Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 303
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva sentinței civile nr. 988 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimate Consiliul Local și Comuna, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți iar în reprezentarea pârâților intimați se prezintă avocet.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 98 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a declinat la Judecătoria Timișoara competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții și, împotriva pârâților COMUNA și CONSILIUL LOCAL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și s-au adresat cu prezenta acțiune instanței de contencios administrativ în baza Legii nr.554/2004.
Examinând excepția de ordine publică invocată de instanța de judecată din oficiu prin prisma prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.28 alin.1 și art. 5 aliniatul 2 din Legea nr.554/2004 se constată că este întemeiată excepția, sens în care se va admite și se va dispune declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, iar urmare soluționării cauzei pe această excepție, revine instanței competente material să se pronunțe și asupra acțiunii principale, precum și a celorlalte excepții invocate de pârâți.
Conform art. 158 alin.1 Cod procedură civilă atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă.
Potrivit art. 159 pct.2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
În baza art. 1 pct.1 Cod procedură civilă Judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Competența materială de soluționare aparține instanței specializate de contencios administrativ doar pentru cauzele al căror obiect este individualizat prin dispozițiile Legii nr.554/2004 care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, precum și în baza legilor speciale care stabilesc competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.
Obiectul acțiunii judiciare în baza Legii nr.554/2004 este strict delimitat și fixat prin art.8 din Legea nr.554/2004 ca fiind un act administrativ unilateral sau un contract administrativ, însă, la art. 5 din lege intitulat " Actele nesupuse controlului și limitele controlului " la aliniatul 2 s-a precizat faptul că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.
Prin prisma acestor prevederi legale - art. 5 aliniatul 2 din Legea nr.554/2004 - se constată că obiectul dedus judecății prin acțiunea formulată de reclamanți, excede limitelor strict fixate pentru competența materială a instanței specializate de contencios administrativ, sens în care se va declina competența materială de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță ce este competentă și sub raportul dispozițiilor din legile fondului funciar, Legea nr.18/1991.
Actul cu privire la care solicită reclamanții să se dispună anularea în cauza de față, respectiv "Hotărârea CONSILIULUI LOCAL nr. 101/31.10.2007", astfel cum arată reclamanții în cererea de chemare în judecată prin expunerea de motive, impune analiza existenței dreptului de proprietate prin prisma dispozițiilor legilor speciale: Legea nr.18/1991, iar litigiile sunt de competența instanțelor de drept comun potrivit acestei legi.
Prin prisma acestor prevederi legale s-a constatat că obiectul dedus judecății prin acțiunea formulată de reclamanți, excede limitelor strict fixate pentru competența materială a instanței specializate de contencios administrativ, sens în care s-a declinat competența materială de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță ce este competentă și sub raportul dispozițiilor din legile fondului funciar, Legea nr.18/1991 Acțiunile vizând însă, aplicarea dispozițiilor din Legea nr.18/1991 republicată, Legea fondului funciar, sunt de competența materială a judecătoriei, fiind competentă material instanța civilă de drept comun potrivit dispozițiilor art.53 alin.1 și alin. 2, art.54 din Legea nr.18/1991.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții recurenți și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În drept recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 312 punctul 5 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanții arată următoarele:
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2008 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, de a soluționa acțiunea reclamanților prin care au solicitat pe calea unei acțiuni în contencios administrativ anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 101/31 octombrie 2007, care aprobă trecerea în proprietatea privată a comunei a unui terne intravilan proprietatea tabulară a defunctei sale mame, pe motiv că aceasta a decedat fără a avea moștenitori.
Instanța a invocat prevederile art. 5 (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motivând că Hotărârea Consiliului Local aprobă trecerea terenului în proprietatea privată a comunei bazat pe prevederile art. 26 din Legea nr. 18/1991 și de aceea contestarea acestui act administrativ trebuie să se facă după procedura specială prevăzută de Legea fondului funciar și în fața Judecătoriei Timișoara.
Solicită a se constatat că sentința de declinare a competenței este nelegală, procedura specială instituită de Legea nr. 19/1991 (contestație la Prefectură în termen de 30 de zile și plângere la Judecătorie în termen de 30 de zile de la respingerea contestației) se referă strict la actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În speță, se află în situația unui act administrativ unilateral cu caracter individual adoptat în ședința Consiliului Local (și nu a unei hotărâri a comisiei de fond funciar), a cărui legalitate trebuie cenzurată în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, indiferent de actul normativ pe care îl are la bază - legea fondului funciar, Codul civil etc.
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentința nelegală, și în mod greșit a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, deși reclamanții au solicitat prin acțiunea în contencios administrativ, adresată Tribunalului Timiș, Secția Contencios Administrativ, anularea ca nelegală a Hotărârii nr. 101 din 31 octombrie 2007, Consiliului Local, în temeiul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ.
Or, din actele și lucrările de la dosar rezultă că reclamanții au solicitat prin acțiunea formulată anularea unui act administrativ unilateral cu caracter individual adoptat în ședința Consiliului Local, iar legalitatea acestui act administrativ poate fi cenzurată doar în cadrul unui proces în contencios administrativ, conform art. 2 litera d din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ.
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursul declarat de reclamanți este fondat și urmează că în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 5 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul, casează sentința și trimite cauza la aceeași instanță în vederea judecării acțiunii în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 988 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza în vederea judecării, la aceeași instanță, Tribunalului Timiș, Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
-
Red.C/10.03.2009
Tehnodact / 2 ex./12.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Maria Cornelia
