Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 298
Ședința din Camera de Consiliu din 12 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 05 februarie 2008, privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1793 din data de 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură completă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 05 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 12 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1793 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1233/CAF/2006 - Secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Primarul și Primăria Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile întrucât reclamantul s-a conformat dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 prin cererea nr. 81288/18.04.2006. De asemenea, au fost reținute ca neîntemeiate și excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și Consiliului Local C întrucât Consiliul Local a emis HCL 23/2000, iar calitatea procesuală a Primăriei se suprapune și se completează cu cea a Primarului.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism este un act de informare potrivit art. 6 din Legea 50/1991, nu produce efecte juridice și nu-i afectează dreptul de proprietate al reclamantului și nu-i conferă dreptul la despăgubiri, din contră atunci când se va materializa cauza de utilitate publică, aceasta va beneficia de despăgubiri provenite din expropriere.
S-a mai reținut că însuși reclamantul prin acțiune a calificat certificatul de urbanism ca un act de informare cu privire la regimul juridic al imobilului și că potrivit art. 6(6) din Legea 50/1991 reclamantul putea prezenta certificatul de urbanism notarului public pentru a evita astfel o tranzacție pentru un imobil cu un regim juridic afectat.
S-a mai reținut că cererea de obligare a pârâtelor la eliberarea autorizației de construire și de desființare este de natură a pune instanța de judecată în postura de a-și depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acestei cereri, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism nu produce efecte juridice având în vedere că este vătămător pentru reclamant întrucât îi îngrădește prerogativele dreptului de proprietate, și că stabilește posibilitatea sau imposibilitatea de a construi pe teren.
S-a mai criticat sentința instanței de fond sub aspectul parcurgerii legale a procedurii declarării zonei de utilitate publică preluată în, nerezultând respectarea dispoz. Legii 33/1994.
S-a mai susținut că mențiunea "zona este afectată de utilitate publică" fără ca actul de declarare a utilității să fie efectiv dispus este deficitară și păgubitoare pentru imobilele din zonă.
Recurentul a mai susținut că prin nematerializarea și aprobate în anul 2000 conduce la căderea acestora în desuetudine.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispoz. art. 3041.pr.civ. se rețin următoarele aspecte.
Cu privire la critica recurentului vizând greșita reținere a instanței de fond a lipsei de efecte juridice a certificatului de urbanism se rețin următoarele aspecte.
Certificatul de urbanism este actul de informare potrivit art. 6 alin. 1 din Legea prin care autoritățile fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
În raport de faptul că prin certificatul de urbanism se stabilesc elemente privind regimul juridic, tehnic și economic al imobilului, precum și cerințele urbanistice de a căror îndeplinire este condiționată eliberarea autorizației de construire, precum și de faptul că certificatul de urbanism face parte din documentația necesară eliberării autorizației de construire, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism nu este să producă efecte juridice în condițiile în care acest act administrativ de autoritate naște, modifică sau stinge raporturi juridice în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții.
Procedând în acest mod, instanța de fond, reținând că certificatul de urbanism nu este un act administrativ atacabil în condițiile art. 1 din Legea 554/2004, nu a intrat în cercetarea fondului litigiului, neanalizând motivele acțiunii reclamantului, astfel încât, Curtea, găsind întemeiat recursul reclamantului, în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. urmează a-l admite casând sentința și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea judecării fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1793 din data de 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. - -
17.03.2008.
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
