuințe pentru tinerii căsătoriți, este, în consecință, adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, iar reclamantei nu i s-a încălcat nici un drept prin hotărârea atacata, iar de interes nici nu poate fi vorba, lucru pe care insa instanța de fond nu l-a sesizat.
Analizând recursul declarat, Curtea a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al com. nr.12/2005 s-a decis ca terenul din ridul "Fața " să fie împărțit pe loturi pentru construcția de locuințe pentru tinerii căsătoriți.
Prin Hotărârea nr. 25 din 21 februarie 2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei în suprafață de 4,16 ha, iar prin adresa nr. 216 din 12 aprilie 2005 (fila 12-13) a Prefectului Județului B-N către Primăria comunei se confirmă validarea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamantei pentru suprafața de 4,16 ha teren dispunându-se punerea în posesie a acesteia.
Reclamanta nu a fost pusă în posesie până în acest moment, astfel încât dreptul pe care îl pretinde asupra terenului în discuție nu apare a fi suficient de caracterizat.
Astfel, hotărârea validată de reconstituire a dreptului de proprietate nu dă dreptul la o anumită suprafață de teren, concretizarea dreptului beneficiarului venind abia după punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
S-a mai arătat în considerentele deciziei pronunțate în recurs, că reclamanta cerut punerea în posesie pe un teren din ridul" ",nsă pârâta a refuzat această operațiune pe motivul că acel teren a fost proprietatea privată a comunei - sat. Aparența dreptului este în favoarea pârâtei așa cum rezultă din extrasul de nr. 1049/N nr. cadastral 64 și documentația de intabulare, teren apărând a fi din anul 1931 proprietatea privată a comunei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că dacă reclamanta ar fi fost nemulțumită de refuzul pârâtei de aop une în posesie pe un anumit amplasament, există alte căi deschise, cum ar fi cea prevăzută de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea a hotărât că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea, în loc să o respingă, neexistând nici un motiv pentru care comuna să nu poată dispune prin hotărâre a consiliului local de bunul său.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea a admis recursul și a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii.
La data de 14.12.2007, reclamanta a înregistrat contestație în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2256/2007 a Curții de APEL CLUJ, respectiv suspendarea soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 113/14.06.2007 din dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr- și nr- ale Judecătoriei Bistrița, dosare în care reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate și punerea sa în posesie asupra unor suprafețe care se suprapun cu cele care sunt vizate de nr. 12/2005 a Consiliului Local.
În susținerea cererii, reclamanta - contestatoare reia istoricul modului în care terenul în litigiu a fost achiziționat de către părinții săi de la numiții și, motiv pentru care l-a îngrădit cu plasă de sârmă și l-a cultivat până în toamna anului 2005 când, urmare a adoptării hotărârii a cărei anulare a solicitat-o, autoritățile locale l-au ocupat în mod abuziv, parcelându-l în vederea construirii unor locuințe.
În cadrul celor două dosare mai sus arătate, este în discuție tocmai dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,16 ha. și având în vedere că ele se judecă în contradictoriu cu Primăria Comunei, se apreciază că instanța de recurs trebuia să suspende soluționarea dosarului până la momentul la care se vor pronunța hotărâri irevocabile în acele dosare, care vor stabili cu certitudine cine este proprietarul acestui teren.
În ședința publică de astăzi, contestatoarea a relevat și faptul că aspectele legate de legitimitatea dreptului pe care îl invocă asupra terenului în litigiu, puteau fi sesizate de către instanța de recurs, în urma analizării probațiunii administrate, astfel încât admiterea recursului pârâtului este rezultatul unei greșeli.
În baza disp. art. 129 alin. 4 și 6.pr.civ. în urma lămuririlor oferite de către contestatoare, Curtea a statuat în sensul în care temeiul de drept al prezentei cereri este reprezentat de disp. art. 318 alin. 1 teza 1.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Local al comunei a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată, învederând faptul că cele susținute de către contestatoare nu pot constitui temei al admiterii unei acțiuni întemeiate pe disp. art. 317 sau 318.pr.civ.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, din următoarele considerente.
Calea de atac de retractare declarată împotriva deciziei din recurs este întemeiată în drept pe disp. art. 318.pr.civ. și vizează prima dintre ipotezele conținute în acest text legal, respectiv existența unei greșeli materiale.
În doctrină s-a arătat că o astfel de cerere, respectiv contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea trebuind să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta.
Analizând aceste aspecte prin prisma motivelor invocate și a statuărilor instanței de recurs, Curtea apreciază că împrejurarea referitoare la admiterea recursului pârâtului, urmare a reținerii faptului că dreptul reclamantei asupra terenului în litigiu nu ar fi suficient de caracterizat până la momentul punerii în posesie și al emiterii titlului de proprietate, precum și al faptului că aparența dreptului este în favoarea pârâtului, conform înscrierilor din nr. 1.049/N, nu poate fi calificată ca fiind o greșeală materială, în sensul art. 318 teza I pr.civ. întrucât nu este vorba despre o eroare materială cu caracter procedural care să nu presupună reaprecierea probelor.
Pentru aceleași considerente, nu este incidentă teza Iaa lin. 1 al art. 318.pr.civ. nici în privința susținerilor conform cărora instanța de recurs nu ar fi trebuit să se pronunțe asupra raportului juridic litigios, câtă vreme nu s-au dat soluții irevocabile în cele două dosare ale Judecătoriei Bistrița indicate în cuprinsul prezentei cereri și care ar fi putut stabili cu certitudine faptul că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei, întrucât nici această eventuală eroare, nu poate fi catalogată ca una procedurală, ci ca una de judecată, aceasta neputând constitui temei al unei contestații în anulare, respectiv al unei căi de atac de retractare.
Pe de altă parte, nici suspendarea soluționării cererii de contestație în anulare până la momentul indicat de reclamantă nu ar fi putut, în mod obiectiv, să profite acesteia, întrucât o astfel de ipoteză, respectiv obținerea unei hotărâri judecătorești ulterioare celei atacate cu calea de atac de retractare, nu se încadrează în nici una dintre situațiile prev. de art. 317 sau art. 318.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată, iar în temeiul prev. art. 274 alin. 1 și 3.pr.civ. contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, instanța apreciind că acest cuantum este suficient pentru a remunera munca îndeplinită de mandatarul intimatului, prin raportare la complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare înaintată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 2.256 din 7.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului CONSILIU LOCAL AL COMUNEI, jud. B-N cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./15.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
