Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 275/ Dosar Nr-
Sedința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - -JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.137/AF din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 aprilie 2008, respectiv pentru astăzi 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.137/AF/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -au respins excepțiile inadmisibilității formulării acțiunii, tardivității formulării acțiunii, lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean - Arhitectul șef al județului B, de nelegalitate a autorizației de construire nr.55/12.06.2006 și a certificatului de urbanism nr.56/15.03.2004; s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului prin primar; Consiliul Județean - Arhitectul șef al județului B,; s-a admis intervenția formulată de intervenienții și în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reținut următoarele:
Relativ la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intervenienții și, s-a arătat că:
Conform înscrisurilor depuse la filele 3, 25, la filele 35 - 44, reclamantul a formulat în perioada 01.06.2006 - 26.09.2007 către Primăria orașului prin Primar și către Consiliul Județean - Arhitectul șef al Județului B - numeroase sesizări, privind vătămarea dreptului său de proprietate, ca urmare a construcției ce se edifică în baza autorizației de construire nr. 55/12.06.2006.
În această situație nu se poate reține că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, astfel încât instanța a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii în constatare, cu privire la petitele a, b, în raport de dispozițiile art. 111 Cod Procedură Civilă, având în vedere modul cum au fost formulate și Nota de ședință formulată de reclamant la filele 32 - 34, reținut că acestea reprezintă motive de nelegalitate invocate relativ la autorizația de construire nr. 55/12.06.2006, a cărei anulare se cere.
Relativ la excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanța a arătat că potrivit înscrisurilor depuse la filele 26,27,182,133,135 -140, 247 -263, pârâții au răspuns reclamantului la data de 25.07.2006, 7.09.2006, 19.09.2006, 26-09-2006, astfel că în raport de aceste împrejurări reclamantul a formulat acțiunea, în termenul prevăzut la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a ceste considerente, tribunalul respins excepția tardivității formulării acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu a mai fost susținută de Primăria oraș prin Primar.
Întrucât și intervenienții și au invocat această excepție, instanța nu mai supus - o discuției părților, calificând intervenția formulată de aceștia ca intervenție accesorie în interesul pârâților.
Cât privește excepția lipsei de interes a reclamantului, în promovarea acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată, sens în care a respins-o, având în vedere că reclamantul invocând vătămarea unui drept legitim, respectiv dreptul de proprietate, are calitate procesuală activă.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților, invocată de reclamant, instanța reținut următoarele:
Prin promovarea intervenției în nume propriu, intervenienții nu au invocat vătămarea unui drept prin emiterea autorizației de construire nr 55/2006, ci au înțeles să formuleze apărări în favoarea pârâților, astfel încât instanța a calificat intervenția ca fiind accesorie în interesul pârâților.
În această situație, intervenienții și justifică calitatea procesuală în cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Județean - Arhitectul șef al Județului B, s-a constatat că reclamantul a solicitat și despăgubiri materiale și morale, s- respins excepția în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Examinând excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 55/12.06.2006, invocată de reclamant, instanța reținut că este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece, în speța dedusă judecății s-a solicitat pe cale principală anularea actului respectiv.
Excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 56/15.02.2004 invocată de reclamant a fost respinsă, întrucât avizul B nu era necesar în condițiile în care pârâul respectiv nu se află în evidența Apelor Române - B, astfel cum rezultă din adresa nr. 485/30.05.2007.
Examinând pe fond cauza, din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Autorizația de construire nr. 55/12.06.2006 a fost emisă de Primăria oraș prin Primar în baza actelor de proprietate ale, proiectul de construcții și toate avizele necesare emiterii, conform înscrisurilor atașate la dosar.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2313/20.11.2003, intervenienții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.11646 poziția A+ 20, sub nr. top. 1791/2/3/2 în suprafață de 5000. care s-a dezmembrat în 2 corpuri:
-corpul I -cu nr. top. nou 1791/2/3/2/1 în suprafață de 4000. fâneață; corpul II-cu nr. top nou 1791/2/3/2/2 în suprafață de 1000.p, fâneață, care a fost scos din circuitul agricol în scopul edificării unei construcții casă + P+ etaj, garaj și anexe.
Scoaterea din circuitul civil s-a făcut în baza următoarelor documente:-avizul nr. 63/2003 dat de Oficiul județean de cadastru, Geodezie și Cartografie; schița de dezmembrare întocmită de expert autorizat la SC SRL B.
Terenul pe care s-a edificat construcția se află pe nr. top. 1791/2/3/2 înscris în CF. 11646, astfel încât construcția nu fost edificată pe domeniul public, ci pe terenul proprietate al intervenienților, dobândit prin cumpărare de la adevăratul proprietar,. Cât privește acordul vecinilor, potrivit pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991,acesta este necesar în cazul în care construcțiile noi urmează a fi amplasate adiacent (lipite ) construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea clădirilor existente sau în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Or, în speță, construcția edificată nu se află sub incidența dispozițiilor mai sus menționate.
În aceste condiții, instanța a constatat că autorizația de construire nr.55/12.06.2006 îndeplinește cerințele impuse de Legea nr. 50/1991.
Pe de altă parte, conform procesului verbal de recepție încheiat la terminarea lucrărilor, atestă faptul că lucrarea autorizată a fost finalizată la data de 10.05.2007.
În atare împrejurări, o suspendare a efectelor autorizației atacate, a rămas fără obiect.
Reclamantul, prin sesizările formulate a arătat faptul că intervenienții au procedat la astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale împiedicând scurgerea acestora în pârâul Isterne și conducând la inundarea terenului proprietatea reclamantului.
În această situație culpa nu aparține emitentului autorizației de construire, ci persoanei care a procedat la împiedicarea scurgerii apelor pluviale.
În speță, ar deveni incidente dispozițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 - 999 cod civil, în sarcina persoanei care a procedat la astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale, acțiune ce poate fi promovată pe calea dreptului comun, în vederea recuperării pagubelor încercate de reclamant.
Pentru considerentele arătate, prima instanță respins acțiunea reclamantului, având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 55/12.06.2006 și a petitelor accesorii, privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale, precum și demolarea construcțiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul, care se consideră "sinistrat prin inundație - vătămat în dreptul său de proprietate" arată că, construcțiile autorizate prin autorizație de construire nr.55/12.06.2006, "act administrativ duplicitar fals" nu s-au edificat pe acest amplasament; planul depus la dosar de este incomplet și ilicit neavând trasată albia pârâului ce aparține proprietății publice a statului; în baza autorizației ilicite 55/2006 s-a ocupat și astupat albia pârâului cu nr. top 1786 ce aparține proprietății publice, inalienabile și a obligat scurgerea apelor pe terenul proprietatea sa pe care a inundat-o distrugându-i în 2006 recolta; faptul că pârâul cu nr. top nr.1785 nu are carte funciară dovedește că doar Statul Român putea deveni proprietar, acesta e un bun ce aparține proprietății publice și nu poate fi înstrăinat conform art.11 -(1) lit. a din Legea 213/1998. Recurentul reclamant susține că domnul judecător nu a făcut parte din completul de judecată pe întreaga durată de desfășurare a procesului participând numai la dezbatere pe fond, deci instanța nu a fost alcătuită conform legii aplicabile în 2006. Instanța a hotărât, fără a fi cunoscute de reclamant, și pe baza argumentelor și probelor intervenienților nedezbătute în ședință publică. Afirmațiile intervenienților sunt mincinoase combătute de dreptul său de proprietate, fotografiile cu grădina de legume, planul veridic care dovedește traseul al albiei terenului, existența pârâului colector cu nr. HC 129 și nr.top 1755 dovedite cu studiu geotehnic, topografică și scrisorile depuse la dosar.Nu s-au cercetat toate dovezile depuse la dosar. Prima instanță nu a cercetat cererea sa prin care a invocat nulitatea absolută a autorizației de construire, sancțiune prevăzută de art. 2 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.11 - (2) și 11 - (1) din Legea 213/1998. Consideră că prin emiterea autorizației de construire s-au încălcat: art.44 și 136 din Constituția României; art.1 și 3 din Legea 213/1998; Legea 18/1991 -art.5 și 7; HG 890/2005; Legea 50/1991 respectiv art.2 și 28; Codul civil; Ordinul 946/12.10.2000 modificat prin Ordinul 93/2004 privind aprobarea Instrucțiunilor de întocmire a documentațiilor cadastrale tehnice și Legea 7/1996.
Solicită admiterea recursului său, casarea sentinței și la rejudecarea cauzei pe fond admiterea acțiunii sale cu toate precizările ulterioare.
În drept se invocă prevederile art.3041Cod procedură civilă.
La dosar sunt depuse înscrisuri: sesizările efectuate la diferite autorități; note de inspecție; schițe, titluri de proprietate, certificat de moștenitor, act de partaj, copie carte funciară etc.
Intimații intervenienți au depus la dosar întâmpinare arătând că apreciază recursul ca nefondat, iar recurentul și-a făcut o îndeletnicire constantă din a trimite plângeri și reclamații care se dovedesc a fi nefondate.
Faptul că un membru al completului de judecată a fost înlocuit pe parcursul desfășurării procesului nu e de natură să atragă nulitatea sentinței atâta timp cât acesta a participat la dezbaterea în fond a pricinii și apoi s-a pronunțat. Lipsa avocatului lor de la dezbateri nu atrage nelegalitatea hotărârii. Autorizația de construire îndeplinește toate cerințele Legii 50/1991 așa cum corect a reținut instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă intimatul arată că a răspuns conform competențelor sale tuturor sesizărilor reclamantului; Primăria este singura competentă în teritoriu să dispună sistarea executării lucrărilor, readucerea la starea anterioară etc. Arată că reclamantul a depus și o plângere penală împotriva sa care a fost respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Se vor analiza prioritar aspectele procedurale invocate de către recurent care conform susținerilor acestuia atrag nulitatea/nelegalitatea hotărârii pronunțate.
Conform încheierii de ședință publică din 23 octombrie 2007 completul de judecată a fost alcătuit din doi judecători: C și G. În această ședință s-au pus în discuție excepțiile invocate de părți și s-a acordat cuvântul pe fondul cererii deduse judecății. Cei doi judecători au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 30.10.2007. Sentința civilă 137/AF/2007 s-a pronunțat în data de 30.10.2007 de aceeași doi judecători C și G.
Se constată că instanța a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, iar hotărârea s-a dat de aceeași judecători care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. Legea nu impune ca pe tot parcursul desfășurării procesului să fie completul de judecată compus din aceiași judecători.
Este sancționată doar pronunțarea hotărârii de către alți judecători decât cei care au participat la dezbaterea pe fond (art.304 pct.2 Cod procedură civilă).
Motivul invocat de recurent este deci neîntemeiat.
Din studiul dosarului tribunalului rezultă că toate înscrisurile au fost depuse la dosar anterior ședinței din 23.10.2007 toate părțile putând să le consulte. Singurul care a anexat înscrisuri concluziilor scrise a fost reclamantul.
Lipsa de la dezbateri a reprezentantului intervenienților nu împietează asupra soluției pronunțate. Părțile au dreptul de a participa la fiecare act de procedură, dar nu sunt obligate în acest sens, judecarea putând să se realizeze chiar în lipsa părților. Concluziile scrise depuse de intervenienți se raportează la probele administrate în dosar. Afirmațiile intervenienților, ca și ale reclamantului și pârâților sunt analizate de instanța de judecată prin prisma înscrisurilor existente.
Se constatată că recurentului reclamant i s-a respectat dreptul de acces la justiție și respectiv dreptul de apărare în speță.
Recurentul nu a criticat modul de soluționare a excepțiilor, ci doar respingerea acțiunii sale pe fond.
Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat în principal anularea autorizației de construire nr.55 din 12.06.2006 emisă de Primarul orașului. Prima instanță a reținut corect situația de fapt analizând toate înscrisurile depuse la dosar de părți. Legalitatea actului administrativ a cărui anulare se cere se raportează la momentul emiterii acestuia. Autorizația de construire nr.55/12.06.2006 îndeplinește cerințele Legii 50/1991. A fost eliberată pentru a se construi pe terenul proprietatea intervenienților cu nr.top 1791/2/3/2/2 înscris în CF 11646 (contract vânzare - cumpărare; schița de dezmembrare; certificatul de urbanism; extras carte funciară); s-au depus la dosar toate avizele necesare; proiectul de lucrări elaborat de arhitect cu drept de semnătură; s-a realizat un studiu geodezic. Acordul vecinilor nu se impunea față de prevederile pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea 50/1991.
Toate celelalte susțineri ale recurentului reclamant se bazează pe fapte ulterioare emiterii autorizației de construire - construcția s-a realizat pe domeniul public, a acoperit pârâul de scurgere a apei de ploaie, i s-a produs o pagubă prin distrugerea recoltei etc. Acestea nu pot reprezenta argumente prin care să se invoce nulitatea autorizației de construire cu consecința desființării acestui act administrativ.
Toate temeiurile de drept invocate de recurent se referă la dreptul de proprietate al statului (art.44 și art.136 din Constituție, Legea 213/1998, Legea 18/1991, Codul civil etc). Acestea nu au incidență în speță atâta timp cât autorizația de construire s-a eliberat strict pe terenul proprietatea intervenienților (pe nr. top 1791/2/3/2/2 și nu pe nr. top 1785 cum susține recurentul reclamant).
Raporturile de vecinătate, nu fac obiectul analizei în prezenta acțiune în contencios administrativ.
Corect a reținut prima instanță și faptul că pentru paguba pretinsă a fi produsă prin astuparea rigolei de scurgere a apelor pluviale de către intervenienți reclamantul se poate adresa instanței pe calea dreptului comun. autorizației de construire nu poate fi tras la răspundere pentru nerespectarea ulterioară de către beneficiar a dispozițiilor actului administrativ (amplasarea pe alt teren cum susține reclamantul; acoperirea canalului de scurgere etc).
Pentru toate considerentele arătate Curtea constatând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă (nu s-au depus de către intimații intervenienți chitanțe de plată a onorariului avocațial; iar ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.137/AF/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MC 15.04.2008/dact.VP 18.04.2008/2 ex.
Judecători fond C / G
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
