Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3123/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3123
Ședința public de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
xxxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința public de la data de 17 iunie 2009, privind recursul declarat de reclamanta OBȘTEA BANCA N, împotriva sentinței nr. 99 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții G, Consiliul Local Novaci, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliar G, având ca obiect anulare act emis de autoritți publice locale.
La apelul nominal au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile din ședința public de la data de 17 iunie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședinț din aceeași zi și care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de faț;
Prin sentința nr. 99 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr- au fost respinse excepția prematuritții, excepția prescrierii dreptului, excepția inadmisibilitții și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Consiliului Local Novaci.
A fost respins ca neântemeiat cererea formulat de reclamanta OBȘTEA BANCA
Tribunalul apreciind asupra cererii reclamantului a constatat urmtoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilitții ca urmare a prematuritții cererii referitoare la actul adițional 5631/2008 motivat de pârâți pe dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea 544/2004 instanța de fond a respins-o deoarece cererea vizeaz o acțiune privind nulitatea absolut a unui act adițional la un contract și atunci, chiar dac instanța competent potrivit legii și investit este specializat ca instanț de contencios administrativ ea trebuie judece dup regulile specifice contractelor.
Cu privire la cea de-a doua excepție vizând prescrierea dreptului la acțiune în s-a artat c acțiunea în nulitatea absolut este imprescriptibil, adic ea poate fi invocat oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului juridic conform articolului 2 din decretul 167/1958.
Nici excepția lipsei calitții procesuale pasive a Consiliului Local Novaci nu a fost reținut în raport de dispozițiile art. 36 alin. 5 litera b din legea 215/2001 modificat și republicat.
Cu privire la excepția inadmisibilitții acțiuni sub aspectul fondului cauzei s-a apreciat neîntemeiat deoarece se invoc înclcarea regulilor privind valabilitatea obiectului actului juridic civil. Referindu-se la convenții, s-a artat c art. 962 cod civil stabilește c obligația fondat pe o cauz fals sau nelicit, nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 968 din același cod, cauza este nelicit când este prohibit de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza, fiind una dintre condițiile generale de validitate a actului juridic, reprezint expresia poziției subiective a prților faț de actul juridic încheiat.
sau, dimpotriv cunoașterea de ctre cumprtor a faptului c bunul înstrinat nu aparține vânztorului, poziție subiectiv în funcție de care cumprtorul urmeaz s fie calificat ca fiind de bun sau rea credinț, își are un incontestabil reflex la nivelul cauzei.
Un act de înstrinare încheiat în condițiile în care ambele prți au fost de rea credinț este considerat nul absolut, în aplicarea principiului "fraus omnia currumpit", al crui temei legal îl constituie art. 966 din Codul civil.
a contrario, în msura în care ambele prți, sau cel puțin cumprtorul, au fost de bun credinț, intenția de fraudare a legii nu exist și, drept urmare, nici cauza ilicit.
S-a apreciat c, sub acest aspect actul ar putea fi deplin valid.
Validitatea sa s-a menționat c rmâne îns discutabil sub un alt aspect, și anume acela al obiectului. În astfel de situații, obiectul contractului de înstrinare const într-un bun care nu aparținea concesionarului, fiind, în consecinț sustras prerogativei de dispoziție a acestuia.
Recunoașterea efectului translativ de proprietate al unui asemenea act contravine principiului " nemo plus iuris allium transferre potest quam ipse habet".
Totuși s-a artat c, nici practica și nici doctrina nu au înțeles s recunoasc în toate cazurile eficiența distructiv în aceast materie, a principiului enunțat. În conflictul de interese legitime dintre adevratul proprietar și sub dobânditorul de bun credinț al bunului su imobil, a fost preferat cel din urm.
Recunoașterea prevalenței interesului sub dobânditorului de bun credinț a fost impus - în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai larg și care au creat un adevrat principiu de preocuparea pentru asigurarea securitții circuitului civil și a stabilitții raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluția își afl așadar suportul pe rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitții aparenței în drept, a crui esenț este exprimat prin adagiul" error communis facit jus".
Incidența acestui principiu este îns subsecvent întrunirii cumulative a dou condiții privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a concesionarului- eroare care trebuie s fie comun sau unanim și, de asemenea, invincibil - și a unei condiții privind buna credinț a sub dobânditorului, care trebuie s fie perfect, adic lipsit de orice culp sau chiar îndoial imputabil acestuia.
Pârâții sunt titularii unor contracte de concesiune dup cum urmeaz: contract de concesiune nr. 8491/29.12.2005 încheiat între orașul Novaci reprezentat de primar - în calitate de concedent și în calitate de concesionar, contract de concesiune nr. 1824/23.03.2005 încheiat între orașul Novaci reprezentat de primar în calitate de concedent și G și în calitate de concesionari.
În speța de faț este pe deplin aplicabil un principiu consacrat și de Constituția României, anume ocrotirea bunei-credințe a subdobânditorului cu titlu oneros a unui imobil.
Instanța a apreciat c pentru protecția subdobânditorului de bun-credinț, în raport cu împrejurrile concrete din cauza de faț, poate fi reținut și un alt principiu de drept și anume cel al validitții aparenței de drept.
Aceast tez are caracter de excepție și reglementeaz, prin derogare de la regul, situația unor asemenea acte care își mențin validitatea în situațiile în care au fost încheiate cu bun-credinț. Sub acest aspect, s-a apreciat c, art. 962 Codul civil, stabilește c "obiectul convenției este acela la care prțile sau numai una dintre ele se oblig". Prin urmare, obiectul actului juridic se definește ca fiind conduita prților stabilit prin acel act juridic, respectiv acțiunile au inacțiunile la care prțile sunt îndreptțite au la care sunt ținute.
Astfel s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedit împrejurarea c în cauz opereaz, eroarea comun cu privire la concordanța dintre aparenț și realitate ceea ce confirm cu forța unei prezumții juris de jure c proprietarul aparent, la data perfectrii actelor a cror nulitate se solicit, Consiliul Local Novaci, este adevratul proprietar. O asemenea împrejurare s-a reținut c justific pe deplin opțiunea instanței de a conferi bunei-credințe a pârâților din cauza de faț o eficienț juridic similar celei din dreptul comun.
Împotriva acestei sentințe recurs a formulat recurs reclamanta în termen și motivat
În motivarea recursului s-a artat c prima instanț în mod eronat și cu aplicarea greșit a legii a reținut buna-credinț a concesionarilor titulari ai contractelor nr. 1824 din 23 martie 2005 și nr. 8419 din 29 decembrie 2005, atât la încheierea contractelor de concesiune, cât și la încheierea actelor adiționale, aplicând principiul "error communis facit jus", principiu care nu poate opera în condițiile prezentei spețe.
În speț, s-a susținut c nu este aplicabil nici mcar principiul de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, întrucât la momentul încheierii contractelor de concesiune Orașul Novaci nu era titularul vreunui drept real asupra terenului concesionat, dreptul acestuia fiind desființat prin decizia nr. 9072 din 6 iulie 2000 a Curții de APEL CRAIOVA, astfel cum s-a consemnat și în protocolul încheiat între Ocolul Silvic Novaci și Primria Novaci.
Or, în cauz, actele a cror nulitate absolut s-a solicitat au fost încheiate la 23 martie 2005 (cu actul adițional din 20 mai 2008) și la 29 decembrie 2005 (cu actul adițional din 5 martie 2007).
Neexistând, din 6 iulie 2000, nici mcar o aparenț a dreptului de proprietate al Orașului Novaci asupra terenului cu vegetație forestier în suprafaț de 750 mp ce face obiectul prezentului litigiu, s-a artat c prima instanț, în mod legal, ar fi trebuit s aplice principiul nemo dat auod non habet (nimeni nu poate da ce nu are) și s constate nulitatea absolut a actelor încheiate cu fraudarea legii.
Teoretic poate fi conceput și buna credinț a concesionarilor, dar admiterea unei asemenea excepții, a aparenței în drept (fondat pe error communis facit ius) înceteaz dac exist dovezi c la încheierea contractului de concesiune aceștia au fost în cunoștinț de cauz, știind c bunul concesionat nu este proprietatea Consiliului local Novaci.
Aparența în drept nu opereaz când în sarcina concesionarilor se poate reține o grav neglijenț, fiind imposibil ca, în contextul mediatic al aplicrii legilor retrocedrii, concesionarii s omit s afle care este titularul dreptului de proprietate asupra terenului forestier concesionat și dac acesta din urm este adevratul proprietar.
În speț, în data încheierii contractelor de concesiune, s-a susținut c Orașul Novaci era deja o persoan evins de bunul concesionat (prin decizia nr. 9072 din 6 iulie 2000 a Curții de APEL CRAIOVA ), fiind de notorietate și demersul moșnenilor Obștii Banca Novaci referitor la reîntoarcerea terenurilor preluate abuziv de regimul comunist în patrimoniul proprietarilor de drept - moșnenii în devlmșie - (cerererile de retrocedare au fost formulate înc din 1998, în baza Legii nr. 169/1997, au fost reiterate în baza Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005).
Aparența în drept, nereglementat și contestat de majoritatea autorilor, este interpretat și subordonat nu numai bunei-credințe, ci si existentei unei erori comune și invincibile.
În aceste condiții, exist cel puțin o grav neglijenț a concesionarilor în a se convinge c Orașul Novaci este adevratul proprietar al bunului concesionat din moment ce:
1. dreptul de proprietate al Orașului Novaci era desființat din 6 iulie 2000, printr-o hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil;
2. era de notorietate demersul obștilor de moșneni de a-și recupera patrimoniul preluat abuziv de regimul comunist, demers pornit înc din 1998, în baza legii nr. 169/1997, și continuat în baza Legii nr. 1/2000, acțiuni reflectate pe larg de mass-media;
3. la 23 martie 2005, data încheierii contractului de concesiune nr. 1824, în România una din principalele teme de dezbatere era modificarea legilor proprietții și consacrarea principiului restitutio in integrum, consfințit în cele din urm prin Legea nr. 247/2005;
4. la 29 decembrie 2005, data încheierii contractului nr. 8419, erau binecunoscute prevederile legii 247/2005, în aplicarea acesteia fiind emis și Hotrârea nr. 3831 din 25 noiembrie 2005 a Comisiei Județene G pentru stabilirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor, hotrâre prin care s-a validat dreptul de proprietate al moșnenilor Obștii Banca, inclusiv asupra terenurilor ce formeaz obiectul prezentului litigiu;
5. la 20 mai 2008, data actului adițional nr. 5613 la contractul de concesiune nr. 1824 din 23 martie 2005, se emisese deja titlul de proprietate nr. 237 din 20 februarie 2006 pentru Obștea Banca Novaci, titlul emis în urma propunerii de validare a Comisiei locale Novaci pentru stabilirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor;
6. la 5 martie 2007, data actului adițional nr. 2858 la contractul de concesiune nr. 8419 din 29 decembrie 2005, se emisese deja titlul de proprietate nr. 237 din 20 februarie 2006 pentru Obștea Banca Novaci, titlul emis în urma propunerii de validare a Comisiei locale Novaci pentru stabilirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor;
În acest context s-a susținut c nu se poate reține buna-credinț a concesionarilor la încheierea actelor juridice a cror nulitate absolut am solicitat-
s-a argumentat și c în speț nu ne aflm într-o situație în care titlul de proprietate al Orașului Novaci s fi fost desființat prin reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților, situație în care Orașul Novaci ar fi putut s susțin ca a fost un aparent proprietar: dreptul de proprietate al Orașului Novaci era desființat din 6 iulie 2000, printr-o hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil.
S-a susținut și c legile fondului funciar dispun reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, terenurile restituite fiind libere de sarcini.
S-a artat c potrivit art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificrile și completrile ulterioare, "trecerea efectiv a terenurilor în proprietatea privat se va face cu ocazia punerii in posesie",
Punerea în posesie a Obștii Banca Novaci a transferat dreptul de proprietate inclusiv asupra terenului concesionat concesionarilor din prezenta cauz, cu toate dezmembrmintele sale: posesie, folosinț și dispoziție.
În acest context, actele a cror nulitate absolut s-a solicitat a se constata au fost încheiate prin fraudarea legii.
Dintr-un alt punct de vedere s-a susținut c avându-se în vedere c Primria, respectiv Consiliul Local Novaci, cât și concesionarii au susținut c terenul concesionat aparține Consiliului Local Novaci, se impunea potrivit art. 129 pr. civ. s se efectueze o expertiz topo spre a se stabili dac a fost sau nu afectat terenul reclamantei, Obștea Banca Novaci.
Astfel, practic instanța de fond fr a intra în cercetarea fondului a considerat c, atât reclamantul cât și concesionarii au fost în eroare, ori în realitate ambele prți au știut c se concesioneaz un teren care era al Obștii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedur civila
La data de 26.03.2009 intimatul pârât Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamant.
Intimatul a artat c în anul 2005, prin contractul de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 977/10.03.2005, am cumprat o cas de vacanț, situat în orașul Novaci, stațiunea, județul G, pe un teren concesionat de la Consiliul Local al Orașului Novaci, dreptul de concesiune asupra terenului transmițându-i-se pârâtului în baza art. 41 din legea 50/1991 iar ca urmare a acestui fapt a încheiat cu orașul Novaci, contractul de concesiune nr. 1824/2005. La rândul su vânztorul a dobândit imobilul, prin cumprare în anul 2001 (contract de vânzare cump. aut. cu nr. 11/ 04.01. 2001), terenul fiind concesionat pentru prima dat prin contractul de concesiune nr. 2633/9 noiembrie 1995, concesiune ce s-a prelungit de fiecare dat la schimbarea proprietarului construcției conform actelor depuse la dosar.
S-a susținut c sentința civil nr. 9072/2000 invocat de recurent, nu face dovada dreptului de proprietatea a vreuneia dintre prțile din proces asupra terenului în litigiu și nici nu s-a stabilit prin aceasta cine este proprietarul terenului, dosarul în care s-a pronunțat aceast sentința având ca obiect constatarea unui schimb de teren ce ar fi avut la baz dou protocoale încheiate între Primria Novaci și Ocolul Silvic Novaci în anul 1993.
În ceea ce privește terenul concesionat de intimat prin contractul de concesiune nr. 1824/23.05.2005 și actul adițional din 2008, s-a susținut c acesta face parte din domeniul public al orașului Novaci figurând la poziția 257-258 pșunea cu suprafața de 30,2 ha și pșunea cu suprafața de 51,6 ha din anexa 5 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Novaci, aprobat prin hotrârea nr. 33 din 29.10.1999 a consiliului Local Novaci și hotrârea Guvernului României nr. 973 din 5 septembrie 2002 privind atestarea domeniului public al județului G, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul G, acte ce nu au fost anulate sau modificate pân în prezent, terenul concesionat fiind situat în intravilan și intabulat ca atare în CF.
În consecinț, s-a susținut c recurenta - reclamant nu a fcut dovada c cel care a concesionat terenul nu era titularul dreptului de proprietate a acestuia.
Mai mult, s-a susținut c nu s-a fcut dovada nici c terenul ar fi în proprietatea sau administrația organelor silvice sau a reclamantei, atâta vreme cât nu este cuprins în planul de situație anex la titlul de proprietate emis pe numele recurentei reclamante.
S-a susținut și c potrivit art. 45 alin. 2 și art. 46 alin. 1 și 3 din legea 18/1991, dac pe terenurile ce urmeaz a fi atribuite în proprietate sunt amplasate construcții sau sunt defrișate, se vor atribui alte terenuri în imediata apropiere, în aceleași condiții și în consecinț terenul în suprafaț de 1,6 ha, din care face parte și cel concesionat de intimat este defrișat și ocupat de construcții din perioada 1993 și ca atare nu putea fi atribuit în proprietate obștei recurente, fiind exceptat de la atribuire de ctre comisia local de aplicare a legii 18/1991 cu ocazia punerii în posesie.
Chiar și în ipoteza în care orașul Novaci, concedentul terenului, nu ar fi fost și nu ar fi proprietarul terenului, s-a invocat buna credinț a intimatului la încheierea contractului de concesiune în data de 23.03.2005, contract încheiat ca efect al dobândirii construcției amplasat pe acesta, în temeiul disp. art. 41 din legea 50/1991, din actele prezentate de concedent rezultând c acesta este proprietarul terenului, hotrârea de validare nr. 3831 și titlul de proprietate nr. 237 fiind emise pe numele recurentei ulterior, la data de 25.11.2005 și respectiv 20.02.2006, iar intimatul a invocat c nu a avut cunoștinț despre acestea.
În ceea ce privește susținerea recurentei reclamante c instanța a soluționat cauza fr cercetarea fondului și c s-ar fi impus o expertiz topografic, pentru a stabili dac a fost afectat sau nu terenul recurentei-reclamante, s-a artat c potrivit art. 1169 cod civil, reclamanta era cea care trebuia s fac dovada faptului c-i este sau nu afectat proprietatea, deci s solicite administrarea probei cu expertiz topo, care de altfel s-a susținut c nu era util, având în vedere obiectul cauzei, nulitatea absolut a contractului de concesiune.
La data de 27.05.2009 a formulat întâmpinare și intimatul pârât solicitând de asemenea respingerea recursului formulat în cauz ca nefundat.
Motivând întâmpinarea intimatul a susținut c reclamanta, deși și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii nr. 219/1998 nu a precizat care este motivul de nulitate absolut care afecteaz contractul în cauz, prevzut de aceasta.
Singurul motiv invocat de ctre reclamant este acela al existenței relei - credințe a prților la încheierea contractului de concesiune în litigiu, în sensul c, deși pârâtul a cunoscut c pentru acest terenul ce a fcut obiectul acestuia exist un alt proprietar cu toate acestea a fost de acord cu încheierea sa;
În motivarea relei - credințe, reclamanta a adus ca argumente faptul c, urmare respingerii litigiului prin decizia civil nr. 9072 în dosar nr. 6256/civ/2000 de ctre Curtea de APEL CRAIOVA ce a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate și valabilitate schimb teren în suprafaț de 10,40 ha, Primria Orașului Novaci a pierdut dreptul ce îl avea asupra acestui teren în favoarea Direcției Silvice G și, c ar fi notificat celor dou prți ale contactului de concesiune cum c terenul ce fcea obiectul acestuia este în litigiu, astfel c acestea au fost de rea - credinț.
Reclamanta nu a dovedit îns ca are un interes procesual și de fond pentru a putea promova o astfel de acțiune în constatare nulitate contract.
La termenul la care cauza a rmas în pronunțare, instanța de fond, în virtutea art. 129 a pus în discuția prților efectuarea unei expertize, dar reclamanta nu a fost de acord cu administrarea acestei probe.
Reclamanta a dobândit un titlu de proprietate pentru un teren în suprafaț de 866 ha și 5000 prin nr. 237 din data de 20.02.2006 în conformitate cu prevederile legii fondului funciar, astfel c, în aceste condiții, în care terenul de 250 ce face obiectul contractului de concesiune ar face parte din acest titlu al reclamantei, ea este succesoarea în drepturi a unitții administrativ - teritoriale care prin comisia local a avut competența de a se pronunța pentru reconstituirea unui teren ctre aceasta.
Recursul este fondat și urmeaz a fi admis pentru urmtoarele considerente:
În prealabil analizându-se actele și lucrrile dosarului se reține c prin acțiunea formulat în cauz reclamanta a chemat în judecat pârâții G, Consiliul Local Novaci, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliar G solicitând în principal s se constate nulitatea contractelor de concesiune nr. 1824/23.03.2005 și nr. 8419/29.12.2005 și în subsidiar s se constate și nulitatea absolut a actelor adiționale la aceste contracte precum și radierea lor din cartea funciar.
Motivând acțiunea reclamanta a invocat dreptul su de proprietate asupra terenului ce face obiectul contractelor și implicit absența dreptului concedentului de a dispune asupra obiectului contractului, precum și reaua-credinț a prților la încheierea contractului rezultând din faptul c reclamanta i-a notificat pe concedent și concesionari asupra dreptului su de proprietate.
Din contractele a cror nulitate se solicit a fi constatat depuse la dosarul cauzei precum și din actele adiționale la acestea rezult c acestea deși poart antetul Consiliul Local Novaci s-au încheiat între Orașul Novaci reprezentat prin Primar și pârâții G, și în calitate de concedenți.
De altfel și prin întâmpinrile formulate în cauz de pârâții concesionari s-a invocat lipsa calitții procesuale pasive a Consiliului Local Novaci îns instanța s-a rezumat în considerente s constate c acesta are calitate procesual pasiv potrivit art. 36 alin. 5 litera b din legea 215/2001 potrivit cruia consiliul local este autoritatea deliberativ ce hotrște concesionarea bunurilor din proprietatea privat a orașului fr îns ca în prealabil, fcând aplicarea art. 13 din Legea 554/2004, s dispun citarea în cauz și a unitții administrativ-teritoriale reprezentat prin autoritatea executiv, primarul localitții, parte a contractelor a cror anulare se solicit.
În aceste condiții prima instanț a soluționat procesul în lipsa unei prți ce nu a fost legal citat, cu înclcarea art. 85 cod procedur civil ceea ce atrage aplicarea în cauz a dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedur civil.
Aceste ultime dispoziții sunt incidente în cauz și pentru faptul c în raport de obiectul acțiunii, constatare nulitate contract, și motivele acestei, așa cum au fost anterior prezentate, acțiunea trebuia în prealabil analizat sub aspectul interesului reclamantului de a solicita nulitatea contractelor de concesiune.
Or, în speț aceast analiz prealabil putea fi fcut numai pe calea unei expertize tehnice în domeniul topografie cadastru prin care s se arate dac terenul ce face obiectul contractelor de concesiune a cror nulitate se solicit se suprapune în tot sau în parte cu terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate al reclamantei.
Sub acest aspect este eronat susținerea intimatului c instanța a dat dovad de rol activ și a pus în discuția prților efectuarea expertizei ce era imperios necesat pentru soluționarea cauzei, deoarece potrivit practicalei hotrârii recurate problema expertizei a fost pus de aprtorul reclamantei care a precizat îns c reprezentantul obștii prezent la acel termen nu era de acord cu plata onorariului pentru efectuarea lucrrii.
În aceste condiții instanța, din oficiu, trebuia s dispun efectuarea expertizei iar în situația în care reclamanta refuza plata onorariului necesar efecturii acesteia s dispun suspendarea cauzei potrivit art. 1551cod procedur civil iar nu s analizeze pur formal fondul cauzei numai pe baza considerațiilor teoretice fr a clarifica starea de fapt existent în speț.
În consecinț, potrivit art. 312 alin. 5 cod procedur civil urmeaz a se admite recursul declarat de reclamant casându-se sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
În rejudecare instanța de fond va proceda la citarea în cauz și a unitții administrativ-teritoriale, parte contractual, prin primar, și va pune în discuția prților, iar în cazul în care acestea se opun, va ordona, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie-cadastru prin care s se identifice terenul ce face obiectul celor dou contracte de concesiune, avându-se în vedere și actele adiționale ale acestora și s se determine dac acesta se suprapune în tot sau în parte cu terenul pentru care s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta OBȘTEA BANCA N, împotriva sentinței nr. 99 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții G, Consiliul Local Novaci, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliar
Caseaz sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
