Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.323
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.1585/8.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamantul intimat Prefectul județului C-S, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.1585/8.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului Prefectul Județului C-S, a anulat hotărârea nr.13/29.II.2008 emisă de pârâtul Consiliul Local.
În motivare s-a reținut că Prin hotărârea nr. 13/29.02.2008 emisă de Consiliul Local al orașului -, privind stabilirea unei indemnizații de dispozitiv lunară în procent de 25% din cadrul salariului de bază pentru angajații din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local al orașului -, s-a aprobat plata acestei indemnizații începând cu data de 01.03.2008.
Instanța nu poate reține susținerea pârâtului Consiliul Local al orașului - conform căreia prin hotărârea adoptată și a cărei anulare se cere nu a stabilit salarii sau sporuri, ci a aprobat plata indemnizației de dispozitiv prevăzută de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 și a stabilit cuantumul acesteia.
Astfel, indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadrele militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații Speciale și Ministerul d e Justiție. De asemenea, potrivit prevederilor art. 47 și 49 din actul normativ menționat, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003. Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și Legii nr.138/1999. În același ordin, la pct. 31.1 este definit personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. De asemenea se menționează că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege. Or, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999. Or, personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința acestora. Același lucru reiese și din punctul VI al Ordinului, care arată că măsuri de aplicare a ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
În consecință, instanța a reținut că, prin dispozițiile legale în vigoare, nu este recunoscut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară în procent de 25% din cadrul salariului de bază pentru angajații din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local. Or, acești angajați pot beneficia doar de salarii, îndemnizații și sporuri stabilite de legile care reglementează acest domeniu, neintrând în atribuțiile consiliului local acordarea unor asemenea indemnizații. Astfel, conform dispozițiilor art. 36 alin. 3 lit. b din Legea 215/2001, consiliul local "aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local".
În consecință, față de cele reținute, constatând că Hotărârea nr. 13/29.02.2008 a Consiliului Local - a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța a dispus anularea acesteia
În cauză a declarat recurs pârâtul Consiliul Local solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurentul susține că în calitate de autoritate deliberativă, Consiliul Local al orașului a adoptat Hotărârea nr.13/29.02.2008 privind stabilirea unor drepturi salariale ale angajaților din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului local prin care a aprobat, începând cu data de 1 martie 2008, plata unei indemnizații de dispozitiv lunară, în procent de 25% din salariul de bază, pentru angajații din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local.
La baza adoptării acestei hotărâri au stat ca temei legal dispozițiile art.41 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată de OG9/2008, potrivit cărora " Funcționarii publici beneficiază și de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea" și ale art.17 din nr.OG10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, care stipulează ca "Personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
De asemenea, sunt invocate ca temei legal al Hotărârii Consiliului Local nr.13/29.02.2008 prevederile din Codul muncii care constituie legea generală în materie de drepturi salariale. Legea specială, invocată ca temei legal în acest caz este Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, care la art.II pct.9.2 stipulează ca "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" și pct.31.1 care precizează că"prin personalul civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționării publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și internelor".
Acest ultim act normativ este în vigoare și își produce efectele, neputându-se crea discriminări între salariații din administrația publică prin faptul că unii beneficiază și alții nu pot beneficia de această indemnizație, așa cum în mod greșit consideră instituția prefectului.
În consecință, prin adoptarea hotărârii nr.13/29.02.2008 Consiliul local nu face altceva decât să respecte dispozițiile legale în materie salarială, acordând angajaților din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local al orașului indemnizația de dispozitiv cuvenită, un drept salarial prevăzut de legea în vigoare și recunoscut de instanțele de judecată. Neacordarea acestui drept de natură salarială ar crea discriminări între angajații din cedrul administrației publice locale care beneficiază de acest drept și angajații menționați în hotărârea de consiliu, aceștia din urmă fiind prejudiciați.
Prin acordarea hotărârii menționate nu s-au încălcat dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevăd că " funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", ori indemnizația de dispozitiv reprezintă un drept salarial, consiliul local procedând la stabilirea acesteia în procent de 25% din salariul de încadrare și la aprobarea plății ei.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit actul administrativ supus verificării legalității, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr.13/29.02.2008 privind stabilirea unor drepturi salariale ale angajaților din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local, considerând că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel argumentele folosite se referă la faptul că prin dispozițiile legale în vigoare nu se recunoaște dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază pentru angajații din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local, instanța ignorând prevederile Ordinului nr.496/2003 care stipulează expres că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, instanța interpretează în mod greșit și prevederile referitoare la aplicabilitatea acestui act normativ, limitându-se doar la domeniul militar, concluzionând că ministrul administrației și internelor nu poate reglementa drepturi salariale pentru administrația publică locală, aceasta nefiindu-i în subordine.
Consideră că aceste argumente contravin dispozițiilor Constituției României care reglementează la Capitolul administrația publica, administrația publică locală fiind parte componentă a acesteia, reglementată la Secțiunea a 2-a din acest capitol, unde se stipulează ca administrația publică locală se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.
Legea administrației publice locale nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.
Drept urmare, nu se poate susține că ministrul administrație și internelor nu are competențe în domeniul administrației publice locale cu privire la reglementarea drepturilor salariale cuvenite personalului din acest domeniu.
legală a ministrului administrației publice de a reglementa în domeniul administrației publice rezultă din atribuțiile legale stabilite prin OUG nr.63/2003 care dispun ca ministerul administrației și internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și unitară a prevederilor legale. Astfel, din lege derivă și dreptul de reglementare pe care îl are autoritatea publică locală, drept ce nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, dând o interpretare excesivă autonomiei locale, prin ignorarea dispozițiilor legale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nicio prevedere legală, ci, dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic și salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe dispozițiile Ordinului nr.496/2003.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, prin hotărârea nr.13/2008 pârâtul Consiliul Local a aprobat începând cu data de 1 martie 2008, plata unei indemnizații de dispozitiv lunară, în procent de 25% din salariul de bază, pentru angajații din aparatul de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor de specialitate ale Consiliului Local al orașului, cu consecința că acești salariați să fie la dispoziția autorităților publice locale, oricând și indiferent de circumstanțe, în vederea soluționării problemelor comunității.
Temeiurile de drept în baza cărora a fost emisă hotărârea de către pârât sunt reprezentate de actele normative care reglementează plata îndemnizației de dispozitiv pentru anumite categorii de funcționari publici și de asemenea dispozițiile art.36 alin.2 lit.b, alin.9 și art.45 din Legea nr.215/2001 republicată privind administrația publică locală.
Din conținutul art.36 al Legii nr.215/2001 rezultă că atribuția consiliului local este de a aproba, în condițiile legii, la propunerea primarului înființarea, organizarea și statutul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statutul de funcții ale regiilor autonome de interes local.
Deci, Consiliul local, ca autoritate a administrației publice locale nu are, potrivit legii, atribuții în materia stabilirii și acordării drepturilor salariale personalului din aparatul primăriei și al consiliului local, deci nu are competențe legale în materia salarizării.
Cum orice act administrativ de autoritate, se emite în executarea legii sau în punerea în executare a legii, ca o condiție de valabilitate a acestuia, așa cum rezultă din definiția acestei categorii de acte juridice, conform art.2 alin.1 pct.c din Legea nr.554/2004 și cum hotărârea nr.13/2008 emisă de pârâtul Consiliul Local nu respectă condiția legalității, fiind emisă cu încălcarea competențelor legale ale pârâtului, este nelegal, astfel că bine a fost admisă acțiunea reclamantului prin sentința și drept urmare recursul pârâtului se respinge ca nefondat.
Raportat la aceste considerente sunt irelevante criticile cuprinse în recurs, pentru că în cauză nu se pune problema existenței sau inexistenței dreptului angajaților pârâtului la indemnizația de dispozitiv, ci problema competenței pârâtului, în materia stabilirii de drepturi salariale, abilitare pe care nu i-o acordă Legea nr.215/2001 republicată, motiv pentru care analiza criticilor din recurs este superfluă.
În concluzie, pentru motivele expuse, recursul pârâtului se respinge ca nefondat cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.1585/8.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./5.03.2009
Tehnored. /2 ex./30.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
