Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 347/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâții -, -, - și --, recursul formulat de către pârâtul MUNICIPIUL C-N, precum și recursul formulat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva Sentinței civile nr. 1210 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - -, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La data de 02.02.2010 se înregistrează din partea recurenților, și, prin av.
La data de 02.02.2010 se înregistrează din partea intimatului, - - prin av..
La data de 03.02.2010 se înregistrează din partea recurenților, și, prin av..
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.210 din data de 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Clujs -a respins excepția tardivității plângerii prealabile invocată de pârâți și s-a admis acțiunea formulată reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtii MUNICIPIUL CNp rin PRIMARUL MUN. C N, -, -, -, -- și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N,
De asemenea, s-a dispus suspendarea autorizației de construire nr. 2.154/2008 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și s-a anulat autorizația de construire nr. 2.154/2008 emisă de Primarul Municipiului C-N pe numele pârâților.
În final, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 5950 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând excepția invocată și fondului cauzei, a reținut că aspectele invocate de pârâți, respectiv excepția tardivității plângerii prealabile nu se justifică întrucât din probatoriul depus la dosar rezultă că reclamantul a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin autorizația de construire nr. 2.154/10.12.2007 a Primarului Mun. C- s-a autorizat executarea lucrărilor de construcții de beneficiarii, - pe imobilul situat in--19 cu nr.top. 10.238/2/1/2, 10239/2/1/2, construcție.
Planul urbanistic zonal aprobat prin nr. 568/2007 a fost luată in considerare de Primarul Mun. C-N considerând că amplasamentul in litigiu apare ca fiind.C conform planurilor de situații și certificatului de urbanism nr. 5.196/2007.
A mai reținut prima instanță că această situație nu poate fi luată în considerare pentru că în PUZ s-a stabilit zonificarea funcțională pentru zona str. -, încadrarea funcțională fiind, nefiind dovedit că documentația ar corespunde. respectiv centru de cartier, încălcând indicii urbanistici întrucât de la locuințe individuale și colective mici de s-a trecut la regim de înălțime de 4 etaje și s-au modificat coeficienții de utilizare și de ocupare a terenurilor.
De asemenea, a apreciat prima instanță s-au încalcat prevederile art. 31 și 32 din Regulamentul General de Urbanism, întrucât nu se admit imobile cu altă volumetrie și cu o înălțime mai mare cu 2 etaje decât a imobilelor din zonă și care să nu respecte înălțime medie a clădirilor învecinate și caracterul zonei.
Un alt aspect menționat de către instanța de fond este acela al neconcordanței între documentația cadastrală efectuată de pârâti și limitele reale ale parcelei, parcelă care se află in vecinătatea imobilului în suprafață de 640 mp cu nr. top. 10238/1/1/2, 10238/2/1/1/2.
Între părți, a învederat prima instanță, există un dosar civil prin care se revendică de către reclamant care este proprietarul imobilului mai sus arătat, primit prin dispoziția nr. 41.273/2006 a Primarului Mun. C-N și care se derulează în continuare prin sentința civilă nr. 5742/2007 Judecătoria Cluj -N constatând dreptul de proprietate al reclamantului pe o parte din acest teren.
Conform art. 7 din Legea nr. 50/1991, la baza autorizației de construire a stat și certificatul de urbanism proiectul tehnic și documentația cadastrală întocmite de pârâți care au declarat niște limite de proprietate, cu toate că aveau cunoștință de existența unui proces și că terenul respectiv era revendicat de reclamant, astfel că în baza acestei autorizații se poate încălca dreptul de proprietate al reclamantului.
Aspectul de nulitate, a apreciat instanța de fond, îl constituie existența unor documente, respectiv documentația cadastrală și proiectul tehnic care privesc un imobil pe care o altă persoană deține acte de proprietate în contradicție cu prev. art. 7 al. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Prin emiterea acestei autorizații de construire cu încălcarea prevederilor legale, instanța a apreciat că este incidentă aplicarea art. 12 din Legea nr. 50/1991 astfel că în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea și a anulat autorizația de construire atacată.
Apreciind că există cazul bine justificat, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a apreciat că există și o urgență în cererea de suspendare formulată de reclamant, legat de faptul că actul administrativ emis de Primarul Mun. C-N poate fi utilizat ca motiv pentru continuarea lucrărilor de construire, chiar dacă pârâții persoane fizice au fost obligate prin ordonanța președințială să sisteze aceste lucrări.
Așa fiind, în conformitate cu art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a suspendat actul administrativ până la rămânerea irevocabilă a hotărârii in contencios administrativ, iar în baza art. 274.pr.civ. a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 lei către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâții -, -, - și --, cât și pârâții MUNICIPIUL C-N, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate.
În recursul declarat de pârâții -, --, -, -, în temeiul art. 299 alin. 1, art. 3041.pr.civ. și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele si în consecință, admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate ca nelegală si netemeinică si rejudecând cauza, respingerea actiunii în contencios-administrativ formulată ca nefondată, cu obligarea intimatului - -, la cheltuieli de judecată.
O primă critică formulată de pârâți se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins exceptia prescriptiei plângerii prealabile, din perspectiva dispozițiilor art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, pârâții au învederat faptul că, astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a luat la cunoștința de existenta autorizației de construire nr. 2.154/10.12.2007, cel mai târziu la data de 24.03.2008, dată la care a fost soluționată cererea de ordonanță președințială la Judecătoria Cluj -N în dosarul nr-.
De altfel, au mai precizat pârâții, prin cererea nr. 37.128/27.02.2008, au anunțat despre începerea lucrărilor, data la care au și afișat panoul cu începerea lucrărilor de construcție conform autorizației de construire nr. 2.154/2007, iar față de aceasta împrejurare se poate retine că reclamantul ar fi avut cunoștința de existenta actului administrativ atacat încă din 27.02.2008.
Pârâții au mai învederat că anexat acțiunii, reclamantul a depus la fila 19 din dosar scriptul denumit "plângere prealabilă", dar care nu este înregistrat si nici datat, nefiind însoțit de nicio dovadă de comunicare, desi in motivarea acțiunii reclamantul susține ca plângerea prealabilă a fost depusă prin postă cu confirmare de primire.
De asemenea, au mai menționat pârâții, la fila 42 dosar există adresa Primăriei C-N - Directia Urbanism nr. -/43/09.06.2008 în care se menționează că "privind plângerea prealabilă înregistrată sub nr. -/43/09.06.2008" se solicita reclamantului să prezinte hotărârea irevocabilă din dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, dar această adresă nu se poate substitui dovezii de comunicare a plângerii prealabile, cu atât mai mult că asa-zisa plângere ar fi fost înregistrată la data de 09.06.2008 si tot la această dată Primăria ar fi întocmit adresa menționată mai sus.
În acest context, sustinerea reclamantului că plângerea prealabilă a fost depusă prin postă trebuia probată cu dovada de comunicare, dar din nici un act din dosar nu rezultă acest lucru, iar cererea reclamantului înregistrată la Primăria C sub nr. 46826/43/11.03.2008 este o simplă comunicare a sentinței civile nr. 5.742/2007 si nu are caracterul unei plângeri prealabile. De asemenea, nici cererea de suspendare a autorizatiei de construire există dar nedată nu se poate substitui plângerii prealabile.
Prin urmare, având in vedere că singura dovadă de înregistrare a plângerii prealabile este aceea înregistrată sub nr. 185.013/21.10.2008, pârâții au apreciat că raportat la data luării la cunoștință de existenta autorizației de construire, respectiv 24.03.2008, desi afisarea s-a făcut pe santier anterior, termenul de 6 luni prev. de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 este împlinit, plângerea prealabilă fiind formulata tardiv, astfel că exceptia prescriptiei este întemeiată, impunându-se admiterea ei.
Un alt motiv de recurs invocat de pârâții se referă la faptul că reclamantul nu a produs nicio probă din care să rezulte că a fost vătămat sau că are un interes legitim, raportat și la prev. art. 17 alin. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007, respectiv de a dovedi că a fost vătămat într-un drept al său sau că are un interes legitim în promovarea unei astfel de actiuni.
În aceste condiții, pârâții au arătat că desi s- invocat de catre reclamant, existenta dosarului nr- pe rolul Judecătoriei Cluj -N având ca obiect grănițuire si revendicare promovat de către acesta, acel proces nu poate să aibă vreo înrâurire asupra actiunii de față, cu atât mai mult cu cât până în prezent prin expertizele topografice efectuate s-a constatat clar ca dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafetei de 640 mp. nu este încălcat sub nicio formă, iar din această perspectivă nici Ordonanta presedintială nr. 662/24.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N de sistare a lucrărilor la constructii nu poate fi în sprijinul anulării autorizatiei de construire din simplul motiv ca lucrările de construire au fost suspendate si prin urmare această ordonanță este respectată.
În continuarea motivării recursului, pârâții au susținut că documentatia tehnică este în concordanță cu autorizatia de construire nr. 2154/2007.
În acest context, au arătat că n motivarea solutiei instanței de fond se stipulează că planul urbanistic zonal a fost aprobat prin nr. 568/2007, dar acest reprezintă o hotărâre pentru realizarea unui proiect din initiativa Primarului, respectiv aprobarea PUZ si aferent- pentru construirea pe parcela de 736 mp. a unui grup de 6 locuinte, respectiv case familiale, încadrarea functională devine - locuinte familiale în cascadă, fiind vorba de terenul de sub, iar scopul elaborării PUZ si aprobat prin nr. 568/2007 a fost stabilirea unor reglementari care să permită realizarea unor astfel de locuinte în cascadă situate pe un teren în.
Pe de altă parte, pârâții au mai arătat că asa cum rezultă și din plansele de la dosar, terenul în litigiu este un teren drept, situat pe o suprafață plană, motiv pentru care față de încadrarea functională din - = V7 păduri si plantații forestiere de protecție a versanților pe zona aferentă nr. 12 din str. - s-a stabilit încadrarea în +, dar pe restul terenului care este cuprins în planse sunt marcate alte încadrări funcționale propuse: = CC, =. Amplasamentul din litigiu apare pe planul de situatie aprobat de primărie si vizat de OCPI C, propunerea reglementării functionale ca fiind C, POT propus = 48,33%, propus =2, constructie cu, astfel că încadrarea functionala este =CC.
Față de toate aceste aspecte, pârâții au relevat că întreaga documentatie care a stat la baza emiterii autorizatiei de construire nr. 2.154/2007 confirmă faptul ca regimul tehnic al terenului din- -19 este + (centru de cartier) conform PUZ, POT max.este de 80%, max.este de 2, terenul avand acces direct la str. - prin str. -, acest fapt fiind ilustrat si de adresa Primăriei C-N - Directia Urbanism nr. -, -.
In consecință, pârâții au apreciat că sustinerea instantei de fond că documentatia de la dosar nu face dovada că terenul din litigiu nu ar corespunde centrului de cartier este eronată și fără nici un fundament probant.
Un alt aspect criticat de pârâți se referă la susținerea că ar exista o neconcordanță între documentatia cadastrală efectuată de către pârâți si limitele reale ale parcelei reclamantului de 640 mp. precum și la faptul că se mentionează absolut nereal că la baza autorizatiei de construire a stat si certificatul de urbanism, proiectul tehnic si documentatia cadastrală intocmite de pârâți care au declarat limite de proprietate, cu toate că aveau cunostință de existenta unui proces si că terenul respectiv este revendicat de reclamant, astfel că în baza acestei autorizatii se poate încălca dreptul de proprietate al reclamantului.
In acest context, pârâții au mentionat faptul că numitului - prin Ordinul Prefectului nr. 435/2002 i s-a restituit în proprietate parcela cu nr. top 10238/2/1/2 în suprafață de 400 mp. si parcela cu nr. top 10239/2/1 în suprafață de 1.100 mp. iar prin sent. civ. nr. 10550/2002 a Judecătoriei Cluj -N s-a dispus întabularea în, astfel că dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1.375 mp. a fost înscris în nr. 144.751 C-N, ca ulterior, în 2007 - să înstrăineze cota de 1/2 parte coproprietarilor - si -.
Pentru obtinerea numărului cadastral necesar obtinerii autorizatiei de construire, în anul 2003 aceștia au efectuat documentatia cadastrală denumită plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate situat în C-N,--19 obtinând toate avizele necesare, suprafata de teren de 1.375 mp. fiind clar delimitată prin schitele care fac parte din aceasta documentatie, respectiv că terenul are un front la strada de 20,778, se învecinează cu un drum de acces la postul trafo, iar pe cealaltă latură pe o lungime de 30,26 se învecinează cu terenul reclamantului a cărui limită este respectată întrutotul.
De asemenea, au mai învederat pârâții, și documentatia cadastrală aprobată de OCPI C respectă întrutotul planul cadastral al mun. C-N din anul 1970 si planul de încadrare în zonă, parcela cu nr. top 10239/2/1/2 având frontul la str. -, iar parcela cu nr. top 10238/2/1/2, proprietatea pârâților, fiind în continuarea parcelei cu nr. top 10238/1/1/2 si 10238/2/1/1/2, proprietatea reclamantului.
Prin dispozitia de restituire nr. 2.645/2004 a Primarului mun.C-N s-a dispus restituirea în natură in favoarea reclamantului a suprafetei de 750 mp. dispozitie care a fost atacată în instanță de către reclamant, solicitând anularea acesteia precum si a Ordinului nr. 435/2002 pentru suprafata de 400 mp. proces care a făcut obiectul dosarului nr. 7222/2004 al Tribunalul Cluj pronuntandu-se prin sent. civ. nr. 395/2005 neatacată, în sensul constatării tardivității plângerii la Legea nr. 10/2001 si disjungând capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 435/2002 si rectificarea de, declinând judecarea cauzei Judecătoriei Cluj -
Prin sent. civ. nr. 2247/2006 pronunțată în dosarul nr. 10061/2005, Judecatoria Cluj -N a dispus respingerea actiunii reclamantului ca nefondată, hotărâre neatacată si prin urmare irevocabilă.
Asa cum a arătat si reclamantul, în baza Dispozitiei nr. 41273/20.12.2006 emise de Primarul mun. C-N, suprafața atribuită initial în favoarea reclamantului de 750 mp. a fost modificată în sensul diminuării acesteia la suprafata de 640 mp. si s-a dispus întabularea acestei suprafete în baza sent. civ. nr. 5.742/2007 pronuntată în dosarul nr- în rejudecare având la baza expertiza d- ing..
Prin urmare, în anul 2003 când s-a făcut documentatia cadastrală aferentă terenului, pârâțiilor, reclamantului nu i se atribuise încă terenul de 640 mp.
Se mai sustine nereal ca "aspectul de nulitate îl constituie existenta unor documente, respectiv documentatia cadastrală si proiectul tehnic care privesc un imobil pe care o altă persoană detine acte de proprietate ", fără nicio probă se face această afirmatie, ignorându-se total actele pârâților de proprietate, aceștia având terenul întabulat pe numele lor, în timp ce reclamantul nu este proprietar tabuIar.
Se sustine in mod nereal că nu se admit imobile cu altă volumetrie si cu o înaltime mai mare cu 2 etaje decât a imobilelor din zonă si care nu respectă înaltimea medie a clădirilor învecinate si caracterul zonei.
In mod evident, situatia de la fata locului este alta, în imediata apropiere, pe terenul de lângă parcela pârâților si a reclamantului este construit un bloc de 5 etaje, constructii tip bloc fiind amplasate în zonă.
Pentru aceste considerente, pârâții au solicitat admiterea recursului.
In drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9, art. 312 alin. 3,.pr.civ.
Pârâtul Municipiul C-N, reprezentat prin primar, prin recursul formulat, în temeiul disp. art. art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii actiunii introductive de instanță, solutia pronuntată de către prima instanță fiind lipsită de temei legal, și dată cu încălcarea si aplicarea gresită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că recursul său vizează doar exceptia lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C-N, solicitare formulată și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, dar instanta de fond, în mod eronat a retinut în considerentele hotărârii recurate că a invocat aceleasi considerente ca si Primarul municipiului C-
Mai mult, a învederat pârâtul, instanta investită cu solutionarea cauzei a omis să se pronunte asupra exceptiei invocate si a admis actiunea formulată si față de Municipiul C-
Prin urmare, având în vedere disp. art. 4 alin. 1 lit. b si art. 7 alin. 13 din Legea nr. 50/1991, republ. cu modificările si completările ulterioare, pârâtul Municipiul C-N consideră că în mod gresit, prima instanță a admis actiunea si fata de el, solutia care se impunea fiind aceea de respingere a cererii față de lipsa calității procesuale pasive.
PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N -, prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii actiunii introductive de instanță, în conformitate cu disp. art. 312. pr. civ.
În motivare recursului său, pârâtul a arătat că prin actiunea introductiva, reclamantul a solicitat instantei, în contradictoriu cu Municipiul C-N, să dispună anularea nr. 2154/2008, suspendarea actului administrativ atacat până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecata.
Ulterior, a precizat pârâtul, reclamantul si-a extins actiunea și față de Primarul municipiului C-N, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, instanta de fond i-a admis actiunea, a dispus suspendarea nr. 2.154/2008 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a anulat nr. 2.154/2008 emisă de Primarul municipiului C-N pe numele pârâților persoane fizice și a obligat pârâții Primarul mun. C-N și Municipiul C-N, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 lei, această solutie fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea si aplicarea gresită a legii, motiv de recurs prev. de disp. art. 304 pct. 9. pr. civ.
O altă critică formulată de pârât se referă la faptul că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins exceptia tardivității formulării plângerii prealabile invocată prin întâmpinare și apreciat că reclamantul a respectat disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, fără a indica argumente concrete care să justifice respingerea exceptiei.
În sprijinul susținerilor sale, pârâtul a invocat dispozițiile art. 7 alin. 3 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar față de aceste prevederi legale a învederat faptul că, în calitate de tert față de actul administrativ atacat, reclamantul a luat la cunostință despre existenta si conținutul autorizației de construire cel mai târziu la data de 24.03.2008, când a fost soluționată cererea de ordonanță președințială înregistrată sub nr. de dosar - al Judecătoriei Cluj -
Anterior acestei date, prin cererea înregistrată sub nr. 37.128/27.02.2008, pârâții - persoane fizice - au anuntat începerea lucrărilor, dată la care obligatia acestora era si de a afisa panoul de începere a lucrărilor, împrejurare față de care se poate retine că reclamantul ar fi cunoscut existenta actului administrativ atacat de la această dată.
Având in vedere faptul că reclamantul a formulat plângerea prealabilă abia la data de 21.10.2008, prin adresele înregistrate sub nr. 185.008 si 185.013, pârâtul consideră că termenul de 6 luni de la data luării la cunoștință de existenta actului administrativ a expirat, asa încât excepția prescripției formulării plângerii prealabile era întemeiată, iar consecinta admiterii acestei exceptii este inadmisibilitatea cererii de anulare a
In ceea ce privește fondul litigiului, pârâtul a arătat că instanta de fond în mod greșit a retinut faptul că, la emiterea au fost inculcate disp. art. 31-32 din si că există neconcordante între documentatia cadastrală depusă de pârâți si limitele reale ale parcelei. Astfel, principalele argumente invocate de către reclamant în susținerea ideii că autorizația de construire este nelegală, se referă la existenta unor procese pe rolul instantelor de judecată si la faptul că încadrarea functională pentru amplasamentul în litigiu este, conform PUZ aprobat prin nr. 568/2007.
In ceea ce priveste litigiile care se derulează între reclamant si pârâții persoane fizice, pârâtul a învederat că în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 50/1991, republ. cu modificarile si completarile ulterioare, la emiterea s-a solicitat pârâților persoane fizice si acestia au depus dovada titlului de proprietate asupra terenului, respectiv nr. 144.751 C-N, precum si fisa corpului de proprietate si planul de situație vizat de, astfel încât, la data eliberării nu existau suspiciuni privind limitele de proprietate.
Referitor la ce de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, respectiv faptul că autorizatia de construire atacată ar încălca prevederile nr. 568/2007, pârâtul a arătat că scopul elaborării documentației PUZ si aprobată prin nr. 568/2007 a fost acela de stabilire a unor reglementări care să permită realizarea unor locuinte în, tip cascadă. Astfel, în cadrul documentației ce conține piese scrise si desenate, avize si acorduri conform legislației în vigoare, s-a luat în studiu o zonă mai amplă, desfășurată pe toată lungimea str. - si s-au stabilit reglementări urbanistice privind funcțiunile, circulațiile, alinierea, indicii urbanistici, iar față de încadrarea functională din - =V7, pe zona marcată care a generat studiul pentru care s-a stabilit încadrarea în =, au fost stabilite reglementările de indici si bilant teritorial, cu POT max.= 40% si max.= 1, elemente care apar si în avizul nr. 40.491/8720/06.06.2007, dar si în nr. 568/2007.
A mai precizat pârâtul că în textul memoriului tehnic din documentația tehnică se menționează explicit că studiul doreste rezolvarea unei necorelări a cu situatia reală din teren, pentru ca încadrarea în =V7 este total neadecvată si nu corespunde realității faptice, fiind marcată pe zona de parcele construite si construibile, la nord de incintele de pe frontul str. - - si respectiv pe str. -.
Amplasamentul în litigiu, respectiv proprietatea pârâților persoane fizice apare pe Planul de situatie propunere reglementari functionale aferent PUZ aprobat prin nr. 568/2007, ca fiind C, fără a fi reglementat prin indici urbanistici si fără a fi explicit mentionat în avizul si.
Acelasi argument, a subliniat pârâtul, a fost avut în vedere si la eliberarea nr. 5196/21.09.2007, amplasamentul în litigiu fiind încadrat în C, conform PUZ, cu POT max. =80% si max.=2.
Prin urmare, fata de aceste împrejurări, pârâtul a învederat că actul administrativ atacat respectă indicii urbanistici stabiliti pentru C în ceea ce priveste regimul de înăltime, POT,.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a actului administrativ, pârâtul a arătat că instanta de fond a retinut că sunt îndeplinite disp. art. 12 din Legea nr. 50/1991 si argumentează cazul bine justificat pe considerentul că poate fi utilizat ca motiv pentru continuarea lucrărilor, chiar dacă pârâții persoane fizice au fost obligate prin ordonanță presedintială să sisteze lucrările.
Astfel de argumente, în opinia pârâtului, nu conduc în mod necesar la concluzia că sunt îndeplinite disp. art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisibilă cererea de suspendare, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre prin care s-a dispus sistarea lucrărilor, iar din acest punct de vedere, se impunea ca cererea de suspendare să fie respinsă ca lipsită de interes.
Referitor la obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 lei reprezentând onorariu avocatial, pârâtul a considerat că valoarea acestora este mult prea mare în raport cu obiectul actiunii deduse judecații. Sub acest aspect și în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3.pr.civ. precum și în baza principiului rolului activ prev. de art. 129 Cod civil, solutia de reducere a onorariului avocațial este justificată prin prisma gradului redus de complexitate al cauzei si durata procesului.
In susținerea celor mai sus arătate, s-a invocat atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 8.06.2006, publicată În Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006, respectiv faptul că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Raportat la probatoriul administrat si la motivele de recurs invocate, Curtea cu unanimitate de voturi va admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N si cu majoritate de voturi (cu opinie majoritara) va admite recursurile declarate de pârâții -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N potrivit art 312 pr civ raportat la art 308 si 309 pr. Civ si va modifica sentința civila nr. 1.210 din 7 mai 2009 pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în sensul că va admite excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL C-N și va respinge actiunea formulată de reclamantul - împotriva acestui pârât și în sensul că va admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și va respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Referitor la recursul declarat de către pârâtul MUNICIPIUL C-
Potrivit art 4 alin 1 din Legea nr 50/1991 autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului B, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului B, ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrarilor definite la art. 3, dupa cum urmeaza:
a) de presedintii consiliilor judetene, cu avizul primarilor, pentru lucrarile care se executa:
1. pe terenuri care depasesc limita unei unitati administrativ-teritoriale;
2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;
b) de primarii municipiilor, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;
c) de primarul general al municipiului B, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului B, pentru lucrarile care se executa:
1. pe terenuri care depasesc limita administrativ-teritoriala a unui sector si cele din extravilan;
2. la construcțiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);
3. lucrari de modernizari, reabilitari, extinderi de retele edilitare municipale, de transport subteran sau de suprafata, de transport si de distributie, pentru: apa/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicatii - inclusiv fibra optica, precum si lucrari de modernizari si/sau reabilitari pentru strazile care sunt in administrarea Primariei Municipiului B;
d) de primarii sectoarelor municipiului B, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al sectoarelor, cu exceptia celor prevazute la lit. c), inclusiv bransamente si racorduri aferente retelelor edilitare;
e) de primarii orașelor și comunelor pentru lucrările care se execută:
1. in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;
Prin urmare, având în vedere disp. art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republ. cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia Primarul Municipiului CNe ste autoritatea emitentă a actului administrativ contestat de către pârâți, în mod gresit, prima instanță a admis actiunea si fata de pârâtul Municipiul C-N, solutia care se impunea fiind aceea de respingere a cererii față de lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la recursurile declarate de pârâții -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, Curtea observă că se formulează critici atât cu caracter de excepție cât și critici care constituie apărări de fond.
Curtea va da prioritate excepțiilor invocate de către pârâții recurenți, întrucât prin admiterea acestora cercetarea fondului este de prisos și prin urmare nu se mai impune.
Referitor la excepția tardivității formulării plângerii prealabile, Curtea reține incidența rt 7 din Legea nr 554/2004 care reglementează "Procedura prealabilă".
Potrivit art 7 alin 1 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual (așa cum este și autorizația de construire nr. 2.154/2007) trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există,în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Prin urmare legea a prevăzut un termen de 30 de zile în care persoana care se consideră vătămată poate formula plângere prealabilă. Acest termen de 30 de zile începe să curgă de la date diferite după cum suntem în situația în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat sau unui terț care se consideră vătămat.
În situația terților care se consideră vătămați prin actul administrativ adresat altuia, potrivit art 7 alin 3 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept,din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Prin urmare pentru terțul ce se consideră vătămat termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgădin momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului administrativ vătămător.În cazul în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgăde la data comunicării actului vătămător.
Nedepunerea plângerii prealabile în cele 30 de zile justifică admiterea excepției tardivității plângerii prealabile.
Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art 7 alin 7, prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni), în care - pentru motive temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuși plângerea prealabilă, dacă dovedește că au existat motive temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prev de art 7 alin 1 sau alin 3. Prin urmare, doar pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie ă acționeze pentru a se respecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prev art 7 alin 7 în măsura în care termenul de 6 luni, calculat de la data emiterii actului, se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului. Curtea apreciază că în aceată situație termenul de 6 luni trebuie calculat de la data luării la cunoștință de către terțul vătămat și nu de la data emiterii actului, cealaltă posibilitate fiind ca terțul vătămat să poate formula oricând, începând cu data luării la cunoștință plângerea prealabilă. Indiferent de punctual de vedere pe care l-am îmbrățișa, această interpretare nu influențează soluția pronunțată.
În ce privește plângerea prealabilă formulată de către reclamant, curtea reține că acesta este un terț față de autorizația de construire atacată, actul administrativ fiind adresat pârâților intimați -, -- -, -). Prin urmare termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgădin momentul în care reclamantul a luat cunoștință, pe orice cale, de existența autorizației de construire nr2.154/2007.
Examinând dosarul de fond și cronologia demersurilor realizate de către reclamant, curtea retine
- la fila 67 dosar recurs, sub nr 44826/43/11.03.2008 reclamantul depune la Primăria Municipiului CNc erere prin care solicită să nu se elibereze pârâților -, -- -, - autorizație de construire, iar dacă s-a eliberat să se dispună suspendarea autorizației de construire.
- la fila 193 dosar fond s-a depus ordonanța președințială nr 662/cc/14.03.2008 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosar nr - a Judecătoriei Cluj N prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții începute de către pârâții -, -- -, - pe terenul situat în--19 până la soluționarea definitvă a dosarului nr - a Judecătoriei Cluj N. Cererea de emitere a ordonanței președințiale a fost depusă la 21.03.2008.
- la fila 36 doar de fond, fila 69,70 dosar recurs, există o cerere formulată de către reclamant prin care acesta solicită suspendarea autorizației nr 2154/2007 emisă în favoarea pârâtului. Această cerere, transmisă de reclamant prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a fost primită de către Primărie, potrivit mențiunilor de pe confirmare la data de 25.03.2008 - fila 70 verso. Rezultă că reclamantul cel târziu la 25.03.2008 a luat cunoștință despre existența autorizației de construire nr 21154/10.12.2007.
- la fila 5 dosar fond, reclamantul - prin acțiunea introductivă susține că a formulat plângere prealabilă care a fost înregistrată la Primăria Municipiului CNs ub nr -/09.06.2008, și că anterior a formulat mai multe memorii (înregistrate sub nr 46826/43/11.03.2008 si la 25.03.2008), memorii prin care a solicitat suspendarea efectelor autorizației de construire.
- la fila 231 dosar fond, prin concluziile scrise, răspunzând excepției tardivității invocate de către intimați, reclamantul reiterează instanței că a formulat plângere prealabilă care a fost înregistrată la Primăria Municipiului CNs ub nr -/09.06.2008
- prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, fila 55, și ulterior prin notele de ședință depuse în recurs, fila 117 reclamantul - referitor la excepția tardivității plângerii prealabile reiterează instanței de recurs că a formulat plângere prealabilă care a fost înregistrată la Primăria Municipiului CNs ub nr -/09.06.2008, iar prin memoriile depuse la 11.03.2008 si 25.03.2008 a solicitat suspendarea efectelor autorizației, iar la fila 123 depune chitanța nr 5382/06.06.2008 care atestă depunerea la poștă a plângerii prealabile.
- prin concluziile scrise depuse în recurs, fila 146, reclamantul arată că art 7 alin 3 permite pentru terțele persoane un termen de 6 luni de depunere a plângerii prealabile, calculate de la data luării la cunoștință pe orice cale, iar referitor la decizia nr 797/2007 a Curții Constituționale, reclamantul îmbrățișează teza că pentru terți acest termen de 6 luni, curge de la data luării la cunoștință și că aceasta este și practica statornică ICCJ. În continuarea raționamentului său reclamantul reafirmă că a luat cunoștință despre actul administrativ la 25.03.2008 și că a depus la poștă plângerea prealabilă la 06.06.2008 - fila 147, plângere înregistrată la 09.06.2008 sub nr - adică înlăuntrul termenului de 6 luni de la luarea la cunoștință.
Rezultă în mod indubitabil că reclamantul a luat la cunoștință despre existența autorizației de construire nr 2154/10.12.2007 la data de 25.03.2008 și a formulat plângerea prelabilă la 06.06.2006 (data poștei) plângere înregistrată la 09.06.2008 sub nr -. Curtea prezumă că scrisoarea depusă de reclamant la poștă la 06.06.2008 este identică cu cea înregistrată la Primăria Municipiului C N la 09.06.2008. Indiferent dacă termenul este 06.06.2008 sau 09.06.2008 consecințele juridice sunt identice.
De la data luării la cunoștință (25.03.2008) reclamantul avea la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a formula plângere prelalabilă, termen care s-a împlinit la 25.04.2008. Reclamantul a depus plângerea prealabilă peste termenul de 30 de zile, la data de 06.06.2008 - fără a invoca însă motivele temeinice, care l-au împiedicat să se încadreze în termenul de 30 de zile.
Față de dispozițiile art 7 alin 1, care referitor la introducerea plângerii prealabile, folosește sintagmaîn termen de 30 de zile de la data comunicării actului,iar în cazul art 7 alin 3 se folosește sintagmaîn limitele termenului de 6 luni,rezultă că nu există un tratament diferențiat între persoana vătămată căreia i se adresează actul administrativ sau terțul vătămat. În ambele situații (art 7 alin1 si art 7 alin 3) ambele categorii de personae trebuie să formuleze plângerea prealabilă în termen de 30 de zile (de la data comunicării respectiv de la data luării la cunoștință prin orice mod) dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului respectiv de la luarea la cunoștință. Chiar dacă am aprecia că în cazul terțului vătămat nu ar mai exista un termen de 6 luni ci s-ar putea formula oricând (pentru motive temeinice plângerea prealabilă) - urmarea declarării neconstituționale a art 7 alin 7 din Legea nr 554/2004, cât timp nu s-au invocat și apoi dovedit motivele temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, respectiv a datei de 25.04.2008 Curtea va reține că plângerea prealabilă a fost tardiv formulată. Motivele temeinice ar fi justificat lipsa culpei reclamantului în depășirea termenului de 30 de zile.
Față de această împrejurare, potrivit art 312 pr.cov raportat la art 304 pct 8, 9 pr. Civ și art 274 pr. Civ, în unanimitate
Va admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N împotriva sentinței civile nr. 1.210 din 7 mai 2009 pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL C-N și va respinge actiunea formulată de reclamantul - împotriva acestui pârât.
Și cu majoritate
Va admite recursurile declarate de pârâții -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva impotriva sentinței civile nr. 1.210 din 7 mai 2009 pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o va modifica în sensul că va admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și va respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Va obliga reclamantul la plata, în favoarea pârâților -, -- - și -, (identic cu ) a sumei de 6.070 lei, cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară, admite recursurile declarate de pârâții -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva impotriva sentinței civile nr. 1.210 din 7 mai 2009 pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o modifica în sensul că admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Obligă reclamantul la plata, în favoarea pârâților -, -- - și -, (identic cu ) a sumei de 6.070 lei, cheltuieli de judecata.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei Floarea
--- - - -
Cu opinie minoritară, in sensul respingerii ca neîntemeiate a recursurilor declarate de pârâții -, -- -, -, (identic cu ) si PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
JUDECĂTOR
-
Admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N împotriva sentinței civile nr. 1.210 din 7 mai 2009 pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o modifica în parte, în sensul că admite excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL C-N și respinge actiunea formulată de reclamantul - împotriva acestui pârât.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
--- - - - -
GREFIER,
-
OPINIE SEPARATĂ
Am opinat pentru soluția admiterii recursului declarat de pârâtul Municipiul C-N, modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva pârâtului Municipiul C-N ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii recursurilor declarate de pârâții, și Primarul Municipiului C-N pentru următoarele considerente:
Legea contenciosului administrativ pe care a fost fundamentat demersul introductiv reglementează cadrul procesual al litigiului de contencios stabilind categoriile de subiecte ce pot avea calitatea procesuală activă și pasivă, obiectul acțiunii, condițiile executării dreptului la acțiune. Astfel, din coroborarea dispozițiilor art.1, art.2, art.13, art.16 și art.19 rezultă că în litigiile de contencios pârât (persoana chemată în judecată) este autoritatea/instituția ce a contribuit la elaborarea și emiterea actului administrativ, autoritatea/instituția ce a refuzat rezolvarea cererii în contextul invocării vătămării și recunoașterii dreptului, sau persoana ce se face vinovată de refuzul referitor la dreptul subiectiv precum și beneficiarului actului administrativ.
Actele dosarului nu relevă că pârâtul - Municipiul C-N ar fi autoritatea ce a emis actul contestat sau autoritatea ce a refuzat nejustificat rezolvarea soluționării cererii și nici nu este beneficiarul actului emis - autorizație de construire. În sensul legii privind autorizarea executării construcțiilor nr.50/1991, art.4 lit.b - act normativ ce a stat la baza emiterii actului contestat- emitent este primarul iar conform celor consemnate în autorizație beneficiarii sunt persoanele fizice și. Cum din cele rezultate din acte nu municipiul este beneficiar sau emitent și deci nefăcând parte din categoria subiectelor de drept enunțate de actul normativ mai sus menționat nu poate fi parte în proces, iar sub acest aspect excepția lipsei calității invocate este întemeiată. Ca atare față de cele arătate recursul municipiului din perspectiva argumentelor aduse și a dispozițiilor art.312 pr.civ. este întemeiat fiind astfel admis.
Cât privește argumentele aduse prin recursurile celorlalte părți în raport de normele juridice incidente de dispozițiile art.304, art.3041pr.civ. se reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii pentru următoarele:
Un prin argument adus de recurenți a constat în aceea că intimatul a luat cunoștință cel târziu la 24.03.2008 de autorizația contestată iar plângerea prealabilă a fost adresată autorității emitente la 09.06.2008 peste termenul de 30 de zile instituit de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și deci plângerea este tardivă.
Într-adevăr art.7 alin.1 prevede că înainte de a se adresa instanței de contencios competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există în termen de 30 de zile de la data comunicării actului invocarea în tot sau în parte a acestuia.
Același articol 7 însă prin alin.3 mai prevede că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale de existență a acestuia în limitele termenului de șase luni prevăzut la alin.7.
Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale spune alin.7 al articolului arătat se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin.1 dar nu mai târziu de șase luni de la data emiterii actului.
Din normele enunțate reiese că legiuitorul a stabilit în favoarea beneficiarului actului administrativ un termen pentru formularea plângerii prealabile de treizeci de zile (alin.1 art.7 ) pornind de la ipoteza că a luat cunoștință de act acesta fiind comunicat și dat fiind că actul îl vizează - și un termen ce poate depăși treizeci de zile în limitele termenului de sașe luni pentru motive temeinice (alin.7) - pornind de la premisa că deși i se comunica actul se pot ivi situații de natură subiectivă (boli, probleme profesionale, familiale, etc.) sau de natură obiectivă (culpa) ce împiedică formularea plângerii respectiv "motive temeinice", după cum în favoarea persoanei ce se consideră vătămată printr-un act adresat altui subiect de drept legiuitorul a stabilit un termen pentru formularea plângerii prealabile în limitele termenului de șase luni de la momentul luării la cunoștință (alin.3 art.7) pornind de la aceea că actul nu se comunică și se poate lua la cunoștință pe orice cale sau se ivesc situații ce împiedică persoana în cauză.
Cu alte cuvinte în cazul terțului plângerea poate fi formulată în limitele termenului de șase luni din momentul luării la cunoștință.
Plecând de la cele susținute de recurenți că intimatul a luat cunoștință la 24.03.2008 și de la cele rezultate din răspunsul autorității (42 dosar fond) ce atestă că plângerea prealabilă a fost înregistrată sub nr.-/43 din 09.06.2008 se observă că în speță a fost respectat cazul terțului. Ca atare raportat la cele rezultate din acte și la dispozițiile art.7 alin.3 plângerea intimatului este formulată în termen iar sub acest aspect susținerile recurenților cu privire la tardivitatea plângerii sunt neîntemeiate.
Neîntemeiate sunt și susținerile autorității constând în aceea că reținerile primei instanțe cu privire la tardivitate sunt greșite întrucât prin demersul în fața primei instanțe intimatul nu a arătat motivele în măsură să justifice aplicarea art.7 alin.3 și alin.7.
Așa cum s-a arătat mai sus se pot ivi situații de natură subiectivă sau obiectivă - motive temeinice - ce pot împiedica formularea plângerii, printre acestea fiind inclusiv culpa autorității.
Actele dosarului atestă că intimatul cu adresa nr.46826/43 din 11.03.2008 (67-68 dosar recurs) a solicitat autorităților a comunica respectiv a nu elibera nici o autorizație de construcție sau de împrejmuire pentru terenul învecinat înscris în CF - C-N nr.top10239. Asupra solicitării intimatul a revenit cerând suspendarea lucrărilor (69-70 verso dosar recurs) iar apoi recurgând și la intervenția instanței pe calea ordonanței în vederea luării măsurii suspendării lucrărilor începute (73 dosar recurs). La demersurile repetate prin răspunsul adresat abia în iulie și în condițiile în care actele normative precum legea contenciosului, legea privind soluționarea petițiilor sau cea privind comunicarea informațiilor stabilesc anumite termene și obligații, intimatului i-a fost făcut cunoscut de autoritate că pentru soluționarea plângerii este necesară comunicarea hotărârii irevocabile. Aceasta în contextul în care demersul adresat instanței cu privire la proprietățile învecinate era cunoscut, litigiile fiind promovate în contradictoriu cu entitatea coordonată de instituția pârâtă. Ori, în această situație conduita autorității raportată la lipsa răspunsului la comunicarea actului și a măsurilor luate poate fi considerată motiv în măsură să justifice pentru terț formularea plângerii în condițiile art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 iar acest aspect a fost relevat de intimat în demersul privind anularea actului. Prin urmare față de actele dosarului, de dispozițiile art.7 alin.3 și 7 și justificarea evocată de intimat reținerile primei instanțe cu privire la tardivitatea plângerii prealabile nu pot fi considerate greșite.
Desigur se susține de recurenți că adresa intimatului din iunie 2008 nu este o plângere prealabilă întrucât îi lipsește numărul de înregistrare data și dovada de comunicare.
Aceste susțineri de asemenea nu sunt fondate deoarece în cazul comunicării prin poștă a unei petiții doar formularul adresat autorității poartă număr și data certă, iar sub acest din urmă aspect însăși autoritatea prin adresa răspuns din iulie a arătat că plângerea este înregistrată sub nr.-/43 din 9.-. La acestea se adaugă și faptul că potrivit chitanței din 06.06.2008 depuse la dosar (123) între intimat și autoritatea pârâtă s-a purtat corespondența. Din acte se poate observa că solicitarea adresată poartă număr și dată și a fost înaintat prin poștă existând chitanța anterioară.
Pe de altă parte nu trebuie omis că nu întotdeauna memoriul adresat unei autorități îmbracă forma tipizată cu atât mai mult cu cât este făcut de o persoană fără a pregătire în domeniul invocat. În cauză memoriul adresat de intimat chiar dacă nu a fost intitulat plângere prealabilă a fost calificat ca atare de autoritate și aceasta rezultă din primul răspuns făcut cunoscut intimatului și fiind astfel înregistrat ca "plângere prealabilă". Prin urmare față de cele rezultate din acte susținerile recurenților sunt nefondate și vor fi respinse.
Nefondate sunt și susținerile constând în aceea că plângerea a fost formulată peste limitele termenului de șase luni de la momentul luării la cunoștință (24.03.2008) dat fiind că intimatul s-a adresat cu plângere autorității la data de 21.10.2008. Astfel, din actele depuse la dosare (42-47 dosar fond, 67-76 dosar recurs) rezultă că reclamantul a adresat începând cu luna martie 2008 mai multe petiții autorităților iar cea din luna iunie a fost înregistrată ca plângere prealabilă în 09.06.2008. Mai rezultă din acte că în iulie nu i-a fost dat intimatului un răspuns asupra plângerii adresate ci doar i-a fost făcut cunoscută o solicitare de depunere a unor hotărâri judecătorești. În acest context al solicitării de acte intimatul revine cu noi adrese la 21.10.2008 prin care printre altele revine și stăruie în soluționarea plângerii inițiale adresate. Ori, revenirea nu poate fi considerată o nouă cerere chiar dacă doar la aceasta din urmă s-a răspuns în sensul comunicării datelor inserate în actul administrativ pe care l-a atacat în instanță.
Așadar câtă vreme adresele din octombrie reprezintă o revenire și de vreme ce plângerea calificată ca atare de autoritate a fost înregistrată în iunie susținerile recurenților sunt lipsite de relevanță și urmează a fi respinse.
de relevanță sunt și celelalte argumente aduse în sprijinul excepției invocate - afișare și exclus că în aceeași zi să fie repeartizat dosarul și întocmit adresa "răspuns la plângere". Actele au atestat că autorizația nu a fost comunicată, de aceasta luându-se act după numeroasele demersuri ce au culminat cu un demers judiciar abia în martie 2008 iar acest aspect este recunoscut implicit de autoritate prin argumentele aduse în susținerea respingerii acțiunii. Pe de altă parte circuitul corespondenței între compartimente este o problemă internă ce nu poate anula afirmația făcută de însăși autoritate pe parcursul demersului că plângerea a fost înregistrată la 09.06.2008 sub nr.15-/43.
Nici susținerile referitoare la lipsa vătămării și nejustificării interesului nu pot fi primite. Prin demersul său intimatul a arătat că prin emiterea actului este vătămat într-un drept al său drept vizând proprietatea. În legătură cu acesta a afirmat că informat autoritățile invocând litigii ce au vizat și grănițuirea proprietăților învecinate, că este afectat în condițiile edificării unei construcții ce nu respecta reguli urbanistice, ce impun ca modificările cu schimbarea funcțiunii să fie justificate și să asigure compatibilitatea dintre destinație, construcție și funcțiunea dominantă. Ori chiar și numai sub aspectul zonei închegate a funcțiunii dominate dat fiind vecinătatea nu se poate susține că intimatul nu ar justifica un interes.
În plus nici susținerile referitoare la prescripția dreptului la acțiune nu se verifică. Actele atestă că un prim răspuns în legătură cu plângerea adresată de intimat a fost dat de autoritate la 07.07.2008. Mai rezultă din autorizație că aceasta a fost emisă la 10.12.2007. Din consemnarea făcută pe plicul de corespondență rezultă că demersul intimatului a fost înaintat prin poștă la 09.12.2008 iar potrivit ștampilei aplicate pe cererea introductivă data înregistrării este. Se poate așadar observa că la data răspunsului la plângerea prealabilă până la înaintare prin poștă a acțiunii nu au trecut șase luni, după cum se observă că de la data de 10.12.2007 data emiterii autorizației până la data de 09.12.2008 data înaintării acțiunii nu au fost depășite termenele instituite de art. 11 din legea evocată. Prin urmare față de cele rezultate din acte și dispozițiile normei arătate susținerile recurenților sunt nefondate și urmează de asemenea a fi respinse.
În fine cu privire la susținerile vizând fondul dedus judecății se rețin următoarele:
În cursul lunii septembrie 2007 recurenții și s-au adresat autorității de resort în contextul Legii nr.50/1991 solicitând mai întâi eliberarea certificatului de urbanism. Față de cele solicitate la 21.09.2007 se eliberează actul solicitat. Prin acest act s-a prevăzut ce se emite în condițiile PUZ aprobat prin HCL nr.568/11.09.2007, că regimul tehnic este conform PUZ, POT max= 80, max= 2,0. S-a mai prevăzut prin același act cu privire la avize/acorduri că se vor prezenta deviz estimativ, plan situație vizat OCPI C, PUZ corelat cu plan PUZ vizat de secretariatul Comisiei tehnice de urbanism, HCL pentru PUZ (91-92 dosar fond).
Ulterior în condițiile informării făcute prin certificat recurenții au solicitat eliberarea autorizației de construire iar la 10.12.2007 se eliberează autorizația nr.2154 privind executarea lucrărilor pentru locuințe pe imobilul situat în C-N--19.
Actele emise prin cele statuate au prevăzut că se respectă prevederile Legii nr.50/1991, Legii nr.350/2001, HCL 525/1006.
Potrivit actului normativ evocat Legea nr.50/1991, art.4, art.7 și următoarele autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentației de urbanism și a planurilor de amenajare aprobate potrivit legii.
Tot astfel Legea nr.350/2001 prin dispozițiile sale a reglementat activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism. Astfel prin art.5 din același act normativ mai prevede că activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului transparenței, participării populației în procesul de luare a deciziilor și al dezvoltării durabile, iar art.13 prevede că principalele obiective ale activității de urbanism sunt: asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat pentru toate localitățile, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite.
Același act normativ prin dispozițiile art.39, art.45 prevede că în înțelesul legii prin documentație de amenajare a teritoriului și de urbanism se înțelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism avizate și aprobate conform prezentei legi; ca documentațiile de urbanism sunt: a) planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia; b) planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia; c) planul urbanistic de detaliu.
Actul normativ menționat mai prevede în art.46 că planul urbanistic general are caracter director și de reglementare operațională; că acesta cuprinde reglementări pe termen scurt cu privire la: stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ; formele de proprietate și circulație a terenurilor; precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite; reglementări pe termen mediu sau cu privire la: traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planșele de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.
Totodată în art.47 se mai prevede că planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică detaliată și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile planului urbanistic general a unei zone delimitate din teritoriul localității și cuprinde reglementări referitoare la: modul de utilizare a terenurilor; organizarea arhitectural - urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane; organizarea rețelei stradale.
Tot astfel prin art.48 se prevede că planul urbanistic de detaliu are caracter de reglementare specifică prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare, servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente în corelație cu vecinătățile mediate; cuprinde reglementări cu privire la: asigurarea accesibilității și racordarea la rețele; permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările; relațiile funcționale și estetice cu vecinătățile; și se elaborează pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.
Același act normativ prin art.28 prevede totodată că aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism iar art.32 prevede că "în cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la documentația de urbanism în zona respectivă prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate.
Referitor la participarea populației la activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism în art.57 și următoarele actul normativ prevede că: participarea se realizează prin: a) informarea populației; b) consultarea populației; că informarea constituie activitatea prin care se fac publice. a) obiectivele dezvoltării economice sociale privind amenajarea și dezvoltarea urbanistică a localității; b) intențiile autorităților administrative publice privind elaborarea unor documentații precum și scopul pentru care acestea sunt elaborate; c)conținutul documentației de amenajare a teritoriuluiși de urbanism care urmează să fie supuse aprobării conform legii; iar consultarea este procesul prin care populația își exprimă opțiunile și opiniile privind prevederile programelor de amenajare urbanistică precum și cele cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism în cadrul procesului de elaborare și adoptare a acestora se realizează prin publicitatea procedurii de desfășurare a consultării și desfășurarea anchetei publice.
Totodată art.14 din HG nr.525/1996 prevede că autorizarea construcțiilor se face cu condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcție cu funcțiunea dominantă a zonei stabilită prin documentația de urbanism sau dacă zona are o funcțiune dominantă tradițională de țesut.
Rezultă din normele enunțate că amenajarea teritoriului se face în contextul reglementării stabilite prin documentație de urbanism; că această activitate trebuie să fie una globală, transparentă ce asigură participarea populației la adoptarea deciziilor ce instituie date și elemente ce caracterizează edificarea construcțiilor prin informare și consultare; că aplicarea regulilor instituite prin documentațiile de urbanism (, PUZ, astfel cum sunt definite de lege) se face prin intermediul certificatului de urbanism; că prin acest act dat fiindsolicitarea unor derogărise poate cere elaborarea altei documentații. Tot astfel din dispozițiile enunțate mai rezultă că în condițiile existenței unei documentații de urbanism aprobate indiferent că este PUZ,derogarea, modificareade laaceastă documentațietrebuiedemonstratărespectiv trebuiejustificatăposibilitatea intervenției.
Plecând de la actele normative enunțate, de la documentațiile aferente actelor emise de la cele consemnate în autorizație intimatul prin demersul introductiv de instanță susținut că autorizația este nelegală întrucât nu respectă regulile de urbanism - PUZ, POT, și reglementările vizând justificarea și aprobarea printr-o hotărâre a modificărilor aduse regulilor instituite prin PUZ anterior.
Față de cele susținute recurenții arată mai întâi că au fost respectați indicii stabiliți prin reglementările urbanistice existente. Cele susținute de recurenți nu sunt confirmate prin actele dosarului. Prin certificatul de urbanism s-a arătat că acesta se emite în scopul eliberării (Proiect Autorizare Construcții) și în temeiul PUZ aprobat prin HCL 568/11.09.2007 (19 dosar fond). Răspunsul data la plângerea prealabilă din 21.10.2008 (46 dosar fond) atestă de asemenea că autorizația a fost dată în condițiile HCL menționat. Acest din urmă act (48 dosar fond) prin dispozițiile sale prevede că se aprobă PUZ și - pentru locuințe iar prin PUZ se stabilește încadrarea funcțională ce devine și indicii de ocupare, =1. Documentația ce a stat la baza autorizației prevede un,33%, un =2 și un regim urbanistic C1. Se poate observa că deși prin HCL nr.568/2007 se prevede un anumit regim și anumiți indicii, POT, prin documentație nu sunt stabilite aceleași reguli. Ori din normele enunțate mai sus reiese că autorizația pentru executarea construcțiilor se emite doar în baza depunerii documentației corespunzătoare a avizelor acordurilor cerute de lege și cu condiția ca limitele de ocupare, amplasare să respecte normele obligatorii, să nu depășească limitele stabilite în regulamentele și reglementările adoptate.
Cu alte cuvinte eliberarea autorizației este condiționată de existența documentației conforme cu reglementările de urbanism, cu limitele instituite prin acestea și dispozițiile în materie de construcții. Cum însă limitele, documentația aferentă autorizației nu corespund limitelor instituite prin regulamentul adoptat prin HCL arătat susținerile recurenților referitoare la reguli, indicii și respectarea legii în materie de autorizare sunt eronate și urmează a fi respinse.
Mai susțin recurenții că prin documentația ce a stat la baza solicitării autorizației se respectă cele cuprinse în planșe/schițe desenele, propuneri ce au constituit documentația PUZ aprobat prin HCL menționat. Un plan desenat schița, planșe ce conțin alte date decât cele aprobate prin hotărâre cum este cazul în speță nu pot conduce la concluzia evocată de recurenți.
Pe de altă parte o propunere nu echivalează cu o aprobare în sensul dispozițiilor Legii nr.350/2001. Acest act normativ pe lângă prevederea vizând respectarea limitelor stabilite prin regulamentele de urbanism mai prevede că orice modificare peste regimul stabilit prin PUZ, constituie o derogare și aceasta trebuie adoptată în condițiile justificării intervenției urbanistice. HCL arătată aprobat doar o încadrare funcțională L 3d, un, un =1, în timp ce autorizația a avut la bază o documentație cu o altă încadrare și alți coeficienți. Această modificare aprobată prin documentația ce a stat la baza autorizației constituie o derogare ce trebuia să fie justificată și aprobată printr-o hotărâre dat fiind coeficienții anteriori aprobați prin PUZ. Nefiind aprobată schimbarea printr-o hotărâre și dat fiind limitele aprobate prin HCL 586/2007 propunerea evocată nu poate conduce la concluzia reținută de recurenți.
Tot astfel sub aspectul arătat recurenții susțin că nu trebuia aplicat regimul instituit de HCL arătat și ca atare actul contestat de intimat este legal. Dacă s-ar accepta că regimul instituit prin hotărârea deliberativului nu este aplicabil ar însemna să se aibă în vedere încadrarea funcțională anterioară acestuia respectiv încadrarea existentă care conform susținerilor autorității emitente din întâmpinarea depusă la fond și documentație (studiu) era V7. Pentru ca încadrarea funcțională - regim urbanistic =V7 să devină C1 (ce a stat la baza autorizației) era necesar fiind o modificare ca aceasta să fie cerută printr-un PUZ, și aprobat de deliberativ potrivit condițiilor cerute de Legea nr.350/2001. Însă nici în această situație nu a exista o hotărâre a deliberativului de aprobare a modificării regimului, după cum nu a existat nici o documentație justificativă care să releve de ce era necesară intervenția și care era corelarea cu vecinătatea cu funcțiunea dominantă a zonei. Și această justificare se impunea cu atât mai mult cu cât prin certificatul eliberat se menționa că se cere PUZ aprobat prin HCL. Ori în aceste circumstanțe dat fiind nerespectarea normelor mai sus menționate nu se poate vorbi de o emitere în considerarea legalității.
Evident susțin recurenții că au fost respectate cerințele urbanistice deoarece prin certificat s-a prevăzut un regim tehnic C1 conform PUZ, POT maxim=80%,. Conform PUZ așa cum s-a arătat mai sus regimul nu era cel vizat, POT sau consemnat în certificat. În plus trebuie observat că același certificat a arătat că se emite având în vedere regulile urbanistice aprobate prin HCL nr.568/2007 precum și faptul că se vor prezenta HCL pentru PUZ. Din actul emis reiese că s-a informat, s-a cerut pentru autorizarea construcției ca limitele funcționale - tehnice coeficienții indicii urbanistici - să fie cele instituite prin HCL nr.568/2007 iar în contextul modificării, POT și în limitele consemnate de acest act pentru intervenție să fie prezentat HCL pentru PUZ.
Altfel spus nefiind respectate dispozițiile HCL aprobare PUZ existent pentru schimbarea încadrării funcționale anterioară este necesară o nouă documentație PUZ aprobat printr-o hotărâre.
În cauză așa cum s-a arătat mai sus nu numai că nu au fost respectați coeficienții și regimul indicat prin HCL nr.568/2007 avut în vedere la informare prin certificat, dar nu a fost elaborată o documentație pentru aprobare redând depășirea regimului și nici nu a fost justificată hotărâre pentru PUZ modificată. Prin urmare în contextul nerespectării regimului și al depășirii limitelor anterioare nu se poate vorbi de o respectare a cerințelor cerute de actele normative enunțate mai sus, iar sub acest aspect reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Că nu au fost respectate cerințele legale rezidă și din faptul că deși fost cerut prin certificatul de urbanism prezentarea HCL pentru PUZ, aceasta nu a fost atașată documentației. Ori art.7 din Legea nr.50/1991 prevede că autorizația se emite pe baza documentației care va cuprinde: certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului, proiectul pentru autorizare executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism. Acest din urmă act ce a stat la baza autorizației a prevăzut la capitolul avize/acorduri -d4- că se va prezenta HCL pentru PUZ. Cum un astfel de HCL nu a fost prezentat susținerile recurenților cu privire la respectarea cerințelor impuse cu privire la autorizarea lucrărilor sunt nefondate.
Prin urmare constatând că în cauză nu au fost întrunite cerințele impuse în privința respectării regimului urbanistic și cele impuse cu privire la documentația cerută pentru eliberarea autorizației, că raportat la actele dosarului și la actele normative enunțate reținerile primei instanțe sunt corecte, în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 soluția este aceea de respingere a recursurilor declarate de pârâții, și autoritatea emitentă a actului contestat.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
