Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2700/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2700/2009
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 233 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 15 octombrie 2009 intimatul a depus la dosar dovada comunicării către prefect a hotărârii atacate și suportul foto, un exemplar din suportul foto se comunică cu reperezentantul recurentei.
În data de 28 octombrie 2009 s-a depus la dosar o adresă din partea Inspectoratului de Poliție al județului C prin care se atestă că numita nu figurează sancționată contravențional.
Reprezentatul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentatul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond la data de 25.05.2009, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Raportat la ultimele înscrisuri depuse la dosar, se arată că, intimatul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 49 din Legea nr.215/2001. Se susține că hotărârea atacată a fost comunicată Prefectului la data de 12.10.2009 și în Municipal la data de 13.10.2009, dar pe site-ul Primăriei C-N, comunicatul de presă a apărut doar la data de 13.12.2009. Totodată se arată că, așa cum rezultă și din actele depuse la dosar,în speță nu există o sancțiune contravențională principală, ci numai una subsecventă. Se arată că din pozele depuse la dosar nu există nici un semn că în zona respectivă se ridică autovehiculele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.233 pronunțată la data de 30 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, având ca obiect anularea HCL nr.670/2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâtul a adoptat HCL nr.670 la data de 10.10.2006 prin care s-a modificat art.1 din HCL nr.649/2006, în sensul aprobării noului regulament privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și/sau remorcilor staționate neregulamentar pe domeniul public, partea carosabilă a drumurilor publice, alveole și stații, trotuare, parcări și zone verzi care face parte integrantă din hotărâre.
Prin aceeași hotărâre art.II și III modificat din HCL 649/2006 se includ in noul regulament prevăzut la art.1 al prezentei hotărâri.
Din preambulul hotărârii rezultă că la adoptarea acesteia s-a avut in vedere referatul nr.73331 al Direcției tehnice și al Direcției poliției comunitare prin care se propune modificarea HCL nr.240/2005, a anexei la această hotărâre și a HCL nr.649/2006, precum și prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.85/2003, HG nr.147/1992, OG 43/1997, HCL nr.271/1997, 311/1998, 531/1999 și 492/2001.
Între scopul urmărit prin activitatea de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar, astfel cum acesta este definit prin art.2 din Regulamentul anexă la HCL nr.670/2006 completat prin art.4 din regulament și obiectul juridic dedus judecății există o strânsă legătură, deoarece autovehiculul proprietatea reclamantei cu nr. de înmatriculare - era staționat neregulamentar la intersecția str.- cu str. -, faptă sancționată de OUG nr.195/2002.
Potrivit prevederilor art.28 pct.1 din OG 2/2001, achitarea a Jd in minimul amenzii este recunoscută doar atunci când actul normativ o prevede expres.
În speță, taxa de ridicare auto nu reprezintă amendă contravențională ci contravaloarea taxei stabilite prin actul administrativ atacat pentru ridicarea, transportarea și depozitarea autovehiculelor staționate neregulamentar.
Reclamanta a invocat ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate îngrădirea dreptului de proprietate, drept care trebuie exercitat insă in limitele legii, iar proprietarul autoturismului are posibilitatea de a intra in posesia acestuia după achitarea taxei de depozitare și ridicare aferentă.
De asemenea, reclamanta a învederat în apărare că lipsa situațiilor clar precizate în care se ridică autovehiculul dă posibilitatea unor aprecieri subiective din partea unor agenți constatatori și unor abuzuri, susținere neîntemeiată, deoarece:OUG nr.195/2002 prevede ca sancțiune principală amenda contravențională în cazul staționării neregulamentare, ori ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar constituie o sancțiune neregulamentară fiind incidente prev. art.5 din OG 2/2001.
Pe de altă parte, art.4 din regulamentul anexă la HCL nr.670/2006 precizează in mod expres cazurile in care pot fi ridicate autovehiculele respectiv doar acelea care staționează neregulamentar pe domeniul public, iar conform art.5 lit.g acțiunea de ridicare se desfășoară la cererea primăriei sau a poliției rutiere in prezenta agenților constatatori, agenți care sunt abilitați să aplice prevederile acestui regulament, respectiv: ofițerii și agenții poliției rutiere pentru drumurile publice și agenții poliției comunitare pentru trotuare in zona de acțiune a indicatoarelor "oprirea interzisă".
De asemenea, la stabilirea cuantumului taxei de ridicare auto s-a avut in vedere costurile prestatorului acestui serviciu pe bază de criterii obiective.
Susținerea reclamantului în sensul că prin hotărârea atacată și regulamentul acesteia este sancționat in mod nelegal proprietarul autovehiculului ridicat și acesta este eliberat numai după achitarea contravalorii prestațiilor de ridicare, transport, depozitare este neîntemeiată, deoarece reglementare prevăzută de art.5 lit.n din regulament este lipsită de echivoc fără a stabili o prezumție de vinovăție in sarcina proprietarului din moment ce se precizează in mod expres că eliberarea bunului ridicat și depozitat se face către proprietar, deținător sau utilizator.
Așa fiind, reținând că apărarea formulată de reclamantă este lipsită de suport juridic, tribunalul a dispus respingerea acțiunii ca nefondată și a menținut actul administrativ atacat ca temeinic și legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotărârii în sensul admiterii actiunii formulate de reclamantă și obligarea paratului-intimat la plata cheltuielilor de iudecata in cele doua grade de jurisdicție conform înscrisurilor depuse la dosar.
În motivare se arată că instanta fondului a retinut in considerente faptul ca intre scopul urmarit prin activitatea de ridicare a autovehiculelor astfel cum acesta este definit in cap.I art.2 din Regulamentul anexa la HCL nr.670/2006 si obiectul juridic dedus judecatii exista o stransa legatura, apreciează ca nu numai ca nu exista absolut nici o legatura, dar instanta fondului a interpretat complet gresit actul juridic dedus judecatii întelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Daca ar fi coroborat magistrata fondului prevederile cap.I art.2 cu cele ale cap. VI art.I3 din acelasi regulament, ar fi observat ca ele consona si pe cale de consecinta ar fi ajuns cu siguranta la concluzia evidenta ca nu exista nici o legatura intre scopul urmarit, respectiv acela "de protejare si refacerea spatiilor verzi si de asigurare a protectiei circulatiei pietonale si rutiere", cu necesitatea ridicarii unui autovehicul parcat astfel incat acesta nu a distrus nici spatiul, nici carosabilul, nici trotuarul si nici nu a stanjenit circulatia vehiculelor sau a pietonilor - ca sa nu mai amintesc faptul ca nici nu a existat vreun semn de circulatie amplasat in locul unde acesta fusese parcat, care sa interzica acest lucru -. Prin urmare, "a proteja" (a apara, a ocroti) este scopul urmarit prin actul administrativ atacat, iar in caz de distrugere, de "a reface" dupa cum rezulta din prevederile cap. VI art.I3 din acelasi regulament-anexa.
In conformitate cu dispozitiile art.64 alin.(I) din OUG nr.195/2002, "Politia rutiera poate dispune ridicarea si depozitarea in locuri special amenajate a vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila si care constituie un obstacol pentru circulatia publica. In speta, paratul-intimat nu numai ca nu a facut dovada indeplinirii cumulative a celor doua conditii impuse de lege, respectiv ca autovehiculul stationa neregulamentar pe partea carosabila si constituia un obstacol pentru circulatia publica, dar prin raportare la scopul urmarit, astfel cum este el definit in regulamentul-anexa la HCL în cauza, se poate observa cu usurinta faptul ca HCL atacata nu se coroboreaza cu OUG nr./2002, chiar mai mult decat atat, intra in contradictie cu aceasta.
Prevederile art.28 alin.(l) din nr.OG2/2001 nu reprezinta o facultate la elaborarea actului normativ, dupa cum in mod eronat a apreciat instanta fondului. Din economia acestui articol rezulta fara putere de tagada faptul ca in actul normativ de stabilire a contraventiilor posibilitatea achitarii pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in acesta trebuie mentionata in mod expres.
În ceea ce priveste opinia instantei fondului referitor la dreptul de proprietate asupra autovehiculului, apreciază ca fiind o parare personala a acesteia, dar care nu are nici o legatura cu insasi legea fundamentala a acestei tari - Constitutia. Desi retine instanta faptul ca are posibilitatea de a intra in posesia autovehiculului condiționat de achitarea taxei de ridicare si depozitare aferenta, aceasta nu este de parere ca dreptul de proprietate i-ar fi incalcat.
Potrivit dispozitiilor art.96 alin.(I) din OUG nr.195/2002, "Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului". de aceste prevederi, apreciază ca in speta nu se pune problema existentei unei stari de pericol care sa fi justificat ridicarea masinii reclamantei, iar in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii contraventionale complementare prin acelasi proces verbal prin care s-a aplicat si sanctiunea principala a amenzii nici nu poate fi vorba, la dosarul de fond existand doar acel proces verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr.-/1 0.1 0.08.
În ceea ce priveste lipsa precizarilor punctuale din cuprinsul HCL atacata a situatiilor in care un autovehicul poate fi ridicat, impiedicanduse astfel unele abuzuri din partea agentilor constatatori, apreciază ca nu intamplator a solicitat instantei fondului (ca unica cerere in probatiune, dar care a fost nejustificat respinsa) o cercetare la locului. Cu acea ocazie s-ar fi putut constata direct si nemijlocit cum sunt incalcate flagrant dispozitiile art.72 alin.(7) din OUG nr.195/2002, potrivit carora "Este interzisa ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar cand aceasta este permisa, conform indicatoarelor sau marcajelor, latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietoni/or trebuie sa fie de cel putin un metru,precum si ale art.142 lit.n din acelasi act normativ potrivit carora se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 pentru circulația pietonilor.Ar fi avut ocazia instanta fondului sa constate ca sunt numeroase situatii in care, desi raman si 3. pentru circulatia pietonilor, in mod absolut abuziv masinile sunt ridicate. Si asta, in conditiile unui oras supraaglomerat cum este mun. C-
În sfarsit, in ceea ce priveste lipsa unui calcul fundamentat si realist care sa stea la baza adoptarii prin HCL a tarifelor, a condus la aplicarea unor preturi aberante, ce nu au nici o legatura cu prevederile incidente in materia contraventionala. Nu exista depus la dosarul cauzei nici un calcul care sa fi stat la baza adoptarii acestor tarife enorme prin HCL atacata, pentru simplul motiv ca ele nu exista. Categoric HCL in cauza a adoptat aceste tarife pur si simplu la cererea C, care avea si are in continuare interesul sa castige cat mai mult, in mod nejustificat. Potrivit dispozitiilor art.98 alin.(2) din OUG nr.195/2002, un punct-amenda reprezintă valoric 10 % din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului".
Prin întâmpinarea formulată Consiliul local al municipiului C-N se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
În motivare se arată că prin acțiunea introductiva de instanta formulata de catre reclamanta se solicita anularea HCL nr. 670/2006, modificată prin HCL nr. 22/2007 si respectiv HCL nr. 752/2007, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta atacata, Tribunalul Cluj respinge actiunea reclamantei.
Impotriva solutiei instantei de fond, reclamanta formuleaza recurs retinand printre criticile aduse sentintei atacate faptul ca instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii neexistand nici o legatura intre obiectul dedus judecatii si scopul urmarit prin activitatea de ridicare a autovehicolelor.
Atat in opinia pârâtei, cat si în opinia instanței de fond exista o strânsa legatura între scopul urmarit prin activitatea de ridicare a autovehiculelor stationate neregumentar si speta în discutie, întrucât autovehiculul cu numarul de înmatriculare - era stationat neregulamentar la intersectia str. - cu str. - -, fapta sanctionata de OUG nr. 195/2002, "încurcând circulatia în zona", dupa cum se precizeaza în procesul-verbal de ridicare seria - nr. -. Stabilirea exacta a circumstantelor in care a parcat recurenta si nelegalitatea Procesului verbal de ridicarea a autovehicolului se putea face prin atacarea acestuia in instanta in temeiul OG 2/200l.
Recurenta considera ca actul atacat nu se circumscrie prevederilor OG 2/2001, deoarece nu prevede posibilitate a contravenientului de a achita in 48 de ore jumatate din minimul amenzii. De asemenea se considera ca aceasta reglementare ingradeste libera circulatie a persoanei si dreptul de proprietate.
În ceea ce priveste respectarea prevederile dreptului comun in materie contravenționala, se face trimitere la prevederile art. 28 din OG nr. 2/2001, potrivit carora posibilitatea de achitare a jumatate din minimul amenzii este recunoscuta doar atunci când actul normativ o prevede expres. În ceea ce priveste "taxa de ridicare auto" aceasta nu reprezinta amenda contravenționala, ci contravaloarea taxei stabilita prin aceasta hotarâre de Consiliu Local pentru ridicarea, transportarea si depozitarea autovehiculelor stationate neregulamentar ( cap. II art. 5 lit. n si cap. IV art. 7 din Anexa la HCL nr. 670/2006).
In mod corect instanta de fond retine faptul ca potrivit art.28 pct.1 din OG 2/2001, achitarea a jumatate din minimul amenzii este recunoscuta doar atunci cand actul normativ o prevede expres. Din interpretarea textului invocat nu rezulta in mod imperativ faptul ca trebuie prevazuta in mod obligatoriu posibilitatea de a achita jumatate din minimul amenzii.
Este perfect adevarat faptul ca o masina parcata neregulamentar ingradeste libera circulatie a persoanelor nu hotararea atacata, aceasta încercând doar sa fluidizeze circulatia in municipiul C-
Nu se poate retine ca motiv de nelegalitate a hotararii atacate nici pretinsa ingradire a dreptului de proprietate, deoarece acest drept trebuie exercitat in limitele legii, iar pe de alta parte masura nu echivaleaza cu o confiscare, persoana indreptatita avand posibilitatea de a intra in posesia autoturismului dupa achitarea taxei de depozitare si ridicare.
Recurenta apreciaza faptul ca lipsa situatiilor clar precizate in care sa se ridica autovehiculul da posibilitate a unor aprecieri subiective din partea agentilor constatatori si unor abuzuri (cum este si cazul sau.)
Nici in aceasta situatie, aprecierile recurentei nu corespund realitatii deoarece scopul definit prin art. 2 din Regulamentul anexa la HCL nr. 670/2006 si completat prin art. 4 din Regulament este în concordanta cu normele de tehnică legislativă, neputând fi vorba despre acordarea unei posibilităti discretionare si subiective agentului constatator. OUG nr. 195/2002 prevede sanctiunea principală a amenzii contraventionale pentru stationarea neregulamentară, în vreme ce ridicarea autovehiculelor stationate neregulamentar constituie o sanctiune complementară, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 5 din OG nr. 2/2001. Articolul 4 din Regulamentul anexa la HCL 670/2006 precizeaza expres cazurile in care pot fi ridicate autovehiculele, respectiv pot fi ridicate doar acelea care stationeaza neregulamentar pe domeniul public: partea carosabila a drumurilor publice, alveole si statii, trotuare si zone verzi. De asemenea potrivit art. 5 lit.g, acțiunea de ridicare se va desfasura doar la cererea Primariei municipiului C-N sau a Politiei Rutiere, in prezenta agentilor constatatori. Agentii constatatori abilitati sa aplice prevederile prezentului regulament sunt ofiterii si agentii Politiei Rutiere pentru drumurile publice si agentii Politiei Comunitare pentru trotuare in zona de actiune a indicatoarelor oprirea interzisa. In toate aceste cazuri este obligatorie prezenta semnelor aditionale de avertizare privind ridicarea autovehicolelor si/sau a remorcilor.
La stabilirea cuantumului taxei de ridicare auto s-au avut în vedere costurile prestatorului acestui serviciu () pentru ridicarea, transportarea si depozitare a autovehiculelor stationate neregulamentar; prin urmare, este vorba de criterii obiective, care nu au legătură cu criteriile de stabilire a punctului de amendă.
Precizează că din jurisprudenta constantă a Curtii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitari, care trebuie să pastreze un echilibru între interesul general si interesul privat al cetatenilor, iar aceste restrictii apar ca necesare într-o societate democratică pentru apararea intereselor sociale si economice generale sau pentru apararea drepturilor altor persoane.
Actul administrativ emis de o autoritate publică pentru a se bucura de caracterul executoriu cu care l-a înzestrat legea trebuie să fi fost emis cu respectarea tuturor condițiilor edictate în scopul realizării sale respectiv de către autoritatea competentă material și teritorial să procedeze la emiterea sa, în vederea organizării executării legii sau a executării ei în concret, în forma și cu respectarea procedurii de emitere a acestuia.
Caracterul de legalitate a actului administrativ presupune ca emiterea acestuia să se realizeze pe baza legii în scopul executării sau organizării executării legilor și a celorlalte acte normative emise de autoritățile superioare.
Noțiunea de lege este cea din accepțiunea largă de "bloc legal" care cuprinde alăturat legilor adoptate de Parlament ansamblul ierarhizat al regulilor juridice edictate fie din exteriorul administrației publice fie chiar de actele anterioare emise de administrația publică.
Principiul ierarhizării din piramida presupune că regulile instituite prin acte emise de un nivel ierarhic superior trebuie respectate la emiterea actelor la nivelurile inferioare.
Referirile din cuprinsul actului administrativ atacat referitoare la existența unui temei de drept, în corpul OUG nr.195/2002 sunt de natură a satisface exigențele instituite prin dispozițiile art.75 din Legea nr.24/2000 întrucât prin actul administrativ contestat a fost emis în scopul punerii în executare a unor acte normative cu superior respectiv OUG nr.195/2002 și HG nr.147/1999.
Textul actului normativ, nu emis așa cum susține reclamantul cu ignorarea principiilor edictate de Curtea Constituțională și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susținerea potrivit căreia prin aplicarea actului normativ contestat s-ar fi adus atingere dreptului de proprietate respectiv la a două din atributele acestui posesia și folosința nu pot fi primite în contextul în care măsura prin care se susține că se aduce această atingere este una complementară prevăzută într-un act normativ cu de lege.
Împrejurarea că în ceea ce privește situația particulară a reclamantei nu s-a procedat la întocmirea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției așa cum se evidențiază de altfel și în adresa emisă sub nr.-/BR/21.10.2009 emis de IPJ C, Poliția Municipiului C-N, Biroul Rutier poate produce efecte doar într-o eventuală analiză a legalității procesului verbal de ridicare a autovehiculului /remorcii staționată neregulamentar seria - nr.-/10.10.2008 emis sub antetul MIRA, IPJ Serviciul Poliției Rutiere și Regia Autonomă a Domeniului Public, iar emiterea acestui act cu o eventuală nerespectare a dispozițiilor legale nu poate atrage nelegalitatea actului în temeiul căruia s-a procedat la întocmirea procesului verbal menționat.
Analizarea împrejurării dată în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile instituite de art.64 alin.1 din OUG nr.195/2002 nu poate atrage constatarea nelegalității actului atacat și pe cale de consecință anularea acestuia îndeplinirea condițiilor instituite de actul normativ cu superior nu apar ca fiind în contradicție cu cele cuprinse în actul administrativ atacat ci doar se afirmă neîndeplinirea uneia din condiții la momentul aplicării actului normativ în ceea ce o privește pe reclamantă.
Aserțiunile referitoare la posibilitatea achitării a Jd in minimul amenzii în consonanță cu prevederile art.28 alin.1 din OG nr.2/2001 sunt corecte însă măsura prevăzută în cuprinsul actului atacat nu se circumscrie acestor dispoziții.
Eventuala ignorare a prev. art.72 alin.7 din OUG nr.195/2002 de către persoanele investite cu punerea în executare a actului administrativ atacat nu poate fi apreciată ca fiind de natură a justifica considerentele reclamantei potrivit căreia autovehiculele sunt ridicate în mod abuziv în ciuda faptului că nu sunt îndeplinite condițiile instituite de textul legal indicat iar o astfel de măsură care să se întemeieze pe abuzul prepusului autorității nu este de natură a atrage nelegalitatea actului administrativ contestat.
Aserțiunile recurentei referitoare la împrejurarea că prima instanță nu a luat în considerare faptul că actul apare ca fiind nelegal și din perspectiva lipsei unui calcul fundamentat și realist care să stea la baza adoptării prin HCL a tarifelor nu pot fi primite întrucât C prestatorul serviciului a comunicat criteriile care au stat la baza determinării tarifului respectiv distanța, ocuparea spațiului, retribuția angajaților și combustibilul necesar pentru autovehiculul de transportat.
Prima instanță a aplicat în consecință corect dispozițiile legale apreciate ca fiind incidente nefiind prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. precum nici un alt motiv de recurs de ordine publică astfel că pentru considerentele evidențiate anterior în temeiul disp. art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.233 din 30.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./2.12.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
