Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 308
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, Calea, nr. 3. împotriva sentinței nr. 1136 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. Mari, sat, jud. D și pârâta Comisia Județeană D pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, jud. D.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 12, lipsind recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și intimata-pârâtă Comisia Județeană D pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură apărătorul intimatului-reclamant a depus concluzii scrise, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul concluziilor scrise și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârâtă este unul formal, nu se critică soluția instnaței de fond ci doar se reiau motivele expuse în întâmpinare și în ordinul emis. Pârâta a mai invocat faptul că ar putea exista alți moștenitori ai defunctei, însă din evidențele existente nu a reieșit acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30.04.2008 la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană D pentru aplicarea legii nr.290/2003 solicitând anularea hotărârii nr. 158/5.12.2007 și a ordinului nr. 465/2008.
In motivarea cererii reclamantul a aratat că a formulat o cerere de despăgubiri pentru bunurile mobile și imobile avute în proprietate de, al cărei moștenitor colateral de gradul III este, în - Ucraina, care i-a fost respinsă pentru că nu a făcut dovada calității de moștenitor.
La dosar s-au depus copii ale hotărârii nr.158/2007 a Comisiei Județene D pentru aplicarea legii nr.290/2003 si Ordinului nr. 465/2008 emis de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, precum si alte acte pentru dovedirea dreptului la despăgubiri.
Pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul a făcut dovada că între el și există legături de rudenie, însă acest lucru nu este suficient în vederea dovedirii calității de moștenitor, acesta trebuind să facă dovada cu un certificat de moștenitor prin care să se dovedească că proprietatea bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri a trecut din patrimoniul autoarei în cel al mamei reclamantului sau al său.
Prin sentința nr. 1136 din data de 11 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, anulând hotărârea nr. 158/05.12.2007 emisă de Comisia Județeană și Ordinul nr. 465/2008 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și obligă Consiliul Județean pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 să stabilească despăgubirile.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit Legii nr. 290/2003, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi. De prevederile acestei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.
Dreptul la despăgubiri pentru aceste persoane este acordat în temeiul și în condițiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptățite a formula cererile de despăgubire, reglementarea condițiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, tribunalul constatând că nici un text din lege nu prevede cerința dovedirii calității de moștenitor printr-un certificat de moștenitor, dovada calității putându-se face prin orice mijloc de probă. Totodată, din actele depuse la dosar, tribunalul a reținut că reiese cu evidență faptul că reclamantul avea dreptul de solicita acordarea despăgubirilor.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, considerând că niciun text de lege nu prevede cerința dovedirii calității de moștenitor printr-un certificat de moștenitor. Chiar dacă în cuprinsul dosarului se regăsesc acte de stare civilă care fac dovada vocației succesorale a petentului și certifică legătura de rudenie dintre acesta și autoarea, acest lucru nu este suficient pentru a dovedi calitatea de moștenitor.
În lipsa unui certificat de moștenitor, cu indicarea cotelor părți sau a bunurilor din moștenire, nu se poate dovedi că proprietatea bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003 a trecut din patrimoniul autoarei în cel al mamei sale sau cel al intimatului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada calității de moștenitor.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, în sensul că actele de stare civilă fac dovada atât a avocației succesorale a intimatului, cât și a dreptului acestuia la moștenitrea lăsată de sa, autoarea, care a fost soră cu mama sa.
Acest lucru este suficient pentru dovedirea calității de moștenitor a reclamantului după defuncta sus-amintită și pentru aplicarea corectă și temeinică a legii nr. 290/2003, instanța apreciind în mod just că dreptul la despăgubiri al persoanelor cetățeni români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al doilea război mondial și a aplicării Tratatului de de la, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor, iar de aceste prevederi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română. În cauză petentul este în gradul III de rudenie cu defuncta, fiind nepotul acesteia de soră, respectiv un moștenitor legal, așa încât instanța de fond a interpretat în mod legal și just cauza juridică de față.
În mod corect, sub aspectul persoanelor îndreptățite, instanța de fond a constatat că niciun text de lege nu prevede cerința dovedirii calității de moștenitor printr-un certificat de moștenitor, dovada făcându-se prin orice mijloc de probă, respectiv înscrisurile depuse, ce dovedesc gradul de rudenie.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, Calea, nr. 3. împotriva sentinței nr. 1136 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. Mari, sat, jud. D și pârâta Comisia Județeană D pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, jud. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. T / - 2 ex. / 16.03.2009
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
