Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3234/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3234
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către împotriva Deciziei nr. 1605 din 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație în anulare se află la primul termen de judecată, nu este legal timbrată lipsind 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că în dimineața acestei zile, 16 decembrie 2009, sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea intimaților Municipiul B și Primarul municipiului B, prin intermediul căreia solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Curtea apreciază că prin depunerea întâmpinării se stăruie în judecată.
Se constată că contestatorul deși a fost legal citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea timbrării căii de atac nu s-a prezentat și nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații de plată, motiv pentru care Curtea, din oficiu, ridică excepția de netimbrare a contestației în anulare și reține cauza în pronunțare pe excepție.
După rămânerea cauzei în pronunțare se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat - de la Baroul Cluj, în substituirea avocat -, care depune împuternicire avocațială de substituire la dosar și care solicită redeschiderea dezbaterilor.
Urmare redeschiderii dezbaterilor reprezentanta contestatorului face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei.
Față de împrejurarea că s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente contestației în anulare Curtea respinge excepția de netimbrare ridicată din oficiu.
Reprezentanta contestatorului învederează instanței că nu are alte cereri sau probe.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 969 din 16 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Primarul Municipiului B și Municipiul B - prin primar, precum și excepția privind respingerea cererii formulate, ca prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că dispoziția primarului de trecere în proprietatea privată a municipiului a autoturismului reclamantului, în baza Legii nr. 421/2002, ca bun abandonat sau fără stăpân este perfect legală, în acord cu probele administrate și cu dispozițiile legale aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță ca: în principal, să se constate nulitatea absolută parțială a Dispozițiilor nr. 623/2007 și respectiv nr. 961/2007 a Primarului Municipiului B; în subsidiar, să se anuleze parțial dispozițiile atacate, ca nelegale și netemeinice; cu obligarea Primarului municipiului B și Municipiul B să-i repare prejudiciul cauzat, prin plata în favoarea reclamantului a sumei de 10.000 lei, contravaloarea/zi a unui autoturism marca berlina, an fabricație 1978, în stare de funcțiune, cu obligarea pârâtului Primarul Municipiului B și Municipiul B la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată în esență că prima instanță a stabilit în mod greșit că autoturismul îndeplinea condițiile de abandon pe domeniul public, iar probele administrate au fost analizate eronat, conducând la o concluzie nelegală.
Arată că în momentul ridicării, autoturismul se afla în stare de funcționare, cu plăcuțele de înmatriculare montate, portierele și portbagajul închise, iar neînlocuirea cauciucurilor stricate s-au datorat lipsei fondurilor bănești și nu lipsei de interes sau abandonarea bunului.
Recurentul mai arată că, plata obligațiilor legale în privința autoturismului a fost îndeplinită iar acesta avea revizia tehnică periodică, situație față de care rezultă că, nu a intenționat nici o clipă abandonarea mașinii, iar această situație se confirmă de depozițiile martorilor.
Intimatul Primarul Municipiului B prin întâmpinarea depusă la 6 mai 2009 solicită respingerea recursului declarat în cauză (10-15).
Prin decizia civilă nr.1605/7.05.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 969/16 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că recurentul a fost somat, inclusiv cu confirmare de primire de către emitentul dispoziției atacate să își ridice de pe domeniul public autovehiculul proprietatea sa personală, dovezile în acest sens fiind anexate la dosarul primei instanțe.
Ulterior, întrucât ultimei somații nu i s-a dat curs s-a procedat la ridicarea autoturismului și încheierea procesului-verbal de ridicare nr. 20918/5 decembrie 2006 și de predare în baza de producție a municipiului
Prin dispoziția nr. 623 din 27 martie 2007 Primarul municipiului Bad eclarat ca abandonate mai multe vehicule, printre care și cel al recurentului, iar prin dispoziția nr. 961/10 mai 2007 autovehiculul reclamantului a fost trecut în proprietatea privată a municipiului, ulterior fiind predat, respectiv la 21 mai 2007 la SC SRL.
Răspunzând motivelor de recurs s-a reținut că declarațiile martorilor și despre care recurentul susține că nu au fost analizate de către instanța de judecată au fost înlăturate corect de către prima instanță întrucât aceștia au declarat că nu cunoșteau motivul pentru care au fost citați. Pe de altă parte, acești martori au fost propuși de către pârâtă doar pentru dovedirea împrejurării de fapt a modului de desfășurare a operațiunii de ridicare și predare în bază a mașinilor abandonate pe domeniul public.
De asemenea, în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor reclamantului pe considerentul că sunt subiective, întrucât depozițiile aparțineau unor vecini ai acestuia.
Recurentul nu poate susține cu succes faptul că nu avea cunoștință despre demersurile primăriei întrucât ultima somație nr. 52397/18 septembrie 2006 fost primită de către acesta cu confirmare de primire.
În mod corect prima instanță, din analiza coroborată cu dovezile administrate a reținut că starea în care a fost găsit autovehiculul precum și pasivitatea reclamantului au făcut aplicabile dispozițiile art. 4 alin 2, art. 9 și art 10 din Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenurile aparținând domeniului public sau privat al statului ori unităților administrative, modificată și completată prin Legea nr. 309/2006 și pe dispozițiile art. 7 și 20 din HG nr. 156/2003 pentru aprobarea normelor metodologice pe aplicarea Legii nr. 421/2002.
Nefiind fondat, în baza considerentelor mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, curtea a respins recursul declarat de reclamant și a menținut în întregime sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul solicitând desființarea acesteia, admiterea recursului și a acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost precizată.
În motivare, s-a arătat că dezlegarea dată de C este rezultatul unei greșeli materiale grave, instanța neanalizând motivele propriu-zise de recurs.
Astfel, nu s-au analizat cele două acțiuni - plată contravaloare revizuire tehnică auto și achitare impozit aferent mașinii.
În mod eronat se constată că reclamantul se face vinovat de pasivitate în condițiile în care acesta s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Instanța de recurs nu a analizat declarațiile martorilor pârâților, numiții și, care se fac vinovați de declarații mincinoase. Martorii propuși de către contestator au spus adevărul chiar dacă îi sunt vecini, ei cunoscând foarte bine starea autoturismului.
Contestatorul nu a știut nimic despre demersurile primăriei de ridicare a autoturismului, deoarece somația nu i-a fost comunicată cu confirmare de primire.
În cauză, nu s-au probat "indiciile temeinice" și din aceste motive se impune declararea nulității absolute parțiale a dispozițiilor atacate.
Primarul mun.B, a dispus ridicarea autoturismului fără respectarea art.9 cap.III, din Legea nr.421/2002, modificată prin Legea nr.309/2006, în sensul că nu l-a somat pe contestator prin scrisoare recomandată cu aviz de primire.
În speță, nu există nici un indiciu din care să rezulte intenția neechivocă a reclamantului de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra autoturismului.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Intimatul mun.B și Primarul mun.B, legal citați au depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că contestatorul și-a efectuat inspecția tehnică în data de 1.02.2005, cu un an înainte de începerea demersurilor de ridicare a mașinii de pe domeniul public.
De asemenea, a achitat impozitul aferent mașinii, doar la data de 5.06.2007, astfel încât în mod corect s-a reținut conduita culpabilă a acestuia care a stat în pasivitate.
Acest lucru a fost de altfel recunoscut inclusiv de către contestator prin plângere.
Astfel, contestatorul a preferat să acționeze doar după comunicarea dispoziției atacate în dosarul nr-, rămânând în pasivitate în perioada 5.12.2006, data ridicării mașinii și 10.05.2007 data dispoziției atacate, timp în care mașina s-a aflat în baza de producție a mun.B, putând fi recuperată doar prin plata contravalorii tarifului de transport achitat cu ocazia ridicării autovehiculului de pe domeniul public, conform art.19 din HG nr.156/2003, în cuantum de aproximativ 90 lei.
1 al art.318 pr.civ. are în vedere erori materiale evidente adică greșeli de ordin procedural și nu aprecieri de fapt ale instanței.
Din cuprinsul contestației rezultă faptul că, contestatorul critică hotărârea sub aspectul temeiniciei rezultând din greșita interpretare și apreciere a probelor existente la dosar.
În acest sens este de observat faptul că instanța de recurs a analizat toate declarațiile martorilor.
Un alt motiv al contestației reia unul din motivele de recurs și anume faptul că, contestatorul nu a cunoscut demersurile primăriei, deoarece confirmarea de primire nu poartă semnătura sa. Și acest aspect a fost analizat de către instanța de recurs, astfel încât acest motiv nu se circumscrie sferei motivelor pentru care poate fi admisă contestația în anulare.
Același lucru este de reținut și în ceea ce privește susținerea contestatorului că nu i-au fost comunicate actele prealabile ridicării vehiculului.
În drept au fost invocate disp.art.115 -118, 317 și urm. pr.civ.
Analizând contestația în anulare, prin prisma disp.art.317 și urm. pr.civ. Curtea reține următoarele:
Contestatorul critică decizia nr.160 din 7.05.2009 a Curții de Apel Cluj, invocând existența unei greșeli materiale grave, legată de modalitatea de analizare a probatoriului administrat în cauză.
Contestația în anulare specială reglementată în art.318 alin.1 teza I pr.civ. presupune săvârșirea unor greșeli materiale evidente cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
În aceste condiții, contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată și ar avea ca efect o reexaminare a raportului juridic procedural într-o cale extraordinară de atac fără ca legea să permită acest lucru.
Un al doilea motiv al contestației în anulare invocat în cauză vizează posibila nepronunțare a instanței de recurs asupra unuia din motivele cu care a fost investită.
Deși nu este formulat în mod neechivoc acest motiv de contestație în anulare consacrat în art.318 al.1 teza II-a pr.civ. poate fi desprins în lecturarea motivelor invocate de către contestator.
Astfel, se arată că nu a cunoscut demersurile primăriei confirmarea de primire nepurtând semnătura sa.
Din motivarea deciziei contestate rezultă însă faptul că acest aspect susținut ca și un motiv de recurs a fost analizat de către C, aceasta învederând: recurentul nu poate susține cu succes faptul că nu avea cunoștință despre demersurile primăriei, întrucât ultima somație nr.52397/18.09.2006 a fost primită de către acesta cu confirmare de primire.
Trebuie subliniat faptul că așa cum în mod corect a arătat intimatul prin contestație în anulare legiuitorul nu a înțeles să pună la dispoziția părților o nouă cale de a rejudeca chestiuni privind fondul pricinii ci această cale extraordinară de atac este pusă la dispoziția părților pentru a repara în principal neregularitățile evidente privind actele de procedură, neputându-se concepe ca instanța să revină datorită unor motive ce țin de erori de judecată, asupra propriei hotărâri.
Disp.art.318 pr.civ. au un câmp limitat de aplicare astfel încât ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui nou recurs.
Prin motivele invocate în contestație, contestatorul solicită practic o nouă judecată a recursului, solicitare care excede însă reglementării contestației în anulare.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva Deciziei civile nr. 1605/7.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr- pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva Deciziei civile nr. 1605/7.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr- pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
--- - - - -
GREFIER
-
RD.MH/MB
17.12.09/5 EX.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
