Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 333/
Ședința publică din 07 aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de MUNICIPIUL T M, cu sediul în Târgu M, - nr. 3, jud. M, împotriva sentinței nr. 355/28 mai 2008 Tribunalului Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul prin cons.jur., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere actul atacat, respectiv Dispoziției de soluționare a contestației nr. 8379/13.11.2007 și a deciziei de impunere nr. 3070/20.09.2007 emise de Municipiul Târgu
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției, în cauză fiind vorba de un act administrativ fiscal.
Nemaifiind alte cereri, instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, considerând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și în consecință modificarea hotărârii primei instanțe în sensul a constata legalitatea actelor emise.
CURTEA,
Prin sentința nr. 355/28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Casa de Cultură a Științei și -, Tg-M, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg-M; s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr.8379/13.11.2007 și a dispoziției de impunere nr.3070/20.09.2007 emisă de către pârât în ceea ce privește impozitul stabilit pentru activitatea culturală, menținând ca valabilă dispoziția pentru activitatea economică de 69068 lei; s-a respins cererea cu privire la emiterea unui act administrativ individual; a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut că reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.8379/13.11.2007 și a deciziei de impunere pe anul 2007, acte emise de pârât. În fapt, reține instanța de fond, prin decizia de mai sus a fost respinsă contestația formulată de reclamantă prin care reclamanta - contestatoare a atacat decizia prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 135,841 lei cu titlu de taxă pe clădire.
În continuare, instanța de fond reține că reclamanta deține un drept de administrare asupra clădirii din Tg-M, str.- nr.19, astfel că potrivit art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz în condiții similare impozitului pe clădiri.
Din extrasul de CF 7505 Tg-M rezultă că reclamanta deține dreptul de administrare al clădirii în baza hotărârii nr.31/1994 a Consiliului Municipal.
Imobilul nu a fost reevaluat în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, astfel că impozitarea s-a făcut la valoarea de inventar a clădirii din anul 2003 înregistrată în contabilitate.
De asemenea a reținut că prin Hotărârea nr.377/30.11.2006 a Consiliului Local Tg-M, au fost stabilite impozitele și taxele locale pentru anul 2007, stabilindu-se că pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota pentru anul 2007 este de 7% care a fost corect stabilită pentru activitatea economică desfășurată în proporție de 42,49%, iar pentru activitatea culturală pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, aceasta s-a stabilit în mod eronat de 5% pe cote de 57,51% întrucât cota pentru anul 2007 este de 0,25%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs municipiul Tg.M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În fapt, organul fiscal a emis decizia de impunere pentru stabilirea taxei pe clădiri pentru anul 2007 către reclamanta Casa de Cultură a Științei și - Tg-
Decizia de impunere are nr. 3070/20.09.2007 și se află la fila 29 din dosarul de fond.
Inițial reclamanta a formulat, în mod corect, contestație la organul fiscal (30 dos fond).Actul atacat este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Suntem în prezența unei proceduri administrative fiscale ordinare, care are la bază un titlu de creanță prin care se stabilesc contribuțiile datorate bugetului de stat.
Pârâtul, prin Decizia nr. 8379/13.11.2007 (filele 3 - 4 dos. primă instanță), s-a pronunțat asupra titlului de creanță, în sensul respingerii contestației formulate împotriva acestuia.
Motivul pentru care organul fiscal a respins contestația a fost acela că situația se înscrie în litera prevederilor art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003 potrivit căreia "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri". Din documentele contabile anexate prezentei rezultă că imobilul în cauză nu a fost reevaluat în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referință, respectiv anii 2004, 2005 și 2006, motiv pentru care organul fiscal a aplicat cota mare de impozitare.
Referitor la susținerea contestatorului potrivit căruia obligativitatea reevaluării clădirii în discuție revine instituției publice, adică Municipiului Tg-M, organul fiscal precizează că au fost îndeplinite obligațiile legate de reevaluarea clădirii în cauză prevăzute în art.2 alin.1 din OG nr.81 din 28.08.2003 și OUG nr.103 din 04.10.2007.
Reținem că potrivit prevederilor art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri", iar la art.250 alin.1 pct.1 din același act normativ prevede că nu se datorează impozit/taxă pe clădire, prin efectul legii, pentru clădirile proprietatea statului, a unităților administrativ-teritoriale, sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Nu există nicio problemă în a accepta faptul că se desfășoară activități comerciale în imobilul în litigiu, deoarece însăși reclamanta a menționat în declarația fiscală(29 dos fond) că realizează activități economice în proporție de 42,49 %.
Chestiunea care rămâne supusă discuției este modul de calcul al taxei.
Organul fiscal reține în decizia prin care a soluționat contestația că a aplicat cota maximă de impozitare deoarece imobilul nu a fost reevaluat în ultimii trei ani.
În primul rând menționăm că decizia de impunere nu prevede expres care este temeiul legal în baza căruia s-au stabilit obligațiile fiscale, făcându-se doar o trimitere generală la Codul fiscal și la Codul d e procedură fiscală, instanța fiind astfel în imposibilitate de a exercita controlul judiciar prin raportare la două legi vaste.
Doar în decizia de soluționare a contestației se menționează texte de lege individuale.
Astfel, art.210 și 216 Cod procedură fiscală reglementează competența organului fiscal în soluționarea contestației. Art.249 și 250 din Codul fiscal reglementează care sunt imobilele pentru care se calculează taxa pe clădiri și cui se plătește această taxă.
Se invocă dispozițiile HCL nr.377/2006 a Consiliului local al municipiului Tg-M, singurul act care face referire la modul de calcul efectiv al taxei.
În anexa nr.2 se prevede într-adevăr o taxă de 7% pentru activități economice și 5% pentru activități culturale, pentru persoanele juridice ce dețin imobile care nu au fost reevaluate în ultimii trei ani.
Reclamanta are însă un statut special, funcționând ca persoană juridică în subordinea Consiliului local al municipiului Tg-
Deoarece revine pârâtei competența de reevaluare a mijloacelor fixe aceasta nu a admis cererea de reevaluare formulată de reclamantă la 27.06.2007, invocând faptul că reevaluarea s-a efectuat în anul 2003 potrivit OG nr.81/2003 și că o altă reglementare cu privire la reevaluare a apărut doar ulterior emiterii actelor atacate.
Reclamanta se află astfel în situația în care nu poate efectua singură reevaluarea, fiind la dispoziția pârâtei în acest sens.
De altfel, OUG 103/2007 a introdus o dispoziție expresă cu privire la efectuarea reevaluării din 3 în 3 ani.
Lipsa acestei dispoziții exprese nu justifică în nici un fel refuzul pârâtei de reevaluare a imobilului, câtă vreme îi revenea această competență.
Astfel, pârâta își invocă propria culpă în aplicarea nivelului maxim al taxei la calculul acesteia.
Conform acestor raționamente instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Pentru aceste motive, instanța va respinge recursul, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul Tg-M cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.3, împotriva sentinței nr.355 din 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
ptr., fiind
în concediu medical,semnează
Prim grefier,
Red.
Tehnored.
2 exp.
19.05.2009.
Jud.fondS.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
